INMORMANTAREA PARINTELUI IUSTIN. Cuvantul IPS Teofan despre TESTAMENTUL DUHOVNICESC al marelui Batran de la Petru-Voda (VIDEO, FOTO)

• Doxologia:

Testamentul părintelui Justin lăsat poporului român

Părintele Justin Pârvu a fost aşezat astăzi sub streaşina ctitoriei Preacuvioşiei Sale de la Petru Vodă. Marele duhovnic a plecat în lumea veşnică acum patru zile, după ce a trecut printr-o suferinţă de şase săptămâni. Aşezarea monahală de la Petru Vodă şi-a continuat în aceste zile rânduiala athonită instituită de părintele Justin. Dis de dimineață s-a oficiat Utrenia, Miezonoptica, Ceasurile şi Sfânta Liturghie în Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Timp de aproape şapte ore soborul preoţilor şi diaconilor au petrecut în rugăciune, având în apropierea lăcaşului de închinăciune sicriul cu trupul părintelui Justin Pârvu.

În semn de preţuire pentru toată jertfa şi dragostea pe care a manifestat-o faţă de toţi cei care i-au călcat pragul, sicriul părintelui a fost aşezat într-un baldachin confecţionat special pentru acest moment. În altarul de vară al mănăstirii s-a oficiat de la ora 9:00 Sfânta Liturghie de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi de PS Longhin, Episcop de Bănceni, Ucraina, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corul “Byzantion”, dirijat de Adrian Sîrbu.

Mii de pelerini în jurul părintelui Justin

Odată cu trecerea orelor numărul credincioşilor care au trecut prin dreptul sicriului părintelui Justin Pârvu a crescut. Potrivit estimărilor Jandarmeriei Neamţ, peste 10.000 de credincioşi au venit astăzi la Petru Vodă ca să-şi ia rămas-bun de la părintele Justin. Înalt Preasfinţitul Teofan, alături de soborul ierarhilor, preoţilor şi diaconilor, a săvârşit slujba înmormântării. PS Ioachim Băcăuanul a transmis mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a părintelui arhimandrit Justin Pârvu, iar ierom. Xenofont Horga, de la Mănăstirea Petru Vodă, a prezentat viaţa părintelui Justin Pârvu. De asemenea, ierom. Xenofont Horga a menţionat că cele 40 de zile de suferinţă ale părintelui Justin au fost trăite cu o demnitate impecabilă şi cu o plinătate de har.

“Chipul părintelui Justin va rămâne mereu în inimile noastre. Ca duhovnic, părintele a avut dreapta socoteală şi nu a pus pe nimeni într-un şablon. S-a luptat mereu să pună în sfeşnic lumina pe care Dumnezeu a pus-o în fiecare la Sfântul Botez“, a remarcat ierom. Xenofont Horga.

Patru lucruri lăsate spre împlinire poporului român

În continuare, IPS Părinte Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt în care a amintit de testamentul pe care părintele Justin l-a lăsat Mănăstirii Petru Vodă şi poporului român.

“După ce a dus o viaţă înălţătoare, tulburătoare şi sfântă, părintele Justin Pârvu s-a îndreptat spre împărăţia cerurilor. Părintele a pregustat împărăţia cerurilor încă din această viaţă, dobândind-o din plin în lumina cea neînserată a lui Dumnezeu. S-a dus la Hristos, fără de care nu a conceput, din tinereţea lui până pe patul de suferinţă, să trăiască vreo clipă. A fost conştient de faptul că în Hristos trăieşte, viază şi se mişcă. S-a născut în cer, cum spuneau creştinii altă dată, după ce a fost binecuvântat de Dumnezeu să se nască întru împărăţia cerurilor încă din această lume. S-a dus la fraţii şi surorile sale de suferinţă, care au plecat din această viaţă cu multă vreme înaintea sa.

