Raspuns catre CRITICATAC pe tema separarii Bisericii de Stat

Ana Bazac a scris un articol pe platforma de stanga criticatac in care se refera la ceea ce considera a fi pozitia noastra fata de tema separarii Bisericii de Stat: E aiurea să vorbim despre „altceva” decât Roşia Montană?

Mai exact, este vorba despre reactia noastra fata de Manifestul Mainii de Lucru, prin care afirmam ca programul e compromis pentru un crestin din cauza “doleantei” tipic seculariste de separare a Bisericii de Stat, nu din cauza celorlalte revendicari: Protestele pentru Rosia Montana. UN PRIM PROGRAM POLITIC, O PRIMA OCAZIE DE DEZBINARE

Conchide dumneai:

[…] Dar nu e oare fariseic să spui că susţii Manifestul şi, în acelaşi timp, să excluzi singurul punct care se referă la o modalitate concretă de a îndeplini toate celelalte puncte(http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/08/protestele-pentru-rosia-montana-un-prim-program-politic-o-prima-dovada-ca-nu-doar-capitalul-ne-separa/)? Căci numai acest punct al abolirii privilegiilor şi al taxării averilor şi veniturilor bisericeşti arată, în Manifest, o sursă a banilor pentru servicii sociale etc. Cred că, dimpotrivă, nediscutând cum putem să realizăm obiectivele susţinute nu facem decât să le dizolvăm într-o simplă doleanţă şi astfel să pavăm drumul replierii, înfrângerii acestor obiective. Ceea ce par a reprezenta tocmai cei de la Război întru cuvânt.

Şi consider că dacă cineva este în mod sincer şi profund credincios – şi nu pur şi simplu papagal al sloganelor bisericeşti – atunci el nu poate avea nimic împotriva separării statului de Biserică: deoarece credinţa este o chestiune intimă, iar dacă statul nu trebuie sub nici un motiv să dirijeze chestiunile intime şi nici organizarea Bisericii, în egală măsură Biserica este o instituţie socială şi în această calitate nu trebuie să fie deasupra şi în afara statului, adică trebuie să plătească impozite potrivit legii unitare, fără privilegii.  Dar cei de la Război întru cuvânt nici nu suflă despre acestea: ei echivalează laicitatea statului modern cu ceva străin spiritului poporului nostru: ca şi cum acesta ar fi incompatibil cu modernizarea. Şi nu, laicitatea statului nu înseamnă legalizarea mariajului homosexualilor etc., cum sugera un comentator pe CA. Aspecte de acest gen au avut loc, cum ştiţi, şi în ţări în care Bisericile sunt foarte puternice. […]

Discutia articolului e mai ampla insa nu ne priveste, fiind vorba despre o dezbatere interna campului stangist. Noi ne vom limita la a puncta cateva lucruri pentru ca Ana Bazac ne reda incorect si chiar fals (neintentionat, bineinteles).

In primul rand, trebuie demontata pretentia ca punctul secularist, adica separarea Bisericii de Stat, ar fi absolut esential pentru realizarea restului programului deoarece, da de inteles autoarea, s-ar taia “privilegiile” clericale si banii economisiti astfel ar rezolva problema serviciilor sociale. Bineinteles ca sustinand aceasta teza autoarea nu da absolut niciun reper, nicio referinta. Adica, nu exista nicaieri demonstrat “contabiliceste” acest lucru: ca taierea fondurilor pentru Biserica ar rezolva un program atat de amplu ca cel al Mainii de Lucru – sau macar problema serviciilor sociale. Si nu exista pentru ca nu poate exista.

Este cel putin naiv (in cazul celor de buna credinta) sa crezi ca fondurile publice care se duc catre Biserica sunt mai mari decat fondurile drenate din aceasta tara prin privatizari, vinderea resurselor naturale si tipul de capitalism reglementat local. Iar aceasta naivitate anuleaza chiar programul ideologic al stangii: daca chestiunea financiara a statului social e rezolvata prin eliminarea finantarii Bisericii, atunci nu mai are niciun rost sa ne ocupam de stoparea jefuirii companiilor nationale si a resurselor naturale, sau de Codul Muncii s.a. E suficient sa praduim Biserica si vom rezolva problema. Cu siguranta aceasta turnura ar fi foarte profitabila pentru capital si este mai usor sa intelegi, astfel, de ce mari nume ale finantei mondiale se afla in spatele ONG-urilor seculariste. Jos capitalismul, dar șo pe Biserica, cum ar veni, cand e vorba de lucruri concrete. Oare asta nu e fariseism?

In al doilea rand, pozitia noastra pe tema separarii Bisericii de Stat este mult mai nuantata decat ar crede stangistii. Nu sustinem principial nici separare, nici conlucrare. Sustinem ca o lume mai buna este lumea cea veche (fara a o idealiza), in care oamenii erau pur si simplu credinciosi iar aceasta credinta le indruma actiunile. In lumea moderna, raul este deja facut si o judecata abstracta este impardonabila pentru oricine vrea sa treaca drept un ganditor critic al realitatilor sociale. De ce? Pentru ca o astfel de tema nu se poate judeca abstract, ci contextual, daca vrem sa avem legatura cu realitatea. Daca nu, si suntem niste ideologi care dispretuim oamenii si culturile lor, atunci ii zdrobim conform programelor noastre si ii fortam sa intre in calapoadele sociale pe care le-am desenat pentru ei din imaginatie. Iar a face acest lucru inseamna a repeta greselile de pana acum ale modernitatii. Nu poti cere teocratie sau laicism iacobin daca esti in toate mintile sau de buna credinta.

Dar ce inseamna a judeca tema contextual? Inseamna ca, de cele mai multe ori, raportul dintre Biserica si Stat trebuie evaluat prin intelegerea nuantelor locale. Pentru ca in Marea Britanie, de pilda, seful bisericii e, totodata, seful statului. Nu se poate spune insa ca Marea Britanie e o tara prea crestina, dimpotriva, incepe sa fie tot mai represiva la adresa crestinilor ce isi manifesta public identitatea. In schimb, in Republica Moldova Biserica (Mitropolia Chisinaului) nu este finantata de stat in ceea ce priveste salariile preotilor. I se pare cuiva ca saraca Mitropolie a Chisinaului este ”separata” de stat si de politic? Dimpotriva, e nevoita sa faca un dans penibil si stangaci intre europeni si rusofili, avand, totodata, cordonul ombilicat tras direct de la Moscova. In Grecia, insa, acolo unde Biserica este mult mai apropiata de Stat decat oriunde altundeva in rasaritul ortodox, Biserica este, totodata, si cel mai puternic adversar al statului neoliberal. Nicaieri in Europa nu a existat o critica crestina a programului Troicii decat cea lansata atat de Sinodul Bisericii Grecesti cat si de anumiti ierarhi ai acesteia, acompaniata de o vasta implicare sociala si chiar de solutii creative problemelor economice (un exemplu printre altele si aici). 

Prin urmare, stricta separare a Bisericii de Stat nu spune mare lucru despre adevaratul raport de forte dintre Biserica, Stat si societate. Discutia despre ”separatia Bisericii de Stat” nu este altceva decat o iluzie care este vanduta unui public cu prejudecati puternice fata de ideea de Biserica prezenta social, de fapt. Este o iluzie pentru ca ”separarea” nu va garanta nimic nimanui, nu va rezolva nicio problema. Este doar o naratiune dupa care se ascunde un joc de putere intre diferite grupari sociale/politice/financiare. De fiecare data cand Biserica, mai ales in rasarit, este tinta a unui program radical secularist, ea joaca, de fapt, rolul tapului ispasitor pentru probleme grave create de elitele politice. Asa a fost in URSS, asa este acum in Grecia. Va deveni si in Romania?

In fine, stanga de la criticatac trebuie sa inteleaga faptul ca nu suntem sustinatori fara rezerve ai ”parteneriatului” dintre Biserica si Stat. Ne-am pronuntat de mai multe ori pe aceasta tema:

• “BISERICA ELECTORALA” sau… cat de mult costa PRESTIGIUL SI VERTICALITATEA BISERICII banii dati cu taraita de oamenii politici?
• PUTERE SI BISERICA: ‘legaturi primejdioase’ sau o apropiere care poate costa foarte mult…

Da, exista legaturi primejdioase, nocive, atat statului cat si Bisericii. Acestea trebuie identificate si corectate – si nu prin campanii mediatice facute vizibil pentru a lovi in Biserica in intregul ei. Nu ”separare”, ci indepartare punctuala a unor zone de contact ilegitim, a unor co-interesari meschine.

Stanga trebuie sa inteleaga ca traieste intr-o societate concreta, cu propriile sale date. Daca societatea e, in marea ei parte, crestina, este pur si simplu antidemocratic sa-i ceri sa nu-si mai finanteze Biserica. Poti atrage atentia asupra unor abuzuri, dar nu-i poti comanda sa execute in pas alergator programelul tau ideologic ca asa ”scrie la carte”, ca daca se face asta se rezolva toate probleme sociale. Poti propune dezbaterii, votului democratic, dar nu poti (daca esti responsabil) impune. SI daca vrei revolutie sociala, atunci sa incepi cu Biserica inseamna sa renunti la social pentru a trece la politic. 

Recomandam parcurgerea materialelor de mai jos pentru o viziune mai cuprinzatoare a temei.

Un comentariu razbointrucuvant