4 aprilie 1944: BOMBARDAREA BUCURESTIULUI IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL [Video si Foto]

12-04-2014 8 minute Sublinieri

“O serie de crime inutile, comise în numele eliberării Europei”



Tragicul eveniment din 1944, atunci când peste 5.000 de bucureşteni au murit de-a lungul celor 17 bobardamente aeriene asupra Capitalei, rămâne unul dintre cele mai mari dezastre din istoria oraşului.

Totul mergea bine pentru o zi de marţi din 4 aprilie 1944. Însă, dintr-o dată, la ora 13.45 fix, alarmele încep să sune în tot Bucureştiul. Din păcate mulţi dintre locuitorii Capitalei nu au băgat de seamă, întrucât au crezut că este un exerciţiu, şi nu au mai apucat să ajungă la adăposturile antiaeriene.

Cerul se întunecă subit şi un zgomot asurzitor parcă anunţă sfârşitul lumii. E eclipsă de soare? Nu! Sunt peste 200 de bombardiere pregătite să atace oraşul. Închizi ochii, îi deschizi, şi brusc, frumoasa Capitală se transformă în ruine. Câteva ore mai târziu începeau să se numere victimele şi pagubele: mii de morţi şi sute de clădiri distruse.

Cînd am ieşit în curte am văzut plutind nenumărate hîrtii colorate (manifeste probabil) şi am crezut că într-adevăr avioanele nu aruncaseră altceva decît manifeste... Primele zvonuri venite din oraş (o bombă pe Brezoianu, una pe Strada Carol) mi s-au părut născociri. Cînd am ieşit spre centru, o stranie agitaţie nervoasă însufleţea străzile, parcă mai mult din curiozitate decît din groază. Abea mai tîrziu ne-am dat seama de întinderea dezastrului‟, Mihai Sebastian, jurnal.

Gara de Nord, principala ţintă

Dar de ce să se întâmple o aşa nenorocire? SUA şi Marea Britanie îşi doreau ca astfel să împiedice transporturile militare spre frontul din Moldova, unde armata sovietică, aliatul lor, forţa înaintarea spre vest. Ţinta principala a bombardierelor a fost Gara de Nord.

Potrivit arhivelor româneşti, „obiectivul strategic fundamental era distrugerea în Bucureşti, ca şi în alte oraşe româneşti, a sistemului de bomb-44(4) transporturi feroviare, a industriei de război, în ultima instanţă a tot ce ţine de economie, inclusiv populaţia civilă”. Au fost lovite în special cartierele de vest şi nord-vest, respectiv Cotroceni, Griviţa, Ghencea, şi în primul rând regiunea Gării de Nord, unde s-a întrebuinţat sistemul „covorul cu bombe‟.

Printre zonele atacate se mai numără Calea Victoriei, Gara Băneasa, Triajul Gării de Nord, Hotelul „Splendid‟ şi a „Parc-Hotelului‟, ambele hoteluri fiind complet distruse şi o mare parte a locatarilor ucişi.

Fără îndoială, reţeaua feroviară şi nodurile de comunicaţii pe timp de război sînt obiective militare, dar la 4 aprilie şi în continuare până în august, distrugerea acestora de către aviaţia americană şi engleză este însoţită de atacuri de o violenţă fără precedent a zonelor populate‟, se arată în arhivele militare.

Grave consecinţe ale bombardamentelor au mai suferit atunci hotelurile Athenee Palace, Ambasador, Papadopol, blocurile „Generala”, „Mica”, „Kapriel”, „Băicoianu”, Moara Românească şi Banca de Credit.

Se vedea arzând Athénée Palace, fum se ridica din alte părţi ale oraşului. Am ieşit cu Lena din hotel şi cu un sentiment de oroare ne-am îndreptat spre Athénée Palace care tot ardea, flăcări ieşeau de prin fiecare fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat, mai fumega locul expoziţiei bomb-44Comitetului de Patronaj. În sus pe Calea Victoriei, pe stânga şi pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme; călcam cu prudenţă şi ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngrozitoare ravagii. Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviţei grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe, a povestit Academicianul Gheorghe Zane, economist.

