Eu văd medicina altfel. Obligaţia mea e să prelungesc viaţa tuturor celor care vin spre mine, cât pot. Sigur există deasupra Dumnezeu. Scopul medicinei este să încerce să prelungească măcar cu o zi viaţa aproapelui, dacă se poate cu mai mult e şi mai bine… Inteligenţa trebuie să fie dublată de caracter şi de morală. Dacă nu este aşa, se fac lucruri ce nu sînt onorabile pentru un medic“.

***

Medicul Teofil Lungu de la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială Cluj face apel către doctori să nu mai prescrie chimioterapie în cazurile de cancer la cap sau la gât, pentru că nu au rezultate, tumorile se extind, iar efectele sunt “catastrofale”, el spunând că sunt sute de astfel de cazuri.

Teofil Lung, fost şef al Clinicii de Chirurgie Maxilo – Facială din Cluj-Napoca, a declarat, marţi, că la această unitate medicală ajung foarte mulţi pacienţi cu cancer la cap sau la gât care au urmat chimio şi cobaltoterapie şi la care tumorile canceroase s-au extins.

Am un mesaj către colegii medici, pentru că fenomenul este, deja, unul cronic, chimioterapiesunt sute de cazuri. Medicii la care se prezintă pacienţii au învăţat în şcoală şi au imprimat în mintea lor de medici ideea că în secolul XXI cancerul se rezolvă cu chimioterapie şi cobaltoterapie. Fac o mică biopsie pacientului şi îl trimit spre aceste terapii. Sunt sute de cazuri care au trecut prin aceste faze şi nu au niciun rezultat. Mesajul meu vine spre aceşti colegi medici, că acest cancer de cap şi gât nu reacţionează nici la chimioterapie, nici la cobaltoterapie, indiferent cât sunt de performante, a declarat Lung.

El a spus că sunt “pacienţi iradiaţi cu aparatură ultramodernă, care au ajuns la clinică având tumora în extensie“.

Să ştie pacienţii că foarte multe forme de cancer noi le putem vindeca în proporţie de sută la sută. Sunt situaţii în care aceste cancere, prin terapie chirurgicală bine dirijată, se vindecă în totalitate, fără chimioterapie sau cobaltoterapie. Îi rog pe colegii mei medici să renunţe la aceste idei de a face terapiile acestea“, a afirmat Lung.

Potrivit acestuia, medicii respectivi nu ar trebui să lase pacientul “în forme depăşite de boală”, cu invazie oculară, nazală sau cerebrală a tumorii, care puteau fi tratate, cu succes, în faze incipiente.

Sunt sute de cazuri purtate prin clinici din ţară sau străinătate, cazuri de tumoare avansată şi ne pun în situaţia de a face lucruri imposibile. Noi putem să îi ajutăm pe aceşti oameni, dar vin prea târziu. Tratamentele de chimio sau cobaltoterapie nu numai că nu sunt eficiente, dar au efecte secundare catastrofale asupra sistemului de apărare a organismului, susţine fostul şef al Clinicii de Chirurgie Maxilo – Facială Cluj-Napoca.

Potrivit acestuia, chimioterapiile distrug măduva hematoformatoare, iar organismul este pus în situaţia de a nu se mai putea apăra.

Teofil Lung a adăugat că citostaticele sunt medicamente din care se câştigă “foarte mult”, fiind cele mai scumpe de pe piaţă, iar unii medici “din asta trăiesc”.

chimioterapie_pacientUnii din asta trăiesc, îi trimit pe pacienţi să facă şedinţe de chimioterapie, chiar dacă nu e cazul, sunt afaceri extraordinare. Nu există tumoare pe lumea asta, şi este dovedit histopatologic, care să fie tratată cu chimioterapie şi să dispară. Nu am văzut asta în 40 de ani de carieră”, a afirmat Teofil Lung.

El a dat exemplul unui pacient în vârstă de 65 de ani din Buftea, care a urmat zeci de şedinţe de chimio şi cobaltoterapie, a suferit cinci operaţii şi a ajuns la clinica din Cluj-Napoca, sperând că se mai poate face ceva.

