SFINTII INCHISORILOR – reportaj “In premiera” (prima parte, VIDEO)
SFINTII INCHISORILOR (I)
Un reportaj uimitor de bine realizat pentru o televiziune mainstream si prezentat in prime-time, pentru sublinierea muceniciei ortodoxe (cu accent pe cea a preotilor) din inchisorile comuniste ale anilor `50:
Participa:
Parintele Iustin Parvu, Parintele Mina Dobzeu, Parintele Nicolae Bordasiu, Parintele Augustin Varvaruc (Aiud), Maica Pangratia Muresan (Mănăstirea Viforâta), Nicolae Purcarea, George Enache (istoric CNSAS), Clara Mares (IICCMER) + despre Sfantul Ilie Lacatusu, sfintele moaste de la Aiud; apare si icoana neo-martirilor pictata de maicile de la Diaconesti.
Reportaj de: Denisa Morariu, Yevgheniya Kironaki
Cea mai premiată producţie a Antenei 3, emisiunea de anchete şi reportaje – “În Premieră cu Carmen Avram“– a revenit duminică, 3 martie, cu un nou sezon.
Echipa emisiunii “În Premieră” a prezentat un reportaj referitor la tăcerea suspectă care învăluie un subiect delicat: miile de preoţi şi de credincioşi martiri ucişi în închisorile comuniste.
“Unii dintre aceştia au caracteristici de sfinţi şi chiar sunt cinstiţi ca atare de prelaţi şi mii de români cu credinţă în Dumnezeu. Însă cineva vrea neapărat să păstreze tăcerea asupra acestui fenomen şi, mai ales, ignoră demersurile care s-au făcut de către unele cercuri ale Bisericii, pentru canonizarea martirilor. Mai grav, adevărul despre ce s-a întâmplat cu oamenii condamnaţi pentru credinţă e în continuare ascuns, victimele zac şi astăzi în gropi comune, neidentificate, în număr necunoscut şi fără cruci la căpătâi’, spune Carmen Avram.
Echipa “În premieră” a aflat cine vrea să ascundă adevărul şi ce interese se află în spatele acestei tăceri.
- Interviu cu Parintele Augustin de la Aiud despre MUCENICII NEAMULUI DIN INCHISORILE COMUNISTE: SUFERINTA, PILDE SI MINUNI. Ce se intampla cu generatia noastra, ce avem noi de facut pentru a invata de la sfintii inchisorilor?
- “Cuvinte din taceri” cu PARINTELE AUGUSTIN VARVARUC despre neo-martirii si sfintele moaste de la AIUD, schitul, manastirea si monumentul de la Rapa Robilor. MINUNI ALE SFINTILOR AIUDULUI (video)
- ”NE-AM DAT LA CAINI”. Interviu exceptional cu actrita MARIA PLOAE despre jertfa martirilor din inchisori. ”TRECEM USOR PESTE CEEA CE N-AR TREBUI SA TRECEM”
- Lectiile EXPERIMENTULUI PITESTI la Scoala de Vara a CSIC: marturii despre REEDUCAREA, PERVERTIREA si SPALAREA CREIERULUI prin TORTURA (video)
- ISTORICUL MARIUS OPREA: Avem sanse sa il gasim pe Mircea Vulcanescu!/ AM AVUT UN MASACRU DE NIVEL KATYN
- IICCMER: campanie de investigatii pentru identificarea ramasitelor MARTURISITORILOR DE LA AIUD
- ARTICOLELE SAPTAMANII (4): Calai, victime, iertare, credinta, eroi, testamente… “NOI NE IUBIM NEAMUL ASA CUM UN COPIL ISI IUBESTE PARINTII”
- SA INCEPEM POSTUL CU GANDUL LA NOII NOSTRI MARTIRI SI EROI!/ Regizorul filmului Portretul luptatorului la tinerete: “AM RETRAIT ACELE SUFERINTE”
- CUM NE CINSTIM MARTIRII?
- Parintele Gh. Metallinos: Ce este SFINTENIA si care sunt CRITERIILE DE CANONIZARE in traditia ortodoxa?
- FORT 13 JILAVA: istorii tulburatoare din inchisoare cu Constantin Iulian, Gheorghe Jijie si altii/ Despre FENOMENUL PITESTI cu Alin Muresan/ BISERICA ORTODOXA SI PRIGOANA COMUNISTA [documentare si interviuri VIDEO]
- VAMESUL SI FARISEUL DIN INCHISORILE COMUNISTE. Ce putem invata pentru viata si vremurile noastre?
