Eufimia este o martiră din primele secole, a pătimit foarte mult pentru Hristos, iar în timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, când a fost mărturisită învăţătura ortodoxă hristologică, despre cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos, în Calcedon se păstrau moaştele întregi ale Sfintei Muceniţe Eufimia. Acum se păstrează în catedrala patriarhală din Constantinopol, din Fanar. Şi Părinţii Sinodului au hotărât să pună cele două învăţături, cea ortodoxă şi cea greşită, în racla cu moaştele Sf. Mc. Eufimia, pe care au pecetluit-o şi au lăsat-o o vreme, ei rugându-se ca Sfânta Muceniţă să le dea un semn. Muceniţa, care a mărturisit adevărul până la sfârşit, dându-şi viaţa pentru Hristos, să mărturisească şi cu acest prilej, în acele vremuri de grea încercare pentru Biserica lui Hristos, să mărturisească adevărul. Şi au pecetluit racla cu pecetea împărătească. Şi s-au rugat o vreme împreună cu Sf. Mc. Eufimia, şi s-a deschis racla. Învăţătura cea adevărată, ortodoxă, hristologică, era în mâna dreaptă a cuvioasei Muceniţe, iar învăţătura eretică, cea greşită, era sub picioarele ei.
Şi această Muceniţă a desluşit foarte multe îndoieli pe care le avea Cuviosul Paisie, în anii ’70, cele mai multe de ordin bisericesc. Frământări pe care le avem și noi astăzi.