A fost operat la Spitalul Colţea din Bucureşti de un profesor universitar care a intrat un pic şi a zis că mai mult nu poate şi l-a trimis la iradiere, la cobalto şi chimioterapie. Este o invazie formidabilă a tumorii care a trecut din partea stângă a feţei în partea dreaptă, a atins ochiul stâng, nasul şi maxilarele. A mai suferit alte patru operaţii şi a avut zeci de şedinţe de chimio şi cobaltoterapie. Şi a venit la noi să îl operăm. Putea fi rezolvat în prima fază, fără să îi scoatem ochiul, dar acum tumora a ajuns la baza craniului şi ajunge în creier. Noi va trebui să îi scoatem ochiul, să scoatem nasul şi maxilarul, va trebui transplant de faţă“, a declarat chirurgul clujean.

Pacientul respectiv, Radu Gheorghe, a declarat, la rândul său, că în urma şedinţelor de chimio şi cobaltoterapie tumora la sinusuri de care suferă s-a extins.

Am făcut din 2011 un număr de 31 de şedinţe de radioterapie şi 12 de şedinţe de citostatice şi cinci operaţii. Cred că a fost vorba de o greşeală profesională în cazul meu, specialiştii trebuie să sesizeze aceste situaţii. Am avut încredere în medici şi am mers pe mâna lor. Mi-au spus că citostaticele şi radioterapia vor micşora tumora, dar nu a fost adevărat, din contră, a crescut“, a spus pacientul.

Un alt pacient din Bucureşti, în vârstă de 68 de ani, a fost diagnosticat cu un cancer viscerocranios şi a fost trimis la chimioterapie şi cobaltoterapie, iar sub aceste terapii tumora a crescut şi a invadat hemifaţa stângă, maxilarul şi mandibula.

A fost operat la Clinica de Chirurgie Maxilo – Facială din Cluj-Napoca, dar problema este cu tegumentul după iradiere, astfel încât nu se închide zona, nu se unesc plăgile. Nu putem face nici microchirurgie. Mergem pe o soluţie să închidem cât putem“, a explicat medicul Teofil Lung.

Pacientul, Dumitru Răducanu, a declarat, la rândul său, că şedinţele de chimioterapie şi cobaltoterapie urmate i-au făcut “mult rău”.

Andrei Dima tumoare gigant Chirurgul clujean Teofil Lungu, şeful echipei de medici care a extirpat o tumoră care acoperea jumătate din faţa micuţului Andrei Dima, salvându-i astfel viaţa, explică pentru „Adevărul” cum şi de ce a ales să facă acestă operaţie, în premieră în lume, în condiţiile în care niciun alt specialist din România nu s-a încumetat s-o realizeze. Băieţelul a fost externat, duminică, şi se simte bine.

Andrei Dima, băieţelul de 5 ani din Călăraşi, care a fost operat în urmă cu circa o lună de o tumoră care-i acoperea partea stângă a feţei, a fost externat, ieri, din Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo Facială Cluj-Napoca. La începutul lunii septembrie, părinţii băieţelului ajungeau la directorul clinicii, Teofil Lung, după ce medicii de la Spitalul din Fundeni, una dintre cele mai bune instituţii medicale din ţară, dar şi cei de la Facultatea de Stomatologie din Bucureşti, nu i-au mai dat nicio şansă.Era ultima soluţie. Ceilalţi medici au spus că nu era operabil, nu i-au mai dat nicio şansă. Noi nu ne-am gândit niciodată că putem să-l pierdem. Tot ziceam că mai există o speranţă“, a explicat Gheorge Dima, tatăl băieţelului, cel care susţine familia din salariul de 1.000 de lei de angajat la o firmă de pază. Părinţii au aflat de la TV că există la Cluj un doctor care a făcut o operaţie similară şi au venit, sperând că aici se va termina coşmarul în care trăiesc de la începutul anului trecut, când au mers cu băieţelul pentru o biopsie la Facultatea de Stomatologie din Bucureşti. Văzuseră că Andrei avea o mică umflătură la faţă. Atunci tumora avea dimensiuni de 5 pe 6 centimetri. La sfaturile medicilor de la Fundeni au început chimioterapia.

