EDUCATIA SEXUALA: ARMA DE DISTRUGERE. Ce putem face pentru a ne proteja copiii?/ “COPILUL NEDORIT” sau promovarea AVORTULUI prin manipularea limbajului/ MERIAM, sudaneza crestina condamnata la moarte, A NASCUT IN LANTURI/ Despre CASTITATE/ Mai putine jucarii, mai mult citit cu voce tare – mai bine pentru copii

12-07-2014 36 minute Sublinieri

SEX-BOX

  • CulturaVietii:

Educația sexuală – armă de distrugere a inocenței copiilor noștri

Începuturile ”educației sexuale”, așa cum o percepem astăzi, se leagă de numele lui Gyorgy Lukacs, recunoscut ca fiind cel mai important teoretician marxist, după Marx. Gyorgy Lukacs a fost numit vicecomisar pentru cultură în Ungaria aflată sub conducerea regimului bolșevic al lui Bela Kun (1919). Primul său obiectiv a fost acela de a introduce în școlile din Ungaria un program radical de educație sexuală, prin care își propunea să distrugă sexualitatea tradițională și să slăbească instituția familiei. În cadrul acestui program copiii unguri au fost inițiați în teme ca „iubirea liberă” și contactul sexual, fiindu-le inoculate idei precum: natura arhaică a valorilor familiei „burgheze”, caracterul demodat al monogamiei, irelevanța religiei. În concepția promotorului acestui tip de educație temele menționate privau omul de orice fel de plăcere. Prin urmare copiii erau stimulați să batjocorească și să ignore autoritatea părinților precum și preceptele morale tradiționale. Acest tip de educație avea rolul de a-i feri pe cei vizați, de pericolele civilizației occidentale. [1]

Teoriile lui Gyorgy Lukacs și ale colaboratorilor săi neo-marxiști aveau să capete amploare prin intermediul Institutului de Studii Sociale de la Universitatea din Frankfurt, cunoscut sub numele de ”Școala de la Frankfurt”. Practic aceștia au translatat marxismul din zona economică în zona culturală, îmbinând ideologia marxistă cu psihanaliza freudiană și condiționarea psihologică, cu scopul de a contesta stâlpii culturii occidentale: creștinismul, capitalismul, autoritatea, familia, patriarhatul, ierarhia, moralitatea, tradiția, înfrânarea sexuală, fidelitatea, patriotismul, naționalismul, ereditatea, etnocentrismul și conservatorismul. [2]

În anii ’30, membrii Școlii de la Frankfurt au luat calea exilului, părăsind Germania și refugiindu-se în SUA. Unul dintre cei mai importanți membri ai grupului a fost Herbert Marcuse, considerat responsabil pentru exportul marxismului cultural în Statele Unite ale Americii. Într-una dintre cărțile sale ”An Essay on Liberation” acesta definește mijloacele necesare transformării societății americane. Marcuse considera că toate tabuurile, în special cele legate de sexualitate, trebuie înlăturate. [3]

Printre primele țări din lume care și-au pus problema introducerii generalizate în școlile publice a ”educației sexuale” ca materie de studiu se numără Statele Unite ale Americii (1912) [4] și Marea Britanie (1943) [5]. Pentru că la ora actuală SUA oferă cele mai multe tipuri de programe de ”educație sexuală” și probabil are cea mai bogată experiență în acest domeniu, vom realiza în continuare un scurt istoric al introducerii ”educației sexuale” în școlile publice din America.

În societatea tradițională americană ”educația sexuală” se făcea în spațiul familiei, pe bază de instrucțiuni morale izvorâte din valorile religioase, abstinența până la căsătorie fiind percepută ca fiind firească. La sfârșitul secolului XIX majoritatea americanilor considerau că ”educația sexuală” nu este un subiect ce se pretează a fi tratat în școli, această responsabilitate aparținând părinților. [6]

Situația avea să se schimbe între anii 1880 și 1920, când America a trecut printr-o serie de transformări care au schimbat abordarea ”educației sexuale” a copiilor. Această perioadă a fost marcată de activitatea unor coaliții, având de nenumărate ori obiective divergente. Însă, amalgamul de organizații reprezentând socialiști, anarhiști, puriști, eugeniști, lucrători sociali care doreau fiecare îmbunătățirea vieții americanilor conform propriilor viziuni, și-au coordonat eforturile în așa fel încât să grăbească introducerea ”educației sexuale” în școli. Aceștia și-au justificat demersul folosindu-se de următoarele argumente: imoralitatea avea consecințe negative asupra tuturor, inclusiv asupra copiilor, societatea își schimbase atitudinea asupra scopului relațiilor sexuale, societatea ar fi fost organizată mai bine dacă nașterile ar fi fost controlate, autoritățile și alți ”experți” ar trebui să preia inițiativa în ceea ce privește temele sociale și părerea că școala ar putea să furnizeze un remediu la problemele societății. [7]

În anii 1912 și 1914 National Education Association (NEA) a lansat rezoluții solicitând introducerea educației sexuale în școli. Orașul Chicago a fost ales drept ”oraș pilot”, aceasta deoarece aici prostituția atinsese cote alarmante și în același timp „mișcarea igienistă” era puternic reprezentată. A existat o opoziție puternică față de introducerea ”educației sexuale” în școli, motivată de convingerea că școala își asumă un rol care aparține părinților și de faptul că acest tip de educație, prin informațiile pe care le va furniza nu va duce la însușirea unui comportament moral, din contră, copiii vor intra în contact cu imoralitatea sexuală, fiindu-le distrusă astfel inocența. Printre cei care s-au opus s-au numărat grupurile religioase, în special catolicii, și majoritatea părinților. În timp ce profesioniștii și oamenii de știință doreau introducerea ”educației sexuale” în școli, „populația neinformată” avea nevoie de propagandă pentru a fi convinsă de utilitatea acestei noi abordări.

Datorită protestelor, după numai un semestru, „experimentului Chicago” i s-a pus punct. Cu toate acestea, susținătorii ”educației sexuale” au folosit experiența din Chicago, învățând din greșelile pe care le-au comis, pentru a găsi abordări mai eficiente pentru alte orașe. Departe de ochii publicului și fără acceptul conducerii, în multe școli au fost implementate „principii de igienă socială”, în cadrul orelor de biologie sau economie. Deși în această perioadă ”educația sexuală” nu a cunoscut o largă răspândire, acum s-au pus bazele introducerii ei în școli. [8]

Între 1920-1960, grupurile care promovau controlul nașterii au cunoscut o puternică dezvoltare, continuând să forțeze facilitarea accesului la controlul nașterilor. În 1921 a fost înființată organizația American Birth Control League, care în 1942 și-a schimbat numele în Planned Parenthood. În 1936, Margaret Sanger, fondatoarea mișcării de control al nașterilor, a câștigat un proces în urma căruia dispozitivele și materialele de control al nașterii nu mai erau considerate „obscene”. În această perioadă, promotorii controlului nașterilor și-au unit eforturile cu eugeniștii, fapt care a dus la introducerea contracepției ca mesaj prioritar al ”educației sexuale”. [9] Astfel ”educația sexuală” a devenit parte integrantă mișcării pentru educarea caracterului, fiind înglobată în materii care se refereau la „educația pentru viața de familie”. De fapt, aceste materii furnizau o perspectivă deformată asupra căsătoriei, făcând din ea mai degrabă o modalitate de alungare a singurătății, decât o instituție de bază a oricărei societăți.

Schimbarea mentalității în ceea ce privește căsătoria a durat câteva decenii. Camuflarea ”educației sexuale” în teme introduse în orele de economie sau de educație civică a făcut ca aceasta să devină mai acceptabilă pentru public. Cu toate acestea părinții au continuat să fie îngrijorați de faptul că predarea ”educației sexuale” în școlile publice i-ar putea face pe tineri să experimenteze sexualitatea. În continuare exista părerea că nu școala trebuie să facă ”educație sexuală”, astfel că multe școli au continuat să nu declare fățiș că fac ”educație sexuală”, introducând teme ce țin de aceasta în alte materii de studiu. [10]

Anii 1960-1980 au reprezentat anii „revoluției sexuale”, considerată a fi una dintre modificările sociale zdrobitoare din istoria Americii. Perioada a fost marcată de exhibiționism, satisfacție sexuală imediată, relații sexuale fără implicații emoționale sau angajamente, libertatea generală ca fiecare să-și folosească trupul după cum dorește, cu scopul de a obține plăcere. De asemenea, la începutul anilor ’60 a fost introdusă „pilula contraceptivă” care a inaugurat „era sexului fără complicații”. În aceeași perioadă au apărut diferite grupări care promovau pornografia, homosexualitatea și nuditatea publică. Deși acestea nu participau oficial la dezbaterea privind ”educația sexuală”, au influențat percepția tinerilor asupra normalității și a comportamentelor morale. Deși revista Playboy fusese lansată încă din anul 1953, după 1960, prin promovarea publică a pornografiei aceasta a înregistrat o dezvoltare rapidă. Profiturile uriașe obținute de Fundația Playboy i-au oferit mijloacele necesare pentru înființarea organizației Sex Information and Education Council of the United States (SIECUS), care susținea „valorile neutre” ale ”educației sexuale”. Tot în această perioadă au apărut organizațiile ”pro-sex”, care militau pentru „drepturile femeii” și care au reușit să legalizeze „pilula contraceptivă”, devenită simbol al „revoluției sexuale”, și avortul, precum și organizații ca American Association of Sex Educators and Counselors and Therapists (AASECT), aceasta oferind standarde și pregătire pentru formarea ”educatorilor sexuali”, și Alan Guttmacher Institute (AGI), divizie a Planned Parenthood până în 1977, care promova „drepturile și sănătatea reproducerii”. Toate aceste organizații s-au implicat în lupta pentru introducerea ”educației sexuale” în școli. [11]

Revoluția sexuală a schimbat mentalitatea publică despre relațiile sexuale, inclusiv cea a tinerilor. Dacă în 1965 nașterile în afara căsătoriei erau de 3% pentru albi și 24% pentru negri, în 1978 nașterile în afara căsătoriei pentru albi au ajuns la 20%, iar pentru negri la 75%. Pentru a rezolva aceasta problemă U.S. Office of Education a înființat peste 600 de agenții care să dezvolte programe de ”educație sexuală”, iar SIECUS a beneficiat de finanțări pentru realizarea unor manuale pentru profesorii de ”educație sexuală”.

Deși curriculumul ”educației sexuale” varia de la școală la școală, în general se punea accentul pe controlul nașterilor, misiunea ”educației sexuale” fiind aceea de a preveni ”sarcinile nedorite” ca urmare a experimentării relațiilor sexuale, nu de a îi face conștienți pe tineri de urmările relațiilor sexuale. Astfel ”educația sexuală” a invadat sălile de clasă. În aceeași perioadă au apărut grupuri organizate care se opuneau ”educației sexuale” din școlile publice. Majoritatea americanilor care îmbrățișau valorile familiei tradiționale și abstinența până la căsătorie nu erau de acord cu ”educația sexuală” făcută în școlile publice. [12]

Perioada „revoluției sexuale” a fost binevenită pentru implementarea teoriei lui Herbert Marcuse, conform căreia „reprimarea dorințelor sexuale este principala cauză a nefericirii omului”. [13]

La începutul anilor ’80 grupurile conservatoare care se opuneau „revoluției sexuale” și-au schimbat tactica: în loc să facă demersuri împotriva ”educației sexuale”, au cerut ca educația de tip ”safe-sex” să fie înlocuită cu ”educația sexuală” bazată pe abstinență. Promotorii educației de tip ”safe-sex” (sau ”comprehensive” sex education) încurajau libertinajul sexual, prin folosirea contracepției, iar cei care doreau o educație bazată pe abstinență își propuneau să formeze caracterul tinerilor astfel încât aceștia să evite potențialele riscuri ale relațiilor sexuale, atât cele psihice, cât și cele emoționale. În timp ce programele ”safe-sex” erau puternic finanțate și larg răspândite, cele bazate pe abstinență au fost sabotate constant. Aceeași situație persistă și astăzi. După venirea la putere a președintelui Obama, în 2010 acesta a dispus eliminarea tuturor finanțărilor dedicate programelor bazate pe abstinență și înlocuirea lor cu ”programe de prevenire a sarcinii”. Cel din urmă tip de program de ”educație sexuală” este sprijinit de organizațiile ”pro-sex”, care influențează puternic factorii de decizie pentru adoptarea acestui tip de programe. De exemplu, SIECUS e singura organizație națională care promovează ”educația sexuală” de tipul ”safe-sex” care are un buget de 2 milioane de dolari anual, cu mult mai mult decât bugetul oricărei organizații care promovează ”educația sexuală” bazată pe abstinență. Influența SIECUS a căpătat proporții în anul 1991, când a elaborat prima ediție a „Ghidului pentru Educație Inteligentă”, care cuprinde direcții de implementare a ”educației sexuale” de tipul ”safe-sex”, încă de la grădiniță. Ghidul cuprind teme ce țin de viața umană, însă recomandă profesorilor să le vorbească elevilor despre masturbare, orientare sexuală, avort, contracepție și despre rolul fanteziilor sexuale în sănătatea sexuală.

De asemenea, în timpul administrației Bush, SIECUS a lansat campania „No More Money Campaign” menită să descurajeze finanțarea programelor bazate pe abstinență. Alături de asociații promotoare ale avortului, feminismului, planificării familiale și homosexualității SIECUS a format o coaliție din care fac parte: American Civil Liberties Union (ACLU), organizație care promovează drepturile omului, Advocates for YOUTH (AFY), organizație care promovează „drepturile sexuale și reproductive” și homosexualitatea, American Social Health Association și Planned Parenthood. [14]

În Statele Unite ale Americii printre susținătorii programelor de ”educație sexuală” bazată pe abstinență se numără Concerned Women for America, organizație ce promovează valorile creștine și cele ale familiei tradiționale, Eagle Forum, organizație ce promovează familia tradițională formată din bărbat și femeie, Family Research Council, promovează valorile familiei și libertatea religioasă, Heritage Foundation, organizație ce promovează valorile tradiționale americane și libertatea individuală, Medical Institute for Sexual Health, încurajează rolul părinților în realizarea ”educației sexuale”, National Coalition for Abstinence Education, promovează ”educația sexuală” bazată pe abstinență, STOP Planned Parenthood International, militează împotriva implementării standardelor Planned Parenthood. [15]

”Educația sexuală” bazată pe programe de ”safe-sex” (comprehensive sex education) e promovată, printre alții de următoarele organizații: SIECUS, Advocates for Youth, American Academy of Pediatrics, American College of Obstetricians and Gynecologists, American Medical Association, American Public Health Association, National Education Association, National Medical Association, National School Boards Association, Society for Adolescent Medicine. [16]

Remarcăm faptul că printre promotorii ”educației sexuale” de tipul ”safe-sex”, bazată pe promovarea mijloacelor contraceptive, nu se găsește nicio organizație care să promoveze valorile familiei sau dreptul părinților de a decide asupra educației copilului.

Deși atât Statele Unite ale Americii, cât și Marea Britanie au demult o tradiție în ceea ce privește ”educația sexuală”, ambele state se plasează în topul țărilor dezvoltate în care rata adolescentelor care rămân însărcinate este mare. [17] Marea Britanie se află în topul statelor occidentale în ceea ce privește sarcinile în rândul adolescentelor.

Promotorii ”educației sexuale” afirmă necesitatea acesteia prin prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor și combaterea violenței sexuale. Însă, există studii realizate de organizații independente, care relevă faptul că ”educația sexuală” nu este altceva decât un instrument de propagandă ideologică. Un astfel de studiu îi aparține lui Valerie Riches [18], din Marea Britanie. În cartea sa, intitulată ”Sex Education or Indoctrination?” Valerie Riches prezintă rădăcinile istorice și filosofice ale lobby-ului pentru ”educația sexuală”, arătând cum inițial activitatea sexuală a fost separată de conceperea de copii, iar mai apoi de căsătorie, ca în cele din urmă rolul părinților în ceea ce privește subiecte vitale pentru viața copiilor, ca ”educația sexuală”, să fie pur și simplu eliminat. Cartea trage un semnal de alarmă asupra faptului că ”educația sexuală” este folosită ca instrument de manipulare cu scopul de a înlocui rolul părintelui cu cel al autorității statului. Cartea a fost tradusă și publicată și în limba română de către Asociația Provita Media [19].

Organizația Mondială a Sănătății și ”educația sexuală” în Europa

În anul 2010, Organizația Mondială a Sănătății, constatând faptul ca la nivelul statelor din Europa ”educația sexuală” era abordată în diferite moduri, și-a propus să standardizeze modul în care ”educația sexuală” trebuie realizată în Europa. Astfel, experții Biroului Regional pentru Europa ai OMS, alături de cei ai Centrului Federal pentru Educație Sănătoasă din Germania și ai International Planned Parenthood Federation – IPFF, au elaborat un set de standarde pentru realizarea ”educației sexuale” în toate statele europene. Așa au apărut ”Standardele pentru educația sexuală în Europa” [20].

Aceste standarde recomandă ca materia de studiu să fie obligatorie, iar părinților să nu li se permită să își retragă copiii de la aceste ore. Documentul vorbește despre modul în care trebuie abordate subiecte ca ”sexul”, ”sănătatea sexuală”, ”drepturile sexuale”. Conform acestor standarde ”educația sexuală” trebuie realizată din fragedă copilărie, prezentând și o serie de subiecte care să fie prezentate, în funcție de grupele de vârstă ale copiilor.

Astfel, printre alte subiecte, copiilor cu vârste între 0 și 4 ani trebuie să li se vorbească despre masturbare și diferite tipuri de relații, celor între 4 și 6 ani despre reproducere, masturbare, identitatea de gen, acceptarea diversității, celor între 6 și 9 ani despre ejaculare, sex, contracepție, avort, relații între persoane de același sex, rolul genurilor, boli legate de sexualitate, celor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani despre ejaculare, planing familial, diferite modalități de contracepție, riscurile și consecințele ”sexului neprotejat”, plăcere, masturbare, orgasm, identitatea de gen, drepturile sexuale, pornografie etc, celor între 12 și 15 ani despre planificarea familială, contracepție, sarcini nedorite, servicii contraceptive, sarcină și infertilitate, boli cu transmitere sexuală, drepturi sexuale, celor peste 15 ani să le fie prezentate informații despre mamele surogat, reproducerea asistată medical, contracepție, inginerie genetică, prostituție, pornografie, dependență sexuală, avort, dreptul al avort, organizații promotoare ale drepturilor omului, etc.

Deși momentan aceste standarde sunt doar niște recomandări făcute de Organizația Mondială a Sănătății, multe dintre statele Europei s-au grăbit să le implementeze, în cele mai multe cazuri părinții manifestându-și opoziția față de această abordare.

Parlamentul UE și ”educația sexuală”

În anul 2013, în Parlamentul European s-a încercat de 3 ori adoptarea unei rezoluții ce ar fi asigurat liberalizarea totală a avortului, asigurarea avortului și contracepției din bani publici, legalizarea reproducerii asistate pentru lesbiene, obligativitatea ”educației sexuale” începând cu ciclul primar, gratuitatea avortului și contracepției pentru adolescenți fără știrea și acordul părinților și educarea „într-o manieră pozitivă” asupra homosexualității. Acest raport a fost susținut de către eurodeputata Edite Estrela din Portugalia, însă autoarea de facto a textului rezoluției a fost Vicky Clayes, președintă pentru Europa a Planned Parenthood (aceeași organizație care militează în SUA pentru ”educația sexuală” de tipul ”safe-sex”, organizație care deține de fapt cel mai mare business de avorturi și contracepție din lume) [21]. Cu ajutorul lui Dumnezeu această rezoluție nu a fost adoptată, deși a fost votată și de o parte dintre europarlamentarii români.

La începutul acestui an, 2014, Parlamentul European a adoptat un alt raport controversat, raportul Lunacek, în ciuda opoziției masive a cetățenilor europeni. Practic acest raport deschide drumul unei „dictaturi homosexuale” în Europa, făcând din homosexualitate un deziderat. Printre altele, raportul menționează că „educația sexuală trebuie să includă informații nediscriminatorii și să transmită o viziune pozitivă a persoanelor LGBTI, în vederea susținerii și protejării eficace a drepturilor tinerilor LGBTI”. Deși momentan nu are caracter legislativ poate servi drept bază pentru o Directivă ce va avea caracter obligatoriu [22].

Cum reacționează cetățenii europeni?

Părinții din toată Europa sunt îngrijorați de modul în care organismele și organizațiile naționale și internaționale înțeleg să implementeze ”educația sexuală” în școlile în care copiii lor învață. Și reacționează, încercând să își apere proprii copii.

În Croația, țară membră a Uniunii Europene, Curtea Constituțională a suspendat în anul 2013 un program agresiv de ”educație sexuală” desfășurat în școlile din această țară deoarece guvernul nu consultase organizațiile de părinți. Criticii acestui program au acuzat că de fapt era unul de „îndoctrinare” și „promovare a pornografiei, a promiscuității și a homosexualității” [23].

Tot în 2013, în Spania, reprezentanții Bisericii Catolice s-au pronunțat împotriva „Standardelor pentru educație sexuală în Europa” elaborate de Organizația Mondială a Sănătății, considerând că acest document nu face nicio referire la vreun principiu moral și nu prezintă faptul că în multe state relațiile sexuale cu minori sunt pedepsite de lege [24]. De asemenea, părinții din Spania au lansat o petiție online prin care cer reprezentanților OMS Europa să retragă aceste standarde. Petiția a fost semnată de 45.000 de oameni. [25]

În Elveția, părinții au reacționat la începutul acestui an, după ce guvernul a introdus în școlile primare, ca material didactic pentru orele de sexualitate, organe reproducătoare masculine și feminine, realizate din pluș. Măsura a declanșat o revoltă națională, fiind strânse peste 100.000 de semnături pentru declanșarea unui referendum prin care să fie decisă retragerea respectivelor „sexbox/cutii sexuale” din școli [26].

În Germania peste 80.000 de părinți au semnat o petiție online împotriva măsurii de a introduce din anul 2015 în școli a unui program de „acceptare a diversității sexuale” prin care copiii să fie educați în spiritul valorilor LGBT, măsură care, chipurile, dorește promovarea toleranței față de minoritățile sexuale. Mii de părinți și profesori se opun cu vehemență acestei măsuri. Cei care s-au opus acestui plan au fost catalogați drept „intoleranți” [27].

Ce se întâmplă în România?

În România ideea introducerii în școlile publice a unor ore de ”educație sexuală” a fost lansată în anii 2000 într-o manieră similară celei în care a fost introdusă ”educația sexuală” inițial în SUA – sub forma unei materii opționale intitulată ”Educație pentru Sănătate” [28], care ar fi trebuit să cuprindă anumite capitole dedicate „sănătății reproducerii”, mai exact – metode de contracepție, infecții transmise pe cale sexuală. De mai bine de 10 ani se încearcă, pe diverse căi, introducerea orelor de ”educație sexuală” în programa școlară. În prezent este cuprinsă ca materie opțională, numită„Educația pentru sănătate”. Capitolul „Sănătatea reproducerii și a familiei”, prevede ca începând cu clasa a 7-a și a 8-a, copiilor să le fie prezentate informații despre contracepție și sarcină, sarcina nedorită și avortul – servicii sociale: planificare familială, consiliere, violență în sexualitate, abuzul sexual [29]. Planurile autorităților sunt de a face din ”educația sanitară” o disciplină obligatorie [30].

Pe lângă numeroasele tentative legislative de până acum de a introduce ”educația sexuală” ca materie obligatorie de studiu în școli (și chiar universități), există inițiative ale unor organizații nonguvernamentale care militează pentru promovarea homosexualității și a libertinajului sexual și care fac demersuri pentru introducerea acestui ”obiect de studiu” în programa școlară. Cel mai cunoscut dintre programele de ”educație sexuală” inițiat de ONG-uri, care a pătruns în instituțiile de învățământ și în biblioteci, este „Sexul vs Barza” [31], „prima platformă video de educație-sexuală din România”. Acest program este similar programelor din America bazate pe „safe-sex” (promovarea relațiilor sexuale ”sigure”). Pe pagina de internet a proiectului sunt prezentate videoclipurile care le sunt proiectate elevilor în școli și biblioteci în cadrul orelor de ”educație sexuală”. Printre acestea: „Clitorisul – cel mai cool organ”, „V de la vulvă!”, „Gay – povestea lui Luca”, „Persoane intersexuale cunoscute”, „Sex sex sex!”, „Feminin, masculin și intersex!”, „Planeta Pornografie vs Planeta Pământ”, „Orientările sexuale”. Așadar programul ”Sexul vs barza” nu e pur și simplu un program de ”educație sexuală”: promovează pornografia, libertinajul sexual și homosexualitatea.

Pe site-ul proiectului sunt enumerați partenerii:

  • Profamilia Karlsruhe – organizație nonguvernamentală din Germania, care se numără printre fondatorii International Planned Parenthood Federation (IPPF) și care promovează contracepția, planificarea familială și „drepturile sexuale și de reproducere”. Deci această organizație nu are absolut nicio legătură cu valorile familiei.
  • Asociația Front (Feminism în România) – organizație care promovează feminismul în forma sa radicală, militând pentru „egalitatea de șanse și de gen”;
  • Asociația Accept – ONG care militează pentru „apărarea și promovarea drepturilor persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender)”, adică pentru promovarea homosexualității;
  • SECS – Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală – militează pentru accesul tinerilor la ”educația sexuală” și pentru ca „indivizii să aibă numărul dorit de copii apelând la planificare familială”;
  • Fundația Marie Stops International România – unul dintre cei mai mari furnizori de servicii avortive la nivel mondial;
  • ECPI – Euroregional Center for Public Initiatives – organizație nonguvernamentală de lobby, promovând avortul, homosexualitatea și separația dintre stat și Biserică;
  • Biblionet – cea mai mare rețea de biblioteci cu calculatoare cu acces public.

Așadar este evident faptul că toate aceste organizații care promovează introducerea ”educației sexuale” în școlile și instituțiile publice din România nu au nicio legătură cu familia tradițională și cu valorile ei, demersul lor fiind mai degrabă unul de natură ideologică, similar acțiunilor întreprinse acum aproape 100 de ani în SUA pentru ”educarea sexuală” a americanilor.

Deși numeroase organizații care promovează valorile familiei tradiționale și viața au făcut constant memorii și demersuri împotriva sexualizării și pervertirii copiilor în instituțiile de învățământ [32] autoritățile nu au luat nicio măsură. Ba mai mult, din luna septembrie a anului 2013 se fac demersuri, coordonate la nivelul Ministerului Sănătății, al Ministerului Educației Naționale și al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, pentru crearea unui cadru legislativ care să permită introducerea obligatorie a ”educației sexuale” în instituțiile de învățământ (școli și universități), precum și pentru asigurarea de „servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților”.

Astfel, la nivelul Ministerului Sănătății s-a constituit în luna noiembrie a anului 2013 un grup de lucru, din care fac parte reprezentanți ai Ministerului Educației Naționale, ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și ai unor asociații de medici școlari, care are printre atribuții elaborarea unui proiect de act normativ – „Educația sanitară în instituțiile de învățământ (școli, universități etc.)”.

Faptul că din acest grup de lucru nu fac parte reprezentanți ai copiilor, adică părinții, ei fiind direct vizați de măsurile pe care autoritățile urmează să le ia, ridică semne de întrebare asupra intențiilor factorilor de decizie.

Deși alături de alte asociații ne-am adresat atât Ministerului Sănătății, cât și Ministerului Educației Naționale, pentru a fi primiți la lucrările acestui grup de lucru, în calitate de observatori, până la momentul redactării acestui text nu ne-a fost trimis niciun răspuns, în afară de acela conform căruia ne vom putea prezenta poziția în cadrul dezbaterii publice care va avea loc după ce grupul de lucru își va încheia activitatea. Astfel, autoritățile decid „ce e mai bine pentru copiii noștri”, contrar prevederilor legislației naționale și internaționale în vigoare.

Totodată, la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice au fost lansate în dezbatere publică „Proiectul de Hotărâre privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020” și ”Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2016”.

Astfel, „Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului” ar urma să conțină următoarele prevederi: ”Prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor”, prin ”Asigurarea de servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților”. În același timp, „Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2016 prevede ca măsuri „Asigurarea de servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților   ”, „Diversificarea și extinderea intervențiilor de educație sexuală în rândul copiilor și adolescenților, inclusiv educație pentru prevenirea HIV și ITS”, „Asigurarea unei acoperiri adecvate cu servicii de planificare familială pentru adolescenți”, cu scopul reducerii „Ponderii nașterilor survenite în cazul unor tinere sub 20 de ani” și „Stimularea instituțiilor școlare de a oferi elevilor cursuri de educație sexuală în cadrul programului opțional educație pentru sănătate sau a altor programe sau proiecte”.

Ce putem face?

”Educația sexuală” pare a fi o nouă ideologie pe care emisarii ei sunt trimiși să o propovăduiască în statele lumii, distrugând inocența copiilor de pretutindeni. Procesul a început în SUA, acaparând încet-încet Occidentul, iar acum insinuându-se și în România.

Pentru a reuși să ne protejăm copiii trebuie să învățăm din experiența celor care s-au confruntat și se confruntă de zeci de ani cu ”educația sexuală”, propovăduită pe băncile școlii, și să acționăm. Dacă noi, părinții, nu ne vom apăra copiii, statul cu siguranță nu o va face.

În primul rând, e necesar să ne luăm în serios rolul de părinți și să conștientizăm drepturile și obligațiile pe care le avem în ceea ce privește educația copiilor noștri. La fel de important este să ne coordonăm eforturile și pe cât posibil să formăm comunități care să se zbată pentru educația copiilor și pentru ca statul să ia măsuri pentru ocrotirea, și nu pentru pervertirea lor.

Pentru că autoritățile sunt obligate ca atunci când fac demersuri privind educația și viitorul copiilor să organizeze dezbateri publice în care părinții, ca reprezentanți ai copiilor, să își spună punctul de vedere, să amendeze posibilele erori și să propună soluții, este foarte important să existe organizații puternice care să își dorească într-adevăr o educație sănătoasă pentru copii și o viață normală pentru aceștia.

Din acest motiv vă rugăm să transmiteți mai departe mesajul nostru, astfel încât un număr cât mai mare de părinți să afle ce li se pregătește copiilor noștri și să acționeze în consecință.

Alăturându-vă eforturilor noastre ne veți ajuta să fim o organizație reprezentativă pentru părinții care își doresc o educație sănătoasă pentru copiii lor. Astfel autoritățile vor fi obligate să țină cont de punctul nostru de vedere atunci când vor elabora planuri sau proiecte care îi afectează pe copiii noștri.

Să lucrăm cât mai este ziuă! Numai împreună ne putem salva copiii!

[…] integral pe culturavietii.ro

„Copilul nedorit” – un concept pentru promovarea avortului

Este o poveste columbiana care merita sa fie retinuta de tot restul lumii. O poveste care vorbeste despre manipularea in care se angajeaza feminismul radical pentru a impune avortul in lume. America Latina se afla sub un foc continuu al sustinatorilor dreptului la avort si, la inceputul lunii septembrie, la televiziunea columbiana, o doamna pe nume Florence Thomas, de origine franceza, a declarat ca nici un copil nedorit nu ar trebui sa vada lumina zilei. Dupa parerea sa, numai „dragostea de mama” ar fi in masura sa „umanizeze” fatul. Ea cere: permiteti mamelor sa-si avorteze copiii lor nedoriti, ca sa ajungeti la o societate cu mai multi „copii doriti”, caci prin eliberarea mamelor de o „povara grea”, ele vor avea „cea mai buna experienta de maternitate”, in beneficiul intregii societati.

Asociatia de ajutorare a mamelor „La vida en mi”, prin reprezentantul sau, a reactionat dur impotriva gogoasei feministe, care, in intreaga lume, se traduce prin lupta pentru „drepturile de reproducere” (un copil cand vreau eu, cu cine vreau). „Este o nedreptate profunda, a spus reprezentantul acestei organizatii. 99% din avorturi se fac nu pentru ca un copil nu este de dorit, ci din cauza presiunilor externe: saracia, somajul, studii finalizate, toata presiunea sociala, care ii vede pe copii ca pe o povara… Trebuie subliniat ca noi numim acesti copii ‘nedoriti’, deoarece am fost invatati sa-i numim astfel. Odata nascuti, se intreaba daca am vrut sa-i concepem sau nu, iar diverse statistici pe aceasta tema ii marcheaza pe viata. Noi raspundem la sondaje de opinie cu ‘da’ sau ‘nu’, ca si cum aceasta clasificare ar fi normala.”

Si cui serveste aceasta manevra? Imaginati-va ca facem parte dintre cele mai bogate 100 de tari din lume. Daca ar trebui sa facem fata problemei saraciei globale, aceasta ne-ar face sa ne gandim la „distribuirea nedreapta a bogatiei”, spune reprezentantul „La vida en mi”. Pentru a evita abordarea problemei de fond, ar trebui sa existe un interes in gasirea unei solutii prea avantajoase pentru voi (tarile bogate), adica „modern, progresist, bla, bla, bla”… „Trecerea de la teorie la practica a dus, in anii 1970, la mitul suprapopularii. Cum se spune la noi, in America Latina, tortul nu-i suficient pentru toti, caci sunt prea multi oameni la petrecere”.

Reprezentantul „La vida en mi” observa ca, in acest timp, a existat o schimbare de limbaj.

„Am fost supusi unei manipulari de limbaj, care pune accentul pe relatia mama-tata fata de copil, facandu-i sa sufere din cauza propriei lor decizii eronate de a avea un numar mare de copii – si nu pentru salariile modeste pe care le primesc, chiar daca amandoi lucreaza. „Punand accentul pe relatia maternitate-saracie, feminismul radical arunca vina saraciei pe cei saraci si a putut, astfel, sa-si construiasca fatada perfecta din spatele careia promoveaza avortul, fara a pune in evidenta in mod limpede controlul nasterilor. De aici si sprijinul enorm de care beneficiaza. Un pact semnat pe spatele unui cec gras, pecetluit cu sangele multor oameni nevinovati …”.

„Este curios ca, pe de o parte, Florence Thomas sugereaza ca doar ‘copiii doriti’ ar trebui sa se nasca, iar, pe de alta parte, ea promoveaza copiii saracilor. Promoveaza o cultura care devalorizeaza viata, ca cea din Franta, unde infertilitatea este o mare problema, unde unele femeile prefera sa cheltuiasca milioane pentru animalele de companie in loc ‘sa-si piarda timpul cu un copil care deranjeaza’. Pentru aceasta, feminismul radical trebuie sa-si ceara iertare de la societate…”

Autorul articolului insusi marturiseste ca a fost un copil nedorit, care a aparut atunci cand casatoria parintilor nu mergea atat de bine, fiind nascut „in conditii nefavorabile”, pentru ca mama sa, agatandu-se de speranta, a vrut sa dea viata. „Ea m-a salvat de la moartea care se gaseste in spatele discursului sofisticat al dnei Florence Thomas, al Monicai Roa si al altor feministe care promoveaza avortul in America Latina”. (Sursa: Le blog de Jeanne Smits)

O vedetă americană și-a comandat un copil. Acum nu-i mai place și vrea să-l returneze

Atunci când un copil este creat ca un produs și destinat tranzacționării, nu trebuie să fim surprinși dacă marfa este returnată. Fie, nu returnată – ci refuzată. Așa a procedat vedeta americană Sherri Shepherd, actriță de comedie și prezentatoare TV.

Scrie publicația britanică Daily Mail:

A așteptat cu nerăbdare sosirea pe lume a unui copil purtat de o mamă surogat – peste doar câteva săptămâni.

Dar ca urmare a ruperii intempestive a mariajului său cu Lamar Sally, a apărut știrea că Sherri Shepherd nu mai vrea să aibă de-a face cu copilul nenăscut. Conform website-ului TMZ.com, femeia de 47 de ani nu este înrudită genetic cu copilul care a fost conceput prin fetilizare in vitro cu un ovul donat și cu sperma fostlui său soțul.

Website-ul relatează că ea dorește ca instanța să decidă că ea nu are niciun drept asupra copilului care se va naște la finalul lunii.

Cu alte cuvinte, dacă voia copilul, era al ei prin contract. Nu-l mai vrea? Nicio problemă, e doar un alt produs cumpărat. Poate să îl returneze.

Indiferent cât ar părea de șocant, situația e o consecință directă a și mentalităților utilitariste legilor care afirmă că un copil nu are niciun fel de drepturi înainte de a se naște. Și să nu credeți că SUA este departe și că în România așa ceva nu se întâmplă: după cum am mai relatat, legislația reproducerii asistate și a surogației din România este aproape inexistentă, la fel ca și dezbaterile etice pe subiect, ceea ce permite ca aproape orice să fie legal. Citiți spre exemplu Mama-surogat: o formă de sclavie cu contract.

Conștiința polonezilor, la vreme de încercare: cazul profesorului Bogdan Chazan

Cazul se concentreaza asupra profesorului Bogdan Chazan, unul dintre medicii de elita din Polonia și director al Spitalului „Sfanta Familie” din Varșovia (Szpital im. Świetej Rodziny). Chazan a fost supus atacurilor mediatice luna trecuta, cand a refuzat sa efectueze un avort al unui copil deformat, conceput in vitro intr-o clinica de fertilitate. In loc de avort, Chazan a oferit mamei sfaturi medicale, asistența medicala spitaliceasca inainte, in timpul și dupa sarcina, și ingrijire perinatala de tip hospice pentru copil.

Deși legea poloneza permite avortul copiilor bolnavi pana viabilitate, aceasta nu creeaza dreptul la avort. Legea pur și simplu dezincrimineaza avortul pentru medic și pentru mama. Aceasta sarcina, in special, nu prezenta un pericol pentru sanatatea femeii. De asemenea, in conformitate cu legislația poloneza, orice medic poate invoca clauza de conștiința a țarii, care asigura faptul ca orice medic sau cadru medical nu poate fi obligat vreodata sa faca sau sa bogdan-chazan-217x300participe la un avort, daca o invoca. Cu toate acestea, spitalul condus de Bogdan Chazan a fost amendat cu 70.000 de zloți (aproximativ 23.000 dolari), pentru refuz.

Oficialii guvernamentali justifica amenda, susținand ca prof. Chazan nu a utilizat clauza de conștiința in mod corespunzator. Și anume, ei au susținut ca era necesar sa ofere pacientei numele unui medic de avort.

Cu toate acestea, dupa cum subliniaza organizația juridica Institutul Ordo Iuris, forțarea profesorului Chazan sa faca acest lucru incalca dreptul constituțional la libertatea de conștiință. De aceea, legea folosita pentru a-l amenda pe profesorul Chazan a fost contestata la Tribunalul Constituțional de catre Consiliul Național al Medicilor. Aceasta incercare a fost inițiata chiar inainte de cazul profesorului Chazan. In conformitate cu Institutul Ordo Iuris, a obliga un medic sa dea trimitere pentru avort unei femei este neconstituțional deoarece ea distruge scopul clauzei de conștiința prin forțarea medicilor care nu doresc sa participe indirect la avorturi.

Refuzul de a participa la anumite proceduri, pe baza convingerilor religioase sau a convingerilor morale este un drept protejat prin constituție, in Polonia, și a fost recunoscut de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei in 2010. In Polonia, ca și in Statele Unite, Constituția este superioara legilor juridice. Prin urmare, acțiunile prof. Chazan s-au aflat complet in cadrul drepturilor sale constituționale. Avocatul și profesoul Ireneusz Wołoszczuk a confirmat ca profesorul Bogdan Chazan nu a incalcat nici o lege, și a numit atacurile mediatice și amenda „scandaloase”.

Intr-adevar, Bogdan Chazan pare a fi victima unui atac al celor carora le-ar placea sa conteste legile stricte anti-avort ale Poloniei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Chazan este o personalitate provita binecunoscuta in Polonia, și nicio femeie poloneza nu s-ar fi dus la el pentru avort daca nu ar fi fost indemnata in mod special de cineva care incearca sa-l discrediteze. In plus, deși nu exista nici o lista oficiala a medicilor de avort in Polonia, aceasta informație e greu de accesat, pentru cei care o cauta.

Mai mult decat atat, din cauza acțiunilor profesorului Chazan, spitalul sau a fost subiectul mai multor inspecții guvernamentale. De fapt, cele patru inspecții guvernamentale au incalcat legea, care permite doar una singura pe o anumita perioada de timp. Inspecțiile au fost cel puțin ciudate, avand in vedere reputația remarcabila a spitalului. Femeile gravide din intreaga Varșovie doresc sa nasca acolo, iar numarul de nașteri s-a triplat de cand conducerea acestuia a fost preluata de profesorul Chazan. Mai mult, statisticile sale privind sanatatea sugarilor și mamelor sunt de invidiat de medicii polonezi. Rata mortalitații perinatale in Spitalul „Sfanta Familie”, de exemplu, este de doua ori mai mica decat media naționala.

Convingerile morale de neclintit ale profesorului Chazan au provocat o adevarata furie in mass-media pro-avort. Numeroși politicieni, mai ales post-comuniști și anticlericaliști inverșunați, s-au alaturat atacului. Unul dintre ei este parlamentara Wanda Nowicka, fosta șefa a unui grup pro-avort. Organizația sa a primit fonduri de la IPAS, care distribuie echipamente de avort in toata lumea și de la compania farmaceutica Gedeon Richter, producator de diverse medicamente și dispozitive pentru controlul nașterii. In urma cu 12 ani, Nowicka a fost implicata intr-un atac similar impotriva lui Bogdan Chazan, in urma caruia medicul și-a pierdut funcția de consultant guvernamental și director al unui departament de ginecologie de la Institutul Mamei și Copilului (Instytut Matki i Dziecka) din Varșovia.

In ciuda acuzațiilor aduse reputatului profesor Chazan de criticii feminiști precum Nowicka, profesorul este cunoscut ca fiind un mare aparator al sanatații femeii. El conduce filiala poloneza a MaterCare International, organizație finanțata din fonduri private, care ajuta femeile și copiii din Kenya, Haiti, și Ghana.

Din fericire, profesorul Chazan nu este singur in apararea sa. Exista un sprijin din partea avocaților și medicilor polonezi. Consiliul Național al Medicilor din Polonia susține clauza de conștiința. Mai mult decat atat, pana in prezent, 60.000 de oameni au semnat o scrisoare in apararea sa. In plus, o mulțime de polonezi s-a strans in fața spitalului pentru a sprijini medicul atacat. Printre ei, foste paciente, cum ar fi Karolina Miszkurka, al carei copil a fost diagnosticat cu anomalii genetice. Mai mult decat atat, a aparut și o inițiativa in Polonia pentru a colecta banii pentru amenda.

In orice caz, Chazan va face apel impotriva acestei amenzi in valoare de 23.000 dolari. El susține ca aceasta amenda reduce din fondurile spitalului pentru materiale medicale, și ca pacientele sunt cele care vor avea de suferit. Chazan a numit amenda o „rascumparare” a vieții copilului pe care nu l-a avortat. Aceasta lupta merge dincolo de a salva aceasta viața speciala. Ea va avea implicații pentru alți medici și pentru acceptarea gandirii eugenice.

Medicii-eroi polonezi

Ideologia eugenista, care a aparut in secolul al XIX-lea, nu a fost niciodata foarte populara in Polonia catolica. Chiar și atunci cand a infectat mediul academic internațional in anii 1920 și 1930. Ea s-a raspandit pe scara larga in Polonia, dupa invazia nazista din 1939. In timpul ocupației germane, eugenia a fost practicata in mod legal de catre medici in lagarele de concentrare. Aceștia respectau pur și simplu legile eugenice ale celui de-al Treilea Reich, și mulți nu aveau mustrari de conștiința. Din fericire, mai multe cadre medicale din Polonia au rezistat curajos, aparandu-și convingerile.

De exemplu, psihiatrul Karol Mikulski s-a sinucis cand naziștii i-au cerut sa furnizeze o lista a bolnavilor incurabili din spitalul sau. Mikulski știa ca naziștii au planuit sa-i omoare pe pacienții din acea lista. Un alt exemplu eroic a fost Stanisława Leszczyńska, moașa și prizoniera la Auschwitz, care ajuta femeile sa nasca. Ea a refuzat sa omoare copiii nenascuți, sfidand ordinele de avort ale infamului doctor nazist Mengele. Leszczyńska a explicat ca copiii nu pot fi uciși in nici o imprejurare. Un alt prizonier polonez de la Auschwitz, doctorița Irena Konieczna, a refuzat sa respecte legea nazista, atunci cand i s-a ordonat sa „puna capat sarcinii” oricarei femei evreice din lagar.

Spre deosebire de profesorul Chazan, Konieczna nu a fost pedepsita pentru refuzul ei de a se conforma reglementarilor naziste. Este regretabil faptul ca un medic sub ocupație nazista a avut mai multa libertate de conștiința decat omologul sau in secolul XXI in Polonia „libera”.

  • Vremuri Vechi si Noi:

Olanda: Funcţionarii care refuză oficierea „căsătoriilor” homosexuale vor fi mutaţi pe alte funcţii

Dutch News, 3 iunie 2014

Senatul inlatura posibilitatea de a refuza oficierea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, toti functionarii trebuie sa se conformeze

La 3 iunie 2014, Senatul Olandei a votat în favoarea adoptării unei legi care să interzică angajarea funcţionarilor care refuza oficierea “căsătoriilor” homosexuale, precum şi posibilitatea mutării în altă funcţie a celor care sunt deja angajaţi.

În Olanda, căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost legalizate în Aprilie 2001.

În prezent, clauza “refuzului” oferă funcţionarilor publici libertatea de a nu oficia căsătorii între persoane de acelaşi sex.

Anul trecut, aproximativ 100 de funcţionari, majoritatea ortodocşi, au refuzat oficierea căsătoriilor gay.

Împotriva adoptării acestei legi au votat numai un senator creştin democrat şi cele două partide minore ortodoxe CU şi SGP.

COC, grupul susţinător al drepturile persoanelor gay, a aclamat această modificare care, în opinia lor, vine să “înlăture discriminarea din cea mai fericită zi a unei persoane, cea a căsătoriei”.

Prelucrare şi traducere: Ioana Pleşca
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Meriam Ibrahim: Bebeluşul meu are dizabilităţi deoarece am născut având picioarele în lanţuri

Meriam Ibrahim, femeia sudaneză condamnată la moarte pentru apostazie, a declarat într-un interviu acordat postului de televiyiune CNN că fetița ei nou-născută are o serie de dizabilități deoarece a născut având picioarele legate în lanțuri.

Meriam Ibrahim de 27 de ani, a fost condamnată la moarte prin spânzurare pentru apostazie pe 15 mai, când era însărcinată cu cel de-al doilea copil. În mai puțin de o săptămână, ea a dat naștere unei fetițe, Maya – însă autoritățile din cadrul închisorii au refuzat să îi scoată lanțurile de la picioare.

Meriam, mama creştin-ortodoxă condamnată la moarte în Sudan a născut în detenţie
„Am născut având picioarele în lanțuri”, a spus femeia, descriind momentul nașterii care a avut loc pe 27 mai.

„Nu cătușe, ci lanțuri aveam pe picioare. Nu am putut să deschid picioarele așa că moașa a trebuit să mă ridice de pe masă. Nu eram întinsă meriam-300x190pe masă.”
Când a fost întrebată dacă i-a fost frică de faptul că născând în asemenea condiții i-ar putea dăuna în vreun fel bebelușului, ea a răspuns: „Ceva s-a întâmplat cu bebelușul.”

Ea a explicat că fiica ei a rămas cu o dizabilitate fizică – dar consecințele acestei dizabilități se vor vedea clar mai târziu, odată cu înaintarea în vârstă a copilului.

Nu știu dacă în viitor va avea nevoie sau nu de sprijin pentru a putea merge.”
Femeia de afaceri și familia ei sunt încă în Sudan, așteptând să li se acorde permisiunea de a pleca.

Calvarul doamnei Ibrahim a început înainte de Crăciun, când a fost denunțată autorităților că ar fi „abandonat„ religia islamistă. Sudanul a promulgat legea Sharia încă din 1983, iar apostazia reprezintă o infracțiune pedepsită cu moartea.

Cu toate astea, ea a explicat Curții că a fost crescută ca o creștină de către mama ei, care era o etiopiancă de religie creștină, de când tatăl ei, care era musulman, a abandonat familia pe vremea când ea avea șase ani.

Ea a reiterat spusele din declarația dată Curții.

„Am fost dintotdeauna creștină,” a spus ea pentru CNN. „Nu aveam cum să fiu musulmană.”

Când a fost întrebată cum s-a simțit în momentul în care a auzit condamnarea la moarte, ea a spus: „Mă gândeam doar la copiii mei și la cum voi naște. Eram foarte speriată de ideea de a naște în închisoare.”

Pe când era la închisoarea pentru femei Omdurman, povestea femeia, celelalte deținute o ironizau și ea era supărată „din cauza lucrurilor pe care le spuneau despre ea si a modului în care o tratau”.

Cărturari religioși erau trimiși la închisoare pentru a o determina să se dezică de creștinism – „din timp în timp, câte un șeic venea să vorbească cu mine”.

„Și femeile din închisoare spuneau tot felul de lucruri cum ar fi: . Mereu vorbeau urât și mă ironizau. Chiar și ofițerii din închisoare intrau în jocul lor.”

Soțul ei, Daniel Wani, are dublă cetățenie, americană și din sud-sudaneză, iar pe perioada cât soția sa a fost încarcerată el a încercat să îi asigure acesteia o viză pentru a putea călători în Statele Unite.

Doamna Ibrahim a fost eliberată din închisoare pe data de 23 iunie – doar pentru a fi reținută încă o dată în timp ce încerca să plece din Sudan către SUA.

Autoritățile – care au acționat la pontul unui agent de turism, după spusele ei – au spus că ea călătorea cu acte falsificate, pe motiv că actele erau emise de Sudanul de Sud. Familia a fost ținută într-o secție de poliție timp de două zile înainte de a fi eliberată în custodia ambasadei SUA.

„Să fiu sinceră, sunt foarte tristă. Am plecat din închisoare pentru a-mi aduce copiii laolaltă și pentru a ne stabili undeva. În schimb, sunt în închisoare azi, sunt și mâine, iar acum sunt proteste în stradă împotriva mea.”

„Cum să fie actele mele greșite? Actele au venit de la ambasadă. Sunt sută la sută corecte și au fost aprobate de către ambasadorul din Sudanul de Sud și de către ambasadorul american.”

„Este dreptul meu să folosesc actele și să am un pașaport sud-sudanez deoarece soțul meu este cetățean sud-sudanez. El deține un pașaport american și unul sud-sudanez.”

„Nu am falsificat niciun act.”

Avocații doamnei Ibrahim au înaintat o cerere procurorului în vederea renunțării la cazul de fals în acte, astfel încât familia să poată părăsi în sfârșit Sudanul și să fie în siguranță.

Însă, atât de extenuată este doamna Ibrahim încât, spune ea, este prea obosită pentru a se mai putea gândi la următoarea ei mișcare.

„Nici măcar nu mă pot decide ce ar trebui să fac în acest moment. Vreau să plec dar nu sunt hotărâtă. Cu toate astea, situația în care mă aflu momentan mă forțează să plec. În fiecare zi apare o nouă problemă legată de plecarea mea.”

Sursa: The Telegraph
Traducere: Claudia Pantazi

  • Stiri pentru Viata:

Un bărbat din Florida cere dreptul de a se căsători cu computerul său

Un articol din The Telegraph informează că un fost avocat, Chris Sevier, a cerut recent o autorizație pentru a se căsători cu Macbook-ul său. În încercarea sa de a-și apăra cazul, Sevier a explicat că a devenit dependent de pornografie prin computerul său și, de aceea, „cu timpul, a început să prefere sexul cu computerul decât cu o femeie”.

The Telegraph  informează că Sevier ar încerca să intenteze un proces împotriva „căsătoriilor” homosexuale. Sevier a declarat în instanță că: „Dacă există un risc care să amenințe căsătoria tradițională și copiii, atât cuplurile bărbat-bărbat, cât și bărbat-mașină îl reprezintă în egală măsură”. A continuat, spunând că „luând în considerare clauza de egală protecție, nu există mai puține motive pentru a preveni căsătoria cuplurilor bărbat-mașină decât a cuplurilor de același sex.”

Cu toate că nu este clar dacă Sevier chiar dorea să se căsătorească cu computerul său, sau doar încerca să dovedească o chestiune de legalitate, Sevier citează alte cazuri în care oameni au reușit să se căsătorească cu obiecte neînsuflețite sau cu animale: cazul unei femei care s-a „căsătorit” cu un delfin și cel al unui bărbat chinez care s-a căsătorit cu un carton decupat sub forma sa.

În plus, față de menționarea de către Sevier a căsătoriilor homosexuale pentru a motiva legalizarea „căsătoriilor” cu aparate, cercetări recente ne arată cum pornografia poate să ducă la convingerea că relațiile romantice cu ceilalți oferă mai puțină satisfacție. Dat fiind ceea ce vizualizarea uzuală a pornografiei poate produce creierului uman, nu poate să mai pară surprinzător faptul că bărbații dependenți de pornografie preferă să fie stimulați sexual de computerul lor, decât de o femeie.

Sursă: The Telegraph
Traducere: Alexandra Vieru

Zara propune fusta-pantalon pentru bărbat! Teoria genului se răspândeşte…

Fustele pentru bărbaţi, o iniţiativă despre care s-a vorbit mult, foarte mediatizată şi apreciată în 27 de licee ale Academiei din Nantes.

De ceva timp creatorii de modă testează clientela şi participă la propagarea ideologiei genului. Printre vectorii utilizaţi pentru transformarea z0unei populaţii şi condiţionarea opiniei publice, se numără şi moda. Procentajul homosexualilor printre creatorii de modă este de altfel foarte ridicat şi lobby-ul LGBT poate să-şi activeze reţelele uşor. Efeminarea bărbaţilor şi masculinizarea femeilor este un obiectiv perceptibil.

Ultima exemplificare este fusta-pantalon pentru bărbaţi vândută de Zara.

Lanţul de magazine vestimentare Zara aparţine unui grup spaniol, Inditex, care are şi alte mărci cum este Massimo Dutti. Astăzi există în jur de 1900 buticuri Zara împărţite în 87 de ţări.

Sursa: MediasPressInfo

Traducere: Iulia Maria Iosif

  • Vremuri Vechi si Noi:

Înţelepciunea castităţii / Şcoala de Duminică

Interviu cu academicianul RAO (Organizația Autorilor Ruși), dr. în științe psihologice, Viktor Slobodchikov.

Material realizat de Farida Savyeleva, Pravoslavie.ru

În ziua de azi, cel mai greu pentru părinți este educarea castității. Acest cuvânt chiar a dispărut din vocabularul școlar: se știe ce este educația sexuală, sexul, dar „castitatea” – ca noțiune și ca fenomen – nu este discutată cu adolescentul modern. Despre educarea sentimentelor caste la copii, discutăm cu academicianul RAO, dr. în științe psihologice Viktor Ivanovici Slobodchikov.

– Viktor Ivanovici, pentru a ne apropia de adevărul educării castității la copil, povestiți-ne, în linii mari, dacă această calitate este înnăscută sau dobândită? Unde să căutăm bazele castității? Este cast copilul nou-născut?

– În această întrebare, aș fi vrut, în mod conștient, să evit identificarea aceste noțiuni cu virginitatea. „Castitatea” omului este necesar să o privim în sens mai larg: armonia și ierarhia ei în totalitate. Din păcate, cuvântul cunoscut de toți, însemnând „integral” și „integritate”, în viața familială de zi cu zi, este perceput ca integritate corporală, iar distrugerea castității înseamnă pierderea nevinovăției. Castitatea, în sensul cel mai larg, s-a întâmplat o singură dată într-o persoană, în această lume – la momentul Creării lui Adam: totul în el a fost perfect, armonios, ierarhic. Ca rezultat al căderii în păcat, în om s-a distrus armonia și ierarhia: fiecare instanță a început să se lupte pentru putere, trupul a fost ocupat de suflet, pe care l-a pus să lucreze în slujba lui și împreună au început să se opună spiritului, să-l blocheze, impunând gândurile și scopurile lor. Deși omul modern intră în această lume cu capacitatea preexistentă de castitate, această calitate ar trebui cândva să se manifeste în om, în mod asemănător cu reprezentarea fotografică, care impresionează hârtia și apare treptat.

Creând bărbatul și femeia, Domnul a creat dintr-odată și casa castității – familia. Și dacă noi vorbim despre educarea castității în zilele noastre, înainte de toate trebuie să ne îndreptăm atenția la felul cum este construită familia noastră, cum este tatăl și mama, în ce relații se află între ei, cu copiii, ce le propun și ce le cer copiilor? Castitatea se dezvoltă la copii numai datorită exemplului părinților, adică totul pornește de la noi – nu mediul vicios deformează și distruge castitatea la copil, ci, în primul rând, educația necorespunzătoare! Castitatea nu este scrisă în genotip, nu „trăiește” în perceptele morale. Niciun fel de învățătură, instrucțiune și solicitare: „să fii bun, să fii educat, politicos, să fii așa și așa”, ca în cântecul „să devii cum vreau eu”, – nu îți oferă nimic! Castitatea – este planul lui Dumnezeu despre om și există în alcătuirea vieții comune a copiilor cu adulții. Adulții fără copii sunt ființe fără sens, așa cum copilul fără adulți – ființă imposibilă. De aceea, prima poruncă a părintelui, prima sarcină a adulților – este să se uite la propria-i organizare a vieții: oare trăim corect? Acțiunile copilului sunt determinate de acea mare parte a imaginii lumii, care se formează în casa părintească! Drept urmare, castitatea, ca o calitate fundamentală interioară a omului, se asimilează (observăm că nu se atribuie!) de către copil în traiul comun al copiilor cu adulții. „Trăind” între noi, ea devine acel schelet interior, acea forță și valoare absolută, care îl ajută pe tânăr să reziste, să se apere în orice situație. Dacă se distruge această comunitate copil-adult, orice speranță la castitate va fi lipsită de sens, deoarece nu vor mai fi aceste condiții vitale esențiale.

– Care sunt amenințările cele mai periculoase pentru castitatea copilului?

– Având în vedere că omul este alcătuit din trei părți, atacul asupra castității poate să vină în orice loc. De exemplu, sensibilitatea corporală excită nivelul spiritual-sufletesc, iar la unii siluirea poate începe la nivel sufletesc – cu emoții, sentimente, imagini ș.a. Este cunoscut că, în afară de memoria timpului, există imprinting, adică memoria-imprimată, când imaginea din copilărie se imprimă în subconștient, iar apoi (re)apare și devine provocatoare a acțiunilor omului în viața lui ulterioară.

Amenințarea directă a castității – o constituie toleranța și iresponsabilitatea părinților, atunci când le este, pur și simplu, lene să gândească: toate sunt fleacuri, „copilului trebuie să-i dai orice, numai să nu plângă”!

În educarea percepției integrale a lumii, adică castitatea, este important orice amănunt: de exemplu multe jucării moderne care vizează distrugerea, înstrăinarea și separarea copilului de familie. În loc să se joace cu copilul, mama modernă îi dă adesea o jucărie, numai s-o lase în pace: „Joacă-te cu ea, iar eu în timpul acesta mă voi ocupa de alte treburi importante”. Și, în felul acesta, copilului, prin jucărie, i se deschid granițele lumii, în care el va trebui să intre și să trăiască!

Înțelegeți, noi trebuie să înapoiem gândurile inițiale ale existenței noastre, numai atunci poate avea loc conștientizarea faptului că educarea copilului – este o responsabilitate colosală, o muncă și o artă colosale, care presupun viziunea perspectivei omului în creștere: „Deja de pe acum, când copilul nou-născut are 2-3 zile, trebuie să mă gândesc la ce se va întâmpla cu el în 20-30 de ani”.

Astăzi, părintele este pus în condiția în care el trebuie, știe sau nu știe, poate sau nu poate, să se îngrijească numai de pregătirea profesională a copilului, la început în școală, apoi în liceu, iar mai departe în învățământul superior. Are loc „profesionalizarea” totală: părinții se îngrijesc să înarmeze la maximum pe copii cu competențe – pentru că numai așa el va avea „succes” în societate. Despre ce castitate poate fi vorba, când micul om este format și specializat după cerințele și așteptările din exterior? Iată cu ce s-a înlocuit sarcina de cultivare normală a unei persoane viabile, active, iubitoare de viață și deci caste – au transformat-o, în cel mai bun caz, într-una medicală! Iar aceasta este o perturbare a educației, pe care aș fi formulat-o sub forma unei legi antropologice deosebite: „Orice precocitate: intelectuală, fizică, emoțională-senzitivă, poartă un caracter de creștere”.

Psihologii, care se ocupă cu dezvoltarea, știu că acțiunea de astăzi nu va avea efecte inverse mâine, nici chiar poimâine, ci mult mai târziu. Această intuiție a timpului și a efectelor întârziate îi lipsește părintelui contemporan. Cuvântul „depravare” înseamnă mortificare (de la „putrezire” – moarte), evocare a ceea ce este molecula, cauza morții. Adică precocitatea – nu este numai distrugerea castității, este omorârea ei.

Astăzi, lipsa castităţii fizice totale, și nu mă refer la necastitatea morală, a devenit rezultatul aceleiași accelerări a procesului oricărei precocități în educație. Participanți la acest proces sunt și părinții, și societatea – care ar trebui să conștientizeze măsura responsabilității lor.

Noi nu conștientizăm, de fapt, că ne supunem unui ordin nerostit, unui impuls irezistibil: „trebuie să-ți găsești timp, trebuie să nu întârzii”. Și ce înseamnă de fapt acest lucru? Înseamnă: să uiți de Dumnezeu, familie, tată și mamă – ai timp, ei nu dispar nicăieri, dar important – „acolo” să nu întârzii, important – „acolo” să ajungi la timp! Și, în fapt, se pare: „acolo” am ajuns, iar în mâini n-a rămas nimic. Se minunează, de exemplu, de ce dintr-odată fata a plecat la casting la Moskova, iar apoi nu știe cum să se întoarcă în propriul sat, la părinți! Da, aici, la casting, ele „au murit” în conștiința lor, deși fizic sunt vii, – între copil și părinți s-a format prăpastia!

– Dacă vorbim despre educarea castității, la băieți și fete, există diferențe în abordare?

– Fără înțelegerea punctului de pornire, a naturii masculine și feminine în planul lui Dumnezeu, noi nu putem să ne lămurim serios despre ce se întâmplă cu noi.
Fiecare nou-născut vine pe lume cu scopul de a înfăptui în el planul lui Dumnezeu. Din păcate, mulți simplifică sarcina de a educa castitatea la copii: „Dați-ne o rețetă cum să facem acest lucru”. Iar sarcina este mult mai amplă: trebuie să educi nu o castitate abstractă, ci pe băiat-bărbat – tatăl, iar pe fată-femeie – soția! Nu are sens să vorbim despre castitatea băiatului, dacă nu există educarea băiatului-bărbat de către tată. Fără sens să vorbim despre castitatea fetei, dacă nu există educarea fetei-femei și nu simplu femeii, dar și mamei. Problema e că “băiatul” – este numele fecioresc al „bărbatului”, așa cum „copil” – numele fecioresc al „omului”, iar „fata” – numele fecioresc al „femeii”.

Castitatea băiatului și castitatea fetei sunt legate de educare, de cultivarea modului de trai ideal masculin și feminin. Educarea castității băiatului-bărbat înseamnă crearea înțelegerii corecte a vieții, a unei idei complete despre lume. Castitatea lui constă, înainte de toate, în posesia calităților, care sunt un mijloc de protecție împotriva ispitelor, atacurilor și situațiilor de depravare din afară, în capacitatea de a le înțelege și a le evita la timp. Bărbatul – este capul, dar nu șeful. El este, în același timp, și soț și tată pentru soția sa. Capul – este piatra din vârful unghiului, constructorul familiei. De aceea în educarea băieților trebuie să pornești de la responsabilitatea și de la acele sarcini de viață, pe care ei trebuie să le rezolve.

Memorabilul protoiereu Boris Nichiporov, preot ortodox, psiholog, pedagog, asistent social și cercetător, a luat în considerare, pentru prima dată în mod serios, această problemă din punct de vedere spiritual și nu numai din punctul de vedere al particularităților legate de vârstă și sex la bărbat sau femeie. Până la el, în cel mai bun caz, au fost descrise particularitățile comportamentale ale băieților și fetelor: de exemplu, de ce primii se joacă cu mașinuțele, iar fetele cu păpușile. Dar ce stă în spatele acestui lucru, ce înseamnă? Bărbatul și femeia au sarcina lor în construirea împreună a familiei – a micii Biserici. Construcția familiei se sprijină pe doi piloni: bărbat și femeie, tată și mamă și problema constă în aceea cum cresc acești piloni, adică în ce mod din băiat și fată cresc constructori destoinici ai casei castității!

În cartea sa „Introducere în psihologia creștină”, părintele Boris numește educarea băieților piatra din vârful unghiului a pedagogiei și spune: „De cum vor fi educați astăzi băieții – va depinde toată puterea noastră”. Cel mai important moment al castității la băieți, după părerea sa, trebuie să fie educarea patriotismului, ceea ce înseamnă conștientizarea că țara natală este a lor și faptul că ești responsabil pentru ea, pentru bunăstarea ei; conștientizarea că ești în dialog cu istoria vie a pământului, de-a lungul generațiilor, care au populat acest pământ. Este, în cele din urmă, formarea disponibilității de a nu judeca, de a ierta greșelile părinților și bunicilor și răscumpărarea lor cu propria viață. Aceasta din urmă poate fi numită redresarea căii familiei și poporului în întregime. El subliniază încă două calități bărbătești fundamentale, care sunt necesare a fi educate la băieți. Acestea sunt bărbăția – fundamentul caracterului băiatului și sacrificiul – apogeul chipului lui spiritual. Și, în continuare, el enumeră calitățile morale importante, abilitățile psihologice, care, după părerea sa, sunt actuale pentru educarea băieților din ziua de azi: noțiunea de păcat, experiența de a se căi în fața lui Dumnezeu, experiența facerii de bine, bucuria și pacea după o rugăciune sinceră, apropierea de natură, sacrificiul, sentimentul rușinii și milei, răbdarea față de orice atitudine pe fondul conștientizării calme și profunde a propriei poziții – și toate acestea ar trebui desfășurate, după părerea sa, în timp, cu experiență. Părintele Boris subliniază, în mod deosebit, că absența educării spirituale generează la copii trândăvia sufletului. „Trândăvia, goliciunea, lipsa de cerere a sufletului apare și în cazul neîncărcării copiilor din diferite școli, cercuri, cluburi”. Dar locul sfânt nu este niciodată pustiu. Sufletul copilului, încărcat cu energie curată, se umple treptat de energii, lipsite de har, adesea chiar de natură demonică. Cu acestea se leagă visarea și romantismul excesive, corelate adesea cu pierderea parțială a simțului realității. Adâncimea depresiei, la mulți copii din zilele noastre, se asociază tot mai des cu tendințele suicidale. El spune că pricinile acestora sunt absența bărbăției și trândăvia, menționând că la băieții și fetele din zilele noastre există un defect moral comun – trândăvia sufletului, iar activitatea mecanică din cercuri și secții rezolvă parțial problema acestui gol sufletesc.

Traducere: Nicoleta Macovei

De ce le-am luat copiilor mei jucăriile și de ce nu le vor primi înapoi

de Ruth Soukup , Living Well Spending Less

Anul acesta am fost într-o misiune de simplificare a vieții mele de familie și am încercat să ne eliberăm de excese. În decursul ultimului an, am donat aproximativ 75% din jucăriile copiilor, păstrându-le pe cele care am considerat că ajută la îmbunătățirea imaginației și pe cele cu care ei se joacă mai mult. Am considerat că procedez corect.

Dar, chiar și așa, erau semne care ne avertizau că fiicele mele aveau prea multe lucruri. În iunie am organizat o excursie la Reptile World în Orlando. Apoi, am decis că ar fi distractiv să mergem cu fetele la un restaurant cu tematica din lumea dinozaurilor numit T-Rex în Downtown Disney. În timp ce așteptam să ne așezăm la masa, Princess a reperat în magazinul de suveniruri un nou joc de construire a dinozaurilor și, deși am spus ”nu”, ea nu a reușit să se gândească la altceva.

Deși în timpul cinei noastre delicioase, am fost înconjurate de o puternică ploaie de meteoriți și dinozauri (o înscenare, bineînțeles), mintea ei era fixată mai degrabă la un obiect pe care nu îl putea avea, decât să se bucure de noua experiență fantastică de la restaurant.

În cele trei ore de condus la întoarcerea spre casă, eu și soțul meu – cu adevărat preocupați de incapacitatea fiicei noastre de a se bucura de un anumit moment – am încercat să povestim doar despre lucrurile interesante pe care le-am văzut în acea zi, care erau reptilele noastre preferate și cât de amuzantă a fost Trouble când ținea în mână șarpele. Până am ajuns acasă, jocul machetă a fost uitat, cel puțin de către fiica noastră. Dar noi eram încă îngrijorați.

Despărțirea

În săptămânile ce au urmat, am vorbit de multe ori cu soțul meu despre cum ne vom descurca cu entuziasmul nesfârșit pe care l-am observat la fiica noastră mai mare. Când, într-o zi, aproape de sfârșitul lui iulie, după ce le-am spus copiilor a nu știu câta oară să își facă curățenie în cameră, cu toate că îi avertizasem înainte, am luat decizia spontană de a le lua toate lucrurile.

Doar cu doua zile înainte petrecusem jumătate de zi pentru a face curat în camera lor și a reorganiza jucăriile și dulapul, lucru pe care îl fac destul de regulat. Nu le-am cerut să facă curățenie desăvârșită, ci doar să ridice lucrurile de pe podea și să le aranjeze pe fiecare în coșul său. De fiecare dată când am venit să le verific, nu doar ca NU au ridicaseră obiectele de pe jos, ci făcuseră o dezordine și mai mare.

În final, am renunțat și am luat toate lucrurile. Nu eram nervoasă, dar mă săturasem. Cu calm am început să împachetez, nu doar o jucărie sau două, ci fiecare lucrușor. Toate hăinuțele, păpușile, jucărioare, plușuri, păpușile Barbie, cuburile, trenulețele, căsuțele păpușilor și bucătărioara. Am luat chiar și plăpumioara drăguță de pe pat. Fetele m-au privit în deplină liniște pentru câteva minute, iar după ce le-a trecut șocul, m-au ajutat. Și doar în felul acesta camera lor a fost curată.

Exemplul

Nu am avut absolut nicio idee despre influența pe care această decizie semi-impulsivă a mea o va avea în viețile noastre. Am observat, pentru prima dată, o adevărată schimbare, după patru săptămâni, când am mers cu familia într-o călătorie la Key West. În comparație cu ultima noastră ieșire, pentru prima data, niciuna dintre fete nu ne-a cerut să îi cumpărăm absolut nimic pe durata întregului week-end. Nicio jucărie, niciun suvernir ieftin, niciun colier colorat de la vreun vânzător ambulant. Nimic. Am trecut pe lângă sute de magazine, dar fetele s-au mulțumit doar să se uite în vitrine. Ceea ce a fost cel mai surprinzător pentru mine este faptul că nici nu am vorbit cu ele despre lucrul acesta înainte. Nu a trebuit să le spunem că nu trebuie să ceară să le cumpărăm lucruri și nici nu a trebuit să le explicăm că ceea ce contează este să fim împreună.

Nu aș fi crezut niciodată, dacă nu aș fi văzut cu ochii mei, că se poate renunța atât de ușor la dependența de obiecte. Adevărul este că atunci când am dat toate obiectele fetelor, am fost îngrozită de ceea ce se va întâmpla. Eram îngrijorată că le voi speria pentru toată viața, că le voi lipsi de nevoia esențială de evoluare, luându-le abilitatea de a se auto-susține. În realitate, s-a întâmplat opusul. În loc de a se plictisi, ele nu aveau nicio problemăt în a-și găsi o ocupație. Atenția lor s-a mărit și sunt capabile să se concentrze în totalitate atunci când trebuie să își folosească mâinile. Colorează sau citesc împreună timp îndelungat și petrec bucuroase după-amiezile jucându-se de-a v-ați ascunselea. Sunt cu mult mai fericite, capabile să aprecieze calitățile pe care le au și să se bucure de momente fără a se grăbi să treacă mai departe. Sunt mai creative și mai răbdătoare, mai dispuse a împărți, cu mult mai empatice față de condiția celorlalți și, cu puțină voință, ele se ceartă foarte rar.

Când dau jos vreun joc pentru a ne juca împreună (nu, nu le-am aruncat chiar pe toate), cum ar fi cuburile Lego, hăinuțele sau bucătărioara și vesela de jucarie, acel singur joc le va ocupa întreaga zi. (Restul obiectelor au fost mai mult sau mai puțin uitate și curând vor pleca din pod la casa de caritate )

Ceea ce mă bucură și mai mult este ce fetele reușesc sa recunoască excesul singure. În afară vreunui pluș favorit sau păturica (pe care au recâștigat-o), niciuna dintre ele nu își dorește jucăriile înapoi. Le place să nu fie copleșite de obiecte și faptul că nu trebuie să petreacă mult timp pentru a-și aranja camera. De fapt, în aceeași zi în care am condus la cursul de gimnastică, Princess a spus: ”Mămico, este în regulă dacă nu mai avem jucării. Putem citi și ne putem folosi imaginația. Și acum nu mai trebuie sa aranjăm camera în fiecare zi.” A înțeles mai repede decât mine că multitudine obiectelor nu ne face mai fericiți.

Traducere: Tecla Maria Bădeliţă
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

  • Stiri pentru Viata:

Statele Unite: Medicii pediatri fac apel la părinți să le citească cu voce tare copiilor în fiecare zi

Academia Americană de Pediatrie (American Academy of Pediatrics) a emis prima sa declarație axată pe promovarea alfabetizării, cerându-le medicilor pediatri să le spună părinților despre nenumăratele beneficii ale cititului cu voce tare, care promovează alfabetizarea și abilitățile social-emoționale.

„Citind împreună cu copiii mici este un mod vesel de a construi o relație copil-părinte foarte puternică și sănătoasă și de a stimula dezvoltarea timpurie a limbajului”, spune pentru The Huffington Post Dr. Pamela High, medic pediatru și profesoară la Brown University’s Alpert Medical School.

„Beneficiile sunt atât de evidente, încât încurajarea citirii a devenit o parte esențială a îngrijirii”, a adăugat High, care a fost autoarea principală al raportului.

Numeroase studii au măsurat importanța citirii cu voce tare. Totuși, o estimare făcută în 2007 a găsit că la mai puțin de jumătate dintre copiii din Statele Unite le este citit zilnic. În fiecare an, mai mult de unul din trei copii din Statele Unite încep grădinița fără a fi dobândit abilitățile necesare pentru a învăța să citească, conform datelor citate în noul raport.

Problema este deosebit de pronunțată în cazul copiilor ce provin din familii cu venituri mici, care aud mai puține cuvinte în copilăria timpurie și știu mai puține cuvinte la 3 ani, scriu autorii.

Dar și multe familii cu venituri ridicate nu ating această țintă: Studiul Național asupra Sănătății Copiilor din perioada 2011-2012 a descoperit că dintre familiile cu venituri mai mici sau egale cu venitul minim pe economie, doar la 34% dintre copii sub 5 ani li se citea zilnic. În familiile în care venitul reprezenta 400% din venitul minim pe economie, totuși, doar la 60% dintre copii li se citea în fiecare zi.

„Chiar și în familiile cu venituri mari, mulți copii nu au parte de experiența unor interacțiuni părinte-copil bogate din punct de vedere lingvistic, incluzând folosirea cărților, arătarea unor imagini printate și alte experiențe de alfabetizare timpurie oferite de citirea împreună a unor cărți”, scriu autorii. „Toate familiile întâmpină probleme din cauza timpului limitat, înțelegerii parentale limitate a rolului cheie al citirii cu voce tare și a competiției pentru atenția copilului din partea altor surse de divertisment, ca mijloacele media electronice.”

Noul raport care îi vizează pe cei 62.000 de membri ai Academiei Americane de Pediatrie, îi îndeamnă pe pediatri să le vorbească părinților despre cât de importantă este citirea cu voce tare pentru dezvoltarea creierului copilului și a abilităților lingvistice și să le ofere cărți pe parcursul vizitelor tuturor copiilor provenind din familii cu venituri mici și cu risc ridicat.

Mai argumentează, de asemenea, că promovarea alfabetizării ar trebui sa fie inclusă în programele de pediatrie și face apel la finanțare federală și din partea statului pentru a ajuta la acoperirea costurilor procurării unor cărți potrivite pentru fiecare vârstă care să fie disponibile pe parcursul controlului de rutină.

Cât despre părinți, High spune ca ar trebui să-și amintească de cei 5 R ai educației timpurii: să-și facă un obicei din a le citi copiilor zilnic (reading), sa facă rime, să cânte și să se amuze cu ei pe parcursul zilei (rhyming), să stabilească o rutină și ore regulate pentru mese și somn (routines); să-i recompenseze pentru eforturile și succesele lor pentru a le crește stima de sine (rewarding), să dezvolte relații reciproce și educative (relationships). Părinții trebuie să facă din citit o activitate zilnică, parte din rutină.

„Pediatrii iau poziție pentru a împărtăși veștile despre faptul că cititul este amuzant, dar mai ales plin de satisfacții”, a spus ea.

Sursă: TheHuffingtonPost
Traducere: Alexandra Maria Vieru

family1


Categorii

Avort, Comercializarea copilariei, Cultura desfraului, Educatia sexuala, Educatie, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “EDUCATIA SEXUALA: ARMA DE DISTRUGERE. Ce putem face pentru a ne proteja copiii?/ “COPILUL NEDORIT” sau promovarea AVORTULUI prin manipularea limbajului/ MERIAM, sudaneza crestina condamnata la moarte, A NASCUT IN LANTURI/ Despre CASTITATE/ Mai putine jucarii, mai mult citit cu voce tare – mai bine pentru copii

  1. Bunicul meu imi povestea ca in ultimul an de liceu, faceau o materie care se numea Igiena. Profesorul era mi se pare un medic. El a terminat liceul la Brasov in anul 1934, deci ultima clasa de liceu corespundea cu clasa a XII-a actuala, deci elevii aveau 17 – 18 ani. Probabil ca in cadrul acestei materii discutau si unele lucruri care tineau de un fel de educatie sexuala. Diferenta este insa ca era liceu de baieti, deci nu era nicio prezentra feminina la aceste ore, si aveau o varsta destul de mare, in jur de 18 ani. Poate ca idee, o anumita pregatire pentru viata la aceasta varsta nu strica, insa am spus in ce conditii se facea in Romania interbelica.

  2. Aici e clar ca nu e vorba de nici o pregatire, ci de o INDOCTRINARE IN RAU a copiilor.
    Cui ii pasa de pregatirea cuiva… pentru viata, chiar azi traim momentele atacarii conceptiei crestine normale despre viata… toti cei ce se considera ortodocsi ar trebui sa “strige” aceasta tragedie, impusa cu reavointa de dusmanii vietii. A ajuns si la noi in tara, doar ca aici politicienii sunt mai “pe interes” si nu vor sa piarda voturi si deci multi euro, doar pentru a impune aceasta doctrina, prin obligarea scolilor sa predea o asemenea uraciune. O lasa mai moale cu aceasta ideologie pt a nu pierde voturi, pentru ca altfel ar fi fost impusa si aici. Oricum aratandu-se exemplele “negative” din alte tari, mintind ca este ceva progresist, se poate impune si aici fara ca cineva sa fie prea deranjat si asta din cauza nepasarii care vedem ca ne-a cuprins.
    Daca ii pasa cuiva si e constient de consecintele unor astfel de educatii demonice, ar trebui sa se intereseze daca mai e cineva care nu e de acord si sa se asocieze, mai ales ca este facut impotriva unor elevi fara discernamant, obisnuiti cu stimuli de tot felul care sa le mai dea ceva adrenalina, DAR E DE DATORIA CELOR MAI NORMALI LA MINTE SA NU ACCEPTE CEVA CARE LE-AR STRICA IREMEDIABIL celor tineri drumul in viata.
    Elevii nu se opun, nici statul de azi, nici reporterii, nici cei care fac stirile la tv, nici ziarele, toata aceasta media car influenteaza zilnic mintile, NU SE VA OPUNEI NICI UNEI ASTFEL DE NELEGIUIRI, ca si cum nu ar avea nici un dram de judecata in ce privesc…consecintele unor astfel de idei.
    Raman deci parintii, care au creat deja asociatii de parinti si la care se pot afilia si altii care ii pot informa despre ce se pregateste copiilor lor de catre niste persoane pe care nu le cunosc si care nu le vor cere niciodata parerea despre ce intentioneaza sa faca.

  3. @ Constantin – ai perfecta dreptate. Educatia sexuala asa cum se face in prezent, in occident, mai ales cu dementa “teorie a genului” care spune ca de fapt iti alegi genul, nu te nasti baiat sau fata, ci esti “ceea ce simti” – este ceva criminal, inseamna pervertirea sufletului copiilor. Nu are din pacate nici o legatura cu invatamantul din perioada interbelica. Si parintii, si copiii, si profesorii ar trebui sa se opuna la aceste uraciuni.

  4. ”In aceasta lume,in care ispititorul ne aduce inainte chipuri ale faradelegii,mare nevoie avem de chipurile celor placuti lui Dumnezeu care au mers pe calea cea ingusta si au primit rasplata mult dorita;si noi,stiind aceasta,te rugam:
    Povatuieste copiii,cu sfintii cei din veac,care s-au invrednicit a vedea slava lui Dumnezeu;
    Povatuieste copiii,cu soborul Apostolilor care au raspindit Evanghelia pina la marginile pamintului;
    Povatuieste copiii,cu Sfintii Ierarhi care dascali ai dreptei credinte au fost si minuni au savirsit;
    Povatuieste copiii,cu cetele Mucenicilor care prin botezul singelui au luat cununa nemuririi;
    Povatuieste copiii,cu Sfintii Preacuviosi care prin nevointa ingeri in trup s-au aratat;
    Povatuieste copiii,cu toti Sfintii la care alergam pentru rugaciune si ajutor;
    Povatuieste copiii,Preasfinta Fecioara,aratindu-teMaica a celor care te cinstesc!
    (ICOSUL AL 5-LEA,din Acatistul Maicii Domnului Povatuitoarea copiilor)

    si as adauga si :
    “Povatuieste copiii sa fie intelepti ca serpii si blinzi ca porumbeii”

    Daca toti parintii binecredinciosi,ca si toti cei care au grija de cresterea sufleteasca si trupeasca a copiilor, ar asculta de ajutorul Maicii Domnului s-ar ruga si ei ,ar pricepe cuvintele pline de putere ale Sfintei Scripturi.
    Foarte util si frumos, Acatistul Maicii Domnului Povatuitoarea copiilor!

  5. Cred ca bazele “revolutiei sexuale” au fost puse in Franta si Belgia in asa numita “La Belle Époque” (1871 – 1914). Atunci a fost o perioada in care spectacolele de cabaret au atins apogeul. La fel si prostitutia. Cuplurile de homosexuali in special lesbienele se afisau in public fara nicio retinere iar femeile devenisera dintr-o data mult mai “accesibile”. Tot atunci s-au pun si bazele cinematografiei dar si multe altele. Ceea ce au facut americanii 50 de ani mai tarziu a fost o raspandire la o scara mult mai larga a acelui concept de “libertate”. Ca dovada perioada hippie americana se aseamana mult cu boemia franceza de la 1900 doar ca de aceasta data nu doar artistii, scriitorii si burghezia aveau acces la acel stil de viata ci intreaga populatie.

  6. Este evident, ca traim vremurile in care exista o “asociere in vederea unei infractiuni” aplicata in mai multe tari, timp in care, ceilalti oameni care vad raul care li se pregateste, nu pot sa li se opuna eficient pt. ca nu au acest drept de decizie.
    Nu stiu daca e corect sa zicem, dar acum traim consecintele, lipsei de interes, in a trimite oameni de buna intentie prin parlament sau in alte foruri decizionale, de unde se hotareste tot ce vedem ca e rau la nivelul unei tari.
    Vreau sa zic ca ni s-a bagat in cap ideea subversiva a separarii, ADICA A INDEPARTARII bisericii de stat, (sau de treburile societatii), iar unii oameni din biserica, vai, nici nu indraznesc sa arate ce face statul, prin reprezentantii sai, chiar daca este tocmai impotriva fratilor care vin la biserica.
    Se cauta sa fie aratat credinciosului care este sursa vietii noastre si dreapta credinta, iar altii, le arunca in fata multe si mari ispite si ajung sa-i faca sa nu mai vina la biserica, de astia ce se poate spune?
    Despre cei care fac asta, nici o vorba?
    Cei care impiedica drumul omului spre mantuire, nu trebuie aratati? Tacerea poate fi considerata complice cu fapta lor.
    Oare aceasta idee este cunoscuta de cei care alearga dupa functii mari in biserica? Fiecare perioada are ispitele ei, iar acum ispita este: sa ai grija numai de efectuarea slujbelor si sa nu vezi pe cei care stau si opresc drumul enoriasilor spre biserica. Ispitele sunt mari, facandu-i sa se ataseze mai mult de calculator, de moda, de muzica de azi aroganta.
    Vorbeam cu un tanar preot. Cand i-am zis ce educatie stricata si anticrestina se pregateste elevilor, se mira de parca nu ar fi auzit niciodata… Altii nici nu vroiau sa auda de aceste lucruri.
    Asta trebuie sa fie un subiect de discutat: cum s-a ajuns la asa o conceptie?
    Am aflat ca avem o radacina apostolica noi, ca romani. Dar ce se intampla azi necesita o luare de pozitie, pentru ca tinerii care apar nu au nici un discernamant si nici cunostiinte crestine, ci mai degraba au ajuns sa fie plini de impuscaturile din jocurile dupa care alearga.
    Sunt ei constienti de originea crestinismului nostru? Poate ca nu si trebuie educati de la zero, pt ca altfel imaginile diavolesti din calculatoare pun stapanire pe inima lor si de asta “au grija” unii, care chiar asta vor.
    Acei unii, trebuie aratati si trebuie sa ne aratam delimitarea, pentru a nu fi aruncati de aceeasi parte cu ei.

  7. @ “Si parintii, si copiii, si profesorii ar trebui sa se opuna la aceste uraciuni”. Asa este si ar trebui niste lideri care sa initieze aceasta actiune, la nivelul celor interesati, asa cum sunt in multe tari.

  8. Church of England votes to allow women to become bishops for 1st time in its history – @BBCBreaking

  9. • Bill Gates Foundation Announces Implantable Remote-Controlled Contraceptive Microchip That Can Last Up To 16 Years >> http://tinyurl.com/lwkuh2g

    • How the CIA Partnered With Amazon and Changed Intelligence >> http://tinyurl.com/p6omuq5

    • “Sderot Cinema”: Israelis gather to watch, cheer for bombing of Gaza >>
    http://i.imgur.com/yqp1gbV.jpg | http://tinyurl.com/npg8rng

  10. Ioan daca asta fac, plus altele, ca vor sa aduca si asa zisi preoti sodomiti o greseala uriasa despre care nu se poate vorbi, ar trebui sa li se spuna ca prin faptele lor s-au rupt de crestinism, chiar daca se autointituleaza biserica. Sfintii parinti i-ar fi considerat mai rau decat orice eretic. Nu vreau sa judec dar fapta este deosebit de grava.

  11. Pingback: ACCEPTAREA INCESTULUI, SCOATEREA OREI DE RELIGIE DIN SCOALA SI EDUCATIA SEXUALA: programul de cosmar al bravei noi lumi “romanesti” - Recomandari
  12. Pingback: BRANCOVENII NEAMTULUI/ Cardinalul Schonborn: ORIENTAREA SEXUALA NU E IMPORTANTA/ Houston: predicile despre HOMOSEXUALITATE ale pastorilor sunt cerute la “CONTROL” de catre PRIMARIE/ Marile corporatii: “oferte” de CONGELARE a ovulel
  13. Pingback: COMITETUL ONU CERE ROMANIEI EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE. Institutia e “ingrijorata” si de medicii care NU fac AVORTURI - Recomandari
  14. Pingback: PRO TV incepe propaganda pentru “EDUCATIE SEXUALA” [video]. Romania in “topul negru” al sarcinilor la adolescente. LA NUMARUL DE AVORTURI O FI LA “TOPUL ALB”? - Recomandari
  15. In vremurille noastre, cind tot mai des se vorbeste despre sexualitate, un subiect mai pana ieri tratat cu pudoare dar astazi fara, se vorbeste tot mai putin despre abstinenta. Se ignora faptul evident ca abstinenta prezinta virtuti cardinale, atat la nivel individual cat si colectiv, si ca societatea a beneficiat de promovarea ei de-a lungul mileniilor. Dar astazi? Sa se fi schimbat lucrurile asa de mult in doar ultimele decade incat abstinenta sa nu ne mai fie de folos?

    AFR (Alianta Familiilor din Romania) crede in abstinenta si o promoveaza. Astazi ne focalizam asupra unui amanunt mai putin cunoscut privind abstinenta – oamenii de stiinta, cercetatorii si tehnologia moderna au ajuns la o concluzie comuna: abstinenta inainte de casatorie prezinta beneficii esentiale pentru bunastarea copiilor, adolescentilor, tinerilor si viitorilor soti. E benefica si societatii. In contrast, indulgenta sexuala, deseori manifestata prin multipli parteneri sexuali inainte de casatorie, influenteaza drastic si negativ relatiile dupa casatorie intre soti si viata lor intima. Astea sunt concluziile esentiale ale cartii lui Joe S. McIlhaney, M.D. si Freda McKissic Bush, M.D., Hooked – New Science on How Casual Sex Is Affecting our Children

    Fiintele umane, afirma autorii, nu sunt sclavi impulsurilor sexuale naturale si normale cum afirma unii. Dimpotriva, spun ei, fiinta umana e echipata cu capacitatea de a dirija, la nivel rational si de volitiune, viata de intimitate. Interesul in activitati sexuale nu incepe in partile intime ale fiintei umane ci in creierul uman.

    Creierul e inca in formare pe durata pubertatii si devine matur doar la 25 de ani. Pana atunci activitatile sexuale il modeleaza si, spun cercetatorii, au urmatoarele consecinte:

    * adolescentii care nu practica abstinenta tind sa sufere de depresie de 3 ori mai mult decat adolescentii care o practica

    * adolescentele care nu practica abstinenta sunt de 3 ori mai inclinate decat cele care practica abstinenta sa incerce sa se sinucida

    * adolescentii neabstinenti sunt de 7 ori mai inclinati decat adolescentii abstinenti sa incerce sa se sinucida

    * adolecentii si adolescentele neabstinente au o sansa mult mai mare decat adolescentii abstinenti de a divorta dupa casatorie

    * adolescentii neabstinenti au o sansa mai mare decat adolescentii abstinenti de a avea casatorii neamplinte, pline de conflicte, si o viata conjugala nesatisfacatoare

    * adolescentii neabstinenti descopera, migrand de la un partener la altul, ca se simt tot mai mizerabil si neampliniti, si ca in loc de simtaminte de afectiune pentru persoana de sex opus simt dezgust

    * abilitatea de a forma relatii sanatoase, mature si de lunga durata este mai scazuta la persoanele care nu practica abstinenta

    * adolescentii neabstinenti ei insisi isi atribuie dificultatile emotionale relatiilor sexuale multiple si nestabile

    * riscul de infectie cu boli transmisibile (boli cu transmitere sexuala, boli venerice) e deasemenea cu mult mai ridicat la tinerii neabstinenti. 70 de milioane de americani la ora actuala sufera de o boala sexuala transmisibila, iar anual 19 milioane de noi cazuri apar. Jumatate din noile cazuri se ivesc la tineri sub 25 de ani.
    http://www.sanatatesiviata.ro/familie-si-educatie/109-familie/141-abstinenta-si-virtutile-ei-se-vorbeste-despre-sexualitate-un-subiect-mai-pana-ieri-tratat-cu-pudoare-dar-astazi-fara-se-vorbeste-tot-mai-putin-despre-abstinenta-structura-creierului-si-impulsul-sexual-studiu-stiintific

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare