Razboi întru Cuvânt

• Pemptousia: Informare despre arestarea preventivă a Părintelui Stareţ Efrem

De pe la sfârșitul anilor 40, vreme de aproape 50 de ani, în Sfântul Munte Athos au venit tot mai puțini monahi. În anul 1990, însă, pentru mănăstirea Vatoped această situaţie s-a încheiat. 18 tineri în fruntea cărora se afla Gheronda Iosif, ucenicul Bătrânului Iosif Isihastul, s-au strămutat aici de la Nea Skiti și au redat mănăstirii statutul de chinovie, alegându-l ca stareţ pe Gheronda Efrem. Continuare»

Nu exista comentarii »

• Hotnews: Grecia: Parintele Efrem, unul din cei mai cunoscuti si apreciati duhovnici din Sfantul Munte Athos, ramane in inchisoare

Curtea de Apel de la Atena a respins joi cererea de eliberare conditionata a egumenului Manastirii Vatoped din Sfantul Munte Athos, arhimandritul Efrem, care se afla in arest preventiv de la sfarsitul lunii decembrie in inchisoarea Korydallo din capitala elena. Continuare»

13 Comentarii »

Pemptousia: Scrisoare deschisă a PS Sofian Braşoveanul în sprijinul Preacuviosului Părinte Stareţ al Sfintei Mănăstiri Vatoped Arhimandritului Efrem şi al cinstitei sale obşti

Argument

Am socotit că se impune să scriu aceste rânduri în calitate de creştin şi de monah ortodox, de episcop al Bisericii Ortodoxe, de fost bursier al Statului Grec şi doctor în teologie al Facultăţii de Teologie a Universităţii Aristotel din Tesalonic, de pelerin adeseori la Muntele Atos, de om care apreciază lucrarea împlinită cu multă credinţă şi abnegaţie de monahii atoniţi şi de prieten si admirator al lucrării monahilor vatopedini aflaţi sub călăuzirea spirituală a Părintelui Arhimandrit Efrem, stareţul mănăstirii Vatoped. Continuare»

13 Comentarii »

• Pemptousia: Crăciun al fericitei întristări la Vatoped, de Kostas Stilianú

Zilele trecute la Sfântul Munte a fost prăznuită Naşterea Domnului. Astfel, cu acest prilej, prin imagini, să împreună-sărbătorim cu părinţii şi închinătorii de acolo Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.

După toate evenimentele care au precedat în ultimele zile, şi mă refer la arestarea preventivă a Stareţului mănăstirii, Gheronda Efrem, nu vă ascund neliniştea pe care o aveam ca pelerin, gândindu-mă la cum voi găsi lucrurile la mănăstire. Continuare»

5 Comentarii »

• ASOCIAŢIA PRIETENILOR MĂNĂSTIRII VATOPED: BUCURIA DE A SUFERI PENTRU HRISTOS

La poporul român există un proverb plin de înţelepciune: ,,după ploaie vine şi soare”, care în cazul părintelui stareţ Efrem se traduce aşa: ,,după suferinţă vine şi bucuria sfântă care se naşte din îndelunga răbdare şi din adevărul credinţei pentru care suferi”. Continuare»

11 Comentarii »

ARHIMANDRITUL EFREM – INTRE (NE)DREPTATEA OMENEASCA SI CALATORIA MARTIRICA A SFINTENIEI.

Si el a iubit si a ales patimirea… Cine ii va intelege lectia?

“Priviţi-i chipul, creştini ortodocşi de pretutindenea şi absorbiţi de acolo pace, linişte şi credinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Priviţi-i chipul şi ruşinaţi-vă pentru necredinţa, îndoielile şi compromisurile din mărunta, mizera viaţă pământeasca!”

• Pemptousia: Ieromonah Agapie Corbu: Dreptate omeneasca versus sfinţenie dumnezeiasca

Vestea arestării „preventive” a Egumenului Efrem al Mănăstirii Vatopedi a provocat în întreaga lume ortodoxă o stare de năuceală urmată de alta, produsă de mulţimea luărilor de poziţie şi a comunicatelor dintre cele mai neaşteptate.

Prima uluire, mai ales în cazul românilor, care cunoşteau prea puţin sau chiar deloc istoria scandalului vechi de aproape 4 ani, a fost cu grijă potenţată de servirea veştii tocmai în seara de Ajun. Satisfacţia nedisimulată şi aerul de indignare cu care mas-media românească a anunţat într-un moment atât de sfânt o asemenea veste au avut efectul, scontat de bună seamă, al unei găleţi de lături vărsate peste masa de Praznic a familiilor ortodoxe.

Continuare»

13 Comentarii »

• Presa Ortodoxa: De ce anume are nevoie Gheronda Efrem ?

«Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele» (Col. 4,18).

Este îndeobşte cunoscut faptul că Gheronda Efrem aparţine unui şir de părinţi duhovniceşti al căror element comun este purtarea crucii prin diverse necazuri, dispreţuiri şi insulte. Cel dintâi dintre ei, Cuviosul Gheron Iosíf Isihastul, încă din timpul vieţii fusese considerat înşelat de unii monahi care nu puteau înţelege viaţa lui isihastă. Astăzi cunoaştem şi vedem roadele sale: renaşterea monahală din Sfântul Munte şi din străinătate este strâns legată de persoana sa, după cum mărturisesc diferiţi cercetători ai lucrării lui. Continuare»

14 Comentarii »

• Pustnicul Digital: Emisiunea Universul Credinței: Daruri de Crăciun

Invitati: Parintele Mihail Stanciu (Antim) si Parintele Valentin Matu (Man. Turnu – Targsor)

• Ramura inflorita: LELIA MUNTEANU (2009): Bileţelul din căptuşeală. Dumnezeu în căutarea omului

Mai ţineţi minte pariul lui Blaise Pascal? De câte ori ne-am răsucit de la credinţă la tăgadă, l-am făcut şi noi cu destinul nostru: dacă Dumnezeu există şi cred în El, câştig viaţă veşnică; dacă nu există şi totuşi cred în El, n-am nimic de pierdut; prin urmare, e mai profitabil să cred.

Nu, n-o să vorbim despre Dumnezeu în termeni de bilanţ contabil, “citindu-l” ca pe un cont de profit şi pierderi. După moarte, în căptuşeala hainei cetăţeanului Blaise Pascal, care s-a luptat o mare parte din viaţă cu Cel de Sus, s-a găsit un bileţel: Continuare»

8 Comentarii »

• RFI: Rezistenţa anticomunistă în munţi: „Povestea familiei Arnăuţoiu“

N-aveai voie să săruţi mâna propriei mame

La târgul de carte de zilele trecute din Bucureşti a avut loc lansarea unui volum-document: Povestea familiei Arnăuţoiu. Cartea cuprinde mărturiile Elenei Ion Arnăuţoiu, sora lui Toma şi Petre Arnăuţoiu din grupul de rezistenţă împotriva comunismului format la Nucşoara, judeţul Muscel, în primăvara anului 1949. E unul dintre cele mai longevive grupuri de partizani anticomunişti din Europa Răsăriteană şi fost condus de Toma Arnăuţoiu, fost ofiţer în garda Regelui Mihai.

Ultimii patru membri ai grupului au fost arestaţi în 1958: între ei, Ioana – un copil de 2 ani, născut în munţi – fiica lui Toma Arnăuţoiu şi a Mariei Plop. Pentru familiile celor din rezistenţă şi pentru cei care i-au sprijinit au urmat ani de teroare în închisorile comuniste. Elena Ion Arnăuţoiu şi-a văzut ultima dată părinţii şi fraţii în timpul anchetelor de la Securitate. Povestea a început abrupt, cu o amintire din timpul anchetelor. „Şi mă întreabă gardianul: Cine era persoana aceea pe care ai îmbrăţişat-o în celulă şi i-ai sărutat mâna? Era mama mea. Nu ştiai că nu-i voie? Zic: Să trăiţi, vă rog să mă iertaţi (că aşa eram obligaţi să spunem totdeauna), nu am ştiut că nu am voie să sărut mâna mamei mele, care m-a născut şi m-a crescut. Atunci a tunat: N-aveai voie. Pentru asta, te bag la carceră şi acolo ai să putrezeşti“. Continuare»

1 Comentariu »

• Radio France International Romania: „- De ce nu v-ați declarat grec? – Eu nu pot să fiu trădător de Neam!”

În Albania, comunitatea aromânilor numără în jur de 300.000 de persoane, ceea ce înseamnă aproape 10% din populația întregii țări. În ciuda acestui fapt, comunității aromânilor nu îi este recunoscut statutul de minoritate etnică, ci doar culturală. Părintele Dumitraq Veriga, singurul preot român din Albania, la Korcea – în sud-estul țării -, i-a povestit lui Ștefan Popescu, într-un interviu la fața locului, despre intensa campanie de deznaționalizare dusă de Grecia la adresa comunității românești din Albania. Cine se declară grec primește 380 de euro pe lună. Continuare»

14 Comentarii »

Sfantul Anastasie Sinaitul: “CELE CE PROVIN DIN NEDREPTATIREA SARACILOR SI A TARANILOR NU SUNT PRIMITE DE DUMNEZEU SI SUNT BLESTEMATE”

***

• Vremea noua: Pãrintele Mina Dobzeu, oprit de vamesi!

Vamesii moldoveni nu prea au fost dusi la bisericã!

DRUMUL CRUCII “Înapoi! Noi nu avem nevoie de asa lemne”! Iatã cum au întâmpinat, pe 10 septembrie, vamesii moldoveni de la Leuseni, o sfântã troitã pe care duhovnicul Mina Dobzeu a vrut sã o ducã în satul natal, Grozesti, si sã o aseze pe un deal pe care, mãrturiseste cãlugãrul, Dumnezeu i-a trimis un semn în urmã cu un an. A fost nevoie de multe interventii pe lângã mai marii bisericii din Republica Moldova, pentru ca aceastã constructie din lemn sculptat sã ajungã, în urmã cu o sãptãmânã, pe pãmântul Basarabiei. Nici aici nu a fost primitã prea cãlduros de oficialitãtile locale, însã, în ciuda piedicilor, troita a fost ridicatã pe dealul pe care pãrintele Mina si-a dorit. Este poate cel mai frumos dar pe care îl poate primi în aceste zile Duhovnicul închisorilor comuniste, cel ce, în acest început de noiembrie, va împlini 90 de ani. Continuare»

24 Comentarii »

• Romania Libera: 

Interviu. Mirel Bănică, sociolog al religiilor, a cercetat raportul dintre Biserică şi legionarism în perioada anilor ’30. “Raportul BOR cu Mişcarea legionară este un subiect minat”

15 Comentarii »

• Ora de Cluj: Crucea fratelui: de ce n-a vorbit niciodată Mitropolitul Bartolomeu despre reeducarea de la Aiud

Cum se explică faptul că ÎPS Bartolomeu Anania nu a limpezit niciodată acuzaţia de a fi fost unul dintre “stâlpii reeducării” de la Aiud?

O carte în curs de apariţie a istoricului clujean Virgiliu Ţârău, vicepreşedinte al CNSAS, ar putea demonstra că în acest caz s-a produs un aşa-numit “transfer de identitate” şi că, de fapt, ar fi vorba despre fratele Mitropolitului, Dumitru Anania, deţinut în aceeaşi perioadă în sinistra închisoare. Astfel, tăcând, ÎPS Bartolomeu a luat asupra sa, până la moarte, păcate ale fratelui său. Continuare»

4 Comentarii »

…si nelipsite TENTATIVE DE A ASCUNDE LUMINA SUB OBROC

• Romania Libera:  PROBLEME. Vechiul cimitir al deţinuţilor a fost „reciclat” de comunitatea locală. Oasele martirilor de la Târgu-Ocna

Arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România au descoperit rămăşiţele pământeşti ale unor deţinuţi politici. Rămăşiţele a patru martiri ai rezistenţei anticomuniste au fost descoperite de către arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, în perimetrul actualului cimitir al parohiei ortodoxe „Sfinţii Constantin şi Elena”. Săpăturile arheologice au fost realizate, la începutul acestei luni, într-un perimetru cu o lungime de şase metri şi cu o lăţime de doi metri, din singura zonă a cimitirului foştilor deţinuţi politici care nu a fost refolosită de actualii enoriaşi ai parohiei. Martirii rezistenţei anticomuniste au fost îngropaţi fără nici un semn distinctiv, spune arheologul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj şi voluntar în cadrul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, condus de istoricul Marius Oprea.

Astfel, actualii enoriaşi nu au de unde să ştie că parcelele pe care le concesionează în cimitir au servit, anterior, drept locuri pentru îngroparea foştilor deţinuţi politici. Printre aceştia, Continuare»

2 Comentarii »

Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului a demarat cercetari arheologice pentru descoperirea moastelor Martirului Valeriu Gafencu

• Romania Libera: ADMIRAŢIE. Atitudinea lui Valeriu Gafencu în faţa torţionarilor a stârnit admiraţia lui Nicolae Steinhardt. Unde a fost îngropat „Sfântul închisorilor”?

Arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului încep căutarea osemintelor fostului deţinut politic. Una dintre cele mai interesante figuri dintre martirii care au trecut prin închisorile comuniste este cea a lui Valeriu Gafencu. El a fost supranumit „Sfântul închisorilor” de către monahul scriitor Nicolae Steinhardt. Caracterizarea pare stranie, pentru că Nicolae Steinhardt era de origine etnică evreiască, iar Valeriu Gafencu fusese arestat în anul 1941, ca urmare a apartenenţei sale la Mişcarea Legionară. Însă atitudinea profund creştină, „de trăitor al ortodoxiei”, după cum îl descriu mulţi dintre colegii săi de suferinţă, l-au transformat pe Valeriu Gafencu într-un reper moral pentru cei care au trecut prin infernul închisorilor comuniste. Continuare»

8 Comentarii »

• Lumina: Suferinţa părintelui Ioan Negruţiu în temniţele comuniste: Preotul care a refuzat să fie scos din lagăr

Preotul Ioan Negruţiu face parte din generaţia care “a hotărât să-şi pună viaţa pentru apărarea credinţei şi sufletului românesc”, generaţie care a fost “martirizată de comunişti după înstăpânirea lor deplină în România” (“Martiri ai temniţelor româneşti“, Editura Gutenberg, Bucureşti, 2008, p. 5).

Reconstituirea profilului său duhovnicesc, teologic şi intelectual numai pe baza puţinelor documente păstrate în arhiva Centrului nostru Eparhial şi a sumarelor informaţii publicate până acum este destul de dificilă, atât timp cât nu sunt cunoscute momentele dramatice ale suferinţelor, privaţiunilor şi umilinţelor trăite în temniţele comuniste. În acest scop, o documentare riguroasă în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ar fi mai mult decât necesară.

Născut la 9 iulie 1915, în satul Borşa, comuna Săcădat, judeţul Bihor, din părinţii Simion şi Floarea, agricultori, Ioan Negruţiu s-a confruntat, de la vârsta cea mai fragedă, cu greutăţile vieţii pământeşti. Potrivit propriei mărturisiri, încă de la naştere, a fost firav şi bolnav, aşa încât pe la vârsta de trei luni i s-a pregătit sicriul. Dumnezeu a avut însă un plan cu el şi i-a rânduit să-L slujească, să propovăduiască Evanghelia şi să arate oamenilor “cărarea Împărăţiei”.

Rămaşi orfani de mamă şi apoi de tată, cei cinci copilaşi ai familiei Negruţiu au crescut sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi sub oblăduirea plină de dragoste a surorii mai mari. “Locuinţa de la marginea satului nu era deloc înstărită: “Într-o seară am găzduit un cerşetor orb. Am împărţit cu dânsul ţolul cu care ne înveleam; dacă Vasile Voiculescu ar fi scris povestirea cu supa de bolovan, am fi avut şi noi cu ce să ne cinstim oaspetele care, surprins de o sărăcie şi mai lucie, se va ruga cu lacrimi la miez de noapte”, povestea părintele unor apropiaţi.” Clasa I primară a frecventat­-o în satul natal, însă, din pricina sărăciei, a mers la şcoală numai la începutul şi la sfârşitul anului şcolar. Învăţătoarea a observat calităţile copilului Ioan şi, împreună cu soţul său, care era directorul şcolii, l-a înscris la un orfelinat din Oradea, unde a beneficiat de bursă. Studiile secundare le-a urmat în cadrul seminariilor teologice din Edineţ (Basarabia) şi “Sfântul Andrei” din Galaţi, pe care l-a absolvit în anul 1934. Continuare»

3 Comentarii »

• Parintele Mihail Stanciu:

12 iunie – pomenirea Părintelui Benedict Ghiuș

(…) A fost intrebat un ucenic: Ce este inima milostiva? Si a raspuns awa: Adierea inimii omului pentru toata zidirea: pentru oameni si pasari si pentru jivini si pentru draci si pentru orice faptura, incat la amintirea si la vederea lor curg ochilor lacrami. Din multa si puternica milostivire care le stapaneste inima si din prea marea lui impreuna-patimire, i se face inima mica si nu poate indura, auzi sau vedea vreo vatamare sau cat de mica stanjenim facandu-se fapturilor. Si pentru aceasta, atat pentru dobitoace cat si pentru vrajmasii adevarului si pentru cei ce-l vatama, el aduce rugaciuni in lacrimi, in tot ceasul, ca sa se pazeasca si sa se ierte lor (Sfantul Isaac Sirul). Iar awa Agaton zice: As fi voit sa aflu pe un bubos si sa iau trupul lui si sa-i dau lui trupul meu (Pateric).

Dragostea adevarata, respect, mila gingasa fata de faptura, pe de o parte, refuzul lumii, ura neimblanzita fata de lume, pe de alta. E, dupa cat se vede, antinomia clara, crucea vie din care traiesc marii insingurati. Si, intr-un fel, o adevarata enigma, omeneste de nedezlegat. Dar, in insingurarea aceasta, nu suntem lasati numai la puterile noastre. Si iata de ce enigma ajunge un lucru foarte simplu: este, nici mai mult nici mai putin, refuzul categoric de a iubi si de a primi lumea, dupa felul ei de-a fi, lumesc si pacatos, ci, dimpotriva, intalnirea cu lumea in lumina sfintitoare, primirea lumii prin Dumnezeu, descoperirea ei in lumina lui Dumnezeu.

De ce acest refuz de a primi lumea, “dupa chipul lumii”? - se va zice. Continuare»

19 Comentarii »

• Catehetica: Cum înțelegem ca Suferinta ne face sa-L cunoastem pe Dumnezeu?

De curând am vorbit despre câteva căi scurte de mântuire și printre altele m-am referit și la suferință. Nu există nici un om în această lume care n-a suferit, care nu va suferi, care nu va trăi un fel de suferință fie trupească, fie sufletească. Toți suferim. Mi-am amintit despre o întâmplare. Mă aflam într-o tovărășie pe Sfântul Munte și ajunsesem pe înfricoșătoarele locuri de nevoință ale Karuliilor. Aceste locuri sunt pustiul cel mai aspru al Sfântului Munte. Acolo, printe alții, se nevoia și un monah sârb pe care l-am vizitat. Ne-a primit cu multă bucurie, așa cum fac de obicei toți călugării de la Sfântul Munte, și când l-am rugat să ne spună spre folosul nostru sufletesc, a adus vorba despre suferința lui. Ne-a spus că într-un timp suferea foarte mult și se ruga pe măsură. După ce a îndurat mult, a răbdat și iarăși a răbdat, ca și cum Dumnezeu n-ar fi auzit rugăciunea lui, în cele din urmă, la un moment dat, a luat ulei din candela lui Hristos și a pus pe locul care-l durea și suferința a încetat. După ce durerea l-a părăsit și s-a simțit sănătos, a înțeles atunci cât de bine a făcut sufletului său acea pătimire. Este adevărat că în ceasul în care cineva suferă, nu înțelege aceasta. Când însă suferința trece, abia atunci vede cât bine i-a adus. Așadar, abia după ce suferința a trecut, ascetul a înțeles cât de bine îi făcuse. De aceea, așa cum ne-a spus, a început apoi, să-L roage pe Hristos să-i dea și altă suferință și vorbind grecește, cu accentul lui sârbesc, zicea: ,,Dă-mi și altă suferință, dă-mi și altă suferință !” Chiar dacă suferința era cumplită, era mare, de nesuportat, făcuse mult bine sufletului său și de aceea o cerea. Ne-a spus clar: ,,Oricât te-ai ruga, nu te folosești de rugăciune, cât te folosești de suferință!”

Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007

Cum pot sa ma vindec singur de suferinta?

Aproape întotdeauna omul fuge de suferință și chiar o urăște fără a-și da seama de faptul că ea este aceea care îl repune cu picioarele pe pământ, cu privirea în sus și cu sufletul la Dumnezeu. Nu reușim să ne fim proprii doctori din cauza egoismului – a iubirii de sine – și totuși suntem prea miloși cu beteșugurile noastre. Cum mă pot vindeca? Cum să fac să fie bine? Ce tratament să iau ca să mă vindec repede? Cum să procedez? Acestea sunt întrebările cele mai frecvente și iată ce ne spune arhimandritul Simeon Kraiopoulos în continuare:

Suferința brăzdează adânc sufletul! Avea dreptate călugărul acela când spunea că suferința aduce în suflet mai mult folos decât orice altceva. Așadar, să ne străduim să ne explicăm aceasta înlăuntrul nostru. Suntem egoiști, iubitori de noi înșine, fie că înțelegem fie că nu. Oricât s-ar strădui cineva prin rugăciunea lui sau prin alte mijloace să fugă de iubirea de sine și să predea lui Hristos, nu este ușor să o facă pentru că înlăuntrul lui se întristează, se iubește pe sine atât de mult și nu rezistă să se umilească, să se trudească mai mult decât acceptă sufletul lui.

Este asemenea medicului care, oricât de bun ar fi pentru ceilalți, când este vorba să se opereze pe sine sau să facă cea mai mică intrevenție pe el însuși, să scoată o așchie care i-a intrat în picior sau să-și curețe o rană, nu va suporta când va vedea că se taie pe sine. Mâna lui nu va mai fi sigură, va începe să tremure și altele asemenea. Nimeni nu poate să opereze pe el însuși. La fel se întâmplă cu rugăciunea: oricât ne-am ruga, nu putem să ne depășim pe noi înșine. Desigur, Dumnezeu aude rugăciunea noastră, însă problema nu este dacă ne aude Dumnezeu, ci cât dăm noi înșine lui Dumnezeu, în ce măsură ne lepădăm de omul cel vechi, cât aruncăm din egoismul nostru, din iubirea noastră de sine? Această lepădare costă și omul n-o face ușor. Când vine însă durerea, suferința, fie trupească, fie sufletească este altceva. Se poate să ai o durere sufletească pricinuită de un necaz pentru, de o boală. În astfel de situații cineva poate suferi chiar mai mult decât dacă ar fi fost el însuși bolnav.

Concluzia ar fi că suferința este o binecuvantare pe care o putem converti în bucurie, pace și liniște sufletească doar aflându-ne în brațele lui Dumnezeu.

Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007

• Lumea credintei:
  

Daca linia e ocupata, insistati

Ura ne alearga pana la epuizare. Ne stoarce seva de frumos si ne reduce atentia fata de valoare. Intunecatii nu recunosc lumina, ci o numesc bezna, aducand chiar si argumente. Parasitii alunga iubirea si nu recunosc umbra impacarii. Avarii nu au oglinzi de har, se cred guru in secta recifului lor carnivor.

Toate aceste buimaceli teleghideaza sufletul aleatoriu. Sufletul nu se poate reinventa, dar se poate redescoperi. Daca nu reuseste singur, stiu eu de la altii o cale sigura: intermedierea avvei Arsenie Boca. Traind in duhul smereniei, omul stropeste cu sange lespedea crudei suferinte. Nu devine extremist, nici liber schimbist, ci are principiul arsenian: nici abuzul, nici refuzul. Continuare»

7 Comentarii »

• Lumina: Via dolorosa: Hristos în faţa judecăţii oamenilor

(…)

Lovirile peste faţă şi flagelarea

Dintru început, analizând textul sfânt, se poate observa că Sfântul Luca are tendinţa de a atenua puţin gravitatea acestei situaţii. În schimb, ceilalţi trei evanghelişti folosesc verbul “rapizo” (“a lovi” cu un baston, “a lovi faţa cuiva”) sau substantivul “rapisma” (lovitură de baston), de la care verbul derivă. Latinescul “alapa”, “palmă”, este în acest context o traducere inexactă. Nu este vorba, probabil, doar de o simplă palmă, de un simplu afront, ci, mai exact, de lovituri multe şi violente, care puteau concura cu duritatea unui obiect contondent. Şi aici Sfântul Luca face notă discordantă de ceilalţi trei sfinţi evanghelişti, el vorbeşte despre lovituri ca despre o corecţie. Matei şi Marcu folosesc verbul grecesc “fragelo”, împrumutat din limba latină, în timp ce Ioan foloseşte “mastizo”, “flagelare”, “biciuire”, verb din care provine “mastiz”, bici pentru animale. La Traduction oecumenique de la Bible înţelege prin grecescul “mastizo”, “a biciui”, la fel ca multe alte traduceri moderne ale Sfintei Scripturi, pe când Louis Segond traduce “bătut cu nuiele”, iar în Biblia de la Ierusalim întâlnim verbul “a flagela”. Acest din urmă sens este cel mai apropiat de textul recept, semn că şi Vulgata lui Ieronim foloseşte “flagellare”.

Este adevărat că un condamnat la moarte era condus până la locul supliciului în lovituri de bici, dar acest bici nu era faimosul flagrum, ci un simplu instrument de intimidare. Acest tratament era mai degrabă dezonorant decât dur, pentru că biciuirea trebuia făcută cu un bici obişnuit, format dintr-o singură bandă de piele. Fiind un ordin al lui Pilat însă, în cazul lui Hristos instrumentul de tortură folosit trebuie să fi fost acel flagrum, bici cu mâner scurt, echipat cu fâşii de piele tăbăcită, două sau trei, numite lora, care aveau la capete fie bile mici din plumb în formă de haltere, fie bucăţele de os de oaie. Flagrumul, adeseori reprezentat pe monedele romane din dorinţa de a inspira frica şi a stimula obedienţa maselor, era un instrument coercitiv tipic roman, nefolosit de evrei. Poate tocmai aceasta a fost intenţia romanilor în cazul flagelării lui Hristos: de a tempera prin duritatea bine cunoscută a acestui supliciu răutatea evreilor prezenţi la calvar.

Legea iudaică propunea pedeapsa bătăii cu vergi, limitată la patruzeci de lovituri (Deut. 25, 3). În timp, vergile au fost înlocuite de bici, însă nu se aplicau decât treizeci şi nouă de lovituri, pentru a fi siguri că nu se încalcă Legea. Sfântul Pavel povesteşte că de cinci ori a primit “patruzeci de lovituri fără una” (II Cor. 11, 25). În schimb, flagelarea romană era chinuitoare: victima era bătută cu flagrum până agoniza. Loviturile erau administrate pe întreg corpul celui condamnat, evitându-se zona pieptului, a inimii, din dorinţa de a nu cauza prin bătăi repetate o moarte rapidă prin infarct. Uneori, pentru a tempera duritatea flagelării, conform mărturiei lui Iosif Flavius (Antichităţi iudaice, IV, 8:21), se dădeau doar treisprezece lovituri dintr-un bici cu trei benzi.

Legea romană, cunoscută pentru stricteţea ei, dar şi pentru respectarea drepturilor omului acuzat, specifica: “Non bis in idem”. Prin urmare, nu puteau fi administrate două sancţiuni pentru o singură greşeală. Pe de o parte, la sfârşitul executării flagelării condamnatul trebuia eliberat. Pe de altă parte, condamnarea la moarte prin crucificare excludea flagelarea. Flagelarea urmată de crucificarea lui Hristos este, evident, o anomalie juridică în raport cu cutumele romane ale epocii.

Cununa cu spini

Cuvântul “stefanos” este folosit în Noul Testament îndeosebi cu referire la cununa de spini a lui Hristos. În Vechiul Testament, coroana (atarah) era un semn al regalităţii, dobândind în perioada postmonarhică o conotaţie teologică, metaforă a protecţiei, puterii şi slavei. Fără discuţie, coroana de spini a lui Hristos a fost o ironizare a regalităţii şi, poate, a divinităţii pe care El le proclama.

Este dificil să identificăm planta din care era făcută coroana, cuvântul grec “acanta” fiind prea vag, putând desemna orice arbust spinos. Tradiţia susţine că este vorba de o specie de ziziphus jujuba, numită chiar zizyphus spina Christi, din familia rhaminaceelor, varietate tipică bazinului mediteranean şi Africii de Nord. Despre acest arbust, Coranul spune că exista în Paradis, dar fără să aibă spini (Sura 56, 28).

Prin faptul că istoria nu ne relatează un alt caz de om condamnat la crucificare care să fi fost încoronat cu spini, se dovedeşte că această încoronare batjocoritoare este în cazul Mântuitorului ceva cu totul excepţional, o invenţie de ultim minut. (…) Continuare»

12 Comentarii »

Continuare»

6 Comentarii »

• Cidade de Deus: Concertul corului Byzantion – „Lumina Crucii“, la Catedrala mitropolitană din Iaşi (foto/audio/video)

Ieromonah Savatie Bastovoi – Pietrele vorbesc: Suferinta si dragoste from Emisiunea “Pietrele vorbesc” on Vimeo.

• Catehetica: Suferinta si Dragoste - Penitenciare, Orfelinate si Scoli Speciale! – P.Savatie Bastovoi
• P. Savatie Bastovoi: Omilie despre Paște a Sfîntului Afraat Persul (sec. V). Capitolele 1-8.
• Parintele Mihail Stanciu: Săvârsirea și împărtăsirea Euharistiei – Părintele Dumitru Stăniloae
• Pelerin ortodox: Lumina Sfântă de la Ierusalim va fi adusă de Sfintele Paşti la Bucureşti
• Theologhia: Prin Suferinţă la Înviere – Pastorala de Paşti (2011) a PS Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

[...] Mentalitatea umanistă ca şi civilizaţia modernă rămân de regulă străine faţă de acest înţeles al suferinţei. Continuare»

3 Comentarii »

• Doxologia (7 aprilie) : „Când omul nu mai poate, vine harul lui Dumnezeu şi îl ajută“

Părintele Constantin Burduja din Vaslui a aniversat ieri [in 6 aprilie, n.n.] 100 de ani. Cu acest prilej, la Biserica “Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Vaslui a fost oficiată Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite de un sobor de preoţi.

Sute de vasluieni, autorităţi locale şi rude ale părintelui centenar au mulţumit ieri prin rugăciune lui Dumnezeu, în Biserica “Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Vaslui, pentru binecuvântările revărsate asupra pr. Constantin Burduja. După cum a relatat pentru Radio TRINITAS pr. paroh Ionel Darie, cu acest prilej au fost oficiate Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite şi un Te Deum. La finalul slujbei, părintele Constantin Burduja a adresat celor prezenţi un cuvânt în care a comparat viaţa Sfinţiei Sale cu o scară. Continuare»

5 Comentarii »

• Realitatea.net: Deranjat de zgomot, un preot din Bucureşti a aşezat cinci măicuţe în drumul unui utilaj

Deranjat de zgomotul utilajelor care efectuează lucrări în centrul vechi al Capitalei, un preot de la biserica Stavropoleos a găsit o modalitate mai puţin ortodoxă [?!?! - cam ce considera redactorii de la RTV ca ar reprezenta o metoda "ortodoxa" si de ce anume aceasta ar fi "neortodoxa"?? n.n.] pentru a-şi continua slujba.

Preotul a aşezat cinci măicuţe în drumul excavatorului, după cum a povestit, la martorocular@realitatea.net Adrian din Bucureşti.

Deşi lucrările sunt în întârziere, acţiunea maicuţelor a avut efectul scontat. Muncitorii, uimiţi, s-au oprit şi au fost nevoiţi să aştepte pe marginea drumului finalul slujbei de duminică.

• Episcopia Slatinei si Romanatilor: Slujbă de priveghere la Sfânta Mânăstire Brâncoveni

Sâmbătă 26 martie a.c., la Sfânta Mânăstire Brâncoveni, a avut loc slujba Privegherii, la care PS Părinte Episcop Sebastian a săvârşit şi reprimirea la Ortodoxie, prin Sfânta Taină a Mirungerii, a fostei monahii Timoteia Elena Pop, trecută împreună cu preotul Nichita Paşcan la stilişti. Este vorba de cea de-a doua maică din cele 29 plecate, care a realizat înşelarea în care căzuse.

• Doxologia: Conferinţă comemorativă dedicată lui Mircea Vulcănescu, la Paris

Duminică 22 mai 2011, la ora 18, la Catedrala Mitropolitană Sfinţii Arhangheli din Paris (9 rue Jean de Beauvais), va debuta ciclul de conferinţe comemorative: Martor.

Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif va deschide acest ciclu dedicat martirilor- mărturisitori din temniţele româneşti şi nu numai, printr-un parastas în memoria filosofului creştin, om politic-om de stat,  Mircea VULCĂNESCU, mort în puşcăria de la Aiud.

Comemorarea va continua cu urmărirea filmului Mihail Şora – despre Mircea Vulcănescu realizat şi montat pentru această ocazie. Va urma o masă rotundă la care vor participa Înaltpreasfinţitul Iosif şi cele două fiice ale filosofului: Alexandra Elisabeta de Hillerin – Vulcănescu şi Maria Ioana Vulcănescu.

Va avea loc şi un moment surpriză, dedicat surorilor Vulcănescu.

Cel care va media ciclul conferinţelor va fi Pr. Emilian Marinescu  - consilier al Departamentului Cultură.

Momentul se va încheia cu o agapă oferită de către familia Vulcănescu.

Informaţii referitoare la acest eveniment se pot obține de la  Pr. Emilian Marinescu (Consilier Departamentul Cultură)

E-mail: cultural@mitropolia.eu
sursa: mitropolia.eu

• Claudiu Tarziu: Pretextul Vulcănescu pentru tentativa de oprire a construirii mănăstirii Aiud

România Liberă de azi publică un articol pe care nu ştiu încă dacă să-l consider o glumă de 1 aprilie (deşi cam macabră) sau o dovadă de neprofesionalism cras: Mormântul lui Mircea Vulcănescu, identificat la Râpa Robilor.

Întîi, pentru că textul nu susţine enunţul din titlu. Doi cercetători bănuiesc că ar putea identifica mormîntul lui Vulcănescu. E totuşi altceva decît că l-ar fi găsit.

Pe urmă, autorul articolului ne furnizează în premieră o informaţie neverosimilă: cadavrele foştilor deţinuţi politici îngropaţi la Rîpa Robilor ar fi purtat cîte o plăcuţă de metal la gît pe care erau imprimate numerele lor de dosar penal. Spun că informaţia nu e credibilă din două motive: 1. nici un schelet descoperit pînă acum acolo nu avea vreo plăcuţă care să ajute la identificare, 2. în sistemul penitenciar românesc nu exista această practică a plăcuţelor de identificare; de ce ar fi fost făcute doar pentru morţii de la Aiud? Mai mult, după cum mi-a spus dl Demostene Andronescu, fost deţinut politic la Aiud în perioada 1957 – 1964, în acele timpuri deţinuţii nu aveau nici număr matricol de penitenciar pe zeghe, ci erau identificaţi după nume. (…)

• Familia Ortodoxa: Părintele Nicolae Steinhardt – Mărturisitorul lui Hristos

- Nu aveţi nostalgia de a călători la Roma? Ce aţi privi, judeca, admira?

- Ba da. Ce aş privi? Pieţele, fântânile, palatele, pinii, cârciumioarele din cartierele populare. N-aş judeca, n-aş admira. Occidentul, acum, nu-i de admirat, e de plâns. Căci e pierdut, doomed zic englezii. Îmi amintesc cuvintele Domnului: „Nu mă plângeţi pe Mine, fiice ale Sionului, ci pe voi!”. Cancerul e încă lăuntric, nu s-a dat în vileag. Dar mai poate medicul, care ştie, încerca poftă trupească pentru femeia cu metastaze generalizate, deocamdată neexteriorizate?

- Trăind în divinitate, omul de mâine îşi va justifica amplitudinea fiinţei, ca refugiu, ca vamă de purificare, de asceză? Continuare»

11 Comentarii »

• Crestinortodox.ro: Ceremonia de sfinţire a troiţei închinate memoriei victimelor masacrului de la Fântâna Albă

La data de 1 aprilie 2011, la orele 11.00, în incinta Mănăstirii Putna din judeţul Suceava, va avea loc ceremonia de sfinţire a troiţei închinate memoriei victimelor masacrului de la Fântâna Albă. Construcţia troiţei a fost realizată la iniţiativa Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României.

La acest eveniment vor participa Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, domnul Eugen Tomac, secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, membri ai Parlamentului României, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi supravieţuitori ai tragediei din 1941.

La Fântâna Albă, în Duminica Paştelui (1 aprilie 1941), peste 3000 de români din satele din valea Siretului din Bucovina, care doreau să fie repatriaţi, au fost împuşcaţi de către trupele sovietice.
Continuare»

9 Comentarii »

O initiativa de modificare a legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora ce dateaza inca din octombrie anul trecut (2010) ajunge astazi, chiar de comunistul 8 martie, in dezbaterea Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor, unde este invitat sa participe la dezbateri IICCMR-ul controlat de Vladimir Tismaneanu (alături de Ministerul Justitiei si Secretariatul General al Guvernului) dar nu si Asociatia Fostilor Detinuti Politici. Proiectul de modificare a legii care reglementeaza reabilitarea juridica a celor condamnati politic in perioada comunista a fost, deja, votat in Senat, si a primit avizul consultativ al Consiliului Legislativ. Initiativa apartine unui senator liberal (Raymond Luca) si, dupa cum se vede, intruneste adeziunea tuturor fortelor politice, fie la putere, fie din opozitie.

In expunerea de motive lapidara initiatorul - dand dovada de o vie vigilenta proletcultista – , precizeaza:

(…) în textul legii s-a strecurat un aliniat ce propun a fi eliminat. Este vorba despre art. l, alin. 2, litera b, unde se menţionează că, printre altele, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunţate pentru faptele prevăzute în “Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existenţa şi interesele Statului, publicata în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941.” Motivele eliminării acestui aliniat sunt mai mult decât evidente, având în vedere că Legea 80/1941 nu se încadrează în perioada menţionată de Legea 221 (1945-1989). Mai mult, persoanele care făceau obiectul legii 80/1941 au fost implicate în rebeliunea legionară, ceea ce contrazice art. 7 al Legii 221/2009, care stipulează că “Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii şi persoanelor condamnate pentru ca au desfăşurat o activitate de promovare a ideilor, concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi xenofobe, precum ura sau violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie.”

Legea creează obligaţii din partea statului român şi oferă posibilitatea de plăţi reparatorii cetăţenilor prevăzuţi în actul normativ, iar neconcordanţele din textul său creează efecte directe asupra celor care se află sub incidenţa ei. în acest sens, propun spre dezbatere – în regim de urgenţă - şi aprobare Parlamentului propunerea legislativă pentru modificarea art. l din Legea nr. 221 din 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989.

In cele ce urmeaza analizam si punctul de vedere (favorabil) al Guvernului fata de proiectul legislativ, deoarece este mai elaborat din punct de vedere conceptual si ideologic.

In ce consta modificarea? In abrogarea unui articol al legii prin care erau inclusi in categoria celor condamnati politic si detinutii care au suferit represiuni in urma unei legi date de regimul Antonescu in urma ”rebeliunii legionare”. Adica a legionarilor si a tuturor membrilor organizatiilor afiliate Miscarii Legionare, cum au fost si Fratiile de Cruce care au intrat in vizorul represiunii declansate de Maresalul Antonescu de la inceputul anului 1941.

O prima motivatie a celor care vor sa abroge articolul este ca acesta se refera la o lege anterioara instaurarii regimului comunist. In aparenta rationamentul este corect. In realitate, exista numerosi legionari care au fost arestati in urma legii lui Antonescu si a caror condamnare s-a perpetuat si sub regimul comunist.

Continuare»

15 Comentarii »

• Vezi si: Articolele saptamanii (2): PARINTELE ANANIA, BIRUINTA MILEI – de Nicolae Dabija

Extras din:

• Jurnalul national: Ultimul interviu publicat al Mitropolitului Bartolomeu Anania în România Literară

- (…) Aşa cum se ştie, dumneavoastră aţi suferit pentru convingerile religioase o condamnare de 25 de ani, numai în închisoarea de la Aiud petrecând patru ani, din 1960 până în 1964. V-aţi aflat, recent, la Penitenciarul din Gherla, cu prilejul instalării, după 50 de ani de absenţă, a primului preot care să oficieze în închisoare. Acolo v-aţi întâlnit cu un grup de 50-60 de bărbaţi vârstnici, care erau foşti gardieni ai penitenciarelor politice din Ardeal, de la Gherla, Aiud, Deva, Sighet, aflaţi în închisoare pentru a vă cere iertare. Paradoxal este faptul că o parte dintre aceştia erau chiar foştii torţionari ai Înalt Preasfinţiei Voastre. După ce le-aţi vorbit câteva minute, le-aţi acordat iertarea şi i-aţi binecuvântat. Întrebarea este următoarea: Ce rol are iertarea în religia ortodoxă? Există deosebiri, sub acest aspect, în comparaţie cu alte religii? Poate omul săvârşi orice fărădelege, ştiind că păcatele îi vor fi iertate?

- Da, poate săvârşi orice fărădelege! Acuma, despre acest episod n-aş vrea să repet, mi se pare că mi s-a mai pus această întrebare, la care am răspuns în ultima întâlnire publică pe care am avut-o, nu de mult, la Teatrul Naţional din Cluj. În genere, nu-mi place să vorbesc – repet şi acum – despre experienţele mele din închisoare, pentru că le-am acordat o anumită valoare morală, pe care nu aş vrea să le-o retrag.

Continuare»

5 Comentarii »

“Să ieşi din iad fără crispări, aceasta a fost marea victorie a lui Bartolomeu Anania… Scrie despre suferinţele sale fără mânie, fără supărare, fără silă. Pus în situaţia de a se povesti, regretă doar faptul că cei mai tineri ani i s-au irosit prin celule. Ce e povestit cu ură naşte ură, dă de înţeles ÎPS Bartolomeu. De aceea el povesteşte cu milă despre cei care l-au maltratat fără milă“.

Cotidianul [Acad. Nicolae Dabija]: Părintele Anania

A plecat la Domnul Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, unul dintre marii prieteni ai Basarabiei. A încurajat acţiunile Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova, a expediat mesaje de binecuvântare la toate acţiunile lui importante.

În zilele de 17 şi 18 mai 2008 invitase conducerea Forului – regretatul Andrei Vartic, Vasile Şoimaru şi subsemnatul - la reşedinţa sa de la Mănăstirea Nicula. Am stat de vorbă cu el o seară şi o jumătate de noapte, apoi, la o oră târzie, ne-a introdus în Paraclisul Personal de la Nicula: după ce a dat la o parte o catapeteasmă din lemn de tei poleită cu aur, a scos de sub măsuța pentru împărtăşanie o cutie de carton, în care păstra cu sfințenie o pereche de bocanci cu pielea plesnită.

– Îi am din închisoare. Îi ţin aici ca să nu cad în păcatul trufiei şi să-i mulţumesc mereu Celui de Sus, care m-a descălțat de bocancii de pușcăriaș ca să-mi pună în picioare încălţări de Mitropolit. Crăpăturile sunt de la bătaia gardienilor, care mă loveau cu bâta la tălpi la Gherla. După astfel de bătăi, care aveau scopul să nu lase urme, mergeam câteva săptămâni doar în genunchi şi în coate, neputând călca pe tălpile umflate, devenite răni de carne vie…

Continuare»

6 Comentarii »

UPDATE

• Aceeasi ”poezie”, ceea ce denota lipsa de imaginatie in infierarile tovarasesti, a aparut si in Romania Libera: Pentru cine se cântă “Sfântă tinereţe legionară”. Pentru BOR?

• EvZ [Mirela Corlatan]: Oaza verde de la Petru Vodă

Ce s-a întâmplat recent la mănăstirea lui Iustin Pârvu nu este şi nu trebuie interpretat ca un “incident”.  Aniversarea cu parfum legionar a călugărului este doar expresia cea mai stridentă a unui fundamentalism ce caracterizează o parte deloc de neglijat a clerului şi a laicilor practicanţi din BOR. Fireşte, nu e indicat să vorbeşti despre funie în casa spânzuratului, dar sunt lucruri care deja ţin de evidenţă. Continuare»

26 Comentarii »

• Cititi si: ARTICOLELE SAPTAMANII (4): Calai, victime, iertare, credinta, eroi, testamente… “NOI NE IUBIM NEAMUL ASA CUM UN COPIL ISI IUBESTE PARINTII” – marturii tulburatoare!
  

• Theologhia:

Parintele Arsenie Papacioc se simte mai bine

Reporterntv.ro/ 15 ferbruarie 2011

Veşti bune despre starea de sănătate a părintelui Arsenie Papacioc. Duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria“ din Techirghiol se simte mai bine, la 24 de ore după internare. Medicii spun că problema urologică a fost rezolvată, însă bătrânul părinte are încă nevoie de tratament şi a fost transferat astăzi, în Clinica de Cardiologie. Complicaţii nu au apărut, dar specialiştii vor să-l supravegheze în permanenţă mai ales că are o vârstă venerabilă: 96 de ani şi se simte slăbit.

La 24 de ore de la internarea în Clinica de Urologie a Spitalului de Urgenţă din Constanţa, duhovnicul Mănăstirii “Sfânta Maria” din Techirghiol, părintele Arsenie Papacioc, se simte mai bine.

Pentru zilele viitoare, medicii au decis să-l transfere pe părinte în secţia de Cardiologie, acolo unde va fi monitorizat permanent de un specialist.

Hotarari ale Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in urma sedintei din 14-16 februarie 2011

Dintre hotărârile luate menţionăm:

- La propunerea Patriarhiei Române, Sfântul Sinod a declarat anul 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor;

- A fost aprobată procedura de colectă naţională pentru continuarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului în cadrul parohiilor şi mănăstirilor din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române;

- Au fost desemnaţi ierarhii care vor face parte din Comisia pregătitoare pentru stabilirea principiilor, tematicii şi metodologiei de lucru a Comisiei mixte de dialog între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), ca urmare a răspunsului pozitiv al ierarhilor greco-catolici la Apelul Sfântului Sinod pentru reluarea dialogului bilateral din 7 iulie 2010;

- A fost constituită delegaţia Bisericii Ortodoxe Române pentru dialogul cu Biserica Ortodoxă Sârbă;

- S-a aprobat introducerea cursului destinat pastoraţiei persoanelor dependente de alcool în curricula disciplinei Teologie pastorală, care se predă în instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar teologic;

Ierarhii Sfântului Sinod au evaluat rezultatele colectei în bani şi bunuri materiale organizată în parohiile şi mănăstirile ortodoxe române din ţară şi străinătate în urma Apelului Patriarhiei Române la rugăciune şi solidaritate creştină cu familiile afectate de inundaţiile din nord-vestul ţării din vara anului 2010. Astfel, Biserica Ortodoxă Română a ajutat familiile sinistrate din zonele afectate cu aproximativ 6.000.000 lei şi alimente, cereale, îmbrăcăminte, materiale de construcţii, medicamente şi alte bunuri materiale în valoare de aproximativ 5.400.000 lei.

• Gandul: Galerie FOTO: AU ÎNCEPUT LUCRĂRILE LA CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI. Patriarhia face colectă publică să strângă peste 200 de milioane de euro
• Crestinortodox: Ora de religie din scolile romanesti
• Cidade de Deus: Pe 5 martie se va oficia Parastasul la 40 de zile pentru mitropolitul Bartolomeu Anania

• Basilica: Conferinţă despre martiriul creştin la Sibiu

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), filiala Sibiu, a organizat joi, 17 februarie, în Aula ‘Ioan Meţianu‘ a Facultăţii de Teologie ‘Andrei Şaguna’ din Sibiu, o conferinţă susţinută de pr. prof. dr. Vasile Mihoc, informează ‘Ziarul Lumina’, Ediţia de Transilvania.

Organizată cu o zi înainte de împlinirea a 59 de ani de la trecerea la Domnul a lui Valeriu Gafencu, martir al închisorilor comuniste, supranumit de Nicolae Steinhardt ‘Sfântul închisorilor‘, conferinţa a avut tema ‘Înţelesuri ale martiriului creştin‘. Ca motto a fost ales un verset din Sfânta Scriptură, şi anume ‘toţi cei care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi’ (2 Timotei 3,12). Aula facultăţii a fost neîncăpătoare pentru cadrele didactice şi elevii de la şcolile din Sibiu, studenţii şi profesorii facultăţilor sibiene şi pentru credincioşii care l-au audiat pe părintele Vasile Mihoc.

În cuvântul inaugural, preşedintele ASCOR Sibiu, Ciprian Onica, a explicat care a fost motivul pentru care s-a ales un subiect de discuţie sensibil şi care, aparent, nu prezintă un interes prea mare. ‘Este o temă care nu e deloc la modă. Astăzi, când toată lumea vorbeşte despre consum, despre profit, despre distracţie, când ceea ce trăim noi seamănă cu ceea ce spunea părintele Serafim Rose – ‘Civilizaţia DisneyLand’, o astfel de temă deranjează sau ne lasă indiferenţi. Spunea un jurnalist creştin că moralul unei comunităţi creşte pe spinarea martirilor. Altfel calci pe stradă când ştii că te tragi din oameni ca Sfântul Constantin Brâncoveanu sau Valeriu Gafencu’, a spus Ciprian Onica.

Perspective diferite

În expunerea sa, părintele prof. dr. Vasile Mihoc a prezentat diferitele perspective asupra martiriului creştin, întrebările care frământă întreaga lume referitoare la acest act de jertfă, precum şi actualitatea acestuia în societatea contemporană.

‘Am fost cu ceva timp în urmă să vizitez Jilava. Este greu să vizitezi acel loc şi am fost cutremuraţi de suferinţele la care oamenii au fost expuşi în perioade foarte îndelungate, mulţi dintre ei murind în acel loc. Am cunoscut oameni care au fost închişi acolo ani de zile. Există un set de înţelesuri ale martiriului din perspectiva celui care trece prin aceasta şi există alte înţelesuri din perspectiva lui Dumnezeu. Prima întrebare care se naşte în simplitatea minţii noastre este cum de îngăduie Dumnezeu aşa ceva? Problema care a frământat întotdeauna pe oameni este de ce îngăduie Dumnezeu suferinţele oamenilor nevinovaţi şi moartea lor, cruntă uneori? Există perspectiva lui Dumnezeu şi a Cerului, am putea spune, pentru că la Dumnezeu se adaugă sfinţii şi sfinţii îngeri care sunt martori, sfinţii care au mărturisit înainte. Există, de asemenea, şi perspectiva Bisericii, care trăieşte dramatic martiriul membrilor săi. Este o tragedie pentru Biserică. După moartea Sfântului Arhidiacon Ştefan, Biserica a făcut mare plâns pentru el. Desigur, a dobândi un martir nu este totuna. Fiecare martiriu este o rană profundă în inima mamei, care este Biserica. Există şi perspectiva prigonitorilor şi a lumii indiferente, care trece cu uşurătate pe lângă acest act‘, a spus pr. prof. dr. Vasile Mihoc.

Pornind de la textele biblice nou-testamentare referitoare la sensurile duhovniceşti ale martiriului creştin, părintele Mihoc a subliniat câteva aspecte importante din relevanţa acestui act jertfelnic pentru lume, Biserică, Dumnezeu şi sfinţi, perspective legate între ele, dar care nu pot fi surprinse în totalitate în cadrul unei prezentări. S-a pus accent pe suferinţele pe care le-a avut Sfântul Apostol Pavel, care a considerat martiriul ca un act normal, întrucât a înţeles rostul acestuia ca jertfă pentru ceilalţi creştini, pentru mântuirea altora. S-a adus în discuţie şi martiriul Sfântului Ştefan, al Sfântului Apostol Petru şi al altora, ca acte care au fost exemple de credinţă pentru Biserică. La final, a avut loc o sesiune de întrebări şi răspunsuri şi câteva contribuţii din sală.

• Lumina de Moldova: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul“: 59 de ani de când Valeriu Gafencu a plecat la Hristos

• Ionut Trandafirescu: Prezentarea filmului Demascarea la RFI Romania (video) - cu regizorul Nicolae Margineanu si Alin Muresan
  
• Presb. Corina Negreanu: Seri de film cu regizorul Nicolae Mărgineanu la Cluj Napoca

,,Amfiteatre si închisori” este documentarul dedicat de fiul N. Mărgineanu tatălui sau, N. Mărgineanu, profesorul universitar clujean care a stat în închisoare 16 ani și două luni (sper să nu greșesc). La ieșire pe porțile închisorii, N. Mărgineanu- tatăl, s-a rugat să-i dea Dumnezeu să mai trăiască ,,liber” cel puțin atît cît a stat închis fără vină. Iar detaliul clar ce mi-a rămas după ce am văzut filmul documentar este că - fiul- regizorul N. Mărgineanu spune că a constatat mai apoi că atît a mai trăit, dar cu exactitate uimitoare; că Dumnezeu i-a ascultat ruga. Se știe că cei mai mulți se stingeau repede după ce ieșeau din închisorile comuniste.

• Formula As/ Claudiu Tarziu (2010): Dialoguri in pridvor – NICOLAE MARGINEANU – “Sa-ti tii sufletul curat, asa cum iti este camasa de duminica”

Regizor de marca, autor al unor filme antologice, precum “Padureanca”, “Luchian”, “Binecuvantata fii, inchisoare”, s-a nascut la Cluj, pe 25 septembrie 1938, ca fiu al marelui psiholog Nicolae Margineanu, care avea sa patimeasca 16 ani in temnitele comuniste. Suferinta familiei, trauma provocata de lipsa tatalui ii vor marca puternic, atat mesajul filmelor si sensibilitatea artistica, cat si apropierea de Dumnezeu Continuare»

9 Comentarii »

• Apostolat in Tara Fagarasului: „Portretul luptătorului la tinereţe”- între rigoare şi regie (II)

La Făgăraş a avut loc în luna noiembrie proiecţia filmului „Portretul luptătorului la tinereţe”. Pelicula este prima care are ca subiect rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraşului prin Grupul carpatin făgărăşean, aflat, în cea mai mare parte a existenţei sale, sub conducerea lui Ion Gavrilă-Ogoranu.

Dincolo de aspectele artistice şi regizorale, pentru noi, făgărăşenii, este importantă nu doar existenţa acestui film, ci şi veridicitatea evenimentelor şi a personajelor, ai căror copii, nepoţi, rude sau prieteni trăiesc printre noi. Pentru câteva lămuriri, am apelat la Părintele Profesor Ioan Glăjar, din Ucea de Jos, care a cunoscut temniţele comuniste şi mişcarea de rezistenţă, unii membri fiindu-i colegi de clasă sau de liceu.

În numărul acesta, partea a doua.

- Filmul nu menţionează aproape nimic despre credinţa partizanilor în Dumnezeu. Cum stăteau lucrurile? Continuare»

13 Comentarii »

In perioada interbelica multe fenomene cu care noi, astazi, ne confruntam la o scara mult mai mare, generau acelasi tip de crize si de problematizari. Unul din aceste fenomene era datoria statului pe fondul crizei economice si a efectelor sale internationale: cresterea rivalitatii economice dintre state, protectionism exagerat, razboi economic. Iar pe plan intern, curbele de sacrificiu (suspendarea platii functionarilor pentru lungi perioade de timp, concedieri, scumpiri) etc.

Oare cum se pozitionau, fata de aceste crize ale veacului, cei care peste un deceniu vor deveni sfintii inchisorilor?

Iata un editorial scris de Sandu Tudor (cel care va deveni Parintele Daniil Teodorescu) pe tema solutiei vanturata, atunci ca si acum, la criza datoriei publice – impovararea functionarilor si concedierea lor (sau a bugetarilor – astazi). Continuare»

8 Comentarii »

Moscova, 25 ianuarie, Interfax – Conducatorul Departamentului Patriarhiei Moscovei pentru Relatii Externe, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk considera a fi o realizare rezolutia Parlamentului European asupra persecutiilor impotriva crestinilor din lume.

“Rezolutia PE este revolutionara datorita a catorva factori. Este pentru prima data cand parlamentarii europeni si-au exprimat cu voce tare opinia despre problema asupra careia au pastrat tacerea pana acum”, spune mitropolitul in comentariul difuzat luni la Moscova.
Adoptarea rezolutiei, potrivit mitropolitului Ilarion, inseamna ca un important grup politic din Uniunea Europeana a recunoscut persecutia crestinilor din lume. “Pana acum, doar anumiti politicieni s-au marginit la discutii despre anumite violari ale drepturilor crestinilor dintr-o anumita tara,” scrie mitropolitul.
Acum, spune el, “se discuta deschis despre strategia unor organizatii teroriste si miscari fundamentaliste ce doresc distrugerea sau inlaturarea crestinilor ce traiesc in tari musulmane pentru ca ar fi o ‘a cincea coloana’ a occidentului”.

In plus, spune in continuare Mitropolitul Ilarion, pentru prima oara s-a acordat o atentie minutioasa muncii oamenilor ce culeg informatii obiective despre persecutia crestinilor din lume. De exemplu, este pentru prima data cand informatia, potrivit careia saptezeci si cinci din fiecare o suta de crestini omorati  in ultimii ani au fost ucisi datorita intolerantei religioase, a fost data publicitatii oficial intr-o platforma politica de un nivel atat de inalt.
“Aceasta statistica este uimitoare”, accentueaza mitropolitul.

Nota noastra: Continuare»

26 Comentarii »

“Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.” (IOAN 3, 19).

Dând la o parte suprafaţa poleită şi înstelată a realităţii şi judecând după efectele sufleteşti ale integrării noastre în U.E. se pare că, de fapt, ne integrăm în iad. Căci în “pierderile colaterale” ale Integrării, dincolo de câteva artefacte ruginite ale vechiului regim, nu aflăm decât sufletele noastre…

Privaţiunile de azi ale crizei alcătuiesc postul care premerge liturghiei negre (în faza de acum doar albastră), acel tip de privaţiune pe care îl ţin vrăjitorii pentru a-şi mări puterile malefice: se lipsesc de tot ce este bunătate, milă, iertare, dragoste.

Acest post orientează foamea şi setea fiinţei spre ură şi răzvrătire împotriva oricărui tip de ordine: de aceea efectele, omniprezente în România de azi, sunt contestatare şi distructive, anarhice. Trăite fie stradal ca urlet vindicativ, fie, în intimitate, ca depresie… Continuare»

52 Comentarii »

• ImpactNews [Mihnea Maruta]: Alin Mureşan: “Fenomenul Piteşti” e una dintre cauzele României de azi

Să te apuci, la 22 de ani, să studiezi cel mai atroce experiment efectuat în puşcăriile comuniste, aşa-numitul „fenomen Piteşti”, presupune un curaj rar. Să petreci, apoi, cinci ani citind şi descriind cum tineri ca tine erau siliţi să se tortureze reciproc în cele mai groaznice moduri, să se lepede de cei dragi, să blasfemieze ce aveau mai sfânt, să se transforme în ne-oameni, înseamnă o rezistenţă psihică remarcabilă şi o maturizare accelerată.

La 27 de ani, Alin Mureşan, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), trăieşte zile fericite: poate să arate publicului ce a realizat. El a condus echipa de tineri istorici care a lansat recent cea mai mare bază de date, disponibilă gratuit, referitoare la „reeducarea prin tortură” din închisorile româneşti – www.fenomenulpitesti.ro.

A scris scenariul documentarului „Demascarea” (regizat de Nicolae Mărgineanu, el însuşi urmaşul unei familii de luptători anticomunişti), în care opt supravieţuitori ai Piteştiului rememorează chinurile inimaginabile prin care au trecut în urmă cu 60 de ani. Documentarul – coproducţie a Fundaţiei Arseniei Boca, IICCMER şi Ager Film, cu sprijinul Konrad Adenauer Stiftung – are 70 de minute şi va putea fi găsit în librării încă din această lună.

În fine, Alin Mureşan va lansa în februarie ediţia a doua, rescrisă aproape complet, a cărţii care adună munca sa de cercetare din aceşti cinci ani: „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate” – fără îndoială cea mai temeinică istorie a experimentului desfăşurat între noiembrie 1949 şi decembrie 1951 în mai multe puşcării din România comunistă.

Trei realizări – site, film şi carte – pentru care Alin Mureşan şi colaboratorii săi merită respectul oricărui român:

(…) În Piteşti se acţiona asupra esenţei, nu asupra formelor exterioare. Respectiv, dacă tu pui preţ pe sinceritate, pe prietenie, îţi iubeşti mama sau crezi că ai face orice pentru iubita ta, cei care au făcut Piteştiul te-ar fi atacat exact în aceste lucruri. Pe de altă parte, ţi-aş spune că oamenii care au trecut prin Piteşti şi prin nişte suferinţe pe care noi nu avem cum să le pricepem sunt astăzi persoane cu totul deosebite şi carismatice, şi aş face în aşa fel încât să cunoşti măcar unul dintre ei, fiindcă ştiu că ai deveni, la rândul tău, un om mai bun. (…)

- M.M.: Bun, continuu cu studentul cel naiv: vrei să spui că România de azi este aşa cum este şi din cauza a ceea ce se numeşte “fenomenul Piteşti”? Continuare»

26 Comentarii »

• Parintele Savatie:

Adio URSS, bun venit UE? (VIDEO)

Cind fratii se sfadesc de la sfinti, oare ii mai salveaza CEDO?

Saptamina trecuta am avut ocazia sa retraiesc ceea prin ce au trecut ierarhii si miile de preoti ai Mitropoliei Moldovei in decursul ultimilor 20 de ani, adica sa intru si eu sub dusul de gunoaie pe care il varsa asupra Bisericii si neamului cei care considera ca Ortodoxia ar trebui sa-si hotarasca soarta la CEDO.

Pacatul de care m-am facut vinovat a fost acela ca am stat de vorba cu mitropolitul Vladimir, ierarhul meu canonic, rugindu-l sa raspunda unor intrebari care framinta adunarea ortodoxa de pe cele doua maluri ale Prutului. Aceasta intilnire publica dintre mine si mitropolit in cadrul emisiunii „Pietrele vorbesc” i-a facut pe unii sa dea sensuri dintre cele mai rasucite intimplarii, punindu-mi in circa acuzatii nastrusnice, cum ar fi aceea ca eu am declansat o operatiune de PR care sa loveasca in alianta Nord Atlantica, apoi ca vreau sa “fur” sfintii romani si sa-i duc in Rusia.

Marturisesc ca mi-as dori ca singurul meu pacat in fata lui Dumnezeu sa fie acela ca fur sfintii romani si-i duc in Rusia, dar nu numai in Rusia, ci in toata lumea. Si daca pomenirea luminosilor martiri ai neamului ii tulbura pe unii pina intr-atit, oare cum ne vom afla daca vom avea prilej sa gresim unii altora? Am simtit ca acesti asa zisi “aparatori” ai martirilor romani ii pazesc atit de bine incit se napustesc asupra oricui indrazneste sa le aduca un prinos de cinstire. Si chiar asa, cine a ramas nemurdarit dupa ce a incercat sa aduca cinste sfintilor inchisorilor? Probabil daca am fi trait in vremea in care au patimit martirii, bravii nationalisti cu acte la mina ne-ar fi bagat in temnita sau poate si mai rau.

Dar chiar daca m-am aflat sub acest dus de gunoaie vreme de o saptamina inima mea s-a bucurat, deoarece am intrat sub el de buna voie, fiind silit doar de dragostea pentru poporul ortodox dezbinat si invrajbit in propria casa. Pentru prima data relatia dintre cele doua mitropolii din Republica Moldova a fost pusa in discutie intr-un mod public si transparent avind parte de o audienta sporita. Este o ocazie de a rupe lantul vicios al declaratiilor de presa, prin iesirea publica a unuia dintre mitropoliti, desi replicile asumate ale mitropolitului Vladimir au aflat o reactie birocratica din partea biroului de presa a Mitropoliei Basarabiei. Credinciosii ortodocsi si societatea civila de pe ambele maluri ale Prutului asteapta replica personala a mitropolitului Petru.

Nadajduiesc ca aparitia vladicai Petru in editia viitoare a emisiunii „Pietrele vorbesc”, invitatie care a primit un raspuns pozitiv din partea secretariatului mitropoliei, va lamuri lucrurile.

Parintele Iustin despre canonizarea martirului Valeriu Gafencu de catre rusi

Nota razbointrucuvant: Continuare»

21 Comentarii »