Chimoterapia a făcut o legumă din el

Am făcut 17 şedinţe de la începutul lui septembrie 2011. Tratamentul a fost foarte greu, el era foarte energic, iar chimioterapia a făcut o legumă din el“, povesteşte Gheorge. Pe lângă faptul că a îndurat tratamentul dur, băieţelul a fost nevoit să înfrunte o realitate crudă: tumora între timp a crescut foarte tare, cuprinzând ochiul, urechea, gura şi ajungând până la claviculă.La începutul tratamentului, medicii au spus că are şanse, însă spre sfârşit nu i-au mai dat niciuna. Au spus că nu se poate nici opera“, povesteşte tatăl.

ADDupă o lună petrecută la Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo Facială din Cluj-Napoca, băieţelul a plecat fără jumătate de faţă, însă a rămas cu ceva mult mai preţios, cu viaţa. Andrei s-a născut a doua oară. Îi mulţumim lui Dumnezeu şi domnului doctor Lung care l-a salvat“, a spus, cu lacrimi în ochi, mama Cristina Dima, care a trebuit să renunţe la slujbă pentru a se ocupa de băieţel.Andrei Dima a trecut examenul supravieţuirii şi este în revenire de formă. De acum înainte va avea o viaţă normală. Copilul vorbeşte, poate să mănânce. În viitor va reveni peste o lună la control, şi lunar va veni timp de un an, apoi la trei luni, până se împlinesc cinci ani de la intervenţia chirurgicală. Operaţia de reconstrucţie facială va avea loc în funcţie de refacerea organismului şi poate fi efectuată peste minimum un an, a explicat medicul Teofil Lung.

 Opraţie unică în lume

Operaţia de extirpare a tumorii s-a desfăşurat, în 19 septembrie, intervenţia fiind realizată în premieră mondială de o echipă de cinci medici, coordonată de reputatul chirurg Teofil Lung[u]. „Operaţia este unicat în mod sigur în România, iar eu la toate congresele pe unde am fost, şi am cam fost în toată lumea, numai în Australia nu am ajuns, nu am văzut un astfel de caz“, a declarat medicul. El a explicat în ce a constat unicitatea cazului:

toată jumătatea stângă a feţei, din zona temporală, maxilar, mandibulă, obraz, inclusiv un muşchi ce mişcă ochiul, era invadată de cancer. Tumora a ajuns până la baza craniului, până la pieliţa creierului, cum se spune în termeni populari, şi s-a extins până la claviculă. Numai coloana vertebrală ţine capul, nu există niciun alt element în afară de tegument. Toate elementele anatomice, stucturi osoase, părţi moi, musculatură sunt invadate. Cancerul invadează toate structurile. Din punct de vedere tehnic e aproape imposibil de făcut această operaţie. N-am văzut pe plan mondial pe cineva să facă asemenea intervenţii.

Un alt motiv pentru care medicii se feresc de asemenea operaţii este faptul că pacienţii au urmat medic_03chimoterapia, care scade enorm rezistenţa organismului.

Am înfrânt moartea şi am redat viaţa acestui copil, să nu uităm, cu ajutorul lui Dumnezeu. Atâta timp cât îţi lipseşte jumătate din faţă nu poţi fi foarte fericit, dar fericirea are diferite nuanţe şi forme. Vede cu ambii ochi, se poate hrăni, a mers pe picioarele lui acasă, acest copil se va juca cu copii de vârsta lui, va merge la şcoală. A devenit dintr-un muribund sigur, un vieţuitor“, a concluzionat medicul.

De ce face astfel de operaţii? „Eu văd medicina altfel”

teofil-lunguÎntrebat de ce s-a încumetat totuşi să facă această operaţie, pe care colegii săi medici din România au refuzat-o categoric, Teofil Lung a spus:

Eu văd medicina altfel. Obligaţia mea e să prelungesc viaţa tuturor celor care vin spre mine, cât pot. Sigur există deasupra Dumnezeu. Scopul medicinei este să încerce să prelungească măcar cu o zi viaţa aproapelui, dacă se poate cu mai mult e şi mai bine. Acesta e scopul şi nu altele. N-am văzut în viaţa mea pacient să dorească să moară. Fiecare spune: domnule profesor, încercaţi să-mi prelungiţi viaţa. Ei vor să trăiască şi insist că medicii şi lumea trebuie să înţeleagă că aceasta este menirea pentru care intervin eu în aceste cazuri. În al doilea rând, am obligaţia să încerc să-i scap de durere, pentru că în acest caz de cancer durerile sunt infernale şi viaţa e pentru ei un infern. Toate aceste tumori la faţă se ulcerează. La acest copil tumora a trecut de părţile moi şi evolua în cavitatea bucală, copilul nu putea închide gura. Avea o tumoră care sângera continuu în gură, punându-i viaţa în pericol“.

Experienţă în cazurile disperate

Un alt motiv pentru care operează aceste cazuri este experienţa.

Astfel de operaţii nu poţi să le faci dintr-o dată. Eu am o experienţă de 30 de ani de abordare zilnică a cazurilor de cancer. Am avut cazuri extreme care sunt considerate inoperabile şi evoluează foarte bine post operator. Am pacienţi care vin la controale până la 5 ani. La foarte puţini boala recidivează. Vin oameni după 10-15 ani să mă vadă şi mă bucur că-şi desfăşoară viaţa normal. Vorbim de cazuri de cancer în stadii avansate pentru că în cancerul de stadiul 1 rata de succes e de 90%.

Medicul a explicat cum abordeză aceste cazuri.

Înainte de a face operaţia stau de vorbă cu pacientul,  împreună cu familia, şi discut de posibilităţile de tratament pe plan mondial. Eu explic ce se poate face pe plan mondial, în România şi ce pot face eu, să fie în cunoştinţă de cauză. Atunci când nu am o siguranţă nu vând iluzii. Le zic: << încerc să rezolv>>.”

Incredibil: boala a evoluat sub ochii medicilor!

El a mai spus că este inadmisibil ca starea de sănătate a lui Andrei să se fi deteriorat aşa de mult chiar sub ochii medicilor.

Petru mine astfel de cazuri sunt normale, nu e normal că vin în stadiul acesta, e o anormalitate, că trăim în secolul acesta şi sub ochii doctorilor aceste cazuri evoluează fără să ne punem întrebarea ce s-a întâmplat. E o chestiune de morală – chiar dacă nu ştiu ce trebuie să fac în anumite situaţii, am obligaţia, ca medic, să mă interesez ce se poate face în ţară sau afară. Atunci rolul celui care poartă haina asta albă e imens, mai ales când pacientul e la începuturi. Rolul meu e de căpătâi, pentru că s-ar putea ca eu îndrumându-l corect să-l scap de moarte.

Profesorul universitar dr. Teofil Lung, şeful Clinicii de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială din Cluj-Napoca, prestigios specialist român din acest domeniu medical, a acordat un interviu AGERPRES în care vorbeşte despre activitatea pe care o desfăşoară, cu onestitate, de 40 de ani.

AGERPRES: Ce este cel mai greu din punct de vedere uman şi profesional în cariera dumneavoastră, gîndindu-ne că nu fiecare zi este senină în lupta cu patologia oncologică?

Prof. univ. dr. Teofil Lung: Viaţa şi vieţuirea sînt grele. Cine trăieşte pe Pămînt şi crede că a trăi este simplu, nu l-a înzestrat Dumnezeu cu simţul realităţii şi al observaţiei, sau nu a făcut nimic la viaţa lui. Cine încearcă să muncească cinstit şi să îşi cîştige pîinea prin sudoarea frunţii – în orice domeniu, pentru că toate muncile sînt onorabile – constată că viaţa nu este deloc simplă.

159_prof.jpg_256_Eu am scris o carte, “Mantaua lui Hipocrate”, care a fost lansată anul acesta, de Mărţişor, şi a fost bine primită de critica literară şi de cititori, iar revista sibiană “Cenaclul de la Păltiniş” publică, lunar, fragmente din ea. În acest volum vorbesc despre omul politic, cel religios, despre medic, despre anonimii lumii şi despre genii. Am spus în carte că nu există un progres al omenirii, el este doar aparent. Nu sîntem nici măcar mai deştepţi decît predecesorii. Nu este mai prejos decît noi, ca intelect, omul care a descoperit roata, sau focul, nici maiaşii, ori alte culturi fabuloase, care ne pun pe jar, în 2012, avertizîndu-ne, cu 5.000 de ani în urmă, că vom avea parte de o Apocalipsă. Şi lumea ştiinţei şi a neştiinţei intră într-o vrie, că va veni sfîrşitul lumii. Oamenii acelor timpuri de demult făceau astrologie. Noi, cei de azi, facem lucruri pe măsura puterii noastre şi a inteligenţei pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Necazul este că omul zilelor noastre este expus la o serie de boli, în faţa cărora este vulnerabil şi care îi pun viaţa în pericol. Lumea a scăpat de ciumă şi holeră şi a dat peste bolile lumii zise “industrializate şi moderne”, printre care este şi cancerul. Nu numai bolnavul de cancer este în pericol, dar şi medicul care se încumetă să trateze cazuri limită. Pe masa mea sînt, acum, cîteva CD-uri cu persoane cu cazuri imposibile. Eu nu am niciun merit că am premiere naţionale şi mondiale. Nu se pot face premiere de acest gen peste noapte, trebuie să fie în spate o activitate îndelungată, iar a mea este de 40 de ani. Sînt acumulări profesionale de ani şi ani. Cu ceva timp în urmă, în 2006, am realizat, în premieră naţională, o glosopelvectomie, simultan cu o mandibulotomie, adică am scos o mare parte din mandibula bolnavului şi am extirpat limba cuprinsă de cancer. Am reconstruit apoi, microchirurgical, mandibula şi limba. Pacientul a putut vorbi după 21 de zile – o performanţă unică în lume.Am operat pacienţi cu tumori de patru kilograme, gigant, cele mai mari din lume, după o statistică realizată pe ultimii 160 de tumoare1ani. Sînt performanţe naţionale şi internaţionale. Aceşti pacienţi ajung la mine în stadii neoperabile. Sînt purtaţi de la o clinică la alta. Am în faţă, pe birou, dosarul medical al unui tînăr de 40 de ani, care, din 2007, a mers la clinici din Bucureşti, din Tîrgu-Mureş etc. La mine a venit acum, pentru prima dată. Am decis să îl operez, pentru că are o familie, un copil de doi ani. Cînd oamenii te roagă să le prelungeşti viaţa cu o zi sau două, sau cu cîte vrea Dumnezeu, menirea mea de purtător al hainelor albe de medic este să încerc să le prelungesc viaţa şi să îi scap de durere.

Unul dintre lucrurile care îl apasă pe om în vieţuirea lui este durerea. Sînt societăţi internaţionale de terapie a durerii şi de investigaţii ale durerii şi nu degeaba, pentru că, dacă suferim de o boală oarecare şi dacă nu este însoţită de durere, trecerea în lumea de dincolo este mult mai uşoară. Dacă bolnavul are dureri, toate se schimbă în mintea şi comportamentul său şi viaţa i se pare imposibilă. Eu mă lupt cu imposibilul de 40 de ani, cu moartea şi cu durerea omului suferind.

AGERPRES: Copilul cu o tumoare gigant pe o jumătate a feţei, operat de dumneavoastră săptămîna trecută, a recîştigat dreptul la o viaţă normală. Părinţilor li s-a spus, în alte clinici, că fiul lor nu mai are nicio şansă în lupta cu boala de care suferea. Dumneavoastră aţi considerat că băiatul poate supravieţui complicatei operaţii şi are şanse de însănătoşire.

Prof. univ. dr. Teofil Lung: Complexitatea acestei operaţii nu a fost diferită de a precedentei, de acum o lună, la un bebeluş de trei zile, născut cu o tumoare, sau a celei de acum două luni, la un copil cu o formaţiune tumorală gigant. Nimeni nu se încumetă să opereze cazuri atît de dificile, în care, de pildă, baza creierului, ori fosele nazale, ori maxilarele sînt invadate de o tumoare. Copilului de cinci ani i-au fost scoase, miercuri, firele de sutură, merge şi vorbeşte deja. Îi vom face un fel de proteză obturator pînă cînd se va vindeca mai bine, iar după şase luni, un an îl vom supune unei operaţii de reconstrucţie estetică. Copilul va supravieţui. În ceea ce priveşte fetiţa cu tumoarea gigant, ea se află la două luni de la intervenţie şi merge deja la grădiniţă, este veselă şi se joacă. Iată că viaţa merge înainte. Eu încerc să refac, cu ajutorul lui Dumnezeu, un lucru care s-a stricat. Cît reuşesc, îmi spun pacienţii mei. Am primit în aceste zile felicitări pentru operaţia băieţelului de la un pacient de lîngă Beiuş, căruia i-am făcut rezecţia nasului în totalitate, în urmă cu şapte ani. El nu s-a prezentat de mulţi ani la control, însă m-a sunat acum la telefon şi mi-a spus: “Să ştiţi că eu trăiesc”. În primăvara şi vara aceasta a fost o avalanşă de pacienţi care au venit la control, la patru şi la cinci ani după operaţie, şi consultul medical a relevat că nu au nicio problemă.

AGERPRES: Vin la Cluj-Napoca, la dumneavoastră, pentru intervenţii chirurgicale extrem de complexe, copii, tineri sau vîrstnici din toată ţara, cei mai mulţi cu chipul desfigurat de tumori, cu fizionomii de nerecunoscut.

hqdefaultProf. univ. dr. Teofil Lung: Nu mai sînt impresionabil la aspectul fizic al unei persoane. Dar mă impresionează situaţia lui, ştiu imediat că trebuie să mă încumet să îl ajut. Cel mai simplu este să nu te implici. Cînd nu te implici în cazuri de acest gen, nu ai nici insuccese, nici nopţi nedormite, nici creşteri de tensiune, cum mi s-a întîmplat ieri. Este totul mult mai simplu. Sînt colegi care fac perfect operaţii de rutină. Dar sînt de rutină. Problema mare în această profesie este să îţi asumi responsabilităţi în cazurile majore, să pui diagnostic cînd alţii nu pot să îl pună şi să iei măsuri cînd alţii nu pot să o facă. Prin asta ne deosebim unii de alţii. Cazurile uzuale le rezolvă un medic specialist şi aici şi în altă parte a ţării. Dar cînd apari cazuri cărora nu le desluşeşte nimeni începutul şi sfîrşitul, nimeni nu se mai încumetă. Aici este fundamentul despărţirilor noastre. Sîntem medici şi medici, sîntem oameni şi oameni. În tinereţe, eram contrariat că, la un concurs de interpretare la vioară, unde competitorii cîntă aceeaşi piesă, totuşi juriul îl alege pe cel mai bun. Eu nu sesizam diferenţe majore şi mă întrebam cum poţi fi departajaţi. Dar specialistul din juriu sesiza nuanţele, interpretarea diferită a unei note, a unui Si bemol. Şi în medicină este o chestiune de nuanţă. Se spune de multe ori că medicina este o ştiinţă, dar este şi artă.

În chirurgia maxilo-facială este şi artă. Medicina este o profesie grea dacă vrem să înţelegem că, dacă azi sîntem şapte miliarde de oameni pe Terra, sînt tot atîtea reactivităţi. Nici gemenii univitelini, care provin dintr-un singur ou, nu sînt identici. Aparent da, în realitate nu: vor avea reacţii diferite unul faţă de celălalt, vor face boli diferite, vor evolua în viaţă diferit. Astfel stînd lucrurile, trebuie să ai o interpretare pentru fiecare individ. Aici este meşteşugul, arta şi provocarea medicinii. Avem senzaţia că aparatele pot să facă totul şi dăm vina pe lipsa de aparate şi de instrumente de lucru. Pe mine nu mă convinge o astfel de scuză. Am spus acest lucru şi unor colegi din mari clinici europene: la clinica din Cluj-Napoca multe operaţii operatie_citynews_76473600s-au făcut cu trei-patru instrumente şi nu cu o trusă cu 30-40. Eu nu abdic de la principiul că întotdeauna capul dirijează mîna. Dacă nu este minte suficientă, mîna o ia razna, cele două trebuie să se coordoneze. Şi mai este un lucru: inteligenţa trebuie să fie dublată de caracter şi de morală. Dacă nu este aşa, se fac lucruri ce nu sînt onorabile pentru un medic. Nu mă sfiesc să spun acest lucru, pentru că m-am sfiit să o fac ani de zile şi nu a fost bine. Nu aş vrea să se înţeleagă că eu sînt “cel mai ce”, dar sînt un om serios, care a muncit toată viaţa şi nu am confundat niciodată profesia cu politica. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să folosesc politica pentru a promova. Din păcate, azi se practică în fiecare secundă acest fenomen. Eu am muncit ca să devin profesor, am scris cărţi, să mă recunoască studenţii ca dascăl, să nu mă iubească, dar să mă respecte pentru probitatea profesională. Marea problemă a învăţămîntului este aceasta: ca să te respecte tinerii, trebuie să le spui ceva consistent, să ai practica în spatele tău, altfel te prind că vorbeşti fără subiect.

AGERPRES: În biroul dumneavoastră este expus, pe un perete, un tablou sugestiv. Jumătatea stîngă a lucrării prezintă un craniu tenebros, iar cea dreaptă o vază cu flori – viaţa în plenitudinea ei. Contrariile stau mereu alături, ne spune această compoziţie. După o intervenţie chirurgicală care vă epuizează fizic, care vă implică în lupta cu o tumoare benignă sau malignă, ce flori ale vieţii puneţi în vaza vieţii personale, cum reuşiţi să vă remontaţi după o jumătate de zi consumată în blocul operator al clinicii?

Prof. univ. dr. Teofil Lung: Vă voi face o mărturisire: de 40 de ani vin şi plec pe jos de la clinică. Doar atunci cînd plouă abundent iau un mijloc de transport în comun sau un taxi. Duc o viaţă de sportiv. Nu fumez deloc, consum rar alcool, un pahar de vin, şi fac sport. După-mesele mele sînt ocupate, cel puţin de trei ori pe săptămînă, cu un sport pe care îl practic sistematic. Apoi îmi place să merg la vernisajele de expoziţii din muzee şi galerii de artă clujene. Îmi place să răsfoiesc o revistă de ştiinţă sau de literatură, fie că e “Tribuna” de Cluj, fie “Vatra” de la Tîrgu-Mureş. Cu ani în urmă, erau reviste literare de calitate la Bucureşti, acum sînt puţine. Sînt la curent cu manifestările literare şi artistice, cu ce se întîmplă în cultura română. Din păcate, teatrul nu mă mai convinge. Îmi place să trebăluiesc în grădina căsuţei familiei mele. Mă trezesc de o viaţă la ora 5 dimineaţa şi la ora 6 sînt în picioare. Mi-ar place să trăiesc un timp la malul Mediteranei, să înot în apele mării. Îmi place soarele, lumina, îmi displac întunericul şi frigul.

[...]

prof_teofil_lung_08eddc9d6cAGERPRES: Ce vă displace cel mai mult în viaţa cotidiană ?

Prof. univ. dr. Teofil Lung: Prostia. Am scris şi în cartea mea, “Mantaua lui Hipocrate”, că inteligenţa îl ajută pe om să vadă toate relele lumii. Starea naturală a omului este însă de prostie, iar inteligenţa este numai un moment. Prostia şi inteligenţa ne deosebesc fundamental. [...] Prostia este într-o creştere exponenţială. Pe acest aspect se bazează manipularea lumii în direcţiile pe care le vedem azi. Oamenii nu reuşesc să gîndească cu mintea lor, altfel nu ar mai fi manevraţi atît de uşor. Cei ce ne manevrează au scos instrucţia serioasă dintre principiile de evoluţie a individului. La ora actuală, şcoala este un fel de copil vitreg al societăţii, pe care şi-l dispută, teoretic, toată lumea, dar care este, în realitate, neglijat şi persiflat. Toţi politicienii noştri se laudă cu lipsa de performanţă cînd erau elevi, cu chiulul lor de la şcoală, cum fumau, cum se certau cu profesorii, cum rămîneau repetenţi. Argumentul lor este că a fost o şcoală comunistă, dar este fals, şcoala a fost temeinică, serioasă pînă în anul 1989. Dacă reuşea să se transforme din şcoală informativă în şcoală formativă, îşi asigura succesul pentru următorii o sută de ani. O ţară căreia educaţia îi este amputată nu mai are perspective. Nu este bogăţie mai mare pentru om şi societate decît computerul acesta care este cutia craniană. Respectarea regulilor începe de mic copil, dar noi rupem acum aceste paliere şi interpretăm libertatea ca libertinism şi cădem într-o capcană formidabilă, din care nu mai putem ieşi. Subliniez că educaţia este restrictivă, numai cultura este benevolă.

TeofilLungu

Legaturi: