“Principiul puterii” – film documentar [VIDEO subtitrat si rezumat]. IMPERIUL AMERICAN SI SECOLUL FRICII

Documentarul Principiul Puterii – Partea I, Imperiul, realizat de Scott Noble, este un bun prilej sa aruncam o privire asupra “celeilalte fete a lunii”. Traumatizati de oribilul imperialism sovietic, care a macelarit, sistematic, natiunea noastra si a altora (asa cum se poate vedea, de pilda, in seria de documentare Sa nu ne razbunati), dimensiunea de imperiu sau, in termeni biblici, de fiara, a celuilalt hegemon mondial, SUA, ne-a scapat sau a fost diminuata de indepartarea geografica si geopolitica. SUA, pentru multi, a reprezentat visul eliberarii de “ciuma rosie“. Prin acest documentar vom vedea insa ca, sub propaganda superputerii care promoveaza democratie si prosperitate prin economia de piata in lume, se afla aceleasi metehne sangeroase, cinice si nemiloase specifice oricarui imperialism. Un tipar de interventie abuziva se poate identifica din cazurile prezentate: acolo unde interesele economice sau geopolitice sunt amenintate, SUA declanseaza o agresiune propagandistica prin care realitatea e falsificata (inventand pericole imaginare), infatisand conflictul ca o amenintare la adresa democratiei (sau, nu-i asa, a statului de drept) si a libertatii economice (a corporatiilor proprii, desigur). 

E de mentionat ca foarte multe lucruri interesante nu se regasesc in sinteza de mai jos, avand in vedere intinderea apreciabila a filmului. De asemenea, e de retinut faptul ca alte aspecte sunt problematice (a se vedea descrierea de pe canalul youtube). Documentarul incepe cu constatarea ca sfarsitul razboiului rece, in 1989, in ciuda asteptarilor (sfarsitul unei perioade de confruntare intre blocuri militare opuse), nu a adus modificari in cheltuielile bugetare ale SUA catre “complexul militaro-industrial”, respectiv catre marile corporatii producatoare de arme si tehnologii ale razboiului, catre armata si servicii secrete. Bugetul alocat armatei a crescut exponential odata cu atentatele din 9 septembrie 2001, SUA ajungand la o amploare impresionanta a retelei sale de baze militare raspandite pe intreg globul pamantesc. Intrebarea la care incearca sa raspunda documentarul este de ce marile puteri considera de neconceput scaderea cheltuielilor alocate complexului militaro-industrial, chiar si atunci cand traverseaza perioade de pace.

Imperiul

Adam Smith a “profetit” inca din sec. XVIII ca America va ajunge un imperiu. SUA va capata, intr-adevar, proportiile unui imperiu global dupa al doilea razboi mondial, fiind confruntata cu concurenta celuilalt mare imperiu mondial – URSS. Acte ale administratiei americane arata insa ca, cel mai probabil, politica de inarmare a SUA ar fi fost aceeasi chiar si in absenta unui concurent ca URSS. Acest lucru poate fi probat prin evocarea a cinci interventii americane in diverse zone de pe glob, in toate servindu-se pretextul propagandistic al amenintarii sovietice in conditiile in care realitatile locale erau straine de orice legatura cu Moscova:

Iran, 1951

O prima astfel de interventie are loc in Iran, dupa alegerea democratica a lui Mohamed Mossadegh ca premier. Acest lider nationalist punea in pericol interesele companiilor petroliere britanice, dorind sa reduca avantajele pe care acestea le aveau din exploatarea petrolului iranian. Oficialii britanici si americani stiau foarte bine ca Mossadegh fusese adus la putere de o miscare democratica; cu toate acestea, pentru a se opune planurilor de nationalizare, au folosit ca tema propagandistica ideea ca noul guvern este unul dirijat de Moscova. MI5 si CIA s-au coalizat pentru a-l indeparta de la putere pe Mossadegh prin intermediul unei lovituri de stat, inlocuindu-l cu Șahul Iranului. Acesta a instituit un regim sustinut de SAVAK, politia politica iraniana ce a fost antrenata de CIA  inclusiv la capitolul torturi aplicate detinutilor politici. Regimul opersor al Șahului a provocat revolutia islamica iraniana din 1979, intr-o tara in care, anterior acestor evenimente, SUA si Marea Britanie figurau printre puterile straine cele mai populare… Acum, Iranul este un regim teocratic condus de Ayatollahi.

Guatemala, 1954

In Guatemala a avut loc o situatie similara, tot in cazul unui guvern ales democratic. Arbenz, noul premier, dorea sa realizeze o reforma agrara ampla prin care pamanturile sa fie impartite taranilor. Planurile sale au starnit indignarea marilor corporatii americane din Guatemala, cum ar fi compania Rockeffeler United Fruits, care controla 42% din pamanturile tarii. Desi Guatemala nici macar nu avea relatii diplomatice cu URSS, prin intermediul lui Ed. Bernays, fondatorul Relatiilor Publice, guvernul american si corporatia United Fruits au inceput o ofensiva propagandistica menita decredibilizarii guvernului guatemalez pentru asa-zisa relatie cu Moscova. Strategia sa de PR a constat in preluarea modelului folosit in cazul loviturii de stat din Iran si propagarea lui in mass-media americana. Astfel a  inceput o campanie mediatica ce a constat in aparitia de articole in ziare prestigioase si de mare tiraj (New York Times, Times, The Atlantic etc.) si de emisiuni TV in care se vorbea despre pericolul comunist din Guatemala, transformand aceasta tara intr-un front de lupta cu URSS-ul – fara sa fie cazul. Guvernul instalat de CIA s-a remarcat prin brutalitati si atrocitati savarsite impotriva populatiei locale, un adevarat genocid pentru care presedintele Bill Clinton si-a cerut, dupa decenii, scuze…

In razboiul civil ce a urmat, au fost masacrate numeroase populatii indigene, pe baza ideologiei securitatii nationale a“dusmanului din interior” ce trebuie eliminat.  Aceasta ideologie a dus la ruperea unitatii comunitatilor locale si la  intoarcerea oamenilor unii impotriva altora.

Congo, 1961 

Evenimente similare s-au petrecut in Congo, dupa ce Patrice Lumumba a devenit premierul acestei tari. In Africa, vechiul colonialism, care consta in subordonarea si dominarea politica si economica a teritoriilor ocupate, fusese inlocuit de neocolonialism, situatie in care, din punct de vedere formal-politic, colonia isi dobandise independenta, ramanand insa, economic, complet dominata economic de puterea colonialista. Lumumba dorea sa puna vastele zacaminte de minerale sub autoritatea natiunii sale, lucru ce a determinat reactia fostei “metropole” – Belgia, care, asistata de ONU, a intervenit militar pentru a “redresa” situatia. Premierul congolez incearca sa castige, initial, sprijinul SUA si, dupa ce este refuzat, apeleaza la URSS, care intervine nesemnificativ in disputa – indeajuns de mult, insa, incat sa-l determine pe presedintele SUA, Eisenhower, sa decida uciderea lui Lumumba. In paralel, aceeasi masina de propaganda americana s-a pus in miscare pentru a acuza “comunismul” premierului congolez si faptul ca ar fi “marioneta” a sovieticilor.

Grenada, 1983

In Grenada a avut loc o miscare care a cautat sa introduca mai multe masuri sociale contrare pietei libere, cum ar fi invatamant de stat, asistenta medicala, programe de ocupare a fortei de munca etc. Faptul ca noul guvern a cautat sa aibe o politica externa independenta a provocat reactia neoconservatorilor regimului Reagan, iar SUA a invadat tara, pretextand ca vrea sa opreasca o lovitura de stat de tip cubanez din insula.

Teoria dominoului

Atitudinea administratiei americane era justificata prin teoria “domino”-ului: daca o tara din America Centrala va deveni “socialista”, atunci vor deveni si celelalte. Misiunea SUA ar fi fost, asadar, aceea de a impiedica raspandirea regimurilor “dictatoriale” sau “comuniste” si de a raspandi sau apara “democratia”. Problema este ca, statistic, in zona aflata sub controlul sau, SUA a incurajat un numar impresionant de regimuri totalitare care s-au remarcat prin mari incalcari ale drepturilor omului. In realitate, dincolo de invelisul propagandistic, realitatea era urmatoarea: amenintarea reala nu consta in culoarea politica a guvernelor, ci in politicile duse de acestea (cum ar fi reforma agrara a lui Arbenz, de pilda), faptul ca prin aplicarea lor se puneau in pericol interesele marilor corporatii si, daca ar fi fost permise astfel de politici, ar fi putut servi drept precedent sau exemplu pozitiv de celelalte tari din regiune sau care aveau conditii similare in interiorul lor.

Noam Chomsky gaseste atitudinea SUA ca fiind similara cu cea a mafiei care ii pedepseste pe cei care refuza sa-si plateasca taxa de protectie nu atat din cauza banilor aflati la mijloc cat pentru refuzul in sine, exemplul de nesupunere care ar putea deveni contagios. 

Chile, 1973

Pe 11 sept. 1973, in Chile a avut loc o lovitura de stat ce l-a inlaturat pe presedintele Allende, ales democratic, cu generalul Pinochet, sustinut de SUA, ce a instaurat un regim de dictatura si represiune dura. Desi SUA nu avea niciun interes national vital in Chile, administratia Nixon-Kissinger a considerat ca alegerea lui Allende ar putea fi un “virus” contagios si, prin urmare, trebuie eradicat. Regimul Pinochet a aplicat in Chile politicile neoliberale ale Scolii din Chicago inspirate de Milton Friedman, axate pe ideea pietei libere, dereglementare, eliminarea cheltuielilor sociale, vanzarea resurselor naturale corporatiilor internationale pe sume modice etc. Presa internationala a prezentat acest program drept “miracolul economic chilian”. Un “miracol” care reprezinta, de fapt, “doctrina socului”, conform careia numai o criza puternica poate duce la o schimbare reala, structurala, a societatii. 

De fapt, adeptii doctrinei “pietei libere” sunt, cel mai probabil, simpli cinici care se folosesc de acest mit pentru a-si consolida propriile pozitii de putere si influenta. Nu sunt, cu alte cuvinte, niste adepti ai teoriei, ci sunt speculatori, manipulatori ai acesteia. In tarile in care a fost aplicata strict, aceasta ideologie a dus la o grava saracire a populatiei locale si a conditiilor elementare de viata. Au existat astfel de “miracole economice” si in alte tari latino, cum ar fi Brazilia, Mexic si, desigur, Argentina, unde totul a culminat cu o revolta de amploare a populatiei.

Fascismul

Benito Mussolini: “Fascismul ar trebui numit mai degraba corporatism, pentru ca presupune fuziunea dintre puterea de stat si puterea corporatista”. 

Ordinea mondiala de dupa al doilea razboi mondial, elaborata de CFR (Council of Foreign Relations, think-tank apropiat de Departamentul de stat al SUA) sub numele de “marea strategie”,  prevedea instituirea unei pax americana si inlocuirea hegemoniei globale britanice cu cea americana. Strategia continea si ideea limitarii suveranitatii tarilor in functie de pozitionarea fata de aceasta noua ordine economica. Banca Mondiala, FMI, ONU si alte institutii internationale erau vazute ca mecanisme care vor reglementa noua ordine. Marea Strategie prevedea, de asemenea, necesitatea controlarii unor zone din Orientul Mijlociu, din Africa si Asia – in ceea ce priveste resursele si populatia. 

A existat o complicitate tacita intre cele doua centre imperialiste care si-au impartit lumea: SUA si URSS. Documentarul prezinta si “negocierea” dintre Churchill si Stalin cand, pe un servetel de hartie, s-au impartit sferele de influenta ale Vestului si Estului sovietic in tarile din Sud-Estul Europei (respectiv, Romania si Bulgaria 90% influenta sovietica, Grecia 90% influenta britanica). In urma acestei intelegeri, Marea Britanie si, ulterior, SUA, au avut mana libera sa zdrobeasca miscarea comunista locala care, spre deosebire de alte tari (ca Romania) era mult mai puternica si influenta in randul maselor. Au facut acest lucru sprijinindu-se de fosti lideri fascisti. Acelasi tipar de actiune a fost repetat si in Italia, unde puternica miscare de stanga a fost reprimata prin recursul la fosta garda fascista. Scopul SUA era de a-si asigura controlul asupra acestei zone geopolitice, esentiala pentru controlarea Orientului Mijlociu. De altfel, Churchill admirase, initial, “opera” politica a lui Mussolini, inainte ca Italia sa deranjeze interesele anglo-saxone.

Politica de sprijinire a dictatorilor din lumea aflata sub hegemonia SUA a contribuit la ceea ce un critic al politicii presedintelui american postbelic Truman numea instituirea secolului fricii.

Sinteza si comentariu de razbointrucuvant. Orice preluare se poate face doar cu acordul nostru explicit.