- Parintele Aldea despre lectiile esentiale pentru noi ale marturisitorilor din inchisorile comuniste. CE INVATAM DIN CADERILE SI RIDICARILE NOILOR MARTIRI? CUM LUPTAM IMPOTRIVA DIAVOLULUI?
- Cinstirea Sfintilor Inchisorilor a depasit granitele: OASPETI GRECI LA AIUD. In plus: parintele Ciprian Staicu despre MARTIRII PRIGOANEI COMUNISTE (video)
- PARINTELE AMFILOHIE DESPRE JERTFA SFINTILOR INCHISORILOR SI INTOARCEREA LA HRISTOS (video). “Fratietatea in Hristos este unica, pentru ea ne-a creat Dumnezeu!”
- “Comunismul mai are o singura sansa sa supravietuiasca: PRIN URA, PRIN RAZBUNAREA, PRIN RAUL DIN SUFLETELE NOASTRE”
- LUMEA LUI DUMNEZEU, LUMEA MARTIRILOR SI LUMEA BRUTALITATII
- CUI II E FRICA DE SFANTUL INCHISORILOR? Stadiul cercetarilor dupa moastele Sfantului Valeriu Gafencu
- 18 februarie – ziua sfantului inchisorilor. MARTURII DESPRE “BANDITUL MISTIC”, VALERIU GAFENCU DE LA SURORILE SALE, VALENTINA SI NORA/ Marturii inedite despre convertirea unui militian tortionar, Ioan Chertitie, sub inraurirea sfinteniei Fericitului Martir Valeriu (VIDEO)
- Comemorarea lui Ioan Ianolide la Paris. INEDIT: MARTURIA VIDEO A CONSTANTEI IANOLIDE, SOTIA MARTURISITORULUI. Cuvantul IPS Iosif
- INTERVIUL ANULUI: “Adevarul” de vorba cu sfant patimitor in viata, ILIE TUDOR, TATAL LUI TUDOR GHEORGHE: “E de plans. Stii de ce? Mie mi-e frica de primavara care vine… IN TOT E MANA LUI DUMNEZEU”
- ELISABETA RIZEA – simbolul jertfei, nobletii si rezistentei anticomuniste (I)
- “RUGUL APRINS” – Documentar TVR (video)
- MARCEL PETRISOR, marturii despre viata in inchisoare si nu numai la emisiunea TV Cuvinte din taceri (VIDEO)
Tot la “In premiera”:
- PUSTNICII ROMANIEI. “Intre Cer si pamant” (VIDEO)
- PARINTELE ARSENIE BOCA – “UN OM LUMINAT”: emisiunea In Premiera (Antena3) si marturii despre MINUNILE DE LA PRISLOP (video)
- Reportaj In Premiera despre PSIHOZA APOCALIPTICA 2012. Negustorii spaimelor, aventurierii sfarsitului lumii si… profetiile parintelui Arsenie Boca (VIDEO)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Chiar asteptam sa pomeniti ca a fost difuzata aceasta prima parte a reportajului!.. Inafara de un nene care si-a permis sa sublinieze ca in inchisori toti se inchinau aceluiasi Dumnezeu (nu stiu de unde o fi tras concluzia sta, ca din material nu rezulta), si mie mi se pare foarte bine realizat! :>
Dar sa nu zicem “hop” pana nu vizionam si partea secunda! 😕
Oricum.., este frustrant si dezarmant ca unii care nu afirma despre ei insisi ca’s crestini ortodocsi (echipa realizatoare a filmului, adica) sa observe “din afara” si obiectiv, ca ceva nu e in regula cu atitudinea intai statatorilor BOR si, probabil in partea a doua, sa propuna solutii; sau cel putin sa identifice cine si cu ce scop procedeaza astfel. 😕
Cine vrea sa ascunda adevarul ? E foarte simplu : Romania continua sa fie condusa de (fostele) servicii secrete comuniste infiltrate in politica, in justitie, in economie, in Biserica si intarite sub regimul Basescu.
Cum sa vrea napârcile sa recunoasca sfintii ?
Sunt curios, dar foarte curios, dacă în viitorul episod se va vorbi despre presiunile pe care le face Institutul Elie Wiesel asupra promovării martirilor care au avut apartenență/simpatie legionară, presiuni care, cel puțin indirect, se răsfrâng și asupra Sinodului (ex: Valeriu Gafencu și titlul de cetățean de onoare al orașului Tg. Ocna).
Oricare ar fi deznodământul reportajului, sunt convins că interesul tăcerii este departe de a fi cauzat de un singur factor, căci legionarismul nu este singura piatră de poticnire a demersului.
O altă curiozitate este dacă Patriarhia va da vreun răspuns vis-a-vis de concluziile jurnaliștilor, sau dacă va prefera ”strategia” tăcerii.
Cert este că… tensiunea subiectului crește.
Dragoslav, acel ”un nene” este istoricul/cercetătorul George Enache, o personalitate a cărei bună-credință nu este discutabilă și în plus, una din cele mai avizate persoane de la noi din țară care ar putea vorbi despre acest subiect.
Apoi, până la a stabili ce este și ce nu este în regulă cu atitudinea ierarhilor noștri, și până la a emite soluții, este absolut necesar să se inventarieze toate motivele pentru care Sinodul evită subiectul. Abia apoi ne putem pronunța care sunt motivele obiective pentru care se evită subiectul (dacă sunt) și care nu sunt (acestea sigur există).
Subiectul este un pic mai compex decât credem și am vrea.
Spuneam în comnetariul precedent că tensiunea subiectului crește. Am uitat să specific (la modul general) că tocmai această tensiune poate fi factor de precipitare a spiritelor și dezbinare între ierarhie și mireni. Dar… Doamne ajută să fie bine.
Impart aceeasi curiozitate.
Insa cred ca jocurile au fost demult facute. Si nu m-ar mira ca sa asistam cat de curand la o schimbare brusca de atitudine fata de Israel, de sa ne lase masca pe toti.
Si mai cred ca primul semn a fost dat in Argentina, atunci cand Israelul n-a ezitat sa se declare “surprins” de acordul dintre Iran si Argentina. Se poate insa sa ma insel. Dar ma gandesc si la atitudinea Papei de odinioara:
http://www.dw.de/papa-love%C5%9Fte-crunt-%C3%AEn-antisemitism/a-14904552-1
Acum a fost mazilit.
Da, multumesc pentru video, ca altfel nu as fi stiut de el.
Filmul este bun si foarte necesar intr-adevar.
Ceea ce mai mira este ca nu prea se impaca astfel de emisiuni(pentru ca asta nu este singura) cu tenta pro-ortodoxa, si atitudinea clar anti-ortodoxa a pilonilor Antenei 3, gen Mircea Badea, Ciuvica,etc.
Totusi mi se pare ca in documentar se derapeaza apropo de “slujbele facute in comun” si disparitia diferentelor de religie. Ca era o comuniune in suferinta, ca se intelegeau si ajutau ortodocsii cu catolicii, asta nu se poate pune la indoiala, dar am impresia ca asta se confunda cu o acceptare sincretista a derapajelor dogmatice, ceea ce dupa cite am citit eu nu este deloc adevarat.
Totusi dincolo de toate astea….filmul este excelent pentru ca pune in evidenta tocmai ura irationala impotriva credintei. Ura era de fapt satanica, cuvintul nu este pronuntat dar este foarte bine sugerat de chinurile de tip Golgota aratate in film.
@ Petra:
1. Asta fiindca privim lucrurile “structural” si usor conspirationist, iar nu personalist. Exista totusi PERSOANE. Si acolo, si in alte locuri, pot exista persoane favorabile Ortodoxiei, si se vede ca exista si jurnalisti foarte apropiati de cauza sfintilor inchisorilor, a rezistentei comuniste, a nationalismului: vezi Adrian Ursu (sotul lui Carmen Avram), Radu Tudor etc.
2. E singura chestie care bate aiurea, spre ecumenism, dar se intemeia (vezi contextul) pe povestea botezului “ecumenic” al lui Steinhardt. Si acolo, si in alte cazuri (dar nu peste tot, insa ne mai amintim de relatari in acest sens ale pr. Roman Braga), e totusi adevarat ca se slujea (cum se putea sluji acolo) fara prea diferentiere intre ortodocsi si greco- sau romano-catolici. In acea vreme, e de tinut cont, ca si legionarii, si altii, erau, cum am zice astazi, ‘ecumenisti’, nu se facea cam deloc deosebire de catolici. Lucrurile trebuie privite mai larg si contextual, in duh, nu dupa ceea ce stim noi deja astazi (iar ei nu stiau), fara a ne grabi sa judecam dupa litera sau sa luam exceptiile drept reguli.
@admin
Ma intreb ce-ar zice Parintele Iustin Parvu daca ar citi romengleza voastra din titlu. Ce inseamna televiziune mainstream si prezentat in part time ?
Chiar asa de cosmopoliti sunteti ? Si voi stalciti limba romana ? Asa subliniati voi mucenicia ortodoxa ? Cu mainstream si prime time ? Chiar nu va dati seama ca aceasta alaturare de expresii reprezinta o batjocura si la adresa ortodoxiei si la adresa muceniciei ortodoxe si la Parintii supravietuitori ? Multa sminteala produceti ! Imi inghit cuvintele ca sa nu va spun mai multe, atat sunt de revoltata.
@ Adriana:
Doamna scumpa, atat va rugam: nu mai intrati pe siteul nostru! Nicio secunda macar. Va face prea mult rau si e mult prea mult sub nivelul dumneavoastra duhovnicesc. Sa ne aparam de un asemenea delir chiar nu ar avea sens. Daca asta este tot ceea ce ati vazut si ati inteles, va imploram chiar: nu va mai faceti acest rau si nu ne mai faceti nici noua! Va dorim sincer MULTA sanatate! Sa va ajute Dumnezeu!
1. De acord. Sint persoane si persoane. Ma gindeam insa la contextul in care lucreaza, adica la institutie (antenele), care de obicei isi cam pune amprenta sau forteaza un anumit tip de abordare. Probabil ca m-am grabit cu generalizarea….cine stie…
2. Ce-i drept nu am realizat niciodata ca in inchisori exista un astfel de “ecumenism”.
Si probabil ca in contextul exceptional de acolo, intr-adevar nu e important.
“in documentar se derapeaza apropo de “slujbele facute in comun” si disparitia diferentelor de religie.”
Nu cred ca este vorba de un derapaj, in inchisorile comuniste chiar asa s-a intamplat, si cred ca in acele conditii de stress, de batjocura, de neputinta, foame si durere, toti se rugau Lui Dumnezeu, indiferent de confesiune.
Unul este Dumnezeu si o stim bine, este Sfanta Treime, si Acest Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii.
Nu cred ca principalul este “ecumenismul” care ar reiesi din reportaj, ci faptul ca durerea si suferinta le aduce aminte oamenilor ca sunt creati de acelasi Dumnezeu si, mai ales, le aduce aminte sa-si iubeasca aproapele, indiferent de starea lui ! Caci asta a fost porunca Domnului Hristos, pe care pana si noi, ortodocsii, o cam trecem cu vederea….
Restul…sunt vorbe, speculatii…
Domnul sa ne miluiasca pe toti !
@ Petra:
Si filmul cu pustnicii, si cel cu parintele Arsenie Boca au fost foarte bine facute, cu buna-credinta si in duh ortodox. Altele insa nu tocmai. Am scris despre toate. Incercam totusi sa ne bucuram de cele bune, indiferent cine si de ce le-a produs. Sa vedem si episodul urmator, daca vor strica sau nu ce au zidit acum. Probabil vor starni, din pacate, multe patimi si conflicte, fie ca vorbesc, fie ca tac despre legionari, despre sionisti, despre ierarhi… Despre tot ce vor multi sa auda ca sa-si poata alimenta propriile razboaie personale sau colective si ca sa poata deturna desavarsit mesajul martirilor.
Pana una-alta, aceasta ramane o marturisire frumoasa si folositoare, daca ar mai avea cine sa traga azi folos din ceva si daca se mai poate bucura astazi cineva de ceva… In prime-time si in mainstream se afla insa nu sfintii inchisorilor, ci duhurile celor inchisi in propriile obsesii, fariseisme si rautati meschine.
PAX! Adica pace :).Nu tin deloc sa vad lucrurile intr-o tema negativista. Chiar asta este o pozitie la care as renunta, daca, evident, mi s-ar aduce argumente. Pina la urma si reactia mea si a altora poate fi explicata prin faptul ca sintem atit de obisnuiti ca din presa mainstream sa se deverseze tone de dejectii, constant, la adresa Bisericii incit atunci cind vedem si ceva bun, parca nu ne vine a crede ca e adevarat sau sincer.
@ petra:
Ne-am referit la un fenomen mai general si cu reactii nu intotdeauna decente (chiar daca prea… criticiste), ci si destule mult mai violente, inclusiv impotriva noastra – si… doar o parte le-ati putut vedea si voi aici. Oricum, asta se intampla mereu cand e vorba de tema aceasta, din pacate. Si pare ceva sortit esecului si dezbinarii, mai degraba.
Aiudul iar ne’arată
(Şi’acum şi totdeauna),
Cum Adevărul sacru
A biruit minciuna,
Cum viaţa ortodoxă
A fost nevinovată.
Cum dragostea ei sfântă,
Nu cade niciodată.
Cum forţele minciunii
Ucid fără folos,
Luptându-se cu cerul
(Din inimi), cu Hristos,
Cum nu pot stinge duhul
Cu moarte’nfricoşată.
Cum Adevărul vieţii
Nu cade niciodată.
Minciuna comunistă,
(Slăvită), a apus,
Zdrobită de’Adevărul
(Martiric) în Iisus.
Că’n El dau mărturie
Martirii totdeauna,
Şi-n El, ortodoxia,
Va birui minciuna.
În El, şi noi (urmându-i),
Vom dovedi credinţă,
Zidindu-ne lăuntru
În sfânta pocăinţă.
Vom dobândi lumina
(Şi toată vrednicia),
Ce ne-o oferă Domnul,
TRĂIND otrtodoxia,
Spre’a ne întoarce iarăşi
La cinste şi dreptate.
Spre’a ne spăla lăuntru
De grelele păcate.
Să ne cinstim martirii
Trăind ortodoxia,
Ce poate să salveze
Pri’ntrânsa ROMÂNIA.
Să ne’asumăm calvarul
Ce ispăşeşte vina,
Prin lipsuri şi’umilinţe
Că ne re’aduc lumina.
Să ne cinstim martirii
Că-n preţul jertfei lor
Avem azi libertate
Şi har mântuitor.
Zilele trecute am rasfoit “Patericul românesc”, lucrare îngrijită de părintele Ioanichie Bălan. Întrebarea care mi-am pus-o este de ce nu apare nimic despre părintele Arsenie Boca. Părintele Serafim Popescu de la Sâmbăta, care a murit după părintele Arsenie apare în lucrare, deci nu este vorba de perioada în care a trăit. La fel apare şi părintele Cleopa. Eu chiar nu înţeleg! Cine s-a opus!
@ Sanziana:
E vorba de controversele din acea perioada si despre parerea negativa a parintelui Ioanichie (si a altor parinti) – dupa parerea noastra datorata in mare parte unei campanii bine ticluite a securitatii de compromitere in sansul Bisericii a incomodului parinte Arsenie, careia i-au cazut “victime” si cativa alti parinti mari – subiect despre care s-a vorbit, din pacate, mult si urat pe internet, iar noi nu am vrea sa revenim si sa dezgropam o pricina de sminteala. Chiar nu are sens. Dupa parerea noastra, prin toata lipsirea de recunoastere pamanteasca, parintele Arsenie si-a arvunit mai mare slava dupa moarte.
Eu chiar nu am stiut de aceea am intrebat. Nu am indraznit sa-l banuiesc pe parintele Ioanichie si m-am gandit ca s-a cerut din alta parte aceasta omisiune. Acum m-ati lamurit. Am mai vazut ca nu apare nici parintele Lavrentie de la Frăsinei, pe care il consider Sfant.
De departe patericul românesc nu este o lucrare exhaustivă pentru că nici părintele Ioanichie nu cred că a gândit patericul la un nivel atât de mare. Este o lucrare de referință dar golurile sunt destule, și asta nu din vreo vină imputabilă. Ca să se inventarieze toți părinții cu viață îmbunătățită din România, pe o perioadă de zeci/sute de ani… e nevoie de eforturi imense și mai ales în echipă. Ori ceea ce a făcut părintele Ioanichie, mai mult de unul singur, este chiar exrtaordinar de mult pentu un om.
Apropos de chestia asta, cu lipsurile… punem accentul aproape în exlusivitate pe sfinții închisorilor din perioada comunistă, uitând că defapt Biserica are martiri (câți oare Doamne?) încă din timpul prigoanei hortiste, apoi cea carlistă, apoi represiunea antonesciană și mai apoi cea comunistă.
S-au succedat prigoanele una după alta și Biserica nu a avut răgazul de a-și cerceta martirii de după Primul Război Mondial până la căderea comunismului.
Abia acum ne dezmeticim.
Dat fiind că s-au pierdut atât de multe informații (ca potențial) consideră că ceea ce mai putem afla este doar vârful ice-bergului, căci restul îl va descoperi Dumnezeu la sfârșitul veacurilor.
Dar măcar vărful să-l scoatem la lumină.
28 februarie: Cuviosul Mărturisitor Marcu Dumitrescu, monahul (1910-1999)
Fragmente:
[…]
“Am fost adus la Bucureşti, la anchetă. Aici, printre multele mijloace de tortură s-a folosit următorul: mă întindeau pe o masă mai lungă şi mai lată, unul mă ţinea de cap, doi de mâini, doi băteau cu două cauciucuri foarte grele pe tot corpul, şi doi cu două răngi de fier peste tălpile încălţate. Dar nici nu am răsuflat, nici nu m-am văitat în vreun chip, încât cei ce mă băteau au crezut că am murit. Şi ca să-mi revin, mă luau de păr şi mă băgau într-un lighean cu apă şi mă dădeau cu capul de pereţi. Tot ca să-mi revin… Sistemul ăsta l-au folosit două-trei zile. Văzând că rezist, mă chinuiau într-un demisol al Siguranţei: au scos paturile de scândură care erau acolo şi a rămas un fel de gunoi de sub priciuri. M-au legat de mâini şi de picioare cu lanţuri, cu mâinile la spate şi mi-au băgat o putină cu murdării pentru necesităţi. Dar cum puteam s-o folosesc când eram legat de mâini şi de picioare? Şi aşa m-au ţinut câteva zile legat”.
Pentru că nu vorbea, a fost bătut fără număr: „Am numărat până la 200, după care am pierdut numărătoarea. Însă n-am scos nici un geamăt. Dar, spre diferenţă de Părintele Dimitrie Bejan, care era preot şi pe care îl acoperea Darul, nesimţind nici o durere de la lovituri, eu le-am simţit pe toate până în vârful creierului. N-am scos însă nici un cuvânt, având, şi atunci, şi după aceea, marea grijă să nu pârăsc pe cineva. De aceasta mi-a fost cel mai frică: să nu scap un cuvânt despre cineva. Atât de mult m-au bătut, că, deşi fiecare dintre ei băuse câte o sticlă de votcă înainte de a mă tortura, au obosit, căzând neputincioşi. Darul lui Dumnezeu m-a ţinut. De atunci am primit porecla de «Fachirul»”.
Un chin groaznic a fost acesta: văzând că nu spune nimic, au luat un cuţit cu vârful foarte ascuţit şi, ţinându-l de lamă, au început să-l străpungă peste tot, pe abdomen, pe torace, pe mâini, pe picioare cu vârful cuţitului, dar n-a scos nici un cuvânt.
Scăpând de torturi şi-a revenit încât se mirau toţi. Aceasta era puterea rugăciunii, ajutorul lui Hristos Care era cu el.
A doua arestare a suferit-o la Chişinău, tot pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară şi puţin a lipsit să nu fie executat după cedarea Basarabiei, 1940. După lovitura de stat a lui Antonescu în ianuarie 1941, când legionarii au fost înlăturaţi şi arestaţi în masă, Constantin Dumitru a fost închis din nou, ca ajutor al şefului de judeţ Prahova.
[…]
în primăvara lui 1956 a fost pus în libertate şi a intrat în mănăstirea Cernica, recomandat de părintele Benedict Ghiuş. Face ascultare la vite, la porci, la oi, la seră, la vie şi la grădină. Ajunge la Slatina la 15 august 1957 unde se afla duhovnicul său, părintele Arsenie Papacioc. În 1958 a fost însă din nou arestat alături de părintele Arsenie şi dus la Ploieşti în procesul prahovenilor (legat de Miti Dumitrescu). L-au anchetat 18 luni. Condamnat şi închis la Aiud.
La sfârşitul lui iulie 1964, printre ultimii care a părăsit Aiudul a fost şi fratele Constantin Dumitru. De aici a plecat la Sihăstria. A fost rânduit chelar, iar apoi stuparul mănăstirii. A fost călugărit prin 1972-73.
Se spune că iubita lui l-a aşteptat nestrămutat, iar când a ieşit din închisoare şi a intrat în mânăstire din dragoste pentru Hristos şi oameni, a făcut şi ea asemenea, tot din iubire.
La Sihăstria şi-a continuat viaţa de nevoinţe, fiind prezent la toate slujbele, până prin 1994-95, când nu a mai putut face zilnic efortul acesta. De atunci şi-a luat ca nevoinţă să împlinească pravila Bisericii la chilie, pe lângă Psaltirea ce o citea într-o zi. Stătea 13 ore pe zi la pravilă, iar restul zilei şi al nopţii petrecea cu rugăciunea minţii şi cu ostenelile stupăritului.
Din două în două ceasuri pomenea câteva sute de pomelnice la Psaltire, cam un sfert din totalul pomelnicelor din Sihăstria. Lângă cuvioşia sa duhurile rele nu mai aveau putere. Sfinţea locul unde trăia sau unde apărea prin simpla prezenţă.
Părintele spunea: „Trei lucruri m-au ţinut: firea, pe care am moştenit-o de la mama…, voinţa personală şi, mai mult decât acestea două, Darul lui Dumnezeu… Dar am cedat totuşi, leşinând, când, altădată, l-au adus pe un camarad şi l-au bătut în faţa mea…”.
Zicea că i s-a arătat Mântuitorul Hristos de trei ori în viaţă. Spovedindu-se la părintele Cleopa, cu vreo lună înainte de moartea acestuia, părintele Cleopa l-a petrecut câţiva paşi pe părintele Marcu şi a spus celor de faţă: „Îl vedeţi? Aista-i cel mai mare duhovnic al Săhăstriei!”.
Ucenicul său, monahul Filotheu, spune despre el:
„Dacă mă întreabă cineva cum mi-l aduc aminte pe Părintele Marcu, primul lucru pe care îl pot spune este că niciodată nu l-am găsit pe acest Sfânt, fie că era zi, fie că era noapte, fie că era pe cerdacul chiliei ori printre stupii din faţa casei, fie că era în chilie pomenind pomelnice ori citindu-şi pravila, fără lacrimi în ochi. De fiecare dată când veneam, îl vedeam cum i se luminează faţa, mă binecuvântează şi apoi, cu un gest discret, îşi ştergea lacrimile de pe obraz” (din vol. „Mărturisirea unui creştin. Părintele Marcu de la Sihăstria”, de m. Filotheu Bălan).
Părintele Marcu dobândise darul înainte-vederii. Astfel, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, trăind izolat ca de obicei, când a coborât la biserică, dintr-o discuţie cu un monah s-a dovedit a şti prea bine ce se întâmplase cu ţara aceasta.
A trecut la Domnul senin la suflet şi chip în ziua de 28 februarie 1999, ca un sfânt. A fost printre cei mai prigoniţi şi mai chinuiţi dintre victimele martirice ale României secolului XX. A fost aşezat undeva lângă mormântul fostului stareţ ieroschim. Ioanichie Moroi, îngropat fără sicriu, doar în rasă.
[…]
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/02/29/parintele-marturisitor-marcu-dumitru-dumitrescu-fachirul-rugaciunii-si-al-lacrimilor-si-tu-poti-cadea-in-prigoana-daca-nu-te-ajuta-harul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/01/parintele-marcu-de-la-sihastria-11-ani-de-la-trecerea-la-viata-cea-vesnica-28-februarie/
Doamne, ajuta!
Am citit intr-un comentariu pe site-ul dvs, scris de sora Magda, despre Anton de Padova, in care scrie ca nu i-a putrezit limba pentru ca a blestemat ortodoxia:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/06/10/de-la-iadul-fatarniciei-si-al-inselarii-la-dorul-dupa-dumnezeul-cel-viu-stiri-religioase-si-recomandari-duhovnicesti-7-10-iunie-2010/
Am vorbit cu parintele meu duhovnic despre acest lucru si m-a rugat sa aflu neaparat sursa acestei informatii, care i-ar scoate pe unii ortodocsi din acesta ratacire.
Este foarte important de stiut si argumentat in discutiile cu cei care inca i se inchina si tin postul martea.
In Banat si Ardeal este inca foarte raspandita aceasta evlavie nefireasca, in cazul crdinciosilor ortodocsi. Chiar am avut discutii aprinse cu unele persoane incercand sa-i conving ca evlavia trebuie sa o avem pentru Sfintii dati de Sfanta Credinta Ortodoxa.
Eu insami, nascuta in Ardeal, in copilarie, tineam post martea, impreuna cu mama mea… Ajutor insa nu am avut.
Va multumesc din suflet!