VUIETUL (FENOMENUL “HUM”). Relatari documentate si credibile despre CAUZA SUNETELOR misterioase care ii innebunesc pe oameni

• Policy.mic.com/ Jared Keller: Un sunet misterios ii innebuneste pe oameni – si nimeni nu-i cunoaste cauza

Dr. Glen MacPherson nu-si aminteste prima data cand a auzit sunetul. Se poate sa fi pornit la inceputul lui 2012 – un zgomot monoton, zbarnaitor, precum cel facut de un motor diesel la ralanti pe strada casei sale din Sunshine Coast, British Columbia. Conferentiar la Universitatea din British Columbia si profesor de liceu de fizica, matematica si biologie, MacPherson a ignorat timp de cateva luni sunetul, considerandu-l o neplacere cauzata de traficul auto sau aerian.

“Odata ce am realizat ca nu era doar zgomotul ambiental al vietii din micul meu colt de lume, am incercat pas cu pas sa izolez sursele”, povesteste MacPherson. “Am presupus ca ar putea fi o problema electrica, asa ca am inchis alimentarea intregii case. A devenit mai zgomotos. Am plecat cu masina prin cartier in cautarea sursei si am observat ca zgomotul era mai puternic noaptea.”

Exasperat, MacPherson s-a reorientat catre literatura stiintifica si a devorat rapoartele despre misteriosul sunet, inainte de a da peste un articol al lui David Deming, geofizician la Universitatea din Oklahoma, publicat in Jurnalul de Explorari Stiintifice. “Aproape ca mi-a cazut laptopul din brate”, spune MacPherson. “Eram convins ca aud Vuietul.”

“Vuietul” (the Hum) se refera la un sunet misterios auzit in intreaga lume de catre un grup restrans al populatiei. Se caracterizeaza printr-un bazait de frecventa joasa, persistent si invaziv, acompaniat adesea de vibratii. In timp ce semnalari ale unor “zumzete neidentificate” apar in literatura stiintifica inca din 1830, manifestarile moderne ale acestora au fost raportate amanuntit de catre mass-media nationala din Marea Britanie, SUA si Australia incepand cu anii ’70.

Experimentarile regionale ale fenomenului variaza, iar Vuietul este adesea alaturat numelui regiunii unde se manifesta, precum “Vuietul Windsor” in Ontario, Canada, “Vuietul Taos” in New Mexico, sau “Vuietul Auckland” in Auckland, Noua Zeelanda. Intre 2 si 10% din populatie il poate auzi, iar izolarea in interior nu aduce niciun rezultat. Majoritatea suferinzilor percep sunetul mai deranjant mai ales noaptea, cand se afla in casele lor. Spre consternarea lor, sursa misteriosului zumzet este de negasit.

In timp ce experimentarea inegala a Vuietului de catre populatiile locale a condus unii cercetatori catre tratarea acestuia drept “iluzie in masa”, neplacerea si durerea asociate fenomenului transforma iluzia intr-o ipoteza nesatisfacatoare. Intrigat de catre misteriosul sunet, MacPherson a lansat in decembrie 2012 Harta Globala a Vuietului (The World Hum Map and Database) pentru a aduna marturiile altor victime ale acestuia si a-i masura impactul global (acum este si moderator al unui forum Yahoo vechi de un deceniu, impreuna cu Deming).

MacPherson a descoperit rapid ca ceea ce pentru el era doar un huruit ciudat, avea efecte nocive asupra a sute de oameni – de la dureri de cap, pana la iritabilitate si deprivare de somn. Exista rapoarte care arata ca saptamanile de insomnie cauzate de Vuietul Bristol a condus cel putin trei cetateni britanici catre suicid. “Te seaca de energie complet, cauzand stres si insomnie”, a declarat o victima pentru un ziar britanic in anul 1992. “Iau tranchilizante si am pierdut numarul noptilor petrecute cu capul in maini plangand si iarasi plangand.” Mii de oameni din intreaga lume au impartasit experiente similare; unii, precum MacPherson, isi dedica timpul pentru a-i descoperi intr-un final sursa.

Tom Moir, profesor la Universitatea de Tehnologie din Auckland si investigator al Vuietului, a inceput studierea fenomenului in 2002, cand a fost sunat la birou de catre un locuitor al Auckland. Moir a publicat un anunt in ziarul local dupa ce a fost vizitat de catre un suferind care isi dorea cu disperare sa afle sursa zgomotului. A primit zeci de raspunsuri in cateva zile, toate vorbind despre un zumzet misterios ce se potrivea perfect descrierii din anunt. Locuitorii de pe tarmul de nord al Auckland reclamau ca sunetul este atat de intens incat ii impiedica sa doarma sau sa se concentreze. “Cand se aude tare, e ca si cum ai avea vibratii intre urechi, ca si cum ti-ar vibra creierul”, a declarat un locuitor pentru postul local de televiziune in 2011. Un altul a povestit cum s-a surzit singur la o ureche cu un fierastrau electric pentru a putea dormi noaptea. Multi duceau o viata de agonie vibroacustica, nesiguri daca ceea ce auzeau era real sau nu.

“Toata viata mea am avut somnul adanc”, povesteste Steve Kohlhase, in varsta de 60 de ani, care a inceput prima data sa auda Vuietul in timpul noptii in septembrie 2009, in casa lui din Brookfield, Connecticut. Inginer mecanic in industria chimica, Kohlhase, la fel ca multe alte victime ale Vuietului, si-a dedicat timpul liber cautarii sursei misteriosului zgomot. “I-am simtit imediat efectele in cap: se simte ca si cum ai avea degetele bagate in urechi. Altii au experiente diferite: cateodata parchetul casei are o vibratie distincta, sau il simt in arcurile patului. Multora le tiuie urechile.”

Deci care e sursa Vuietului? Dupa aproape patru decenii, investigatorii s-ar putea sa-si fi facut o idee. Consensul general printre victime este acela ca Vuietul este format din unde radio de joasa (VLF, 3-30kHz) sau foarte joasa (ELF, 3-30Hz) frecventa, care pot penetra cladirile si calatori distante formidabile.

Ambele unde au aratat ca pot avea efecte adverse asupra corpului uman. Desi refrenul comun in societatea actuala cu privire la radiatia ELF se reduce de obicei la cancerul provocat de telefoanele mobile, studiile efectuate de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii si de catre Institutul Inginerilor Electrici si Electronisti au aratat ca un camp magnetic ELF extern poate induce in corp curenti care, la o intensitate a campului ridicata, pot provoca stimularea nervilor si a muschilor si schimbari in excitabilitatea celulelor nervoase ale sistemului nervos central. Iar undele VLF, la fel ca alte radiatii electromagnetice de joasa frecventa, au fost dovedite a avea impact direct asupra functiilor biologice.

In cele din urma, exista un set de dovezi empirice care fac aceasta teorie mult mai plauzibila. Un studiu finantat de catre guvernul canadian si condus de catre Dr Colin Novak, profesor de inginerie mecanica la Universitatea Windsor a petrecut un an ascultand “Vuietul Windsor”, care-i tortureaza pe rezidentii din zona Windsor a Ontario inca din 2011. Un studiu precedent confirmase existenta zgomotului de joasa frecventa in vecinatatea insulei Zug, o insula puternic industrializata localizata pe partea dinspre Michigan a raului Detroit. Cercetatorii au folosit echipament specializat pentru a intregistra si alcatui o “amprenta sonica” a misteriosului sunet. Studiul a concluzionat nu numai ca Vuietul exista, ci si ca sursa probabila a acestuia este un furnal al fabricii de otel de pe insula Zug, care genereaza un volum ridicat de unde VLF in timpul functionarii. “Suna ca si cum o locomotiva este parcata in fata casei tale, huruind, facand ferestrele sa tremure”, a declarat Novak, la randul lui o victima a Vuietului.

Studiul lui Novak incununeaza decenii de teorii despre Vuiet, insa data fiind inconsistenta manifestarii la nivel global a fenomenului, cercetatorii nu sunt inca prea siguri daca sursa acestuia este una singulara. In timp ce undele ELF si VLF pot cauza aparitia huruitului neincetat, nu fiecare Vuiet local are o sursa aparenta usor identificabila. Sa luam de exemplu Vuietele din Auckland si Taos. Si de ce Vuietul pare a aparea si disparea alternant pe perioade de cateva luni?

Unii investigatori au banuiala ca exista o sursa globala a fenomenului. Cercetarile lui Deming, considerate de comunitate printre cele mai credibile, sugereaza ca Vuietul corespunde unei consecinte biologice accidentale a sistemului TACAMO (Take Charge and Move Out) adoptat de catre Marina americana in anii ’60 ca metoda de pastrare a comunicarii intre liderii militari si submarinele balistice, rachetele balistice intercontinentale de uscat, si bombardierele cu raza lunga in timpul unui razboi nuclear. Ca parte a TACAMO, aviatia militara foloseste unde VLF pentru a trimite instructiuni submarinelor: datorita lungimii mari de unda, undele VLF se pot difracta imprejurul unor obstacole mari precum muntii si cladirile, se pot propaga pe tot globul folosind ionosfera si pot penetra apa marina pana la o adancime de 40 de metri, facandu-le astfel ideale pentru comunicarea unidirectionala cu submarinele. Iar VLF, la fel ca si alte unde electromagnetice de joasa frecventa, au fost dovedite a avea impact direct asupra functiilor biologice.

Si mai exista si alte teorii. Desi Moir este de acord cu MacPherson ca tulburarea apare la o frecventa foarte joasa, este convins ca sursa Vuietului din Auckland este mai degraba acustica decat electromagnetica, in parte datorita faptului ca el pretinde a fi inregistrat Vuietul in timpul cercetarilor sale.

“Este un zgomot cu o frecventa, foarte joasa, poate intre 50 – 56Hz”, afirma acesta. “Si este extrem de dificil de a opri infrasunetul deoarece poate avea o lungime de unda de pana la 10m, iar pentru aceasta a-i avea nevoie de pereti grosi de 2,5 metri. Intra in casele noastre de lemn foarte usor. Si parte din motivul pentru care oamenii nu reusesc sa-i identifice cauza este frecventa foarte joasa: iti trece literalmente prin cap inainte de a realiza cu care ureche l-ai auzit prima data.”

Aceasta nu inseamna ca o explicatie din punct de vedere electromagnetic este imposibila: ar putea exista atat surse electromagnetice, cat si acustice care sa lucreze complementar. Adevarata dificultate o reprezinta separarea celor doua ipoteze prin teste. “Nu au fost facute teste care sa supuna oameni acestor frecvente intr-o camera izolata fonic”, spune Moir, referindu-se la incaperile proiectate sa absoarba complet reflectia atat a sunetului cat si a undelor electromagnetice. “Insa pana nu poti dovedi acestea cu ajutorul testelor, nu exista o concluzie ferma.”

Aceste teste nu pot veni destul de repede pentru Steve Kohlhase, inginerul mecanic din Connecticut. Kohlhase, precum Dr. Novak si cercetatorii care au depistat sursa Vuietului Windsor in Insula Zug, considera ca sursa este mai degraba industriala decat militara, generata de o retea de conducte de gaz de mare volum. Aparitia Vuietului din Connecticut a coincis cu extinderea exploatarii de gaze naturale in Tinutul Fairfield, iar cresterea presiunii hidraulice folosita de conductele interstatale Iroquois si Algonquin ce strabat regiunea ar putea rezulta in huruitul non-directional si de foarte joase frecventa (ELF) ce nu a mai fost auzit pana atunci.

Aceasta este o chestiune de sanatate publica urgenta, nu doar o neplacere ocazionala, sustine Kohlhase. Zgomotul infrasonic ce acopera regiunea ar putea conduce la boli vibroacustice larg raspandite – boli cu simptome precum cele descrise de victimele Vuietului: depresie, schimbari de dispozitie, insomnie si alte patologii cauzate de stres.

Ingrijorat de efectele posibile ale Vuietului din Connecticut, Kohlhase a trimis email-uri ingrijorate catre reprezentantii locali si statali ai Sanatatii, expunandu-le rezultatele cercetarilor sale. Kohlhase a fost atat de insistent incat a contactat investigatorii Politiei Statale la sase saptamani dupa tragedia de la scoala primara Sandy Hook din Newtown, insistand ca Vuietul ar putea fi partial responsabil pentru comportamentul lui Adam Lanza, ce a condus la impuscaturi. Desi investigatorii s-au confruntat cu un potop de apeluri din partea conspirationistilor si a farsorilor precum se intampla dupa fiecare incident major, acesti au considerat informatiile furnizate de Kohlhase ca fiind “potrivite” pentru includerea in cele 7000 de imagini, inregistrari audio si video si documente puse la dispozitia publicului.

“Motivul pentru care ar fi putut sa-l afecteze pe Lamanza este acela ca sunetul si vibratiile pot avea efecte daunatoare foarte subtile asupra cuiva cu mintea fragila”, explica Kohlhase. “Imaginati-va ca sunteti bolnavi mintal sau ca aveti o tumoare pe creier sau, poate, doar o minte fragila. Nu sunt deloc expert, insa daca sensibilitatea la sunet reprezinta o problema atat de serioasa pentru bolnavii de autism, poate ca sunetele de foarte joasa frecventa pot avea efect nociv.” Kohlhase il da exemplu pe Aaron Alexis, subcontractor al apararii care se lupta cu probleme de sanatate mintala si care a scrijelit “Arma mea ELF” pe patul armei cu care a ucis 12 oameni in 2013. “I-a spus psihiatrului ca era urmarit de vibratii. Studiati harta acestor evenimente si pariez ca veti gasi ca fiecare loc poate fi asociat unei zone de manifestare a Vuietului.”

Si astfel ne lovim de principala problema a suferinzilor Vuietului din intreaga lume: credibilitatea. Datele stiintifice si experimentarile anecdotice ale Vuietului variaza atat de mult de la o regiune la alta, incat este inca neclar daca undele VLF sau ELF sunt vinovate. Ideea unui zgomot misterios ce conduce lumea la suicid a dat nastere multor speculatii pseudostiintifice, transformand fenomenul intr-un favorit al conspirationistilor care suspecteaza guvernul (sau OZN-urile) de ganduri necurate. Vuietul Global, un site dedicat explorarii “misteriosului fenomen auzit de mii de oameni din toata lumea”, este impanzit de povesti despre OZN-uri prabusite in Siberia.

MacPherson stie cat de nebunesc suna. “Exista o ironie teribila in viziunea unui conspirationist nebun care poarta o palarie de aluminiu pentru a opri guvernul sa-i transmita ganduri”, rade acesta, “deoarece aluminiul chiar protejeaza impotriva unor radiatii electromagnetice. De aceea nu-l introducem in cuptorul cu microunde”.

Investigatia federala a Vuietului Windsor si examinarea serioasa a cercetarilor lui Kohlhase de catre autoritatile din Connecticut ar putea servi drept faclie de speranta pentru invesigatorii ca MacPherson, Moir, Novak si Kohlhase. Testele finantate de catre stat ar furniza date ce ar putea conduce catre o solutie reala. Pana atunci, dezvoltarea unei imagini unificate a Vuietului este exact ceea ce vrea MacPherson sa obtina in British Columbia. Prin furnizarea unei destinatii unice pentru date si marturii legate de Vuiet, el spera ca cercetatori profesionisti si independenti sa foloseasca informatiile pentru a desfasura experimente ce vor ajuta la identificarea surselor.

Insa pana cand cineva va finanta si rula teste riguroase in regiunile afectate, crede Moir, oamenii vor continua sa foloseasca Vuietul drept scuza pentru invinuirea tehnologiei moderne, de la telefoanele mobile pana la turnurile de telecomunicatie, pana la benzile digitale de radio folosite de catre politie. Si acea aura de nebunie pseudostiintifica a Vuietului face munca cercetatorilor independenti mult mai dificila. “In trecut, mi-am contactat reprezentantii, mi-am contactat guvernatorul”, spune Kohlhase. “Exista o ignorare cu buna stiinta a acestei probleme si a consecintelor pe care le are.”

“Multi cercetatori seriosi nu vor sa-si puna numele in joc, insa eu nu sunt un cercetator academic formal si sunt dornic sa credibilizez aceasta idee, daca pot”, afirma MacPherson. “Acest fenomen este real si multi oameni sufera: incerc sa fac tot ce pot pentru a-i ajuta.”

traducere de B.D. pentru razbointrucuvant