„Pe calea Giulesti erau corpuri sfârtecate cu organele interne si intestinele atârnând în copaci, bãlti de sânge si cadavre carbonizate, iar pe calea Grivitei, un cal de la o trãsurã fusese proiectat la etajul unui bloc ruinat. Au fost distruse multe case vechi si blocuri, oamenii care nu au mai încãput în adãposturi s-au ascuns în subsoluri, multi fiind striviti între dãrâmãturi sau asfixiati‟, mărturii.

Piloţii britanici atacau Capitala doar noaptea

Infernul din Capitală a continuat şi în noaptea de 2 spre 3 mai, între orele 01.10 şi 01.30, când 70 de avioane plecate din sudul Italiei au ajuns pe cerul Bucureştiului.

Istoricii spun că britanicii bombardau România numai pe timp de noapte. Atunci a fost înregistrat primul atac nocturn executat de englezi care au revenit cu o sută de bombardiere grele în noaptea de 6 spre 7 mai.

Pe 7 mai 1944, între orele 10.49 şi 12.06, un număr de 700 de avioane dintre care 500 de bombardament de tip B-24 şi 200 de aparate de vânătoare s-au năspustit asupra Capitalei, la doar zece ore de la atacul nocturn britanic.

Ultima zi de coşmar

Documentele istorice consemnează faptul că în ciuda intervenţiei prompte a celor 75 de avioane de vânătoare româneşti şi 64 germane, a artileriei antiaeriene, inamicul îşi atinge obiectivele, provocând distrugeri de o amploare fără precedent în capitala ţării.

La aproximativ zece ore după atacul englez nocturn, greu s-a putut organiza şi conduce acţiunea de intervenţie a pompierilor, care intrau primii în luptă către incendii, din cauza blocării căilor de acces. Un alt atac este înregistrat în noaptea de 9/10 august, când cele 100 de avioane de bombardament greu britanice ce bombardează Ploieştiul, la întoarcere către baze se descarcă de bombele nelansate, în Capitală, distrugând o casă la periferie şi ucigând doi locuitori. Cu acest atac, încetează ofensiva aeriană strategic aliată asupra Bucureştiului, în cel de-al doilea război mondial, se mai arată în arhive.

Cifre tragice după infern

Un bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistraţi.

Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parţial 3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numeric, 601 avioane de vânătoare româneşti şi 709 germane.

Adrian Ursu a prezentat, în ediţia de duminică a emisiunii “Secvenţial“, un material dintr-o arhivă franţuzească ce arată un moment cumplit pentru Bucureşti, dar şi pentru România.

Cutremurul din 1940, primul mare cutremur din România contemporană, a lăsat în urmă circa 1000 de morţi şi 4000 de răniţi.

Avem grave pierderi de memorie, noi ca popor. Nu suntem în stare să ne preţuim trecutul şi nu suntem în stare să ne preţuim oamenii de valoare, să marcăm momente importante ale trecerii noastre pe acest pământ (…). Bucureştiul a fost deseori lovit crunt. Au fost momente în care au fost arse cartiere întregi, momente în care cartiere întregi au fost dărâmate de seisme, a spus Adrian Ursu, în debutul emisiunii sale.

Un alt mare dezastru care a avut loc în Bucureşti s-a produs pe 4 aprilie 1944, când sute de bombardiere au întunecat cerul.

Din păcate, mulţi bucureşteni n-au mai ajuns la adăposturile antiaeriene, îngroşând nevinovaţi rândurile morţilor.

Aproximativ 3000 de oameni şi-au pierdut viaţa la bombardarea Bucureştilor în [aprilie] ’44.

Adrian Ursu a stat de vorbă cu John McCormick, pilotul unui bombardier B-24 doborât pe 4 aprilie 1944. John McCormick a fost prizonier de război în Bucureşti până în luna august a aceluiaşi an, când România a rupt alianţă cu Germania Nazistă.

McCormick a împlinit 90 de ani şi este printre foarte puţinii supravieţuitori ai pseudo-lagărelor din România celui de-al Doilea Război Mondial.

Iată amintirile senzaţionale ale acestuia:

Au trecut 70 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureştiul, capitala României, a fost ţinta unui masiv bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie. Ostilităţile aveau să se reia abia la 20 august.

În jurul orei prânzului, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia, iar cu puţin timp înainte de apropierea lor de capitală, autorităţile au dat alarma. După 22 iunie 1941, s-au făcut zeci de exerciţii, pentru ca populaţia să se adăpostească, astfel că, pentru mulţi bucureşteni, alarma din 4 aprilie părea a fi un exerciţiu.

Era o zi de marţi, iar oamenii se aflau la lucru sau cu diverse treburi în oraş. Spre exemplu, conferenţiarul universitar Ion Hudiţă nota că în cursul dimineţii a fost la Universitate, unde a discutat cu rectorul Horia Hulubei, după care a decis să se întoarcă acasă în cartierul Vatra Luminoasă.

„De-abia m-am urcat în tramvai – era unu şi un sfert – şi s-a auzit alarma. Când să trecem de Piaţa Brătianu, sergenţi de stradă şi un comisar au oprit toate tramvaiele, invitând lumea să se adăpostească unde poate. Mă îndrept spre Piaţa Rosetti şi văzând toată lumea alergând îngrozită, m-am adăpostit în gangul unei clădiri vechi.”

Gheorghe Zane, profesor la Universitatea din Iaşi, se afla de câteva zile în Bucureşti; s-a dus la Staţia C.F.R. Basarab pentru a-şi ridica bagajele pe care le expediase din „Capitala” Moldovei. În Memoriile sale, el avea să scrie„Alarmă ca şi în zilele precedente. Populaţia a crezut că este vorba de un nou exerciţiu şi s-a ascuns în adăposturi.” S-a conformat şi el, nebănuind ce avea să urmeze.

Ivor Porter, spion englez reţinut din decembrie 1943 în localul Comandamentului Jandarmeriei, împreună cu colegul său (tot spion) A.G. Chastelain, juca bridge. Peste mai mulţi ani, avea să noteze că în ziua de 4 aprilie 1944, pe la ora 13,45 a auzit

bomb-44(8)avioanele de vânătoare trecând deasupra noastră, dar nu le-am dat nici o importanţă; zece minute mai târziu, primul covor de bombe a căzut în direcţia Gării de Nord. Ne-am uitat pe fereastră până a sunat telefonul şi i s-a spus subofiţerului să ne conducă la adăpost. Prima oară am stat acolo doar patruzeci de minute. Nu era un adăpost în adevăratul sens al cuvântului, era doar un coridor la subsol. Femei plângeau într-un colţ, convinse că rudele lor care locuiau în zona Gării de Nord fuseseră omorâte. Gardienii simţeau nevoia să iasă să vadă ce se întâmplă, dar erau obligaţi să stea cu noi; ca prizonieri eram în aceeaşi barcă cu ei. Chas [Chastelain] cânta la muzicuţă şi noi pălăvrăgeam despre război, prizonieri sau gardieni la fel de excitaţi de această schimbare în plictisul cotidian.”

În Gara de Nord se aflau câteva sute de moldoveni, evacuaţi pentru a nu rămâne sub ocupaţia sovietică, de unde urmau să fie repartizaţi în diferite locaţii din Bucureşti, precum şi din provincie. Erau mai ales femei, copii şi bătrâni, într-o stare de totală deprimare şi derută, deoarece îşi părăsiseră casa şi averea agonisită, iar acum aşteptau, flămânzi şi obosiţi, într-o gară pe care cei mai mulţi nu o văzuseră niciodată în viaţa lor. Când s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde să se adăpostească.

Gh. Zane a trăit şi el emoţia bombardamentului:

Deodată a început să cadă o ploaie de bombe dinspre Gară înaintând în faimosul «covor» spre centru. Ne-am refugiat în subsolul hotelului Union la care locuiam, fără să ne dăm seama de primejdia acestui fel de adăpost. Bombele cădeau în jurul nostru, continuu… Afară părea că un infern se declanşase. În adăpost, copiii au început să plângă şi unele femei să scoată ţipete. Încet, încet, bubuiturile s-au rărit, până când, după vreo oră, nu s-au mai auzit.”

Efectele au fost cumplite. După ce s-a oprit bombardamentul, oamenii au început să iasă din adăposturi.

[…]

Gh. Zane a fost şi el în zonă: 

bomb-44(6)„Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviţei grav lovite. Gara de pasageri, la acea oră, două după amiaza, era înţesată de călători, toţi sau aproape toţi refugiaţi din Basarabia şi Moldova. Pribegia lor lua aici sfârşit.”

Ivor Porter a vizitat şi el zona respectivă: 

„Gara şi casele ceferiştilor din împrejurimi au fost grav avariate. Trenurile erau înţesate de refugiaţii din Basarabia şi Bucovina, astfel că pierderile de vieţi omeneşti au fost mari.”

Mihail Sebastian nota la 8 aprilie:

 „Ieri după-masă am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă.”

Concluziile contemporanilor sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

Gheorghe Zane nota:

 „Bombardamentul din 4 aprilie şi cele următoare n-au adus, cred, nici un folos militar anglo-americanilor; războiul era decis când ele au început, n-au adus, sigur, nici un folos politic. Opinia publică şi fruntaşii politici aveau la această dată atitudinile fixate. O serie de crime inutile, comise în numele eliberării Europei.”

Pe 4 aprilie 1944, au murit sub bombele americane 2.942 români, iar 2.126 au fost răniţi. A fost un moment tragic, care nu trebuie uitat.

Data de 4 aprilie 1944 va ramane memorabila in istoria capitalei Romaniei si mai dainuie inca in memoria putinilor supravietuitori de azi. In acea zi, formatiuni compacte ale aviatiei anglo-americane au aparut pe cerul nostru senin, venite sa bombardeze orasul, sa improaste moarte si suferinta.

Exploziile au luat lumea prin surprindere. Cu o ora inainte, primaria si armata organizasera un exercitiu de aparare antiaeriana. Au sunat sirenele, lumea simulase adapostirea prin subsoluri, strazile ramasesera pustii, iar politia luase pozitie de veghe, pentru a simula prevenirea jafurilor.

Cand sirenele au anuntat sfarsitul exercitiului, multimea a iesit linistita din respectivele subsoluri, a inceput din nou sa misune pe strazile acelei superbe zi de primavara, dar, in mod bizar, sirenele au pornit sa sune din nou. Nimeni nu-si inchipuia ca era vorba de altceva decat de o noua simulare si nicidecum ca vesteau cruntul si adevaratul atac.

A inceput urgia. De la 4.000 metri inaltime cadeau suierand sinistru bombele, explodau la sol, distrugeau constructiile, rascoleau pamantul, imprastiau schijele, ucideau oamenii. Intr-o ora s-au inregistrat 3.000 de morti. Numarul ranitilor a ramas necunoscut, de ei nu s-a mai ocupat aproape nimeni.

Asistenta medicala era ca si inexistenta. Personalul medical plecase sa serveasca zona frontului sau spitalele militare organizate in anumite centre. N-avea cine sa-ti panseze o rana, farmaciile au inchis imediat obloanele, s-a intrerupt alimentarea cu apa si cu energie. Orasul era paralizat si neajutorat.

Cel mai lovit fusese cartierul Garii de Nord si intreg traseul liniei ferate, pana la Chitila si spre Bucurestii Noi. Cartierul de elita din Cotroceni fusese rascolit de bombe, altele cazusera razlet in intregul centru, ramas si el fara utilitati si aprovizionare ca si periferiile.

Dar bombardamentul din 4 aprilie 1944 n-a fost decat un semnal. S-a repetat aidoma dupa doua saptamani, tot la miezul zilei, iar mai tarziu din ce in ce mai des si, cel mai cumplit, in toiul noptii. Persistent, obsesiv, de 2-3 ori pe saptamana, din ce in ce mai intens.

Populatia civila se mutase in comunele din apropierea Capitalei, iar prin oras misunau ziua-n amiaza mare bandele de jefuitori, care atacau casele in ruina, mortii, ranitii. Bombardamentele isi facusera efectul, totul devenise insuportabil si era de asteptat sa se produca ceva. Nimeni nu stia ce astepta, dar nici nu mai putea indura.

Acel ceva s-a produs brusc la 23 august. Cei care n-au trait acele zile, nu-si pot da seama cu cat extaz primise lumea evenimentul, in care nici nu vedea altceva decat numai bagheta miraculoasa, capabila sa opreasca teroarea mortii si a suferintelor venite dusmanoase din cer, cu avioanele.

Nu stiam noi, cei de atunci ca jos, pe pamant, se pregateste sa vina alta teroare, tot cumplita, tot salbatica, dar prietena cu tancurile.

bombardament Bucuresti 44victime-bombardament-44 bomb-44(3) bomb-44(9) bomb-44 bomb-44(5) bomb-44(7) bomb-44(2)


Categorii

1. DIVERSE, Dezastre, calamitati, DINU C. GIURESCU, Documentare/ Reportaje, Istorie, Razboiul impotriva Romaniei, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “4 aprilie 1944: BOMBARDAREA BUCURESTIULUI IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL [Video si Foto]

  1. Ati dat mai multe linkuri si fragmente de articole, eu nu ma regasesc nicaieri, asa ca voi posta si eu cateva linkuri intr-un umil comentariu:

    “Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vanatoare”, Iasi, Institutul European, 2010, prefata de Neagu Djuvara, SINGURA carte publicata pana in prezent despre acest as al aviatiei romanesti de vanatoare pe IAR 80, care a participat la luptele aeriene cu bombardioerele americane pe 4 si 5 aprilie 1944 si a repurtat o fantastica victorie contra americanilor pe 10 iunie, deasupra Bucurestilor. In care atat episodul 4 aprilie cat si 10 iunie sunt tratate pe larg.

    http://daniel-focsa-istorieromaneasca.blogspot.ro/2010/11/cartea-mea-despre-pilotul-de-vanatoare.html

    Cartea se gaseste de vanzare inca:

    http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=1068

    http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-611-692-6/Daniel-Focsa__Dan-Vizanty-Destinul-unui-pilot-de-vanatoare

    O recenzie la aceasta carte (dintre cele 6 cate au fost in total) de Mircea Platon, aici:

    http://convorbiri-literare.ro/?p=1862

  2. Interviu cu subsemnatul publicat acum doua zile, de catre jurnalista Dana Fodor Mateescu.
    “Harul scrisului nu ti-l poate da Securitatea, ci numai Dumnezeu”.

    http://edituramateescu.ro/2014/04/„harul-scrisului-nu-ti-l-poate-da-securitatea-ci-numai-dumnezeu”/

  3. Pingback: FEȚELE RĂZBOIULUI. Povesti de viata ale veteranilor din AL DOILEA RAZBOI MONDIAL [Emisiunea Secvential - VIDEO]/ “ULTIMA NOAPTE DE LIBERTATE” – memoriile lui Radu Marculescu, ofiter al Armatei Romane, despre CUMPLITA CAPTIVITATE SOVIET
  4. […]
    Maruca şi George Enescu au ieşit pe terasa palatului Cantacuzino, de unde au privit teribilul spectacol: „La cincizeci de metri distanţă, ardeau oamenii pe acoperiş, unde se refugiaseră văzând că imobilul – hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje – ia foc, fără putinţă de scăpare; maşini în flăcări, cu şoferul mort la volan, cu ocupanţii maşinii calcinaţi în adâncul ei, trecând în zigzag cu o viteză nebună, prin faţa porţii noastre, zdrobindu-se la prima cotitură a străzii; trecătorii fugeau fără ţintă, unde să se ducă? Făcuţi fărâme sub ochii noştri, de explozii ce îşi accelerau ritmul din minut în minut, zgâlţânau din temelii casa pe care nu ne hotăram să o părăsim, cu toate rugăminţile disperate ale personalului nostru devotat, preferând să murim pe teresa noastră, sub cerul liber, decât să ne îngroape de vii dărâmăturile vreunui adăpost nesigur. Dar mai ai noţiunea morţii în astfel de momente? Gândul la aceste adăposturi mă îngrozea mai tare decât exploziile şi prăpădul făcut de bombe, chiar dacă la picioarele noastre, la etajul al cincilea, suflul arunca bucăţi smulse din pavaj, mari cât nişte pietre funerare de mormânt de copil, şi doi pereţi ai sălii de baie s-au prăbuşit cu un zgomot infernal, într-un nor de mortar şi de praf, la câţiva paşi de noi. Atunci când s-a lăsat din nou liniştea – ce linişte ! …prin telefonul dat de o prietenă, am aflat că familia George Florescu, rude apropiate ale mele, care ne erau foarte dragi, erau îngropaţi de vii în pivniţă, sub dărâmăturile casei lor cu trei etaje, din care nici un zid, nici măcar scheletul, nu rămăsese în picioare, se străduiau cu disperare să le scoată cadavrele de acolo, sau pe cei ce mai trăiau încă, poate. Când, pe la sfârşitul celei de a doua zile, cu mare greutate, familia cumnatului meu Nicolae a fost scoasă de acolo, una dintre cele patru fete, un înger de şaptesprezece ani, blondă ca o zână, murise, după o agonie ce a durat cât ziua precedentă, horcăind sub cărămizile şi mortarul ce o striveau, cu mama ei la câţiva metri, şi ea imobilizată, neputând face nimic pentru copila pe care o auzea gemând, deşi era, prin ce minune? nevătămată, sub o grămadă de dărâmături.”
    […]

    Sursa: http://www.revistaclipa.com/1318/2009/04/istoria-clipei/4-aprilie-1944-nu-trebuie-uitat

  5. Pingback: Povestea de viata a lui GHEORGHE ENE (91 de ani), VETERAN DE RAZBOI SI SUPRAVIETUITOR AL LAGARULUI DACHAU (Video din emisiunea “Secvential”) “Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat de toate. El m-a protejat in razboi: cartusul trecea prin ha
  6. Va fi comemorata, pentru prima data, ziua de 4 aprilie!
    Joi, 4 aprilie, de la ora 18:00, în Piața Presei Libere, va fi organizată o slujbă de pomenire pentru victimele masacrului de la Fântana Albă de acum 78 de ani.
    Intr-o premieră în ultimii 75 de ani, vor fi pomeniți și bucureștenii căzuți victime ale bombardamentelor anglo-americane asupra Capitalei, din 4 aprilie 1944, cand au pierit aproape 3.000 de bucureșteni, toți civili. Alte 2.000 au fost rănite. Datorită numărului foarte mare de victime, pentru acestea s-a creat un cimitir special, intitulat „4 aprilie”, unde au fost înhumați la vremea respectivă cei uciși în bombardamente.
    Regimul comunist, beneficiar direct al bombardamentelor americane(armata sovietică avansa, atunci, spre România) , a desființat acel cimitir, astfel că victimele nu au nici măcar o cruce în Capitala României.
    https://www.activenews.ro/stiri-social/Pentru-prima-oara-in-ultimii-75-ani-in-Capitala-va-fi-tinuta-o-slujba-de-pomenire-pentru-bucurestenii-omorati-de-aviatia-anglo-americana-pe-4-aprilie-1944-155285

  7. Doamne-ajută, frați și surori!

    Prin intermediul site-ului https://4aprilie1944.ro încercăm o centralizare a informațiilor referitoare la această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Orice ajutor informațional (relatări, imagini, nume, etc.) din partea dvs. este binevenit!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare