HORROR-COMEDIA REPETENTILOR SI MITOMANILOR de la Cotroceni: CAS-ul, MTO-ul si HARVARD-ul – un “film” emblematic despre RAZBOIUL DINTRE PENIBILII SI SARLATANII care ne conduc si ne prostesc (VIDEO)

• Gandul:

Gândul vă prezintă ÎNREGISTRAREA ÎNTÂLNIRII BĂSESCU-PONTA DE LA COTROCENI. Cum au picat oralul „ca la MTO” premierul României şi ministrul Finanţelor

Ministra finanţelor, capra noastră cea ispăşitoare de Iulian ANGHEL

Ioana Petrescu, ministra finanţelor, este capra ispăşitoare în noul scandal dintre palate pe marginea reducerii CAS. Stenogramele întâlnirii premier (plus ministru finanţelor) şi preşedinte publicate în această seară de Administraţia Prezidenţială o indică pe Ioana Petrescu drept victima perfectă. Ioana Petrescu nu ştie nimic-nimic, nici măcar de ce este sacrificată.

Ioana Petrescu nu răspunde la obiect întrebărilor preşedintelui pentru că nu are ce să răspundă. Decizia de reducere a CAS cu cinci puncte este una electorală, nu poţi să-i ceri ministrului să-ţi zică rapid de 5 miliarde de lei ca sursă de acoperire a deficitului nou-creat când ea, decizia, are la bază calcule pur politice. Ministra ştie asta, dar tace complice sau se fofilează. De fapt, ştie că interlocutorul nu e rezonabil şi se apără cum poate. Singurul răspuns decent ar fi o ridicare din umeri: habar nu am! E mai simplu. Acest habar nu am a devenit politică de stat. Om vedea! E clar din înregistrare că guvernul nu are para chioară şi nici idei.

“O să lucrăm la toate”, răspunde premierul la întrebarea de unde bani? Când vom face bugetul pe 2015!

E şui dl Băsescu să nu speculeze asta? În loc să-şi dea capul pe spate plicitisit, premierul mai degrabă era atent la ce spune. Dar de unde să ştie el că vulpea bătrână va publica înregistratea întâlnirii? Dacă ar fi ştiut nu s-ar mai fi lăudat că “s-a certat”. Că nu s-au certat. Sau dacă “s-au certat”, iată cum s-au certat: ”Eu n-am încredere în gândirea dumneavoastră economică. Deci sunt gândiri, şcoli diferite.”

“Ceeeee? “Ficaaattttt???” Băsescu şi gândirea economică? Ponta şi şcoli de gândire economică? Măi băieţi, ce-i cu voi?

Gândirea economică a dlui Băsescu este perfect compatibilă cu a dlui Ponta: alegerile să treacă. Dl Băsescu susţine că mai ştie el un premier care a dublat salariile (Tăriceanu) şi apoi măsura a fost decontată de altcineva (Boc). Ceea ce nu spune Băsescu este că Tăriceanu s-a opus legii de majorare a salariilor, dar el, Băsescu, a promulgat legea. De ce? Pentru că erau alegeri, de aia!

Harvard, Oxford, ce o fi terminat domnişoara? –face mişto Băsescu de studiile Ioanei Petrescu. Pai are de ce. Nu ne îndoim de inteligenţa sau de pregătirea ei, dar Ioana Petrescu execută o comandă politică, nu are nici bani nici argumente, dar are eterna soluţie la care clasa politică a ajuns mereu: vom trăi şi vom vedea!

Băsescu şi Ponta sunt doi golănaşi politici. Lor nu le este greu să-şi ia vorbele înapoi, au făcut-o de sute de ori. Amândoi au vândut minciuna drept adevăr ani de zile. Ioana Petrescu este de pe altă lume. Dar dă semne că se adaptează.

• Adevărul/ Mircea Morariu: Întâlnirea de la Cotroceni dintre Ioana Petrescu şi Traian Băsescu: Un „blockbuster”

Am văzut şi revăzut de câteva ori ieri seară mediu-metrajul produs şi difuzat de Casa de filme Cotroceni. Un film ridicat la rangul de blockbuster de criticii de film politic(i) de la B1tv şi Realitatea tv şi vigilent pus sub obroc, mai prompt decât s-a întâmplat odinioară cu Reconstituirea lui Pintilie, mai în tăcere şi mai fără rost decât cu Faleze de nisip a lui Dan Piţa, de reîncarnaţii cenzori ai Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste ce bântuie acum studiourile Antenei 3 sau cele de la România tv.

La prima vizionare, am avut impresia că asist la proiecţia unui ciné-vérité având drept personaje un profesor sadic şi o studentă defel pregătită. Că văd reconstituirea pe peliculă a unui examen cu public în cursul căruia profesorul, ajuns la final de carieră şi frustrat că aceasta s-a consumat într-o universitate de mâna a şaptea (Traian Băsescu), îşi ia revanşa şi iese spectaculos din scenă, printr-o lecţie finală, mega-umilind o multidiplomată de la Harvard (Ioana Petrescu). Ba chiar vrând să-i arate şi ei, dar şi întregii asistenţe, că şi acolo, la Harvard, diplomele nu certifică întotdeauna competenţă.

[…]

La a treia sau a patra vizionare, mi-am dat seama că scenariul filmului turnat la Cotroceni nu are, în fond, nimic de-a face cu acela al unui examen. Că Traian Băsescu nu joacă rolul niciunui profesor. Că modelul după care şi-a construit prestaţia cinematografică a fost acela al examinatorului fals ştie-tot de la concursurile de genul Vrei să fii miliardar.

Asemenea acestuia, Traian Băsescu a memorat impecabil şi întrebările, şi răspunsurile. Inclusiv pe acela cu, de acum, celebrul MTO. Le-a rostit pe ambele pe un ton jos, cu pauze misterioase, atent studiate. Asigurând tot el sound design-ul, înlocuind prin mimică privirea sticloasă, îngheţată, dătătoare de fiori reci pe care Traian Băsescu şi-a amintit că o avea, pe vremea când presta la Steaua fără nume, răposatul Dan Deşliu.

Actor de tip brechtian, ştiind ce înseamnă aceea “ieşire din rol” şi când se cuvine apelat la aceasta, când trebuie apelat la efectul de real, Traian Băsescu, regizorii şi producătorii mini-blockbusterului cotrocenist şi-au maximizat şansele de reuşită, confiscând în folos propriu soluţia “sună un prieten”, în rolul acestuia fiind distribuit consilierul prezidenţial Bogdan Drăgoi.

De partea cealalaltă, sărmana ministriţă Ioana Petrescu nici măcar de un prieten nu a avut parte căci suficientul Victor Ponta a preferat cufundarea într-un dulce somnuleţ de după-amiază. Trezit brusc din el, încă tânărului premier al României nu i-a mai rămas decât să joace prost rolul Agamiţă Dandanache.

În 1996, către sfârşitul “anilor romantici”, cum le spune în amintirile ei Gabriela Adameşteanu, actorul Ion Caramitru l-a învăţat pe aspirantul la preşedinţie Emil Constantinescu cum să se joace cu ochelarii şi cum să rostească cât mai tuşant cu putinţă celebra replică “domnule Iliescu, credeţi în Dumnezeu?” Pe vremea aceea cuvioşenia mai era încă eficientă, iar dl. Constantinescu l-a învins creştineşte pe Ion Iliescu.

În “sângerosul ” an electoral 2014, Traian Băsescu, asumându-şi rolul de examinator la un concurs de genul “cine ştie câştigă”, încearcă să blocheze drumul spre Cotroceni al lui Victor Ponta în toate modurile posibile. A făcut-o luni măcelărindu-i fără milă ministrul de finanţe. Pentru moment, efectul pare a fi fost devastator, misiunea de etapă îndeplinită. Nu contează că pentru asta pe toate meridianele şi paralele Globului se va putea vedea cât de jos e nivelul discuţiilor din palatele în care se concentrează decizia politică şi economică din România.

Problema e însă alta. Câţi din spectatorii care, ba s-au amuzat, ba au râs gros, ba s-au înfiorat urmărind filmuleţul turnat în platourile de la Cotroceni şi livrat cu maximă prompitudine de acesta îşi vor aduce aminte de el în noiembrie, atunci când se vor afla în cabina de vot. Şi câţi se vor gândi că încă o alegere greşită poate avea drept consecinţă măcelărirea propriului lor viitor ca şi cel al ţării în care trăiesc.

/ integral in Adevarul

• Digi24: C.T. Popescu: „Ministruța Harvard” are veleități de romancieră. Argumentele ei au fost de tipul comunismului biruitor
  

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu spune că întâlnirea de la Cotroceni dintre președinte, premier și ministrul Finanțelor i-a evocat filmul „Caligula”. El contestă punctul de vedere al lui Victor Ponta, care a spus că preşedintele Traian Băsescu a fost bădăran cu ministrul Finanţelor. Jurnalistul spune că, de fapt, şeful statului a avut întrebări legitime, la care nici premierul şi nici ministrul nu au putut răspunde cu argumente solide.

„E un film. Am văzut un film astă-seară și în calitate de cinefil, mi-a trezit o amintire, o secvență din Caligula, cu Malcolm McDowell și Peter O’Toole. Şi e acolo un moment în care Caligula o abuzează temeinic pe o tânără mireasă şi mirele vine revoltat să protesteze, iar Caligula ştiţi ce face? Caligula îl abuzează şi pe el. […] Nu pot să am altă comparaţie, n-am văzut așa ceva, e o floare a absurdului, a nonsensului prezența acestor două persoane la Cotroceni, cum rar am văzut în viața mea de ziarist. E lungă”, a spus jurnalistul Cristian Tudor Popescu.

„Dacă domnul Ponta și ministruța Harvard, dacă dl. Ponta – că săraca fata aia e adusă acolo de mână – , dacă avea argumente pregătite, cu cifre, cu procente, argumente economice, științifice, care automat erau presupuse de prezența ministrului de Finanțe, că de aia vii cu ministrul de Finanțe acolo și nu vii singur ca premier, pentru ca ministrul de Finanțe să turuie din dreapta ta argumente de acest soi, dacă aveai așa ceva, veneai la Cotroceni și îl zdrobeai pe Traian Băsescu, arătând cât de pricinos este, cum nu vrea să promulge acest proiect minunat și îi prezentai argumentele. Dacă, însă, nu ai niciun argument – și ce-am auzit în seara aceasta… – deci dna ministru e o romancieră, dom’le, mi-a adus aminte de romanele utopice de la începutul secolului XX, utopiile fabiene: o să crească, o să se albească economia neagră, o să investească mai mult actorii economici, investitorii…De unde știe ea? (…) Niște factori așa volatili îi da ca siguri, ca argumente. Argumentele dnei ministru au fost de tipul comunismului biruitor. Acolo, argumentele au tipul viitorului. Cum rezolvăm situația? Prin faptul că în viitor vom avea cu toții de mâncare pentru că suntem în comunism”, a punctat Cristian Tudor Popescu.

În opinia jurnalistului, Traian Băsescu a avut o misiune extrem de simplă. „Pentru cât e el de versat, a fost foarte simplu să-i facă de râs ca în bancul ăla cu vaca dusă la târg: De ce-ai adus-o, dom’le? Ca s-o fac de râs, dom’le”.

Cristian Tudor Popescu spune că Traian Băsescu nu a fost, de această dată, bădăran. „A fost sarcastic, a fost caustic, dar nu bădăran, niciun moment”, a spus jurnalistul.

„Arătau oamenii ăștia ca Tanța și Costel, conu’ Leonida și coana Efimița, Iri și Moni, Nicolae și Elena Ceaușescu, mai lipsea ca Ponta să o bată pe mână pe ministruță, să-i spună: lasă, lasă… Lasă-l, lasă-l să moară prost, nu-i nimic, noi ne vedem de ale noastre”, a comentat Cristian Tudor Popescu.

În opinia jurnalistului, Victor Ponta este cel care pierde dintr-o asemenea „scenetă” plină de umor involuntar. Jurnalistul mai spune că Traian Băsescu i-a aplicat premierului metoda pe care i-a aplicat-o și lui Mircea Geoană în confruntarea electorală din 2009, punându-l în postura de a se da de gol că nu cunoaște termeni pe care președintele a dat impresia că îi stăpânește. „MTO, Ponta nu știe ce e ăla MTO. Nici eu nu știu, m-am uitat și eu după aceea și înseamnă… asigurarea unui obiectiv pe termen mediu al unui buget, ești obligat de UE să ai la buget un MTO”.

Un singur politician a mai realizat efectul acesta, spune Cristian Tudor Popescu: Stolojan, căruia atunci când i s-a cerut să spună prima strofă din „Deșteaptă-te, române”, a zis: Nu comentez!

„Așa si aici. Îl întreabă de MTO, Ponta se uită în sus, în jos, în stânga, la ministrul său de Finanțe, care putea să aibă prezența de spirit să intre în discuție atunci și să deconspire ce înseamnă MTO. Acolo a fost un moment absolut emblematic pentru Ponta”, a conchis jurnalistul Cristian Tudor Popescu într-o intervenție telefonică la Digi24.

• Gandul:

Dublu viol cu perversiuni la Cotroceni de Cristian Tudor POPESCU

[…]  Ce-au căutat acolo, cu lumânarea, mi-e imposibil să pricep. Dacă ai acceptat să mergi la Băsescu, şi nu singur, ci împreună cu ministrul de Finanţe, atunci mizezi, evident, pe argumentele zdrobitoare pe care le vei aduce în favoarea măsurii tale, reducerea CAS, ca să convingi publicul şi să câştigi electoral.

Dacă nu ai niciun argument solid, economic, cu cifre şi procente, atunci refuzi cu mândrie să te supui chemării la ordine din partea tiranului, aştepţi să n-o promulge, Parlamentul i-o mai dă o dată, şi gata.

Tertium non datur. Ori e albă, ori e neagră.

Dar în România funcţionează cu succes principiul terţiului inclus: între alb şi negru există totdeauna o zonă gri-şobolan.

În zona gri-şobolan s-au plasat Viorel şi ministruţa Harvard venind la Cotroceni ca doi bobleţi. Dânsa a adus ca prim argument… sufletul, întreg sufletul personal, pus la bătaie în sprijinul reducerii CAS. D-şoara Petrescu ar trebui să nu fi uitat, dacă a ştiut vreodată, că răspunsul „Sufletu`!” înseamnă în româneşte n-am bani, canci, nexam. Or, tocmai asta a întrebat-o pe diverse tonuri, de la ameninţător până la compătimitor, Traian Băsescu. Care sunt sursele de acoperire a găurii bugetare provocate de scăderea CAS cu 5%? Show me the money, pe înţelesul Harvyţei.

Răspunsul a fost tipic comunistoid, dacă nu jignesc în felul ăsta comunismul: banii or să vină din economia neagră, care o să se albească şi din investiţiile pe care or să le facă negreşit întreprinzătorii. Viitorul de aur ca soluţie pentru găurile prezentului, am mai auzit asta cândva, nu?

Băsescu mai întreabă, totuşi, cu un soi de milă: o estimare, o hârtie, nişte cifre pentru conversia economiei negre aveţi? Petrescu se consultă din ochi cu Ponta, ca o făptaşă cu avocatul, şi răspunde cu dârzenie: „Lucrăm la asta…” Conu Leonida şi Coana Efimiţa, Tanţa şi Costel, Iri şi Moni în mizerie sunt cuplurile sagace care îmi trec prin cap în vreme ce ascult holbând ochii.

Dar secvenţa-medalion, care va rămâne celebră peste ani, ca un final de Casablanca, este mişcarea facială şi oculară a lui Victor Ponta când Băsescu îl întreabă: „Dar cu cele 5 miliarde pentru MTO, cum faceţi?” Prim-ministrul României roteşte ochii în sus, în jos, la stânga şi la dreapta, ca un şobolan de desen animat, înţelege cu groază că de la făptura aflată în dreapta lui, pe postul lui Florin Georgescu nu are a aştepta vreun ajutor, drept care scheaună încetişor: „Le rezolvăm pe toate, domnu preşedinte…”

Remarc fineţea sadică a lui Băsescu de a nu-i explica ce înseamnă MTO-ul ăla – Medium Term (Budgetary) Objective – provizionul de risc bugetar cerut de UE pentru prevenirea dezechilibrelor.

Nu sunt economist, nu mă pronunţ în legătură cu oportunitatea reducerii CAS, dacă e o măsură utilă sau doar o nouă electorată. Dar sunt critic de film şi pot să vă spun că, după ce ne oprim din râs, vom constata că ce joacă domnul Ponta e un horror în toată regula.

/ integral in Gandul.

Ca la MTO de Lelia MUNTEANU

Premierul Ponta şi ministrul său de Finanţe, Ioana Petrescu, coboară mulţumiţi treptele Palatului Cotroceni.

[…]- Numai aberaţii a debitat Băsescu. Total nepregătit!

– Aveţi dreptate, domnule prim ministru.

– Apropo, ce-i tot dădea cu meteo? Cică am avea de acoperit, pe meteo, vreo 5-6 miliarde.

– Este vorba despre cum se proiectează vremea aceasta capricioasă asupra producţiei agricole. Dar eu cred că este prea devreme să pronunţăm cifre.

– Ţi-a plăcut cum i-am răspuns? ”O să lucrăm la toate!”. N-avea rost să mă iau în gură cu el. Am preferat să-l umilesc.

– I-aţi răspuns foarte la obiect, domnule prim ministru.

[…]

– I-am zis-o: ”Noi deocamdată avem creştere economică şi vrem să mergem înainte”.

– Cu tot sufletul înainte, dacă ne lasă…

[…]

– Poate am fost mai dur cu el şi te rog să mă ierţi dacă am ridicat tonul. Dar trebuia să-i dau o lecţie.

– Trebuia şi i-aţi dat-o.

– Două lucruri mă scot din sărite. Nu le suport! Minciuna şi ignoranţa.

– Aveţi dreptate, Băsescu minte şi ignoră, cum respiră. Vorba dumneavoastră.

– Sper că nu pui la suflet mârlănia cu Harvardul, cu Roubini.

– Care Harvard?

– Universitatea.

– Universitatea Harvard care am absolvit-o?

– Acolo bătea.

– Cred că îmi reproşa că nu am în CV un premiu Nobel. Dar, vă rog să mă înţelegeţi, Roubini e mai puţin riguros de felul său şi nu ar fi acceptat să lucreze cu el domnul Gherghina.

– Stai liniştită, după exerciţiul ăsta bugetar iei şi Premiul Nobel. Am pe cineva la Stockholm.

/ integral in Gandul

Limbajul gesturilor la Cotroceni: MTO, fă pe mortul, animalul de pradă nu mănâncă leşuri! de Andrei Luca POPESCU

Uneori, ca la mai toate transmisiunile sportive comentate de angajaţii televiziunilor româneşti, e mai bine să urmăreşti meciul fără sunet. Poţi observa ce se întâmplă în teren mult mai bine, fără să îţi supui creierul la tortura sau distracţia inepţiilor emise verbal de comunicatori. În meciul de la Cotroceni, dintre preşedintele devenit peste noapte macro-economist Traian Băsescu şi cupleta de teatru de revistă Ponta-Petrescu, asemuit de unii cu un Germania-Brazilia cu perversiuni politice, limbajul gesturilor a făcut de zece ori cât toate cuvintele rostite.

Pentru cei familiarizaţi cu gestica şi mimica, consultarea de la Cotroceni s-a constituit într-o şaormă vizuală cu de toate, asezonată verbal cu sos de MTO şi deficit al fondului de pensii. Pentru cei pasionaţi de verbe, e de ajuns să îşi reactiveze amintirile şcolăreşti cu propria persoană sau cu vreun coleg incompetent, scos la tablă cu lecţia neînvăţată, pentru a realiza, fără prea multă analiză economică, faptul că premierul Victor Ponta şi ministrul Finanţelor Ioana Petrescu au venit la Cotroceni ca doi chiulangii a căror artă de a trece examenul nu constă în prezentarea câtorva minime cunoştinţe şi cifre în faţa profesorului, dispus altfel să-i treacă clasa (dincolo de vicleniile sale politice, Băsescu le-a zis că el vrea să promulge măsura CAS-ului redus), ci în aceea de a-l face din vorbe. Problema este că cei doi au intrat pe un teren minat. Naiva şi preţioasa Ioana Petrescu nu avea cum să facă faţă “papagalului” băsescian, în timp ce singura disimulare de care e capabil diletantul Victor Ponta este minciuna verde-n faţă.

De altfel, asta s-a văzut şi din rezumatul întâlnirii, făcut de premier la televiziunea sa de casă: “L-am văzut nervos, transpirat, roşu la faţă”. Nu, nu se referea la sine, aşa cum au arătat imaginile care au putut fi văzute de toţi românii, nu doar de cei 7,4 milioane pe care îi invocă obsesiv Ponta, de câte ori se simte prea mic să-i tragă singur un perdaf lui Băsescu. Domnul premier se referea la preşedintele Băsescu. Da, tipul acela cu mină serioasă, de profesor un pic sadic, care tot cerea cifre şi soluţii concrete, pe “o foaie A4”, nu bla-bla-uri.

Să se facă deci linişte, să închidem sonorul şi să vedem ce poate că unii, precum Victor Ponta, nu au văzut sau nu au înţeles, din cauza englezei de baltă a lui Traian Băsescu (FILMUL întâlnirii, AICI)

Am putut vedea un Victor Ponta şi o Ioana Petrescu aduşi de spate în fotoliile lor (măsură defensivă de protecţie, nu stai drept în faţa agresorului dominant), cu braţele sau palmele încrucişate defensiv, în faţa unui Traian Băsescu fie lăfăit relaxat în fotoliu, fie cu cotul pe masă şi umărul scos agresiv în faţă. Băsescu a fost cel care a atacat cu întrebările permanent, păstrându-şi totodată calmul, râzând cordial şi cerând explicaţii legitime şi directe.

Băsescu a avut tot timpul o poziţie a corpului dominantă, cu mişcări ferme ale braţelor, fără gesturi şi mişcări excesive, ceea ce arată siguranţa pe sine. Singurul moment în care a ieşit din această postură a fost momentul “Harvard-Roubini”, când îl putem observa devenind un animal de pradă sadic în faţa inocentei antilope de la Harvard: şi-a frecat palmele şi a zâmbit condescendent la ministrul Finanţelor, pe care a simţit nevoia să o umilească mai mult decât reuşise deja să o facă, scoţându-i în evidenţă nepregătirea. Moment gratuit, dar pe care un doctor de Harvard, incapabil să producă o cifră ca argument, şi l-a cerut practic singur.

De partea cealaltă, premierul Victor Ponta a trecut prin mai multe stări. Dacă la începutul întâlnirii a avut o postură pasiv-agresivă, când Băsescu a cerut cifre şi statistici a devenit nervos, apoi s-a relaxat când a văzut că preşedintele şi-a ales victima uşoară, pe Ioana Petrescu, iar pe el îl lasă în pace. Toate gesturile premierului Victor Ponta au indicat nervozitate, frică de confruntare, nepregătire, dorinţa de a-şi disimula slăbiciunea prin gesturi de forţă: a dat din mâini, şi-a scos cotul în faţă pentru a ocupa mai mult spaţiu în faţa masculului alfa Băsescu, s-a scărpinat pe barbă, la gură, pe gât, s-a foit în fotoliu, a schimbat poziţia paharului cu apă din faţa sa, şi-a aranjat cravata, s-a scobit în măsele cu limba. Finalul discuţiei l-a prins pe premierul României într-o postură greu de imaginat pentru orice întâlnire de nivel înalt într-un stat civilizat: prăvălit în fotoliu, cu capul căzut pe spate şi cu ochii închişi. Resemnare, plictiseală, lipsă de interes, căutarea divinităţii salvatoare? Rezultatul vizibil a fost că Ponta a părut că adoptă strategia turistului ghinionist în faţa ursului sau leului: fă pe mortul, că animalul de pradă nu mănâncă leşuri.

După ce a reuşit să îşi controleze respiraţia (pieptul i se ridica vizibil, din cauza emoţiilor puternice), Ioana Petrescu a afişat şi ea un comportament defensiv, ascunzându-se în spatele unor foi A4 pe care le ţinea în braţe, dar care nu i-au folosit la nimic în argumentare. Când a devenit agresivă, încercând cum s-a priceput să-şi susţină punctul de vedere, a păstrat aceeaşi postură defensivă, cu palmele încrucişate şi şi-a pus în pământ privirea, evitând confruntarea, ori de câte ori Traian Băsescu o întrerupea sau îi lansa o întrebare la obiect.

S-a mai putut observa o tensiune între Ioana Petrescu şi Victor Ponta şi faptul că, oricât de inocentă într-ale politicii ar fi, tânăra a simţit că este lăsată în ofsaid, să încaseze croşeurile lui Băsescu, în timp ce Ponta privea în tavan şi se scărpina în barbă. Este poate cel mai enervant comportament din partea unui şef, să se facă că plouă atunci când altcineva o încasează pentru o decizie luată chiar de şeful respectiv.

De cel puţin patru ori, tânăra cu doctorat la Harvard i-a aruncat premierului priviri pline de reproş, în momentele în care Băsescu îi cerea cifre şi justificări pentru măsura reducerii CAS. “Cu ce acoperiţi deficitul?”, întreabă Băsescu. Ioana Petrescu se uită la Ponta şi râde nervos. “Daţi-mi şi mie studiile pe care le-aţi făcut”, cere Băsescu. Petrescu se uită crispată la Ponta, care o dă după dud – “Vă dăm tot ce avem”. “Parlamentul nu are rigoarea cifrelor, el ia decizii politice”, insistă Băsescu, moment în care Petrescu ridică sprâncenele şi îşi întoarce capul către Ponta, dându-i parcă dreptate preşedintelui. “Îmi puteţi trimite mâine o fişă a acestei găuri, cum acoperim această gaură? (reducerea CAS, reflectată în buget)”, întreabă Băsescu, iar ministrul cu pantofi-leopard se uită din nou la Ponta.

Rictusul celor doi guvernanţi a emanat permanent dispreţul combinat cu iritarea, faţă de interlocutorul Băsescu. Ambii au evitat răspunsurile directe, încercând tehnica amintită mai sus, a chiulangiilor cu talent la “a face din vorbe” profesorul, care nu avea cum să prindă la Băsescu.

Momentele memorabile ale acestei întâlniri sunt însă două: capcana MTO (medium-term budgetary objective) şi soarta mioritică a României apud Ponta.

“Avem şi MTO-ul…”, zice Băsescu. “Poftiţi?”, tresare Ponta, căscând larg ochii, precum o ciută în bătaia farurilor, apoi mişcându-i speriat stânga-dreapta, în căutarea salvării. Se lasă apoi pe spate, încruntându-se, dându-şi seama că habar nu are la ce se referă Băsescu, pentru a-l putea contracara. “O să lucrăm la toate”, s-a eschivat premierul, dând din umeri, defensiv.

La finalul întâlnirii, premierul Victor Ponta ne-a dus direct în sindromul Mioriţa, chestiunea aceasta pur românească ce combină resemnarea şi conceptul de “a te descurca”, total de neînţeles şi de netradus pentru un german sau un american, pentru că implică faptul să-ţi strângi gleznele aplecat şi să-ţi accepţi soarta, laolaltă cu smardoiala de moment, care te scapă de responsabilitate. Smuls din leşinul său, din răstignirea autoimpusă în fotoliul din faţa lui Băsescu, Ponta a emis deviza României sub bagheta sa, ca de altfel a multor politicieni care au trecut pe la cârma ei: “Domnule preşedinte, o să ne descurcăm. Ţara asta se descurcă!”.

Domnule Ponta, FMI nu v-a întrebat de MTO? de Cristian HOSTIUC

Rar am văzut o asemenea discuţie economică superficială pe tema reducerii unor taxe care influenţează fluxurile de cash, bilanţul companiilor şi veniturile angajaţilor. Plus că la discuţii ar fi trebuit să participe în primul rând reprezentanţii mediului de afaceri şi a celui de cercetare economică.

Aşa cum a arătat conversaţia în trei, atât ministrul Finanţelor, cât şi premierul, sunt total nepregătiţi să explice influenţa reducerii CAS în economie şi apoi în bugetul de stat. Şi gândiţi-vă că cei doi au în subordine institute de analiză şi mii de oameni care ar trebui să facă analize de impact până la ultima zecimală.

[…]

Dar niciuna dintre părţi nu vine cu cifre consistente pe masă, nici ministrul Finanţelor, nici premierul, nici preşedintele nu pot susţine cu cifre o reducere sau alta. Asta este problema întregii administraţii politice a României, nu au cifre în spate, iar toate deciziile se iau din vorbe de care beneficiază sau le plăteşte altcineva.  A se vedea şi modificările la Codul Fiscal, aruncate pe piaţă vineri – creşterea impozitului pe maşini şi pe case – care au fost retrase după nici 24 de ore, pe motiv că guvernul nu le-a luat în discuţie.

Tare mă tem că astfel sunt discuţiile şi cu FMI, Banca Mondială sau Comisia Europeană. Partea română nu are date în spate şi astfel nu poate justifica o măsură sau alta. Gândiţi-vă cum într-o noapte România a luat cel mai mare împrumut din istoria ei, de 20 de miliarde de euro, de la finanţatorii internaţionali (premierul Ponta era atunci ministru), şi cum tot într-o zi, preşedintele Băsescu şi guvernul Boc au acceptat tăierea salariilor şi creşterea TVA.

[…] / integral in Gandul

• Hotnews/ D. Tapalaga: Pentru ca Ponta si pentru ca Petrescu

[…]

Spectacolul incompetentei oferit luni seara de un asa zis premier si un asa zis ministru de finante vorbeste pe muteste. Ponta mai mult tace rasturnat cu ochii in tavan iar Petrescu mai mult clipeste des si se balbaie. Cand deschid totusi gura scot panglici, lozinci, rumegus.

[…]

Habar n-am daca scaderea CAS cu 5% se sustine economic sau nu, daca Guvernul dispune sau nu de resurse sa acopere gaura bugetara. Ce pot spune sigur e ca am vazut doi diletanti, doi superficiali manuind periculos si cam iresponsabil butoanele puterii. Pentru ca Ponta si pentru ca Petrescu.

/ integral pe Hotnews

• Antena3 (VIDEO): Badea, despre discuţiile de la Cotroceni pe tema reducerii CAS: A fost o harneală între un ocnaş bătrân şi doi pitpalaci veniţi complet nepregătiţi la şmenarul bătrân

Mircea Badea a comentat, în ediţia de luni seară a emisiunii “În gura presei”, “prestaţia lamentabilă” a ministrului de Finanţe, Ioana Petrescu, în timpul discuţiilor de la Cotroceni, pe tema reducerii CAS, arătând că orice discuţie pe teme economice cu Băsescu ar fi trebuit să fie una simplă, acesta neavând pregătire în domeniu.

Badea a dat asigurări că are tot respectul pentru instituţia Harvard, unde a terminat studiile ministrul Ioana Petrescu, însă a criticat nivelul discuţiei la care aceasta s-a angajat cu preşedintele Traian Băsescu.

“E o discuţie de trei lei cincizeci. Băsescu nu e expert în economie. El e un speculant de port care a vândut zgârci şi care făcea contrabandă cu ţigări, whisky şi casete video. Asta e nivelul lui real. El e un marinar care nu are nicio legătură cu economia, decât că a făcut bişniţă pe vremea lui Ceauşescu şi după ce nu a mai fost Ceauşescu a luat de la stat cu ambele mâini”, a afirmat Mircea Badea, la Antena 3.

“Orice discuţie pe teme economice cu Băsescu e, de fapt, simplă. Îl îngropi, îl bagi sub masă. (…) Habar nu am dacă reducerea CAS este bună sau nu. Eu vorbesc despre ce am vazut. A fost o harneală între un ocnaş bătrân şi doi pitpalaci veniţi complet nepregătiţi la şmenarul bătrân”, a mai spus Badea.

• Voxpublica:

Băsescu versus Petrescu: Argumente gen Roubini că așa i-au spus străinii, de C. Domnisoru

[…]

După nouă ani de mandat în care a dictat după bunul plac, din când în când fluturând statistici greșite și prezentate tendențios, Băsescu are pretenția ca politicile publice din România să fie fundamentate pe argumente economice complexe. Să prezinte atunci studiile de impact despre reducerea salariilor cu 25%, despre închiderea spitalelor și a școlilor, despre planurile lui de privatizare a sănătății. Pentru că pentru acele măsuri impresia a fost că nu era nevoie de vreun argument Roubini, trebuiau doar argumente Băsescu.

Întrevederea dintre Băsescu și Ponta/Petrescu a fost un mic spectacol de final de mandat al lui Băsescu. Dacă în locul Ioanei Petrescu ar fi fost Andreea Paul Vass sau fiica agramată, tinere de egală ambiție, Băsescu nu ar fi avut nimic de obiectat despre reducerea CAS.

Sigur că reducerea CAS va destabiliza bugetul pensiilor. Măsuri de creare de locuri de muncă ar putea fi finanțate din bugetul general, fără să pună în pericol pensiile. Ceea ce îl deranjează însă pe Băsescu este că reducerea CAS întreprinsă de Ponta în favoarea corporațiilor va fi suportată prin cine știe ce taxe, și nu imediat, din vreo reducere de salarii, pensii sau cheltuieli pentru sănătate, educație sau asistență socială.

/ integral pe Voxpublica

MTO-u’… Ce e de reţinut din producţia Cotroceni TV?, de C. Rogozanu

Traian Băsescu îşi ştie publicul. Publicul lui vrea să se ştie deştept. Filmul de ieri de la Cotroceni cu Ponta şi Petrescu oferă exact marfă de făcut mişto pentru acel public extrem de deştept.

Şi, doamne, ce e pe facebook, numai oftaturi, îngrijorări despre cît de proşti sînt cei care ne conduc etc. Situaţia seamănă cumva cu ipocriţii indignaţi de cît de proaste sînt noile generaţii la BAC. Or fi proşti, dar cine nu vede cît de departe sîntem de agenda care ne doare are cu adevărat probleme de IQ.  Fără să ştiu ce-i ăla MTO-u’, îmi permit să remarc următoarele:

• Petrescu şi Ponta s-au dus la Cotroceni şi au făcut ce se face de obicei – jocul de-a convingerea preşedintelui care nu poate face altceva decît să întoarcă legea şi să se umfle în pene pînă cînd va trece oricum
• Traian Băsescu, extraordinarul expert după fanii săi, a tot întrebat din spatele ghiveciului cu flori (artificiale?) unde-s banii. Aici e corectă vorba lui Ciprian Domnişoru: dar pe alde Boc îi întrebai de unde banii sau unde-s studiile care arată că bubuie economia dacă tai spitale şi şcoli de pe hartă?
• Petrescu încerca să explice şi a ieşit dezastru, Ponta îi făcea semn să tacă el avea strategia “lasă că-l fac de rahat cînd ies la presă”.
• Traian Băsescu ar trebui să publice toate întîlnirile cu premierii. Şi poate şi cu FMI-ul. Altfel, aceasta nu este decît o regie care prinde la publicul său, dar care mie nu-mi dă nicio informaţie nouă. Ştiam că nu se dau date, studii, ba chiar, culmea, la asta cu CAS-ul e atît de pe faţă o măsură de avantajare a unui tip de investitor, măsură recuperată din banii celor mulţi, încît nu era nevoie de indignare jucată şi de filmări cu tîlc.
• trebuie să remarc din nou veşnica agresivitate faţă de ministrul Petrescu. Are o mie de probleme. Dar se pare că genul ministrului rămîne cea mai importantă dată pentru tot soiul de comentatori care imediat au imaginat “violuri” la Cotroceni.
• mai trebuie să vedem că Ponta a stat şi a lăsat-o pe Petrescu să încaseze fără să intervină
• În chestiunea cu CAS, mai trebuie să întrebăm şi cine cîştigă imediat? Ce să vezi, tot Consiliul Investitorilor Străini. Profit rapid, nu abureli cu scos din munca de la negru. Nervii lui Băsescu vin din faptul că Ponta chiar face jocul ălora care cîndva îl sprijineau pe preşedinte. Mimetism politic, deh.
• E evident că Ponta face un gest electoral, Petrescu face un rol memorabil de “tehnocrat”.
• scăderea CAS, am mai argumentat aici, e o tîmpenie cît casa, dar nu din motivele băsesciene. Ci din motivele invocate de obicei de sindicate. Nu poţi să scuteşti de taxe angajatorii şi apoi să promiţi abstract o creştere în nivelul de trai al angajaţilor. Pentru că va urma o nouă etapă în care prostimea sărăcită va plăti facilităţile angajatorilor.
• un moment calculat care ne arată că uneori preşedintele conştientizează că e filmat: “doamnă, dacă aş vrea să-mi  bat joc de ţara asta aş promulga-o, eu plec.”

În fine, cel mai important moment după mine a fost altul decît penibilităţile remarcate la doi dintre protagonişti care apărau “din suflet” scăderea CAS. E vorba despre această declaraţie a preşedintelui: “scăderea taxelor nu reduce evaziunea. Acelaşi lucru s-a constatat şi cînd s-a introdus cota unică. Dar la un an a început evaziunea din nou”.

Aşadar poezia supremă a dreptei cu micşorarea statului, a taxelor, importanţa cotei unice blabla, făcută praf în cîteva secunde. Măcar pentru fraza asta e bună înregistrarea dată de preşedinţie. Dacă n-a avut efecte cota unică, de ce ai ţinut-o 10 ani maestre al gîndirii macro? Pe ce “cifre” te-ai bazat?

În rest, comedia incompetenţei nu avea nevoie de film. Vorbele “cu cifre” sînt ele însele comedie ieftină. Ponta îşi cumpără susţinători puternici şi se face preş pentru asta – îşi cîştigă discret partea investitorilor puternici. Nimic nou, domnule preşedinte.

[…] / integral la Voxpublica

Mazeta, Trompeta şi Opereta, de Lucian Davidescu

[…]

Victor Ponta (pe lângă ce ştiam deja despre el: mincinos, narcisist etc) este jalnic la nivel de replică – avea muniţie destulă să-l nenorocească pe interlocutor, cifrele bugetare ale lui Boc; kilometri de autostradă făcuţi sub unul sau sub altul; pregătirea şi prestaţia miniştrilor Pogea sau Ialomiţianu; capcana ieftină cu abrevierea “MTO” – despre care dacă se prindea la ce se referă îi putea replica rapid cum exact guvernarea PDL s-a înhămat la constrângeri fiscale care pentru ţările încă în afara zonei euro sunt doar opţionale. Dar nu a avut replica la timp şi s-a trezit abia la sfârşit să intre în pielea de douchebag. Semn că, dacă nu are timp să pregătească o dezbatere, nu e în stare să se folosească spontan de ce-i cade la îndemână şi că după două-trei întâlniri faţă în faţă va pierde cam orice finală la prezidenţiale. Doamne-ajută!

Traian Băsescu – cabotin, gică-contra, încearcă vechea lui carte, care acum mai funcţionează doar la fanii înrăiţi: să susţină un lucru şi opusul său cu aceeaşi convingere şi la nevoie simultan. A ajuns până la a rescrie istoria, spunând că în 2008 prim-ministrul a împins mărirea salariilor profesorilor iar preşedintele s-a opus, când de fapt a fost exact pe dos. Semne ale incompetenţei – demonstrată de atâtea ori – în a-şi face treaba pentru care a fost pus acolo: reglajul fin încât să fie mai bine pentru toată lumea.

[…] Integral pe Voxpublica

sursa montaj foto: Gandul