În ultimele zile ale vieţii sale, în chilia de alături, într-un moment de har, a mărturisit un testament care să fie împlinit de cei care rămân în urmă. Părintele a ţinut să ceară iertare tuturor, a menţionat persoana care să-i urmeze în funcţia de stareţ, iar la final a dorit să comunice patru lucruri poporului român. Părintele a accentuat că trebuie să fie unitate în orice situaţie, iar apoi a îndemnat la multă pocăinţă, astfel încât Dumnezeu să ne ierte de multele noastre păcate. În al treilea rând, părintele Justin a spus că în Biserică trebuie să fie ascultare, iar apoi a îndemnat la multă rugăciune“, a spus Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan.

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a citat apoi câteva cuvinte scrise de părintele Justin Pârvu referitoare la familie.

“Având în gând pe Dumnezeu, neamul său şi familia creştină, părintele Justin Pârvu a dorit să stea permanent de veghe. Mulţumim Preasfintei Treimi pentru că a binecuvântat ca părintele Justin Pârvu să se nască pe pământ românesc şi pentru că l-a apărat în vreme de prigoană cruntă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că i-a dat părintelui puterea mărturisirii în vremurile acestea atât de tulburate pentru neam şi pentru familie. Să-L rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească pe părintele în lumea drepţilor şi să-l ierte pentru păcatele pe care le-a săvârşit în această viaţă”, a adăugat IPS Teofan.

“Ne primea cu multă dragoste de fiecare dată”

În cele patru zile de pelerinaj, credincioşii au trecut prin dreptul sicriului cu trupul neînsufleţit al părintelui Justin. Unii au vărsat lacrimi, iar alţii au avut chipul de lumină ştiind că duhovnicul lor se bucură de lumina împărăţiei cerurilor.

“L-am văzut ultima dată pe părintele Justin acum un an de zile la Spitalul Judeţean din Constanţa. De când l-am cunoscut pe părintele Justin, întreaga noastră familie s-a apropiat sufleteşte de Cuvioşia Sa. Am apreciat virtuţile părintelui şi faptul că ne primea cu multă dragoste de fiecare dată. Deşi nu am stat vreodată de vorbă cu părintele, era suficient să-l priveşti, să-ţi ofere binecuvântare şi să te încurajeze cu o vorbă bună“, a mărturisit Maria Ştefan din Constanţa.

“Părintele Justin Pârvu a fost pentru toţi localnicii de la poalele Muntelui Ceahlău un model. Mereu am fost încurajaţi de faptul că părintele se roagă pentru noi şi pentru tot poporul român pe care l-a iubit atât de mult. Muntele Ceahlău, prin aşezările monahale şi prin sihaştrii care înălţau rugăciuni către Tronul Preasfintei Treimi, şi părintele Justin de la Petru Vodă ne-au ajutat să avem o viaţă liniştită şi să fim optimişti în faţa necazurilor“, a declarat Florentina Damian din Ceahlău.

“Părintele Justin ne oferea multe sfaturi bune şi învăţături din Sfinţii Părinţi. Prin grija părintelui, mulţimile de pelerini care păşeau în mănăstire au primit hrană. De mai multe ori, părintele Justin a ajutat oamenii din zona noastră cu orice aveau nevoie. Unii oameni necăjiţi au primit câte un animal pentru a avea cu ce-şi creşte copiii, alţii au plecat de la mănăstire cu alimente“, a spus Mihai Andronic din Poiana Largului.

Vlad Botez: Îi şade mai bine în icoană

Cei ce au trecut să-i dea ultima sărutare părintelui Iustin Pârvu au avut şansa de a vedea cât de frumos e omul după chipul lui Dumnezeu. Mulţi n-ar mai fi plecat de lângă el. Şi chiar dacă au fost nevoiţi să-i lase şi pe alţii să se desfăteze de vederea părintelui, s-au dus liniştiţi şi şi-au ales un loc în curtea mănăstirii sau pe munţii din jur, şi, de acolo, privind la chipul părintelui, puteau să exclame în pace: „Îi şade mai bine în icoană”, în timp ce privind toată această icoană a mulţimii de oameni veniţi din toate colţurile ţării au putut de asemenea să trăiască sentimentul de care a fost curpins una dintre tinerele venite de la mulţi kilometri depărtare pentru a-şi lua rămas bun de la părintele: „ce ţară frumoasă avem!”

Nu ştiu să fi fost cineva care să fi avut simţământul că este la înmormântare. Mai degrabă a fost un praznic, iar cântarea „Hristos a înviat” rostită de fiecare din cei prezenţi din toată fibra fiinţei lor a adus şi gustul de Înviere. Dacă ai fi fost aici, cuprins de aşa un duh de pace şi de rugăciune, dar mai ales văzând chipul fericit şi împlinit al părintelui, ar fi fost imposibil să nu te îndrăgosteşti de absolut fiecare frunzuliţă, de fiecare fir de iarbă, de fiecare norişor şi de fiecare rândunică ce au împodobit icoana acestei zile. Trei dintre rândunici chiar s-au încăpăţânat să stea o bună parte din slujba prohodirii părintelui între cele două cruci mari de pe turla bisericii. Ce-or fi vrut să glăsuiască prin asta… ne putem gândi fiecare. Dar ele şi-au făcut datoria. Au fost acolo. Şi oamenii ţi s-ar fi părut mai frumoşi şi ai fi simţit că aşa îi vede şi că aşa îi priveşte părintele. Ai fi avut şansa să-l simţi pe părintele Iustin mustrător, dar plin de dragoste şi de durere pentru tot neamul românesc. Şi probabil că ai fi putut mărturisi împreună cu o altă tânără ce a făcut paşi mulţi pentru a ajunge lângă chipul părintelui:

„am simţit nevoia de pocăinţă, am simţit nevoia de schimbare, am simţit nevoia să-L iubesc pe Dumnezeu, am simţit nevoia de a căuta Împărăţia înlăuntrul meu”.

Pur şi simplu atâta mulţime de oameni adunată acolo pentru părintele într-un gând unic de rugăciune ar fi făcut ca Liturghia să răsune cu putere în inima cerului sufletului tău. Toţi cei ce şi-au alinat cândva zbuciumul sufletesc în braţele pline de dragoste ale părintelui, astăzi au revenit să-şi ia rămas bun de la cel ce le-a fost povăţuitor şi luminător pe calea care duce către cer.

Mulţi au fost cuprinşi de ultimele cuvinte ale părintelui Iustin pe care Înaltpreasfinţitul Teofan le-a evocat ca fiind testamentul său pentru neamul românesc. Şi mulţi dintre cei prezenţi au mărturisit că exact de asta avem nevoie: de unitate, în primul rând, în orice situaţie, de pocăinţă, fiecare în parte, de ascultare şi de rugăciune.

Întristarea ar fi putut pune stăpânire pe mulţi dintre fiii duhovniceşti ai părintelui dacă nu ar fi fost încredinţaţi de gândul că astăzi toţi martirii din temniţele comuniste dănţuiesc şi se veselesc la revederea părintelui Iustin, unul dintre ei, care a rămas mai mult decât ei în valea plângerii acestei lumi.

Au fost prezenţi şi foarte mulţi tineri, tineri frumoşi şi care promit mult. Se vorbeşte în ultima perioada că părintele Iustin a fost ultimul mare duhovnic pe care îl mai aveam. O fi aşa, nu o fi aşa, doar singur Bunul Dumnezeu o ştie. Însă un lucru este sigur, sunt din ce în ce mai mulţi tineri care trăiesc frumos şi în duh de adevăr. Şi asta s-a văzut din belşug azi: tineri şi de 13-14 ani care erau atât de pătrunşi de moment încât li se revărsa pe chip tot belşugul de curăţie lăuntrică. Şi asta te făcea să simţi că nu s-a pătimit în zadar în temniţele de tot felul pentru ca noi să putem să ne păstrăm credinţa.

• Adevarul: FOTO Părintele Iustin, jelit de o mare de credincioşi

Mii de pelerini şi 200 de preoţi, conduşi de Mitropolitul Teofan al Moldovei, au participat joi la Mănăstirea „Petru Vodă“, la înmormântarea părintelui Iustin, ultimul mare duhovnic al României.

Peste 200 de preoţi şi de zeci de ori mai mulţi credincioşi au venit joi, 20 iunie, la Mănăstirea „Petru Vodă“, ca să-l conducă pe părintele Iustin Pârvu pe ultimul drum. Duhovnicul a părăsit lumea muritorilor duminică seara, după o suferinţă cumplită, în ultimele luni, fiind operat de cancer la stomac, imediat după Paşte. Lung şi anevoios i-a fost stareţului drumul în cei 94 de ani de viaţă, greu le-a fost şi pelerinilor să străbată calea spre mănăstirea din Munţii Neamţului. Cozile maşinilor, care se întindeau pe o distanţă de câţiva kilometri de-a lungul şoselei, anunţau o mulţime de credincioşi, toţi cu acelaşi gând: să-i mai spună, pentru ultima oară, câteva cuvinte duhovnicului.

Mitropolitul Teofan a oficiat slujba

Ceremonia de înmormântare a fost oficiată de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi PS Longhin, Episcop de Bănceni. A lipsit cel mai înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Daniel, care a trimis, în schimb, un mesaj de condoleanţe:

„Privind la lumina vieţii sale şi la mulţimea ucenicilor pe care Părintele Iustin Pârvu i-a îndrumat pe calea mântuirii în Hristos, considerăm că trecerea sa la cele veşnice este o pierdere pentru viaţa şi lucrarea pastorală a Bisericii, pentru monahismul românesc şi pentru mulţimea credincioşilor care l-au cunoscut“.

Nici preşedintele Traian Băsescu nu a fost prezent, fiind plecat din ţară în aceste zile. Şeful statului a trimis, însă, o coroană de garoafe roşii, greu de identificat între miile de buchete de flori aşezate ca o coroană în jurul bisericii. În tot acest timp, oamenii treceau fără zarvă prin dreptul catafalcului pe care odihnea părintele Iustin, pentru a-i săruta mâna şi Sfânta Evanghelie.

Forţele de ordine nu au avut probleme în a asigura desfăşurarea ceremonialului, ca niciodată lipsind acea înverşunare a „creştinilor“ care vor să fie primii la raclă. Nu a lipsit, însă, micul comerţ bisericesc, de care se ocupau câteva măicuţe. Acestea vindeau la tarabe cruciuliţe, cărticele de rugăciuni sau broşuri cu viaţa şi poveţele părintelui ctitor al Mănăstirii „Petru Vodă“.

„Îl plângem cum a plâns şi el pentru noi“

Căldura toridă a zilei a fost îndurată de miile de creştini, ce aşteptau liniştiţi, de ore întregi, pentru a se închina la căpătâiul Părintelui Iustin. De la copii până la bătrâni, organizatorii au oferit mulţimii hrană, apă, fructe şi cafea. Prin mulţime se puteau observa oameni în portul naţional, dar şi unii care purtau cu mândrie veston de culoare verde şi cu diagonală. Mulţi veniseră cu steaguri tricolore, pentru a arăta dragostea de ţară nutrită de către părintele Iustin. „A fost un mare patriot şi de-asta purtăm tricolorul“, a spus un participant la slujbă. Prin mulţime se aflau şi câteva dintre rudele părintelui, nepoţi şi strănepoţi.

„L-am cunoscut pe părintele Iustin, unchiul meu, când aveam şase ani şi a venit de la închisoare. Mi-a fost ca un învăţător. Ne-a ajutat mereu cu vorba şi cu fapta, şi acum am venit să-l plângem, aşa cum a plâns şi el şi s-a rugat pentru noi şi pentru neamul românesc“, a spus Eugen Pavel, unul dintre strănepoţii duhovnicului.

Locul de veci al părintelui Iustin Pârvu este lângă zidul Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, din incinta Mănăstirii „Petru Vodă“. Înainte de înhumare, racla cu trupul părintelui a fost purtată în procesiune în jurul mănăstirii în rugăciunile participanţilor la slujbă.

Printre miile de pelerini care au venit la slujbă, se distingea un grup de oameni îmbrăcaţi în uniforme verzi. Unul dintre aceştia spunea că a venit de la Aiud, din locul în care părintele Iustin a petrecut ani grei de temniţă şi prigoană comunistă. „Suntem un grup mai numeros care am venit aici la Petru Vodă şi vrem ca, după încheierea slujbei, să cântăm la mormântul părintelui cântece patriotice. Aşa ne-a spus părintele, înainte să moară, să facem când nu va mai fi printre noi“, a declarat un bărbat din acest grup.

A suferit în temniţă pentru credinţă

Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, la acea vreme comuna Călugăreni, Neamţ. În 1939, s-a înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, iar între 1942 şi 1944 a participat ca preot misionar pe Frontul de Est. A urmat, apoi, cursurile Seminarului Roman, pe care l-a absolvit în 1945, iar în 1948 a fost arestat politic şi a făcut 16 ani de închisoare. După eliberare, a lucrat ca muncitor forestier, iar între 1966 şi 1975 a fost reprimit în monahism, ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (Neamţ) şi, apoi, al Mănăstirii Bistriţa (1975-1991). În toamna lui 1991, a pus piatra de temelie a Mănăstirii „Petru Vodă“, iar din 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin. Din 2006, nu a mai fost stareţ la „Petru Vodă“, la cererea sa, şi, înainte de a muri l-a numit ca viitor stareţ pe ieromonahul Hariton Negrea.

Minuni şi după moarte

Credincioşii şi monahii de la Mănăstirea „Petru Vodă“ spun că, încă din zilele de priveghi la căpătâiul părintelui Iustin, au fost martorii unor semne divine, care au însoţit moartea duhovnicului. Pe buzele pelerinilor veniţi la înmormântare circulau şi ieri mărturii uimitoare. Oamenii spuneau că mâinile duhovnicului miroseau a mir, în timp ce călugării întăreau această credinţă susţinând că, imediat după ce părintele a murit, din ochi îi curgeau lacrimi, tot de mir.

[…]

• ZiuaVeche: Părintele Iustin Pârvu. Slujba de înmormântare, mesajul Patriarhului

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi PS Longhin, Episcop de Bănceni, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, au săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară al Mănăstirii Petru Vodă. În cadrul slujbei a fost pomenit părintele Justin Pârvu, dar şi vieţuitorii Mănăstirii Petru Vodă plecaţi la Domnul. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corul “Byzantion” din Iaşi.

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu, joi, 20 iunie 2013:

În perioada plină de lumină dintre sărbătoarea Înălţării Domnului la Cer şi sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh a trecut la cele veşnice Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, stareţul-ctitor al Mănăstirii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil de la Petru Vodă, judeţul Neamţ, şi duhovnic apreciat de numeroşii săi fii duhovniceşti.

Format în atmosfera de rugăciune şi înaltă trăire spirituală a Mănăstirilor Durău şi Cernica, cunoscute vetre monahale din perioada interbelică, Părintele Justin a îndurat, cu multă credinţă, încercările temniţelor comuniste de la Văcăreşti, Jilava, Aiud şi Suceava (între anii 1948 – 1964), mărturisind cu mult curaj dreapta credinţă în vremuri de încercare.

Ca deţinut politic, a fost forţat să lucreze în mină, iar apoi ca lucrător forestier, într-o perioadă în care mulţi monahi erau obligaţi să-şi părăsească mănăstirile în urma promulgării Decretului comunist 410⁄1959.

Biruind încercările şi nedreptăţile vremurilor de prigoană, a revenit în viaţa monahală, slujind ca ieromonah la Mănăstirile Secu şi Bistriţa, iar din anul 1991 ctitorind, în apropierea satului său natal, Mănăstirea Petru Vodă şi, mai târziu, începând cu anul 1999, în apropierea acesteia, Mănăstirea de călugăriţe Paltinu, în care a organizat şi o casă pentru copiii săraci.

Monahul, oriunde s-ar afla, este într-o permanentă luptă pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi pentru a face cunoscută lucrarea lui Dumnezeu celor din jurul lui. Misiunea lui este de a fi „lumina lumii şi sarea pământului” (Matei 5, 13-14), dar mai ales rugător permanent pentru mântuirea oamenilor.

Când este chemat la slujire preoţească, monahul devine iconom al Tainelor lui Dumnezeu, urmând cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus Domnul” (2 Corinteni 4, 5).

Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu a dat speranţă celor ce suferă, pentru că el însuşi a trecut prin suferinţă. Celor care au urmat „calea cea strâmtă şi cu chinuri” Dumnezeu le-a făgăduit: „le voi da în casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor” (Isaia 56, 5).

Privind la lumina vieţii sale şi la mulţimea ucenicilor pe care Părintele Justin Pârvu i-a îndrumat pe calea mântuirii în Hristos, considerăm că trecerea sa la cele veşnice este o pierdere pentru viaţa şi lucrarea pastorală a Bisericii, pentru monahismul românesc şi pentru mulţimea credincioşilor care l-au cunoscut.

În aceste clipe de vremelnică despărţire până la obşteasca Înviere, pentru ucenicii săi duhovniceşti rămân ca mângâiere rugăciunea şi aducerea aminte a cuvintelor ziditoare de suflet pe care le adresa tuturor.

Ne rugăm ca Hristos Domnul, Cel răstignit, înviat şi înălţat la Cer, să odihnească sufletul slujitorului său Iustin arhimandritul în loc luminat, în loc de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea şi suspinul; şi să-i ierte orice greşeală a săvârşit el cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni!

Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam!

Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru obştea mănăstirii,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

• Observator: Sufletul parintelui Iustin Parvu s-a ridicat la cer! Mii de pelerini l-au condus pe ultimul drum

Mii de pelerini au strabatut toata tara sau au venit din strainatate ca sa-l conduca pe ultimul drum pe parintele Iustin Parvu

In ziua in care parintele s-a inaltat la cer, curtea manastirii pe care duhovnicul a ridicat-o mai intai in vis a fost cuprinsa de o revolutie tacuta. O revolutie discreta a pelerinului credincios care a gasit alinare, mai bine de doua decenii in mica chilie a parintelui. Batrani dornici de vesnicie, tineri care cauta linistea, familii cu copii, monahi ce traiesc in pustie au venit toti, ca intr-o taina, sa-si ia ramas bun. Iar glasurile lor s-au impletit in rugaciune pentru parintele Iustin Parvu.

Parintele i-a invatat pe toti ca “nimic nu poate redresa mai mult lumea decat suferinta”. Si cum prin ea, poti fi mai aproape de Dumnezeu. Le-a tamaduit sufletele ani buni. Pentru toti, parintele Iustin Parvu a fost duhovnicul iubirii si al daruirii.

Inainte ca trupul duhovnicului sa fie acoperit cu pamant au fost eliberati mai multi porumbei albi.

Cuvintele de folos ale marelui preot vor ramane pe veci, in inimile celor care l-au cunoscut.

• Bzi: O mare de lacrimi s-a varsat la inmormantarea parintelui Justin Parvu – UPDATE FOTO,VIDEO

In aceste momente, slujba de inmormantare a parintelui Justin Parvu, de la Manastirea Petru Voda, s-a finalizat. Parintele a fost inmormantat chiar in curtea lacasului de cult, de un sobor de peste 50 de preoti. Sute de oameni, din toate colturile tarii, l-au condus pe ultimul drum si s-au inchinat cu uimire la racla in care a fost depus parintele, al carui chip nu a fost schimbat de moartea fizica.

Cei mai multi credinciosi au spus ca moartea fizica a parintelui nu inseamna o pierdere, ci castigarea unui sfant. Multimea a primit sticle de apa, mancare de pomana (sarmalute, peste), dar si icoane cu parintele Justin Parvu.

Cozile de masini s-au intins pe cativa kilometri, fortele de ordine asigurand fluiditatea traficului. La slujba au fost prezente si Ambulante, care au acordat ajutorul credinciosilor doborati de caldura. Au fost persoane care au ajuns inca de ieri noapte la priveghi, instalandu-se cu cortul langa manastire.

Legaturi: