Patriarhul Kirill, mesaj de Pasti: “NIMENI NU POATE DISTRUGE SFANTA RUSIE”. Se poate vorbi despre o “OFENSIVA ORTODOXA” a Rusiei?/ SUA si Rusia se ACUZA RECIPROC de incalcarea armistitiului/ NATO ar putea ACCELERA construirea SCUTURILOR ANTIRACHETA/ Conflict resuscitat intre JAPONIA si RUSIA

22-04-2014 18 minute Sublinieri

putin-kirill

  • Adevarul:

Patriarhul rus Kirill a îndemnat credincioşii să se roage pentru ca nimeni să nu poată „distruge Sfânta Rusie“

În ajunul Paştelui, Patriarhul Bisericii Ortodoxe ruse, Kirill, a îndemnat enoriaşii să se roage pentru ca nimeni să nu poată „distruge Sfânta Rusie“, precizând că astfel de încercări au eşuat în trecut, relatează voiceofrussia.com. „Din punct de vedere politic, Ucraina este o ţară străină, dar când vine vorba de spiritualitate şi istorie, lucrurile stau diferit. În faţa lui Dumnezeu suntem aceeaşi naţie, practicăm aceeaşi religie ortodoxă, oricât de mult s-a dorit să se creadă altfel“, a spus Patriarhul, adresându-se enoriaşilor înainte de începerea rugăciunii, scrie thevoiceofrussia.com. El a precizat că „minorităţile religioase sunt respectate, dar că vor continua să susţină că Ucraina este o parte integrantă din Sfânta Rusie, o ţară ortodoxă“.

Patriarhul Kill a cerut „tuturor credincioşilor Bisericii Ortodoxe Ruse“ să se roage în ajunul sărbătorii creştine „pentru ca oamenii din Rusia să trăiască în Ucraina“ pentru ca Domnul să pacifice ţara ucraineană şi să nu permită „un război intern“, pentru a opri intenţiile celor ce doresc să „rupă în bucăţi Sfânta Rusie“ prin mijloace politice sau prin exercitarea puterii, notează aceeaşi sursă. „Acest lucru s-a întâmplat în mod repetat în trecut şi nimeni nu a reuşit s-o facă vreodată“, a mai spus Patriarhul. „Iar astăzi, când tentaţia de a face acest lucru prin superioritatea militară şi politică este puternică, noi, copii ortodocşi din Sfânta Rusie, ar trebui să ne rugăm Domnului pentru pacificarea Ucrainei, încetarea violenţelor şi stabilirea păcii“, i-a îndemnat Patriarhul.

Cristian Unteanu: Ofensiva ortodoxă a Rusiei

Să ne uităm şi dincolo de evenimentele zilei. Câteodată e foarte greu, atât timp cât se acumulează, oră de oră, evenimente grave, legate de ceea ce pare a fi un Al Doilea Război Rece, într-o lume care-şi pierde temeiurile de spiritualitate şi identitate.

Şi totuşi, în spatele cortinei, se desfăşoară mişcări ample de repoziţionare şi încercări de re-echilibrare sau de reconfigurare de spaţii şi sisteme de valori, fiecare dintre marii actori ai planetei antrenând grupuri complexe de reflecţie. Efort din care, evident, nu putea lipsi Biserica.

Întâmplător sau nu, schimbările sunt accelerate pe măsura apropierii a ceea ce mulţi analişti consideră a fi un fenomen iminent, adică o nouă formulă de ruptură majoră, urmând desenul mai vechii viziuni a lui Huntington asupra conflictului civilizaţiilor, în prezenţa unei acutizări extreme a relaţiilor între religii odată cu ridicarea unui fundamentalism islamist extrem de agresiv. Totul în climatul propice creat de o criză economică şi socială cu o amploare similară celei de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, dar cu mult mai complexă datorită mondializării. Cu un climat de nelinişte subsecvent care a permis, aparent foarte brusc şi pe neaşteptate, începerea rescrierii, de către unii dintre marii actori ai planetei, a frontierelor naţionale în funcţie de geometria unui vis postimperial, poate câteodată ascuns cu mare grijă dar, cum se vede, niciodată abandonat.

Combinaţia tuturor acestor elemente poate constitui un cocktail mortal.

La nivelul spaţiului nostru, întrebarea reală este dacă actuala ofensivă rusească are sau nu legătură cu doctrina panslavismului. Şi dacă ofensiva aceasta se va completa acum cu o dimensiune religioasă, adică recuperarea ideii ortodoxiei Rusiei militante devenită centrul vieţii şi politicilor ortodoxiei.

Posibil? Teoretic da, mai ales dacă, din această perspectivă, ne aducem aminte că există o teorie politică dintre cele mai interesante, cea a panismului care corespunde unei mişcări politice care, aşa cum spunea Sophie Chautard în cartea sa „L’indispensable de la geopolitique”,

este o mişcare politică care vizează regruparea sub o aceeaşi autoritate a unor naţiuni care au o serie de puncte comune bazându-se pe un anumit număr de factori (religie, limbă, ideologie, etc…). Există, spre exemplu, pangermanismul care se bazează pe originea germanică drept element unificator, panislamismul, care se bazează pe religia musulmană, în paralel cu panarabismul care se bazează pe laicitate şi pe identitatea arabă (limbă şi civilizaţie arabă), dar şi panslavismul care se bazează nu numai pe identitatea etnică, ci şi pe religia ortodoxă şi pe moştenirea istorică a cuceririlor ruseşti (slave), panamericanismul care vizează mai degrabă un sentiment de solidaritate între naţiunile continentului american reunite sub steagul SUA, apoi panafricanismul sau panasiatismul care, precum panamericanismul, sunt mai degrabă mişcări bazate pe sentimentul apartenenţei la acelaşi continent”.

Teorie pură? Posibil şi asta. Dar rememoraţi momentele în care, în istoria recentă, în numele acestei idei, au fost gândite şi construite imperii, la momentele în care, prin forţa armelor, s-a încercat impunerea ideii imperiale pe baza argumentului superiorităţii apartenenţei la o rasă care, pentru binele nostru al tuturor, trebuia să-şi exporte valorile.

Numai că, de data asta, acum, reapare un element justificativ de tip nou în raport cu motivaţiile folosite în ultima mare confruntare mondială: revenirea la sentimentul religios ca lant al unei ideologii expansioniste. Atât Hitler, cât şi Stalin urau şi dispreţuiau în mod sincer religia, opresând Biserica şi cvasi-eliminând-o din sistemul social, în orice caz desfiinţându-i capacitatea de influenţă, pe măsura interdicţiilor multiplicate la extrem de a acţiona în spaţiul public. Religia a fost înlocuită cu o simbolistică totală, extrem de bine realizată, pe de o parte bazată pe mitologia nordului şi a superiorităţii ariene, poporul ales să conducă lumea în Reich-ul care urma să dureze un mileniu şi, de cealaltă parte, apartenenţa la Mama Rusia, ţară mereu victorioasă, indiferent cu ce armate fusese confruntată.

Dar, de data asta, Putin a avut revelaţia corectă  a posibilităţii de a recupera panslavismul în integralitatea doctrinei enunţate la mijlocul secolului al XIX-lea, folosind tradiţia, puterea şi credibilitatea Bisericii Ortodoxe Ruse şi punând-o să lucreze în paralel cu efortul său de a-şi repoziţiona ţara ca super-putere mondială. Tentativă caracterizată de unii, poate mult prea simplist, ca o încercare de a reface structura vechiului URSS. Dar care pare să fie ceva cu mult mai amplu, mergând spre renaşterea unui Imperiu cu toate elementele sale constitutive. Printre care, evident, într-o ţară care numără peste 80% ortodocşi, era esenţială impunerea ideii că cel care conduce destinul naţional dispune de argumentele clasice ale puterii: banii (lucru realizat prin reluarea controlului economic, eliminând oligarhii), armata (reluând în forţă programele de înzestrare a armatei şi reuşind mişcări absolut spectaculoase pe plan extern, inclusiv în domeniul contractelor de armament) şi credibilitatea istorică obţinută prin binecuvântarea Bisericii care-l proclamă nu numai legitim dar şi Drept Salvator al Credinţei (oferindu-i şi o medalie în acest sens).

Refacerea Sfintei Mame Rusii devine astfel nu numai o prioritate politică strategică pe termen lung, dar şi o acţiune susţinută de Biserica ce recunoaşte în ea formula ideală pentru renaşterea spirituală a ruşilor de pretutindeni. La nivel simbolic, propaganda poate servi mişcarea ca fiind totalmente deosebită de politica sovietică de impunere prin forţă a apartenenţei la sistem. De data aceasta, iată, binecuvântarea Bisericii se aşterne blândă şi cucernică peste tot şi toate, îndemnând la reunirea celor despărţiţi prin foarte laice evenimente ale istoriei.

Este interesant, în acest context, de subliniat marele interes al Patrarhului Kiril pentru Sfântul şi Marele Sinod Panortodox care va avea loc în 2016 la biserica Sf.Irina, o veche catedrală din Istanbul aflată în preajma Sf.Sofia. Ocazie, foarte probabil, să relanseze mesajul lui Putin privind nevoia apărării creştinilor oprimaţi în diverse ţări ale lumii, mesaj umanist care a fost dus şi la Vatican de Preşdedintele Federaţiei Ruse. Şi care, ca orice mesaj politic, poate fi citit în registre diferite, inclusiv în cel legat de dorinţa apărării intereselor ruşilor, în orice ţară a lumii s-ar afla ei.

Un scenariu ca oricare altele. Putem, după  cum ne convine, să minimalizăm sau să maximizăm importanţa evenimentelor şi atât de interesantei lor succesiuni. Ceea ce este cert, este că au loc, se îmbină într-o structură perfect logică şi condusă de profesionişti în marea politică. Unde suntem noi în toate astea? Aveţi deja toate răspunsurile în acest sens.

Sorin Bocancea: Noaptea Patriarhilor

După ce politicienii părţilor implicate în conflictul ruso-ucrainean au transmis de la Geneva un mesaj în favoarea detensionării situaţiei (menit a pacifica zona măcar pentru perioada sărbătorilor pascale), în noaptea de Înviere a venit rândul Patriarhilor celor două biserici ortodoxe, rusă şi ucraineană, să-şi transmită mesajele.

Iată mesajul Patriarhului Bisericii Ortodoxe ruse, Kirill:

„Trebuie să ne rugăm astăzi pentru poporul rus care trăieşte în Ucraina, pentru ca Domnul să facă pace pe teritoriul ucrainean (…), să pună capăt intenţiilor celor care vor să distrugă Sfânta Rusie… Acest lucru s-a întâmplat de numeroase ori în istorie şi nimeni nu a reuşit vreodată. Din punct de vedere politic, Ucraina este o ţară străină. Din punct de vedere istoric şi spiritual, lucrurile nu au stat aşa niciodată. Suntem un singur popor în faţa lui Dumnezeu, avem aceeaşi credinţă ortodoxă, indiferent ce cred cei care spun că poporul ucrainean are alte religii”.

În aceeaşi seară, Patriarhul Filaret al Kievului a declarat:

„Ţara care ne-a garantat integritatea teritorială a comis o agresiune. Dumnezeu nu poate să fie de partea răului, de aceea inamicul poporului ucrainean este condamnat la eşec… Hristos a suferit, a murit, apoi a înviat şi a învins răul. La fel va fi şi aici. Dumnezeu ne va ajuta să înviem Ucraina”.

După cum putem constata, nu este vorba de mesaje de detensionare, ci de îmbrăcarea discursivă a poziţiilor celor două state în veşmintele preoţeşti. Degeaba îşi începe predica un înalt prelat cu rugăciuni pentru pace dacă şi-o termină cu instigări. Cei doi capi ai celor două Biserici ortodoxe dovedesc încă o dată că în această arie teologico-politică domneşte symfonia, conceptul ce reglează în lumea ortodoxă relaţia dintre Biserică şi stat; conceptul care defineşte, de fapt, perpetua obedienţă a Bisericii faţă de puterea politică. De aceea, în lumea ortodoxă, nu au existat mişcări de opoziţie relevante ale Bisericii faţă de puterea politică. Nu mă refer aici la opoziţiile singulare ale unor feţe bisericeşti, ci la absenţa unei opoziţii a Bisericii, ca structură instituţională. Dacă mâine la Kremlin ar veni un proamerican, acelaşi patriarh ar vorbi, probabil, de vocaţia occidentalistă a Sfintei Rusii şi ar îndemna la toleranţă.

Era de aşteptat reformularea mesajului panslavist şi ortodoxist, cu ignorarea dorinţei poporului ucrainean. Dacă tot sunt un popor, de ce ruşii nu au fost primiţi cu manifestări de bucurie, ca nişte eliberatori ai ucrainenilor de sub jugul ucrainean? De ce întâiul stătător al Bisericii ucrainene nu vorbeşte aceeaşi limbă istorico-spirituală cu Patriarhul Moscovei?

„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”,spune un dicton biblic. Cu siguranţă, cei doi patriarhi citaţi îl cunosc, aşa cum cunosc şi comenzile puterii politice. Unul vrea să salveze Sfânta Rusie invadatoare de la distrugere, celălalt vrea să ajute Ucraina invadată să învie. Câtă bună intenţie în cele două năzuinţe! Oare ruşii şi ucrainenii simpli ce cred despre spusele celor doi? Oare pentru cei doi contează ce cred cei pe care îi păstoresc? Dincolo de opoziţia lor, în noaptea Învierii (o noapte a păcii şi iertării pentru orice creştin), cei doi Patriarhi au transmis credincioşilor acelaşi mesaj:

„Veniţi de luaţi lumină de la gurile de foc ale armatelor noastre eliberatoare!”

Nota noastra:

Despre posibila “reintoarcere” a lui Putin catre ortodoxie, despre relatiile complicate intre Biserica si Uniunea Eurasiatica si ortodoxia moscovita si impactul asupra noastra, a romanilor, recomandam materialele si comentariile de mai jos:

[…] Ajungand la Putin si regimul sau, acesta are meritul, din punct de vedere strict national-rusesc, ca a restabilit trainicia statalitatii rusesti si a importantei de mare putere a tarii sale. Regimul instituit de acest kaghebist cu sange rece, care nu ezita sa-si elimine sau inchida adversarii, este insa un regim postsovietic, adica o resapare a fostelor ramasite ale URSS. Pe plan intern, regimul sau este oligarhic, structural mafiot. Proiectul Eurasia, in cele din urma, provine din acest fond ex-sovietic, se realizeaza cu aceleasi mijloace, instrumente si aceiasi oameni ai URSS adaptati insa noului context si evolutiei tehnologice. Eurasia nu are un fond ortodox, din punct de vedere structural-geopolitic. A inceput sa aiba o forma ortodoxista din punct de vedere ideologic.

Putin, de cativa ani incoace (si nu de la inceputul puterii sale), a inceput tot mai mult sa instrumentalizeze politic legaturile cu Patriarhia Moscovei si sa foloseasca potentialul relational al acesteia in scopuri de politica externa. Vizitele PF Kirill sunt in mod cert convenite cu Kremlin si reprezinta o adevarata politica externa secundara a Rusiei. Ortodoxia e folosita ca ideologie identitar-nationala care joaca rolul acelei culturi dominante fara de care o tara, si cu atat mai mult o putere, nu poate rezista. La un nivel general acest lucru e util si firesc oarecum (fiecare societate incearca sa-si consolideze valorile dominante), insa prin strategia putiniana ortodoxia risca sa se transforme in ortodoxism eurasianic, ceea ce pagubeste ortodoxiei in general (ca sa nu mai spunem ca o ortodoxie slavista este de-a dreptul o erezie prin filetism si desconsiderarea celorlalte forme de ortodoxie)Nu de ideologie e nevoie in aceste vremuri, ci de pocainta, de transfigurare, de un popor innoit duhovniceste.

Rusia lui Putin, pentru cine este lucid, nu este nici Rusia profetiilor sfintilor rusi, nici Rusia pe care o voiau marii Dostoievski si Soljenitin, adica o Rusie puternica dar altruista, atragatoare, dar nu cotropitoare, o Rusie care sa nu aiba complexul si obsesia europeana care o face sa caute mereu sa se extinda catre Vest, in loc sa valorifice potentialul sau intern. Rusia e un imperiu si se poarta ca atare. Imparte prazile pe care nu le poate stapani singura cu celelalte imperii. Chiar si in unele dosare in care s-ar spune ca Rusia procedeaza constant, ca in dosarul Kosovo, totul se reduce la un cinic realpolitik fara niciun Dumnezeu. […]

[…] intr-adevar, pentru tarile ortodoxe din Europa, lucrurile se inrautatesc. Exista legislatie europeana care cenzureaza crestinii, Romania e santajata cu Raportul de Tara al Departamentului de Stat al SUA pe legislatia gay; in acest context Biserica Rusiei, prin mitr. Ilarion, critica UNIUNEA EUROPEANA pentru implementarea cu kremlinoforta a LEGILOR ANTICRESTINE; de altfel, Patriarhia Moscovei a facut o trimitere directa la situatia grea a Patriarhiei Romaniei din cauza UE: Delegatie a Patriarhiei Romane in vizita la Patrhiarul Kirill al Rusiei. Intaistatatorul rus: ”SUNTEM CONSTIENTI DE PROVOCARILE DE AZI ALE CRESTINILOR DIN UNIUNEA EUROPEANA”

Ironia este faptul ca mesajele pravoslavnice vin de la cei mai europenizati ierarhi ai Bisericii Ruse, cei mai ecumenisti si mai diluati in ceea ce priveste predania ortodoxa: Patriarhul Kirill si mitropolitul Ilarion Alfeyev. Ambii cu cariera in “ministerul de externe” al Bisericii Ruse, cu legaturi mai mult decat diplomatice cu Vaticanul, cu relatii stranse cu institutiile europene. Faptul ca accentele “pravoslavnice” vin tocmai de la acesti oameni arata ca, fara dubiu, Vestul devine tot mai conflictual fata de Est si ca exista un serios substrat politic la mijloc. Pana la urma, aceasta agresivitate hegemonica este cea care da contur “mesianic” Rusiei actuale, cum sugereaza si aticolele de mai sus, si nu vreo calitate aparte (cel putin deocamdata) a acesteia.

Noi, ca de obicei, suntem prinsi la mijloc… In iminenta unei dictaturi a corectitudinii politice, promisa, deja, iata, de la varful administratiei SUA (oare ce sanse mai are in Romania un proiect de lege care sa interzica propaganda LGBT dupa o astfel de declaratie? sau chiar a unei definiri a familiei in sensul voit de Sfantul Sinod in Constitutie), nu e de mirare ca mitul Rusiei salvatoare prinde contur in mintile multor crestini care resimt puternic aceasta agresivitate extrema, atat prin agenda sa (sodomizarea vietii publice), cat si prin intoleranta de care da dovada. In plus, exista factiuni – minore, deocamdata – care alimenteaza in mod intentionat si cu totul desantat acest mit, ducandu-l atat de departe incat sa puna egal, deja, intre Eurasia postsovietica a lui Putin si renasterea Imperiului Bizantin, o aberatie caricaturala dincolo de orice noima.

Totodata, revenind la amenintarile legate de limitarea libertatii de credinta, nu ar fi de mirare sa revina in actualitate vechea strategie a securitatii, de pe vremea lui Ceausescu, cand, daca deschideai gura sa critici regimul erai luat cu textul: si vrei sa vina rusii peste noi? Adica, vezi Doamne, criticand regimul faceai jocul rusilor.

La mijloc este o problema deosebit de grava care nu poate fi contracarata decat printr-o libertate deplina lasata Bisericii Ortodoxe Romane (si nu o subordonare politica a acesteia sau o marginalizare a ei!) si crestinilor (cam in acelasi sens atragea atentia si pr. Constantin Sturzu; si daca pana si in Ziarul Lumina au aparut semnale de alarma…). Daca cineva vrea, cu adevarat, sa combata influenta imperialista a rusilor, acesta ar fi singurul antidot, si nu reeducarea romanilor, ce nu poate fi facuta decat cu forta, dictatorial. Insa, pana una alta, vedem ca se insista cu “oferta” euro-atlantica a legislatiei gay+jefuirea resurselor, condimentata de documentare BBC si de emisiuni ProTV-iste cu cupluri homosexuale…

In ceea ce priveste editorialul lui Sorin Bocancea, trebuie atras atentia, in primul rand (si… pentru a multa oara), ca “patriarhul” Filaret NU e patriarh. In al doilea rand, trebuie aratat raspicat ca ideea “simfoniei” bisericii cu statul este un truism fals, neverificat istoric. Relatiile intre biserica si stat, in Rasarit, au fost mult mai conflictuale, obedientele fiind relative, restranse la varful bisericii (deci nu structurale) si provizorii (a se vedea si aici un raspuns printre altele: SECULARIZAREA SI NEOIOBAGIA. Cum a devenit ortodoxia RELIGIE TOLERATA la ea acasa). 

  • Mediafax:

SUA cer Rusiei să ia “măsuri concrete” pentru aplicarea acordului de la Geneva. Răspunsul Moscovei

Şeful diplomaţiei americane, John Kerry, a cerut, luni, Rusiei să ia “măsuri concrete” pentru a facilita punerea în aplicare a acordului de la Geneva, destinat calmării tensiunilor în Ucraina. În replică, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a îndemnat Statele Unite să convingă autorităţile de la Kiev să-şi respecte angajamentele asumate la Geneva.

În cadrul unei conversaţii cu omologul său rus Serghei Lavrov, Kerry “a cerut Rusiei să ia măsuri concrete pentru a ajuta la punerea în aplicare a acordului de la Geneva, făcând apel public la separatişti să evacueze” clădirile ocupate ilegal, a afirmat Jennifer Psaki, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat.

Lavrov: Washingtonul trebuie să convingă Kievul să-şi respecte angajamentele asumate la Geneva

Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a îndemnat luni Statele Unite să convingă autorităţile de la Kiev să-şi respecte angajamentele asumate la reuniunea de la Geneva, pentru a detensiona situaţia din Ucraina.

În cursul unei convorbiri telefonice cu omologul său american, John Kerry, Lavrov “i-a cerut secretarului de Stat (american) să exercite influenţă asupra Kievului, pentru ca anumite capete înfierbântate să nu provoace un conflict săngeros”, subliniind că Washingtonul trebuie să-i “încurajeze pe liderii ucraineni să-şi îndeplinească cu stricteţe obligaţiile”, a anunţat Ministerul rus de Externe într-un comunicat.

Potrivit comunicatului, Lavrov a evocat “incapacitatea şi o lipsă de voinţă din partea autorităţilor ucrainene de a pune capăt actelor de violenţă ale formaţiunii naţionaliste Pravîi Sektor”.

Această conversaţie telefonică are loc în contextul vizitei la Kiev a vicepreşedintelui american Joe Biden, care urmează să se întâlnează marţi cu preşedintele interimar al Ucrainei, Oleksandr Turcinov şi premierul Arseni Iaţeniuk.

Anterior, Lavrov a afirmat că autorităţile de la Kiev “încalcă grav” acordul de la Geneva, care prevede în special dezarmarea grupărilor armate ilegale şi evacuarea clădirilor ocupate în oraşele ucrainene.

“Nu numai că acordul de la Geneva nu este respectat, ci sunt luate măsuri, în special de către cei care au preluat puterea la Kiev, care îl încalcă grav”, a declarat Serghei Lavrov, în cadrul unei conferinţe de presă. Rusia şi Statele Unite se acuză reciproc de ingerinţă şi absenţa voinţei de aplicare a acordului de la Geneva, de la semnarea sa, joi.

Viktor Ianukovici face apel la evitarea unei “băi de sânge”

Preşedintele ucrainean demis Viktor Ianukovici le-a cerut noilor autorităţi de la Kiev să ” îşi retragă imediat toate forţele armate” din regiunile din estul Ucrainei pentru a evita o “baie de sânge”, într-un mesaj citat luni de agenţi RIA Novosti. 

“Dată fiind agravarea bruscă a situaţiei din estul Ucrainei, cer ca toate forţele armate ucrainene să se întoarcă la bazele lor (…) şi să fie lansat imediat un dialog de pace cu liderii aleşi de populaţia regiunilor din est”, a declarat Ianukovici.

“Sunteţi la doi paşi de o baie de sânge (…) Opriţi-vă!“, a continuat el.

“Nu depăşiţi limitele! Nu executaţi ordine criminale!”, a declarat el, adresându-se “militarilor şi membrilor forţelor speciale”. Ianukovici a fugit în februarie din Ucraina, unde forţele proeuropene au preluat puterea, şi s-a refugiat în Rusia.

SITUAŢIA DIN UCRAINA: Calm în Slaviansk. Separatiştii au decretat interdicţii de circulaţie după un schimb de focuri soldat cu morţi

Situaţia era calmă, luni dimineaţa, la Slaviansk, în estul Ucrainei, după o primă noapte de interdicţii de circulaţie decretate în urma unui schimb de focuri soldat cu morţi. 

Primăria, ca şi alte clădiri publice din oraşul situat la nord de Doneţk rămâne ocupată de insurgenţii proruşi, care i-au cerut duminică lui Vladimir Putin să trimită trupe de menţinere a păcii pentru protejarea populaţiei de naţionalişti trimişi, potrivit lor, de autorităţile prooccidentale de la Kiev.

“Nu au fost focuri de armă în această noapte”, a declarat pentru AFP Evghen Gorbik, pe o baricadă care blochează strada Karl Marx, în apropierea primăriei. “Nu vom trage decât dacă vom fi atacaţi”.

Primarul autoproclamat al oraşului, Viaceslav Ponomarev, a anunţat duminică interdicţia de circulaţie între miezul nopţii şi ora 06.00. Cu câteva ore mai devreme, în noaptea de sâmbătă spre duminică, un atac produs la periferia Slaviansk a provocat cinci morţi, potrivit separatiştilor, în timp ce autorităţile anunţă trei morţi.

Proruşii şi diplomaţia rusă au denunţat o provocare a grupării naţionaliste paramilitare Pravîi Sektor (Sectorul Dreapta), aflată în prima linie a contestării proeuropene care a condus la înlăturarea de la putere a lui Viktor Ianukovici.

Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat luni semnarea decretului privitor la reabilitarea tătarilor din Crimeea şi a altor minorităţi etnice care au avut de suferit în timpul regimului stalinist, transmite Reuters.

”Am semnat un decret de reabilitare a populaţiei tătare din Crimeea, a populaţiei armene, a germanilor, a grecilor, a tuturor celor care au suferit în timpul represiunilor staliniste”, a declarat Putin într-o şedinţă a Consiliului de Stat.

Membrii minorităţii tătare din Crimeea, ce numără circa 300.000 de persoane (15% din populaţia regiunii), s-au opus anexării peninsulei Crimeea la Rusia care a avut loc luna trecută. Tot luni, Vladimir Putin a aprobat amendamentele legislative destinate să faciliteze obţinerea cetăţeniei ruse de către rusofonii ce trăiesc în ţări foste republici ale Uniunii Sovietice.

Modificările operate legii privind cetăţenia rusă urmează anexării peninsulei Crimeea de Rusia şi creşterii tensiunilor în estul Ucrainei, zonă în care trăieşte o numeroasă comunitate rusă. În urmă cu patru zile, şeful statului rus a apreciat că ieşirea din criza cu care se confruntă Ucraina depinde de garanţiile care vor putea fi date pentru ca drepturile populaţiei rusofone să fie respectate în estul ţării.

De două săptămâni, forţe armate misterioase, formate din personal profesionist şi cunoscute drept “oamenii în verde”, au ocupat clădiri oficiale din Ucraina, oraş după oraş, alimentând furia separatiştilor din estul Ucrainei. Rusia a negat vehement acuzaţiile că aceşti oameni pun în aplicare de fapt o invazie rusească pe teritoriul Ucrainei. Acum însă, fotografii puse la dispoziţie de autorităţile Ucrainei către misiunea de supraveghere a OSCE şi susţinute de administraţia Obama arată că exact despre asta era vorba: “oamenii în verde” sunt forţe speciale ruseşti, care au fost prezente şi în Crimeea, şi în estul Ucrainei, ba chiar şi în Georgia în războiul din 2008.

“Oamenii în verde” care acţionează acum în estul Ucrainei sunt forţe armate sau ale serviciilor speciale din Rusia, care s-au aflat şi în Crimeea, în februarie. Serviciile secrete ucrainene i-au identificat pe unii dintre aceşti oameni înarmaţi şi au pus la dispoziţia OSCE şi a administraţiei SUA fotografii cu ei, scrie New York Times. Unul dintre ei este Igor Ivanovici Strelkov, agent operativ al GRU, serviciul secret militar al Rusiei, trecut de 50 de ani, cunoscut pentru misiuni sub acoperire. El a acţionat rusi-ukrşi în Crimeea, în februarie şi martie, iar acum se află în Slaviansk, în estul Ucrainei.

“Există un larg consens în comunitatea internaţională cu privire la conexiunea dintre Rusia şi unii militanţi înarmaţi din estul Ucrainei, iar fotografiile prezentate de ucraineni săptămâna aceasta nu fac altceva decât să confirme acest lucru, de aceea oficialii SUA au continuat să susţină această poziţie”, a declarat Jen Psaki, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, duminică.

Rolul Rusiei în conflictele din estul Ucrainei are o mare greutate, în contextul acordului de la Geneva, încheiat între Rusia, Ucraina, SUA şi UE pentru detensionarea crizei. SUA a cerut Rusiei să asigure eliberarea clădirilor guvernamentale ucrainene, sub ameninţarea unor noi sancţiuni.

Guvernul ucrainean a pus la dispoziţia OSCE aceste fotografii, pentru a dovedi că oamenii înarmaţi care au ocupat clădiri oficiale din estul Ucrainei sunt de fapt combatanţi ruşi. Departamentul de Stat al SUA spune că aceste dovezi sunt convingătoare.

Totuşi, Kremlinul insistă că forţele ruseşti nu sunt implicate, iar Strelkov nici măcar nu există, ca agent rus cu ordine să stârnească scandal. “Este o prostie. Nu există unităţi ruseşti, servicii speciale sau instructori în estul Ucrainei”, a declarat Vladimir Putin într-o emisiune televizată, joia trecută.

Oficialii americani şi ucraineni spun însă că mascarea identităţii forţelor sale, pentru a evita posibilitatea tragerii la răspundere din partea comunităţii internaţionale, este o strategie veche de-a ruşilor, dezvoltată în conflictele din spaţiul ex-sovietic. Rusia a procedat la fel în 1994, în Cecenia, când a trimis o coloană de vehicule blindate, pline cu soldaţi ruşi care se dădeau ceceni pro-Moscova, spune John R. Schindler, un fost ofiţer de contraspionaj al NSA, care acum predă la Colegiul Naval de Război.

“Maskirovka”, războiul mascat, este o specialitate a Rusiei, care a devenit şi mai pregnantă sub mandatul lui Putin, fost ofiţer KGB, ai cărui consilieri provin şi ei din acest serviciu secret. În Slaviansk, oraş din estul Ucrainei aflat sub controlul insurgenţilor pro-ruşi de mai bine de o săptămână, oamenii în verde au încercat să se infiltreze printre localnici, însă uneori au renunţat la măşti, pentru a trimite un mesaj clar că orice atac ucrainean va primi o replică dură din partea armatei ruseşti.

  • Mediafax:

Chuck Hagel: NATO ar putea accelera instalarea elementelor antirachetă în Europa, în contextul tensiunilor cu Rusia

Alianţa Nord-Atlantică ar putea accelera instalarea elementelor antibalistice în Europa, în contextul tensiunilor cu Rusia, afirmă, la Varşovia, secretarul american al Apărării, Chuck Hagel, citat de National Journal. 

“Pentru moment, continuăm programul stabilit al proiectului ‘Abordare adaptivă etapizată’, în scopul îndeplinirii angajamentelor asumate pentru protejarea intereselor Poloniei, României şi partenerilor NATO”, a declarat Chuck Hagel în cursul întrevederii pe care a avut-o la Pentagon cu Tomasz Siemoniak, ministrul polonez al Apărării.

Întrebat dacă ar putea fi accelerată instalarea unor elemente antibalistice în Polonia, ca semnal adresat Rusiei, Hagel a răspuns: “Vom opera modificări unde vor trebui. În mod evident, elementele antirachetă sunt pentru ameninţări reale. Nu sunt doar la nivel teoretic”. Cu toate acestea, Hagel a subliniat că interceptoarele antibalistice care vor fi instalate în Europa “nu reprezintă ameninţări la adresa Rusiei”.

Proiectul “Abordare adaptivă etapizată” prevede instalarea unor elemente antirachetă în România, până în 2015, şi în Polonia, până în 2018.

Departamentul american al Apărării a anunţat pe 1 februarie că va efectua studii privind impactul asupra mediului pentru eventuala construire a patru sisteme terestre antirachetă pe Coasta de Est a Statelor Unite, pe fondul recomandărilor de reconfigurare a dispozitivului de apărare. Michael Gilmore, director în cadrul Pentagonului responsabil de Teste operaţionale şi evaluarea dispozitivelor de apărare, a recomandat Agenţiei americane pentru Apărarea Antirachetă reconfigurarea dispozitivului antibalistic terestru, după o serie de teste eşuate din ultimii ani. Studiile privind impactul asupra mediului vor dura aproximativ 24 de luni, iar decizia privind construirea sistemelor antirachetă va fi luată în funcţie de rezultate. Cele patru locaţii propuse sunt Fort Drum (statul New York), poligonul naval SERE (Portsmouth, statul Maine), Baza Ravenna (Ohio) şi Baza Custer (statul Michigan).

Sistemul american de apărare antibalistică operează cu interceptoare terestre (fixe şi mobile) şi maritime, capabile să lanseze rachete pentru interceptarea unor dispozitive cu rază scurtă, medie şi lungă de acţiune înainte de a intra în spaţiul aerian şi în zona teritorială a Statelor Unite. Cel puţin 13 sisteme terestre de interceptare antirachetă există pe Coasta de Vest a SUA, la Fort Greely (Alaska) şi Vandenberg (California). Până în anul 2017, în vestul SUA vor exista în total 44 de rampe de interceptoare antirachetă.

Sistemul Aegis, instalat pe nave militare sau pe platforme maritime, are rolul de a intercepta rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune. În prezent, există cel puţin 24 de sisteme Aegis instalate pe nave militare americane, majoritatea patrulând în Oceanul Pacific. Tot sisteme Aegis urmează să fie utilizate în planul de creare a unui “scut antirachetă” NATO în Europa, scopul fiind contracararea ameninţărilor reprezentate de ţări precum Iranul. Sisteme Aegis adaptate pentru uz terestru (Aegis Ashore) urmează să fie instalate la baza de la Deveselu (România) şi în Polonia. O altă componentă a sistemului antibalistic este sistemul terestru mobil de mare altitudine THAAD, instalat pe camioane militare.

Chişinăul aşteaptă un răspuns “foarte clar” al Rusiei la cererea privind independenţa Transnistriei

Guvernul Republicii Moldova încă aşteaptă o reacţie “foarte clară” din partea Rusiei la recenta solicitare a regimului separatist de la Tiraspol în vederea recunoaşterii independenţei regiunii transnistrene, a declarat ministrul de Externe Natalia Gherman, într-un interviu pentru Radio Free Europe.

Ministrul Natalia Gherman a mai afirmat că autorităţile de la Chişinău “au luat notă” în legătură cu declaraţiile preşedintelui Vladimir Putin, care a apreciat, joi, în dialogul televizat cu cetăţenii ruşi, că “locuitorii din regiunea transnistreană ar trebui să aibă dreptul să-şi decidă propria soartă”.

Şefa diplomaţiei de la Chişinău a îndemnat, de asemenea, toate părţile să evite declaraţiile sau acţiunile unilaterale, care ar putea ameninţa procesul de negocieri în vederea soluţinării conflictului transnistrean.

Sovietul Suprem de la Tiraspol a votat miercuri, în unanimitate, o solicitare către Duma de Stat, Consiliul Federaţiei şi preşedintele Vladimir Putin în vederea recunoaşterii independenţei regiunii transnistrene şi alipirii la Rusia. Solicitarea a fost transmisă, de asemenea, ONU şi OSCE.

Premierul Iurie Leancă a calificat solicitarea regimului separatist de la Tiraspol “o sfidare directă faţă de integritatea teritorială a Republicii Moldova” şi a cerut Rusiei să vină “cu o reacţie promptă, în deplină conformitate cu normele şi principiile dreptului internaţional”.

Puurtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat ulterior că preşedintele Vladimir Putin a fost informat în legătură cu solicitarea Tiraspolului privind recunoaşterea independenţei Transnistriei, însă nu a fost fixat un termen pentru analizarea acestei cereri. Preşedintele Vladimir Putin a declarat, joi, că “locuitorii din regiunea transnistreană ar trebui să aibă dreptul să-şi decidă propria soartă”.

Pe de altă parte, preşedintele Dumei de Stat, Serghei Narîşkin, a reconfirmat, joi, într-o întâlnire cu preşedintele Parlamentului de la Chişinău, Igor Corman, poziţia Rusiei privind soluţionarea conflictului transnistrean în baza respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a R. Moldovei. La rândul său, Ministerul ucrainean de Externe s-a declarat îngrijorat în legătură cu demersul regimului de la Tiraspol şi a atras atenţia că regiunea transnistreană pune la îndoială procesul paşnic de soluţionare a conflictului transnistrean, dar şi integritatea teritorială a Republicii Moldova.

Kievul, preocupat de solicitarea Transnistriei privind recunoaşterea independenţei

Ministerul de Externe din Ucraina exprimă preocupare în legătură cu solicitarea Transnistriei de a fi recunoscută ca stat independent.

“Dificultăţile socio-economice din Transnistria sunt generate de autoizolarea pe plan internaţional”apreciază diplomaţia ucraineană.

“Situaţia poate fi rezolvată prin integrarea europeană pe care o pot alege locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului”, subliniază Ministerul ucrainean de Externe, într-un comunicat relatat de Itar-Tass.

Miercuri, “Sovietul Suprem” de la Tiraspol a votat în unanimitate o solicitare adresată Dumei de Stat, Consiliului Federaţiei Ruse şi preşedintelui rus, Vladimir Putin, în vederea recunoaşterii independenţei regiunii transnistrene şi unirii cu Rusia.

Potrivit agenţiei Itar-Tass, deputaţii din regiunea transnistreană îi cer liderului de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, să iniţieze procedura de recunoaştere a Transnistriei ca stat suveran, în vederea unirii ulterioare cu Rusia. Liderul transnistrean Evgheni Şevciuk a îndemnat Uniunea Europeană să recunoască independenţa Transnistriei dacă doreşte “pace şi stabilitate”. “Uniunea Europeană trebuie să recunoască Transnistria, care nu prezintă şi nu va prezenta niciun risc pentru Blocul comunitar. Doar în acest mod va fi creată o zonă de stabilitate regională”, a spus Şevciuk într-un interviu acordat Agenţiei France Presse. Întrebat în legătură cu posibilitatea unirii Transnistriei cu Rusia, după precedentul din Crimeea, Şevciuk s-a limitat să spună că, deocamdată, vrea “recunoaşterea Transnistriei”, refuzând să comenteze “presupuneri ipotetice”. “Următoarele etape trebuie determinate de cetăţenii Republicii”, a explicat Şevciuk.

Ministrul nipon al Apararii, Itsunori Onodera, si-a exprimat duminica ingrijorarea privind zborurile tot mai dese ale bombardierelor ruse in apropierea teritoriului nipon, transmite media locala nipona preluata de Xinhua, citeaza Agerpres.

Miscarile Rusiei “nu sunt normale” si nici chiar “in timpul Razboiului Rece nu erau atat de vizibile”, iar Japonia “va continua sa monitorizeze atent aeronavele ruse”, a declarat ministrul nipon al Apararii la baza aeriana de la Naha, prefectura Okinawa, conform Kyodo News. Forta de autoaparare aeriana japoneza si-a pus in alerta avioanele de vanatoare in fiecare din ultimele sapte zile ca urmare a detectarii de aeronave militare ruse zburand in apropierea arhipelagului nipon, mai precizeaza Kyodo.

Ministerul nipon al Apararii analizeaza motivele care stau la baza actiunilor Rusiei, insa ministrul a precizat ca pentru moment nu a primit vreo informare din partea personalului militar nipon stationat in Rusia.

Rusia a anunţat vineri că va pune în aplicare, până în 2016, un plan de reînarmare a Insulelor Kurile, reclamate de către Japonia, în contextul în care tensiunile internaţionale provocate de criza ucraineană au ocolit, până în prezent, regiunea Pacific, relatează Mediafax.

Ministrul japonez de Externe Fumio Kishida, a cărui ţară s-a aliniat poziţiei occidentalilor, condamnând politica Moscovei în Ucraina, a anunţat joi că va amâna o vizită în Rusia. De asemenea, Statele Unite au considerat necesară reafirmarea, la începutul lunii, a susţinerii militare a Japoniei.

Ministerul rus al Apărării a anunţat vineri adoptarea unui plan detaliat de construire a unor infrastructuri militare pe Insulele Kurile de Sud, revendicate de Japonia după ce acestea au fost anexate de către fosta Uniune Sovietică în 1945.

“Până în 2016, toate infrastructurile principale, şi există peste 150, vor fi construite”, a declarat comandantul Regiunii Militare Est, generalul Serghei Surovikin, citat de agenţii ruse. “Deciziile de construire a unor colonii militare pe insulele Iturup şi Kunashir au fost validate“, a adăugat el. Generalul a anunţat că o dezvoltare a infrastructurilor militare pe Insula Sahalin, în aceeaşi regiune, este, de asemenea, prevăzută până în 2020.

“Alegerea regiunii este conştientă. Conducerea ţării şi armatei pune accentul asupra dezvoltării Extremului Orient şi în special asupra Sahalinului şi Kurilelor – avanposturile orientale ale Rusiei”, a declarat generalul. Anunţul Rusiei, în 2011, cu privire la un plan de reînarmare a Kurilelor a provocat furia Japoniei. Diferendul teritorial, care vizează patru insule, împiedică, de peste 65 de ani, semnarea unui tratat de pace între cele două ţări.


Categorii

1. DIVERSE, Patriarhul Kirill, Rusia, Scutul antiracheta (Deveselu), SUA versus Rusia, Transnistria, Ucraina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Patriarhul Kirill, mesaj de Pasti: “NIMENI NU POATE DISTRUGE SFANTA RUSIE”. Se poate vorbi despre o “OFENSIVA ORTODOXA” a Rusiei?/ SUA si Rusia se ACUZA RECIPROC de incalcarea armistitiului/ NATO ar putea ACCELERA construirea SCUTURILOR ANTIRACHETA/ Conflict resuscitat intre JAPONIA si RUSIA

  1. Hristos a inviat!

    Iata ca nu au avut rabdare sa mai se abtina macar o zi sau doua dupa inviere!

    “Dincolo de opoziţia lor, în noaptea Învierii (o noapte a păcii şi iertării pentru orice creştin), cei doi Patriarhi au transmis credincioşilor acelaşi mesaj:„Veniţi de luaţi lumină de la gurile de foc ale armatelor noastre eliberatoare!” ”

    Pai cum adica?! Amindoi au spus exact aceste cuvinte?! Sau poate se traduce similar ce au spus sau poate este o fraza celebra? Parca s-ar fi vorbit dinainte(?) Mi se pare f. straniu (totul de fapt este straniu in comportarea lor presentata in articol, dar mai cu seama fraza asta, care este una folosita de amindoi, ptr ca ei nu sint tocmai prieteni)

  2. Adevarat a inviat!

    Fraza nu e reala, e a autorului editorialului, care considera ca acesta este mesajul ce se subintelege din ce au spus cei doi patriarhi, citati propriu-zis in acelasi articol, insa mai sus.

  3. Christos a înviat!
    De laudă râvna Patriarhului Chiril pt credincioşii ortodocşi ruşi. Cam toţi Patriarhii ortodocşi ar tb să glăsuiască în acest fel; poate astfel cei care conduc lumea ar lua aminte la credincioşii ortodocşi din zone unde credinţa este prigonită.
    Pe de altă parte de acuzat uşurinţa cu care trece peste vieţiile celorlalţi cetăţeni de altă etnie sau credinţă, sau de aceeaşi credinţă dar altă etnie din regiunile vizate. Presupun că la judecata de apoi, Dumnezeu nu-l va întreba pe păr Chiril ce a făcut el pt ortodocşii ruşi, ci ce a făcut împotriva altora. Atunci să vadă pe unde-şi va scoate cămaşa!!!
    Din punctul lui de vedere, “Sfânta Rusie” se pare că se întinde cel puţin până la Prut, dacă nu până la Carpaţi şi Dunăre. Unde n-a fost neam de neamul lui niciodată, decât în cadrul unor campanii militare exclusiv.

  4. Admin:
    Multumesc ptr lamurire.

    Sfintii nu au fost implicati prea mult in politica–avem citeva exemple in care ei totusi au intervenit, ca Sf. Ioan Maximovici si Sf. Nicolae Vladimirovici, dar au facut-o cu pace si FARA sa dauneze cu ceva Ortodoxiei. Mai degraba spusele lui ne va face noua ortodocsilor reclama proasta, ca sa parem intoleranti si chiar fanatici, in stare sa pornim un razboi ca sa ne pastram credinta. Cind a mai facut asta “Sfinta Rusie” in numele Ortodoxiei? Oricum, chiar inainte sa fie patriarh, pe vremea cind era mitropolit, a criticat ierarhii ortodocsi care sint impotriva ecumenismului, spunind ca ecumenismul este singura cale. Nu imi dau seama daca face asta intentionat ca sa distruga Ortodoxia Pura si Adevarata sa ne bage in oala religiilor unite mai repede, sau are alt motiv?

    Si probabil ca a uitat si profetiilor sf. parinti care spun clar ca Rusia va avansa, dar in cele din urma va fi invinsa, in al 3-lea razboi mondial.

  5. @emma:

    Motivul, in acest caz, este de sprijin politic pentru Putin, dar mai degraba nu doar de dragul acestuia si a legaturilor co-interesate dintre cei doi, ci si pentru ca asa e vazut interesul national rusesc in acest moment.

  6. Admin:
    Eu am incercat sa le dau atit lui patr cit si lui Putin the benefit of the doubt, considerind ca au legile ceva mai sanatoase care protejeaza familia si copiii mai bine ca in restul lumii. Si avind in vedere marimea Rusie, este importanta si ea cit si legile. Deci am avut nu incredere, ci mai mult o speranta, o nadejde ca sint mai ortodocsi decit au dat dovada in acest articol (si multe altele). Ce au facut insa cei 2 patr. a daunat ortodoxie cred ca chiar mai mult decit au daunat alte fapturi si mai neortodoxe. Spectacol de care nu aveam nevoie dpdv ortodox.

  7. @emma:

    De fapt, e vorba de un singur patriarh – Kirill. Celalalt este autointitulat patriarh, insa nu e canonic.

    Legile respective sunt bune si modelul civilizational rusesc actual (ne referim la valorizarea Bisericii, a traditiei, a normalitatii in materie de moralitate) este respectabil si demn de atentie (fara sa fie nemaipomenit). Evident, problema mare a Rusiei e insusi faptul ca e un imperiu autoritarist care domina mai mult prin frica si forta decat prin atractie culturala…

  8. Pingback: RUSIA ameninta cu RAZBOI UCRAINA “condusa” de SUA/ Basescu neaga formal iminenta conflictului, dar isi face griji cu privire la MOBILIZAREA REZERVISTILOR Armatei Romane/ VOCEA RUSIEI acuza planuri de interventie militara ROMANIEI/ Rusia LIMITE
  9. Adica Ucraina sare la gatul Rusiei, sa o distruga…(hotul striga hotii ! vechea scoala kaghebista)

  10. @Dana:

    Nu, vechea scoala spune altceva: imperialistul american vine sa ne faca rau. Ca nu zice rusul de Ucraina, ci de SUA. Ceea ce, partial, pentru rusi, chiar asa si e. Dar asta nu le scuza propriile brutalitati.

  11. Pingback: Care vor fi efectele conflictului geopolitic din Ucraina asupra Bisericii Ortodoxe Ruse si asupra intregii lumi ortodoxe? - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare