Film documentar: FOAMETEA DIN BASARABIA (1946-1947). Cumplitele vremuri de razbunare sovietica in care s-a ajuns pana la canibalism…

• identitatea.it: Foametea din Basarabia 1946-1947

Realizat de Fundaţia Sfinţii Închisorilor, acest documentar depăşeşte cu uşurinţă orice film de groază. Este binecunoscut faptul că foamea din perioada 1946-1947 a fost rezultatul deciziilor şi acţiunilor regimului sovietic. Oricât s-a străduit istoriografia comunistă să dea vina pe o consecinţă a fascismului şi a “secetei din 1945 – 1946″, n-a izbutit să justifice politica antinaţională şi antiumană a regimului stalinist în aşa numita Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. În 1947, când mureau deja de foame zeci de mii de basarabeni, industria alimentară din RSSM a depăşit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2%, a uleiului – cu 39,5%, a cărnii – cu 32,5%, a conservelor – cu 101,9%e. Acest lucru îl aflăm din sursa oficială – gazeta “Moldova Socialistă”, din 28 ianuarie 1947. Este evident că aceste produse alimentare proveneau din producţia sechestrată de la ţărani şi se exporta în URSS în timp ce producătorii din Moldova mureau de foame.

Canibalii din Moldova

Anul 1947. Canibalism în socialism. Canibalismul în RSSM era un secret de stat. Era categoric interzis să vorbești sau să scrii despre cruzimea NKVD-istilor şi a activiştilor sovietici care luau toate rezervele de hrană ale băştinaşilor, maturându-le podurile… Nu veţi găsi nici o gazetă sau revistă sovietică din acei ani în care să se menţioneze, cel puţin statistic, cazurile multiple de canibalism. Secretul de stat era păstrat cu stricteţe…

“Toţi au murit”!

Este destul de dificil să vorbești despre canibalism. Cu atât mai mult despre canibalism în Basarabia, în estul Europei. Nu în Africa şi nici în Amazonia, ci la Chişinău, Orhei, Bălţi, Cahul etc.. E foarte greu să-ți imaginezi că în această provincie românească (lăsată ruşilor în 1940 fără nici un foc de armă, reîntoarsă de Ion Antonescu pentru o scurtă perioadă, din 1941 până în 1944 şi reocupată de sovietici în acelaşi an), existau case “sigilate”, pe ele fiind afişată inscripţia “Toţi au murit”. E foarte greu de imaginat că în această parte a Moldovei copiii erau vânaţi pe străzi, aduşi în case, omorâţi şi mâncaţi…