“DRUMUL CRUCILOR”. Dragostea unui irlandez pentru Romania satelor: “CULTURA TARANEASCA ARE NEVOIE DE AJUTOR, ESTE MACELARITA, TRADITIILE SUNT ABUZATE” (video)

„Soluţii sunt. Sunt absolut convins. Banii nu sunt o problemă în România. Nu vezi? Avem o autostradă neterminată (n.r. se referă la Autostrada Transilvania) care a costat un miliard. Banii se găsesc. Politica e problema. Noi ştim asta. Toată lumea ştie asta“

• Adevarul: Tradiţiile satului românesc, văzute de un străin: „Sunt preluate, abuzate şi lăsate de izbelişte“

Cu rucsacul în spate, un băţ ca sprijin, irlandezul Peter Hurley lua România la pas în iarna lui 2012. De la Cimitirul Vesel din Săpânţa până la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Deşi nu avea de gând, dar sfătuit de un preot din judeţul Braşov, irlandezul a pus pe hârtie experienţa călătoriei prin România.

„I-am zis cărţii Drumul Crucilor din pricina numărului mare de cruci pe care l-am întâlnit pe drum (…) cultul crucilor este unul minunat. Împodobeşte atâta de frumos ţara, asemeni unor decoraţii de Crăciun“, spune Hurley.

Volumul prezintă călătoria sa din 2012 făcută pe jos de la Cimitirul Vesel din Săpânţa până la Muzeul Ţăranului Român. Iar odată cu povestea călătoriei, şi poveştile, ofurile, speranţele şi visele oamenilor pe care i-a întâlnit, ale necunoscuţilor unde a găsit adăpost şi hrană şi cu care s-a împrietenit.

Locuieşte de aproape 20 de ani în România, a avut o afacere în domeniul publicităţii şi de câţiva ani face promovează România către români şi străini prin festivalul intercultural de tradiţii „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel“ din Maramureş.

„Aşa în scurt timp am ajuns la sat. Şi aşa am ajuns la Săpânţa“, adaugă irlandezul.

Iar muzica unui alt irlandez, Shaun Davey a fost ca o portiţă pentru el, una spre lumea satului cu poveştile sale. „Drumul crucilor este povestea voastră“, a spus Peter Hurley, în decembrie, la lansarea cărţii la Cluj-Napoca.

Călătoria sa de aproape o lună s-a transformat într-un pelerinaj nu doar pentru că se oprea la fiecare cruce întâlnită pe drum şi rostea o rugăciune, ci pentru că această experienţă l-a schimbat şi pe el, după cum mărturiseşte în carte.

Doi băieţi de vreo 14 ani, care înnoptau şi ei în casa unor prieteni din Corund, veniţi special din Ungaria să ia parte, a doua zi, la obiceiul tăiatului porcului, au rezumat foarte bine ceea ce făcea Peter Hurley:

„Cînd le-am povestit despre călătoria mea au făcut nişte ochi mari. S-au întors spre părinţi şi le-au spus pe ungureşte: Omul ăsta merge pe jos tocmai de la graniţa cu Ucraina până la Bucureşti şi stă la oamenii pe care îi cunoaşte pe drum“.

Nu se aşteaptă ca gestul său – să străbată ţara de la nord la sud, pe jos, în aproape o lună – să fie înţeles de toţi:

„Începusem să-mi dau seama că în inimile celorlalţi această călătorie fie va avea ecou, fie nu. Câteodată nu e nevoie de o explicaţie anume. Faptele transmit mai mult decât vorbele. Fiecare dintre noi este un caleidoscop încărcat cu informaţie, cu milioane de experienţe moştenite, comune, împărtăşite sau individuale, văzute din perspective personale diferite. Aşa că un lucru rezonează cu noi, fie nu, din motive personale adânc înrădăcinate şi deseori de schimbat“.

Unii dintre cei pe care i-a întâlnit şi la care a dormit l-au sfătuit, pentru binele lui, să-şi oprească lunga drumeţie:

„Televizorul era pornit. Cod portocaliu în douăzeci de judeţe. Transmiteau reportaje despre oameni prinşi în maşini, apeluri disperate de la cetăţeni împotmoliţi prin ţară.

– Na, poftim, spuse Jozsef (n.r. unul dintre oamenii cunoscuţi în timpul călătoriei şi la care irlandezul a înnoptat în satul harghitean Sânpaul). Nu eşti zdravăn la cap  dacă continui“.

„Grădina carpatină“ fără grădinari

Irlandezul spune că de câţiva ani, sloganul care promovează turismul în România, „Exploraţi grădina carpatină“, e unul bun pentru că este „unul adevărat“, dar că nu e sigur cât timp va mai fi valabil.

„Există o dinamică periculoasă aici, şi poate fi rezumată foarte simplu: Fără grădinari, nu există nici grădină! România are nouă milioane de grădinari neplătiţi care îşi abandonează câmpurile“, este de părere acesta.

În „Drumul crucilor“ descrie experienţa din casa ultimului olar din satul maramureşean Săcel. Acest olar, Tănase Burnar, munceşte luni întregi în Germania ca să-şi întreţină familia.

„Mi-a spus că patronul lui nu a vrut să-l lase să plece de la pizzerie pentru că este un angajat foarte bun şi acolo a fost pentru prima dată în viaţa lui când s-a simţit apreciat pentru munca sa… punând topping pe pizza“, povesteşte autorul cărţii.

Tot el trage un semnal de alarmă asupra tradiţiilor româneşti autentice:

„Tradiţiile ţărăneşti existente şi moştenirea culturii ţărăneşti sunt prădate cu neruşinare ori de câte ori este posibil. Sunt preluate, abuzate şi lăsate de izbelişte după ce discursurile se termină şi luminile se sting.

Această cultură are nevoie de ajutor real. Este măcelărită.

Dacă nu înţelegeţi ce vreau să spun, mergeţi cu maşina sau, mai bine, faceţi o plimbare pe jos, prin satul Certeze. Are loc un război. Nu l-am început eu. Ţine de mulţi ani. Dar acum suntem pe cale să-l pierdem: Spun noi pentru că această civilizaţie rurală autentică vie este valoroasă nu doar pentru voi, ci pentru noi toţi. Şi din câte am înţeles eu, e ultima strigare“.

Soluţii există

„Soluţii sunt. Sunt absolut convins. Banii nu sunt o problemă în România. Nu vezi? Avem o autostradă neterminată (n.r. se referă la Autostrada Transilvania) care a costat un miliard. Banii se găsesc. Politica e problema. Noi ştim asta. Toată lumea ştie asta“, încheie Peter Hurley.