“Revolutia” anarhistilor si activistilor ecologisti incepe pe 1 septembrie. Pentru ROSIA MONTANA SI GAZELE DE SIST

E mare agitatie pe retelele sociale (facebook mai ales) si pe blogurile activistilor ecologisti (si nu numai). Pe 1 septembrie, ne anunta unul din “liderii” de televizor ai protestelor de la Piata Universitatii, vor avea loc proteste in mai multe orase impotriva proiectului RMGC si a fracturarii hidraulice, procedura de exploatare a gazelor de sist (o lista a acestor orase aici).

Cuvinte mari, ca “tradare de tara”, sunt folosite de oameni care altfel n-au nicio treaba cu “tara” si nici nu vor sa auda de asa ceva. Oameni care nu vad nicio problema in a forta o societate, impotriva culturii sale, sa adopte legi nefiresti, se dau de ceasul mortii pentru ca aurul din Rosia Montana este dat pe nimic unora care, in schimb, o sa ne distruga muntii si o sa ne lase lacuri de cianura. In fine, nimic de zis, bine ca exista opozitie fata de astfel de jafuri si pe acest front, cel mai activ, de altfel, in materie de proteste, documentare, demersuri civice. Pe unele chestiuni vocile nationalistilor, stangistilor radicali si ale ortodocsilor se suprapun, lucru ce e, pe undeva, firesc. Sunt vocile marginale ale unui spatiu politic dominat de un neoliberalism euroatlantic identic in agenda sa si la “dreapta” populara si la “stanga” caviara (voci parazitate, in mod cert, pe fiecare nisa in parte, de provocatori, agenti infiltrati, extremizanti).

Cel mai probabil, aceste proteste o sa fie un esec pentru ceea ce-si propun. Anarhismul de parada al unor adolescenti intarziati (sau “anarhismul” oportunist al unora finantati de mari reprezentanti ai “capitalului”) n-are prea multa legatura cu “agenda” sociala cotidiana, adica cu ceea ce preocupa omul “de rand” zilnic. Semne de “umflare” a acestor proteste pe cale mediatica, pentru a se crea un efect de contagiune, nu exista, inca. Insa protestele, chiar daca nu vor reusi sa constituie un suport social pentru atingerea unor obiective concrete, vor servi, probabil, drept platforma de lansare pentru cei care vor sa-si faca imagine precum si, cum am mai spus deja, pentru tot felul de provocatori si agitatori – virtuali sau reali.

Acolo unde oamenii chiar vor iesi la protest, cum va fi cazul, probabil, la Barlad, ei protesteaza nu pentru ca sunt condusi “la lupta” de vreun activist anarho-ecologist, ci pentru ca sunt mobilizati de preoti si pentru ca au constientizat efectele devastatoare ale exploatarilor. Da, aceiasi preoti care apartin aceleasi Bisericii care se afla prima ca “target” pe agenda anarhistilor – secularisti si anti-autoritate prin definitie. Aceiasi preoti care risca cel mai mult, de altfel (chiar din partea propriei lor autoritati ecleziastice). Din aceasta dilema, activistii anarho-ecologisti nu pot iesi. Fie continua sa lupte impotriva Bisericii si, atunci, sa aiba minima onestitate sa nu se amestece cu vulgul condus de preoti si sa isi organizeze protestele lor cu doua fete, trei baieti si patru lozinci, fie isi iau seama si renunta la partea anti-democratica a agendei lor, care consta intr-o masiva inginerie sociala (separare Biserica-Stat, legislatie pro-gay). Nu le cere nimeni sa renunte la “crezul” lor, insa a a nu (mai) scuipa pe cele sfinte ale altora ar fi o dovada de minim bun simt.

Suntem, insa, mai mult decat pesimisti in ceea ce priveste posibilitatea unor proteste relevante legale, civice si consistente, care sa conteste mainstreamul politic actual si care sa nu fie parazitate sau confiscate de oportunisti (poate chiar asta e scopul lor?)… Cand vezi cine se agita cel mai mult pentru acest protest, nu-ti vine decat sa te rogi ca rezistenta celor din Moldova sa nu fie sufocate de clovneriile extremistilor ideologic diametral opusi. 

Un comentariu razbointrucuvant