INVIDIA FACEBOOK: noua maladie sociala/ Graph Search: aplicatia care “DESCHIDE LUMEA”/ Facebook folosit pentru DIAGNOSTIC PSIHIATRIC?/ Google NE TOARNA pe rupte AUTORITATILOR (stiri internet)

27-01-2013 10 minute Sublinieri

  • Adevarul:

Invidia declanşată de Facebook, cea mai nouă maladie socială

Mărturiile ilustrate ale vacanţelor prietenilor, ale succeselor din diverse domenii şi pozele idilice de familie postate cu îndârjire pe Facebook au efecte secundare asupra utilizatorilor: le declanşează sentimente de nefericire şi de singurătate, conform unui studiu realizat de cercetători germani.

Un studiu realizat în colaborare de două universităţi germane a descoperit toate semnele invidiei agresive în rândul utilizatorilor celei mai mari reţele sociale a planetei. Mark Zuckerberg a pus bazele unei platforme de comparaţii sociale fără precedent, conform cercetării.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că o treime dintre utlizatorii Facebook s-au simţit mai rău după ce şi-au accesat contul, mai nesatisfăcuţi de propriile lor vieţi. Cei mai afectaţi au fost acei oameni care şi-au lecturat fluxul de informaţii de la prieteni, fără să adauge conţinut propriu sau să interacţioneze în vreun fel cu cei din liste, informează chicagotribune.com.

„Am fost surprinşi de cât de mulţi oameni au parte de experienţe negative pe Facebook, în care invidia resimiţită îi face să se simtă singuri, frustraţi sau furioşi”, a declarat cercetătoarea Hanna Krasnova de la Institutul de Sisteme de Informare din cadrul Universităţii Humboldt, din Berlin, citată de Reuters.

Utilizatorii invidioşi se deconectează

Una dintre reacţiile avute ulterior de aceşti oameni este aceea de a închide site-ul sau, cel puţin, de a-l folosi mai puţin. Cercetătorii au argumentat astfel şi speculaţiile că Facebook ar fi ajuns la punctul de saturaţie pe unele pieţe.

Cel mai „veninos” măr al Discordiei este reprezentat de fotografiile din vacanţe. Utilizatorii care îşi informează exhaustiv şi ilustratat toţi prietenii despre cele mai mici şi mai pitoreşti detalii ale vacanţei lor cauzează cele mai concentrate resentimente în rândul cunoscuţilor care suferă de „invidia Facebook”. Aceste fotografii au cauzat peste jumătate din toate incidentele generate de invidie pe reţeaua socială.

Interacţiunea socială este, paradoxal, una dintre cele mai comune cauze care declanşează invidia utilizatorilor. Aceştia compară, de exemplu, câte felicitări primesc prietenii lor de ziua lor, sau câte postări sunt apreciate sau comentate.

„Urmărirea pasivă declanşează sentimente de invidie, utilizatorii sunt geloşi, în principal, pe fericirea altora, pe felul în care aceia îşi petrec vacanţele şi socializează”, au scris cercetătorii îm studiul intitulat „Invidia pe Facebook: ameninţarea secretă la nivelul de satisfacţie a vieţii utilizatorilor?”, publicat ieri.

Facebook, un mediu stresant

Invidia este omniprezentă pe reţelele sociale, şi aceasta subminează satisfacţia resimiţită de utilizatori. Cei mai invidioşi dintre aceştia au, în medie, 35 de ani. Această categorie de utilizatori este cea mai predispusă la a invidia fericirea familială. Femeile, pe de altă parte, sunt geloase pe conţinutul care demonstrează atractivitatea fizică.

Aceste sentimente îi determină pe unii utilizatori să îşi cosmetizeze conţinutul postat şi să-şi laude mai mult realizările pe Facebook, pentru a se pune într-o lumină mai bună. Cărbaţii tind să se promoveze mai mult, în timp ce femeile îşi accenuează aspectul fizic şi viaţa socială activă.

Concluziile cercetătorilor se bazează pe două studii, în care au fost implicaţi 600 de utilizatori. Rezultatele vor fi prezentate şi la conferinţa despre sistemele de informaţii din Germania, în luna februarie.

Primul studiu a analizat proporţia în care se produc incidentele cauzate de invidie, scopul şi natura acestora. Cel de-al doilea a analizat legătura dintre utilizarea pasivă a reţelei sociale şi gradul de satisfacţie al utilizatorilor.

Deşi voluntarii implicaţi în studiu sunt germani, cercetătorii susţin că aceste rezultate pot fi considerate valabile la nivel global, invidia fiind un sentiment universal cu potenţialul de a afecta utilizarea reţelei sociale.

„Din perspectiva furnizorului, descoperirea noastră semnalează că utilizatorii percep frecvent Facebook drept un mediu stresant, fapt care ar putea, pe termen lung, să constituie o ameninţare pentru sustenabilitatea platformei”, au concluzionat cercetătorii.

FOTO Faţa întunecată a Facebook Graph Search: „Bărbaţi însuraţi cărora le plac prostituatele“ şi alte căutări „de ajutor“

Cum sună: „Femei singure, interesate de bărbaţi şi cărora le place să se îmbete“? Dar cum sună: „Mame catolice din Italia cărora le place Durex“? Acestea sunt doar două întrebări la care Facebook, prin motorul de căutare Graph Search, poate să răspundă.

Facebook şi-a lansat în urmă cu o săptămână un motor de căutare destinat interconectării utiizatorilor în cadrul reţelei sociale. Accesul este încă restrâns doar la SUA, alţi utilizatori fiind trecuţi pe o listă de aşteptare. Totuşi, un utilizator – Tom Scott – a primit acces, a încercat serviciul şi a descoperit ceva întrucâtva interesant.

El a căutat tot felul de termeni: evrei, catolici, bărbaţi din Teheran, Durex sau rasism şi a văzut ce îi întoarce motorul de căutare social. Două dintre întrebări şi la care există răspuns le-am spus deja. Lista poate continua cu: „Bărbaţi de rit islamic interesaţi de bărbaţi în Teheran, Iran şi Facebook a oferit câteva rezultate, peste 1.000 de oameni, mai exact.

Mark Zuckerberg, cofondatorul Facebook, a spus la evenimentul de prezentare a Graph Search că prin acesta oamenii vor găsi oameni mai uşor. O promisiune destul de serioasă, dar se pare că această găsire se poate face la orice nivel. Au apărut chiar după prezentarea motorului de căutare critici conform cărora intimitatea nu va mai fi la acelaşi nivel, dar cum funcţionalitatea nu este disponibilă unui număr mare de oameni, nu s-au văzut rezultatele acelor critici.

Tom Scott a identificat câteva şi a intuit şi o posibilă mustrare: „Nu le dai idei guvernelor represive?“. El spune că nu. Fac pariu că ei deja au venit cu propriile idei de cum să folosească acest motor de căutare şi au făcut deja câteva căutări. Aceste căutări pe care le-am făcut eu au fost sugerate la momentul lansării Graph Search, în urmă cu o săptămână.“ Într-adevăr, Facebook Graph Search deschide lumea, dar după cum se poate vedea, o face într-un mod care poate dăuna utilizatorilor.

Scott şi-a publicat rezultatele căutărilor sale pe site-ul Tumblr „Actual Facebook Graph Searches“. Este posibil ca Facebook Graph Search să fie şi un lucru bun, oamenii vor învăţa prin astfel de situaţii că nu este tocmai bine să spui totul în online. Dar până la un aşa moment, dacă Graph Search ar fi în funcţiune acum, ar putea găsi bărbaţii însuraţi care caută prostituate. Deocamdată sunt doar 100 de utilizatori.

Facebook Graph Search deschide lumea, dar modul în care o face ar putea dăuna utilizatorilor şi mediului online

Facebook şi-a prezentat, în urmă cu o săptămână, ultima idee: Graph Search. Este un motor intern de căutare printre oamenii reţelei sociale, printre pozele lor, interesele şi cam tot ceea ce mai ţine de ei. Dincolo de a fi un mod foarte bun de a spori conexiunile interumane, Graph Search nu vine fără dileme.

Facebook este o reţea socială mare cu peste un miliard de oameni care discută, împărtăşesc şi creează legături constant. Toate astea, pentru Facebook, înseamnă date. Date multe, date care trebuie stocate, date prin care oamenii trebuie să găsească cu uşurinţă ceea ce caută. Graph Search vine să răspundă întrebării „Şi eu cum găsesc ceva în tot haosul acesta?“. Conform lui Mark Zuckerberg, va face acest lucru într-o manieră formidabilă. Totuşi, a găsi orice în mediul online nu este totul.

„Urma“ pe care ai vrea-o acoperită

Internetul, în acest moment, este ca un univers care ţine minte totul. Tot ce n-ai şters, adică. Profesorul Viktor Mayer-Schönberger, de la Institutul de Internet al Universităţii Oxford, a fost preocupat de acest subiect şi a scris o carte despre persistenţa memoriei în spaţiul virtual. În „Delete: The Virtue of Forgetting in the Digital Age“, Mayer-Schönberger notează că o societate unde totul e înregistrat va lega oamenii permanent de acţiunile lor trecute, escapismul devenind imposibil. „Fără a putea uita, iertarea e aproape imposibilă“, a spus acesta.

Mayer-Schönberger are şi o perspectivă cel puţin interesantă despre motorul de căutare, şi anume că „probabil Google ştie mai multe acum despre noi, decât probabil ştim noi“. Numai că nu e vorba doar de Google, ci şi Facebook este în acest joc, iar această reţea socială are acces la cele mai multe lucruri personale pe care utilizatorii le-au dat de bunăvoie, pe când Google le-a obţinut prin agregarea rezultatelor din mai multe surse.

În cel mai rău caz, Graph Search transformă utilizatorul obişnuit de Facebook într-un „insomniac“. Vrei să ştergi unele lucruri despre tine, dar nu poţi. Cineva te-a etichetat într-o poză, cineva te-a numit într-un comentariu, cineva te are într-o listă sau într-un grup, ai comentat, ai etichetat şi ai apreciat la rândul tău. Şi poate că în Facebook nu este deloc rău că ai făcut toate aceste lucruri, este un mediu cât se poate de deschis – cât timp nu treci peste regulile Facebook -, dar în realitate e altceva.

O lume mai deschisă la (aproape) orice

Una dintre sintagmele folosite de cei de la Facebook pentru a-şi promova motorul de căutare a fost că lumea devine astfel mai deschisă, mai conectată. Da, devine deschisă la împărtăşit experienţe, amintiri şi aprecieri, dar nu devine mai deschisă şi în ceea ce priveşte prejudecăţile.

Spre exemplu, paginile pe care le apreciez în acest moment pe Facebook sunt destul de dosite. Sunt accesibile de pe profilul meu, dar sunt grupate pe ani ori câteva sunt scoase în faţă. Dacă aş avea un cont de cel puţin patru ani, deja căutarea ar fi mai anevoioasă pentru cineva care ar dori să afle mai multe – în cazul unui interviu de angajare. Şi poate unele pagini mai apăreau în cazul anunţurilor sponsorizate, dar numărul este destul de restrâns. Graph Search uşurează enorm această muncă, ai nevoie doar de câţiva termeni pentru a ajunge, din câteva rezultate, la ceea ce te interesează.

TechCrunch“ a mers mai departe cu acest raţionament şi a spus că vor fi oameni care se vor lovi de activitatea altora, dar fără a-i cunoaşte. Un loc comun, o poză geolocalizată în acelaşi parc, etc. Posibilităţile sunt destul de mari de interacţiuni aleatorii. Acesta nu e un lucru deloc rău pentru Facebook care pe acest fundament îşi pregăteşte viitorul, dar nu înseamnă că şi impactul asupra oamenilor este la fel de prielnic. 

Acelaşi Mayer-Schönberger a mai declarat, într-un editorial pentru „Washington Post“, că uitarea este esenţială pentru a creşte, a învăţa şi pentru a ierta. „Trebuie să apreciem şi să conservăm această funcţie a uitării pe care o are umanitatea. Pentru a reuşit asta, s-ar putea să fie necesară modificarea acestor unelte digitale pe care le avem. Spre deosebire de creierul nostru, acestea pot fi refăcute.“

Între rezultatul cerut şi cel livrat

Matt Asay, de la „ReadWrite“, a caracterizat Graph Search drept zgomotos. Cineva vede că îţi place un anumit film şi te bate la cap să-i spui cum e sau să-i recomanzi un cinema sau, dacă vrea să te cunoască mai bine, te-ar putea invita la film pe baza preferinţelor afişate până atunci. Pe de altă parte, dacă ai mâncat într-un anumit loc, oamenii te-ar putea întreba cum este, ce le recomanzi, cât costă.

Exemplele de mai sus sunt, de cele mai multe ori, discuţii pornite din nevoia de a spune ceva, dar fără a avea un subiect concret. Graph Search înlesneşte conversaţia oferind un subiect comun. Dar vrei să discuţi pe baza acelui subiect? Şi dacă da, cu cine? Potrivit luiRobin Dunbar, între maximum 150 de prieteni nu te simţi stânjenit şi te poţi purta cât mai natural cu putinţă. Cu unul dintre aceşti 150 de oameni poţi şi vrei să discuţi despre ultimul film sau poţi împărtăşi cu ell impresii despre diverse locuri de vizitat sau restaurante bune.

Utilizatorii au cerut o căutare mai bună de la Facebook, dar nu au cerut să afle ceea ce nu-i interesează. „Uite, poţi afla că prietenul Ion Popescu este rasist, îi place mâncarea tradiţională,  apreciază pozele cu pisici şi în excursii se duce pe Valea Prahovei“ – este un rezultat pe care l-ar putea întoarce Facebook Graph Search. Totuşi, tu ai căutat doar „ion popescu“ pentru a-l găsi pe colegul din liceu şi pe care vrei să-l adaugi în lista virtuală de prieteni.

Cercetătorii au descoperit o legătură între Facebook şi o boală psihică. Tiparul sinuciderilor este următorul pas

Activitatea de pe Facebook nu este utilă doar pentru a şti ce mâncare a cerut la restaurant un prieten, la ce film a mai fost alt prieten sau ce melodie e la modă. Un studiu recent arată că există o legătură între activitatea pe Facebook şi o anumită boală mintală. Iar o altă echipă de cercetători vrea să coreleze sinuciderile cu aceeaşi activitate din reţea.

O analiză a modului în care un om activează pe Internet, în special pe reţelele sociale, ar putea ajuta terapeuţii în tratarea anumitor dezechilibre psihice, notează „CNet“. Cercetătorii de la Universitatea din Missouri au descoperit o legătură între scăderea activităţii pe Facebook şi anhedonia socială. Această boală psihică se manifestă prin incapacitatea de a simţi plăcere din activităţi presupuse plăcute.

Studiul a fost denumit „Social networking profile correlates of schizotypy“ şi în cadrul acestuia au fost urmărite conturile a 211 studenţi. Scorurile pe care aceştia le-au reuşit au fost înregistrate pe scala anhedoniei, aberaţiei perceptuale, tendinţei de paranoia şi pe cea a creaţiei ideilor (ideaţiei). Aberaţia perceptuală şi ideaţia magică sunt abateri psihice şi credinţe nenaturale.

În urma studiului s-a descoperit că cei care au un scor mare pe scala anhedoniei au mai puţini prieteni pe Facebook, mai puţine poze cu ei şi necesită perioade mai lungi de timp decât media pentru a discuta cu prietenii lor. Totuşi, scorul e independent de volumul de mesaje publicate de prieteni. Ideea generală este că pshilogii şi psihiatrii s-ar putea baza şi pe activitatea de pe Facebook pentru a obţine mai multe informaţii decât cele furnizate doar de pacient. 

Frumuseţea activităţii din reţelele sociale folosită drept unealtă în diagnosticarea deviaţiilor de natură psihică este că înlătură unele dintre problemele asociate cu auto-descrierea pacientului. De exemplu, răspunsurile depind de memoria persoanei care poate sau nu să fie bună.

Elizabeth Martin – conducătoarea studiului

Tiparul sinuciderilor, în fluxul de pe Facebook

Dincolo de statutul sentimental, dincolo de pozele cu animalul de companie sau de cele muzica preferată a prietenilor, Facebook mai prezintă şi gândurile unui utilizator, ascunse mai bine sau mai puţin bine. Şi reţeaua socială are „pe mână“ o bază de date imensă care poate fi folosită pentru a creiona un tipar al utilizatorului şi din care pot fi indentificate modele de lucru pentru cei care cercetează sinuciderile.

Facebook a început să ofere o parte din baza sa de date către „Save“, un grup dedicat prevenirii sinuciderilor. Pentru început, cercetătorii vor studia aproximativ 20 de oameni dintr-un comitat din Minnesota care au murit prin sinucidere, notează „Bloomberg“.

Potrivit lui Dan Reindenberg, directorul organizaţiei „Save“, această cercetare ar putea prezenta noi piste de urmărit în cazul oamenilor susceptibili sinuciderii. De urmărit vor fi mai mulţi factori, printre care lungimea între mesajele publicate şi limbajul folosit în postări. Până la această colaborare, cercetătorii se bazau doar pe conturile furnizate de familie sau prieteni.

Prietenii, de regulă, nu întreabă anumite lucruri din teama de a nu fi invazivi. Dacă vedem ceea ce se întâmplă, i-am putea învăţa ce anume să urmărească.

Dan Reindenberg

(…)

Google îţi dezvăluie secretele, la cererea autorităţilor, şi o recunoaşte

Google a oferit anul trecut aproape toate informaţiile confidenţiale ale utilizatorilor solicitate de autorităţi, conform celui mai recent raport de transparenţă făcut public. În 88% din cazurile în care solicită acest lucru, autorităţile americane vor putea accesa conturile de e-mail ale utilizatorilor, conform raportului. SUA conduce în acest clasament, cu aproape 15.000 de solicitări de dezvăluire a informaţiilor private înaintate către Google doar în ultimele trei luni.

Următoarele ţări în topul celor cu cele mai curioase autorităţi care vor să ştie ce fac oamenii pe Google  sunt India, Franţa, Germania şi Marea Britanie. Autorităţile cer datele utilizatorilor Google mai mult ca niciodată şi, în majoritatea cazurilor, fără a începe procedura cu un mandat care să le justifice solicitarea, scrie huffingtonpost.com.

Din luna iulie şi până la sfârşitul anului, Google a primit, doar din partea autoriăţilor americane, 8.348 de solicitări de date confidenţiale, în legătură cu 14.791 de utilizatori sau conturi din SUA, cu 34% mai multe cereri decât în 2011. Google dezvăluie informaţiile referitoare la cererile autorităţilor de trei ani, fiind unul dintre puţinii furnizori de servicii de e-mail care face acest lucru. În tot acest interval, numărul solicitărilor a crescut, odată cu numărul total al utilizatorilor, de altfel.

Autorităţile solicită parolelele conturilor de Facebook

Una dintre solicitările primite cel mai frecvent de reprezentanţii Google se referă la datele conturilor de pe Facebook ale utilizatorilor. Şi aceasta, fără ca multe dintre solicitări să fie adresate conform procedurilor legale.

Google refuză să dezvăluie informaţiile utilizatorilor în 12% din cazuri, conform informaţiilor oferite de directorul departamentului legal al companiei. Tendinţa este îngrijorătoare, conform specialiştilor: au fost respinse aproape de patru ori mai multe solicitări în ultimele şase luni faţă de prima jumătate a anului 2010.

„Jos pălăria, Google, pentru publicarea unor informaţii atât de importante. Datele arată nu numai că solicitările reprezentanţilor legii au sărit în aer, dar şi că proporţia cererilor nefundamentate legal ar putea creşte”, a spus Greg Nojeim, consultant la organizaţia nonprofit Center for Democracy & Technology, citat de „Huffington Post”.

Autorităţile nu divulgă frecvenţa cu care solicită informaţii despre utilizatorii diferitelor site-uri, dar datele furnizate de Google şi de organizaţiile care sprijină drepturile civile ale cetăţenilor arată o creştere drastică a numărului de cereri referitoare la supravegherea electronică a comunicării pe Internet.

Din acest motiv, o coaliţie formată din suporteri ai dreptului la viaţa privată şi companii din IT, printre care şi Google, vrea să propună o reformă a legii referitoare la căutarea datelor electronice – Electronic Communications Privacy Act. Amendamentele ar urma să reglementeze clar procedurile prin care autorităţile pot să supravegheze online cetăţenii americani.

Tendinţa este aceeaşi la nivel global, atât din partea guvernelor, care încearcă să obţină din ce în ce mai mult acces la date personale, cât şi a activiştilor care sprijină dreptul la viaţa privată. Google a primit, doar în a doua jumătate a anului 2012, 21.839 de cereri de a dezvălui date personale din partea guvernelor. Aceasta reprezintă o creştere alarmantă faţă de cele 18.257 solicitări primite în aceeaşi perioadă a anului anterior.

Una din trei persoane se simte demoralizată după ce accesează reţeaua de socializare Facebook, susţine un studiu recent citat de Daily Mail. Cercetătorii germani de la universităţile Humboldt şi Darmstadt din Berlin au arătat că mulţi dintre utilizatori sunt demoralizaţi după ce vizitează profilurile prietenilor virtuali.

Asftel, fotografiile sau comentariile care descriu clipe frumoase din viaţa altora pot influenţa în mod negativ starea de spirit a unor utilizatori, trezindu-le invidie sau sentimente de nemulţumire faţă de propria viaţă. Pentru realizarea studiului, specialiştii au chestionat 600 de persoane, descoperind astfel că cele mai sensibile sunt cele care, deşi accesează reţeaua Facebook, nu sunt active – nu postează fotografii, nu comentează etc.

Aproximativ 40% dintre respondenţi au arătat că invidia este sentimentul cel mai pregnant, pe când 36% au spus că, deseori, se simt frustraţi din cauza informaţiilor de pe reţeaua de socializare.

„Succesul, talentul şi bunurile pe care alţii le deţin stârnesc ranchiună”, explică cercetătorii. „Toţi cei care sunt activi pe Facebook încearcă întotdeauna să se descrie într-un mod cât mai plăcut, prin urmare majoritatea postărilor sunt pozitive”, au continuat aceştia.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că persoanele care navighează des pe astfel de site-uri tind să îşi măsoare propriul succes în funcţie de imaginea pe care alţii o construiesc pe reţelele de socializare. Aşadar, cei sensibil în situaţiile de acest tip sunt în pericol să se izoleze social sau să sufere din cauza depresiei.


Categorii

Bolile generatiei digitale, Era Big Brother, Facebook, Google, Internet, New Media, Noile Tehnologii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “INVIDIA FACEBOOK: noua maladie sociala/ Graph Search: aplicatia care “DESCHIDE LUMEA”/ Facebook folosit pentru DIAGNOSTIC PSIHIATRIC?/ Google NE TOARNA pe rupte AUTORITATILOR (stiri internet)

  1. Problema cu pozele puse pe facebook, dar nu nu mai, ci si in general, este ca ele nu furnizeaza decat o parte din informatie, fara se fie luate in cont adevaratele stari sufletesti ale persoanelor care apar in acele poze sau momentele de dupa zambetul larg care a fost zugravit pentru fotografie. Astfel, asa cum spunea si Virgiliu Gheorghe, tendinta creierului este sa compenseze restul informatei care lipseste, si care este perceputa in mod real intr-o relatie personala, fata catre fata. Si atunci se ajunge pe domeniul imaginatiei unde apar ganduri ca celalalt, sau ceilalti sunt fericiti in contrast cu situatia propie, care nu este de asa natura. Nu este neaparat o invidie in sensul propiu al cuvantului, ci un fenomen mult mai complex, care tine de deformarea cunoasterii personale si a relatiilor dintre oameni.

    Pana acum la astfel de stari se putea ajunge foarte usor dupa urmarirea unor filme, diferenta fiind insa ca pe facebook se pot vedea persoane cunoscute fata de actorii filmelor respective. De unde si inselarea este mai mare pentru ca omul are senzatia ca chiar se poate sa ai o viata ca-n filme, asa cum o reliefeaza prin cateva fotografii bine reusite cei cu care el este conectat in retea.

    Astfel vedem cum tehnologia reuseste din ce in ce mai mult sa distruga persoana, relatia personala si comuniunea. Deja este de plans…

  2. De ce suntem atât de fraieri încât să ne expunem viața în vitrina lui Zăhăreanu și a lui carte de chipuri ?
    Ne obligă cineva?? Eu cred că doar imboldul mândriei, drapată cu multă prostie-așa cum stă bine primeia- te face să-ți transformi viața într-una trăită în acvariu.
    Iar despre fiica mândriei, invidia, e doar rezultatul acțiunii mamei sale…..

  3. Dintr-un interviu cu P. Savatie Bastovoi din Formula AS:

    – Credeţi că tendinţa gene­ra­ţiilor noi de a trăi tot mai mult în virtual, pe internet, slăbeşte credin­ţa, sau dim­potrivă e o oportunitate pentru misio­na­rismul Bisericii?

    Toată “prietenia” pe reţelele so­ciale online şi folosirea în ex­ces a in­ter­netului slăbesc comu­ni­carea şi dra­gostea. Viaţa în virtual e o mare min­ciună. Este ca amorul prin tele­fon.

  4. Cu toate ca eu nu am cont pe facebook, totusi ii inteleg pe unii care au cont acolo. Nu pe toti. Doar o parte. De exemplu daca esti departe de casa sau familie, este un mijloc de a fi mai usor in contact permanent cu prietenii/cunoscutii/familia. Nu cred ca poti generaliza ca mandria e la baza tuturor deciziilor de a deschide un cont pe facebook.
    Pe de alta parte, sunt total de acord cu ideile din articol.

  5. Pana la urma, acest facebook este bun? Sau nu? Trag concluzia ca ne impinge foarte mult spre pacat, deoarece este imposibil sa nu fie persoane care sa nu stimuleze invidia altora, implicit barfe si altele…

  6. @ Candelaria

    Este evident ca nu este deloc bun nici Facebook-ul si nici vre-o alta retea de acest gen, care la prima vedere se arata atragator, dar fiind de fapt precum fructul oprit.

    Exista o tendinta, in special a omului de astazi, sa cantareasca lucrurile in functie de facilitatea pe care o ofera. Astfel ajungem sa credem Facebookul este un mijloc prin care esti mai usor in contact cu prietenii/cunoscutii/familia, mai ales cand esti la departare, fara insa sa iei in calcul si aspectele negative prin care minciuna se strecoara… la fel de usor. Si oare cine vrea sa se hraneasca cu minciuni? De exemplu poti sa pui pe Facebook o poza de nu stiu unde in care arati foarte bine si in momentul acela sa fii foarte rau. Si aceasta se cheama ca esti in contact cu acesti cunoscuti ai tai… Mai apoi vedem ca a fi in contact e una si a fi in comuniune e alta. Ori omul este facut pentru a fi in comuniune, nu in contact. Si astfel vedem cum Facebookul muta centrul de greutate de pe comuniune pe contact, sau mai pe scurt chiar distruge comuniunea. Distrugand comuniunea, aceasta inseamna ca persoana in sine este afectata si omul nu are cum sa ajunga la bucuria, pe care si-o doreste, de a fi cu ceilalti. Ori el va resimti acest lucru si tragedia este ca in loc sa opreasca sirul amagirilor mai rau se afunda devenind chiar dependent de o astfel de viata virtuala.

  7. Amrenuntat la facebook datorita dumneavoastra .este o mare capcana pt toti de pe acest site.

  8. Ce interesante si de bun simt comentarii ai facut, Corina, la acest subiect! Intr-adevar, a vedea niste poze nu te apropie sufleteste de acei oameni, dar iti da prilejul de a-ti inchipui ce cred/simt/traiesc aceia, asa cum iti imaginezi tu, nu cum este in realitate…

    Eu m-am inscris pe facebook ca sa caut niste colegi de facultate si am stat cateva seri sa ma tot uit dupa cunoscuti, curioasa de cum se “prezinta”, cum isi etaleaza parte din viata. Si am vazut o mica parte, ca nu mi-am facut niciun “prieten”, deci am avut acces doar la imaginile publice. Este o amagire ca poti cunoaste mai bine un om astfel sau ca te poate cunoaste cineva mai bine daca iti arati bucati din viata la alegerea ta.

    Ma mir, totusi, ca sunt ffff multi credinciosi pe facebook, fara sa isi dea seama cat de mult zgandare mandria o astfel de iesire in evidenta, pana la urma! De ce se expune lumea astfel? Cred ca din lipsa de smerenie de a trece neobservat, nestiut, neluat in seama… (pana la urma cred ca asta e gandul: “Ia sa vedem, ce zic ceilalti despre MINE?”) Doamne, iarta-ne!

  9. Eu am avut cont pe facebook-Mi-am sters contul , dar scrie o indicatie ca tot se mai pot trimite informatii spre acel cont de catre cei cu care erai prieten pe facebook.

  10. Elenamadalina

    Pentru ca contul de facebook nu se va sterge niciodata cu adevarat ci doar va fi inactivat.

  11. @Mihaela Pana

    Nu e vorba de mandrie, (ie. “ce spune lumea despre MINE”, cum afirmati dvs) atata vreme cit nu postezi nimic cu caracter personal. La fel, daca cei din lista de prieteni sint membri familiei si prieteni apropiati aflati la oarece departare, iarasi nu e vorba de mandrie. E poate dorinta de a sta in contact cu toti si de a vedea (indirect) ca toti sint bine. La urma urmei nu poti sa-ti suni toate neamurile si toti prietenii la fiecare 2 zile.

    Cred insa ca FB poate da dependenta si poate avea urmari negative daca nu e utilizat corespunzator. Cred ca in subconstient trebuie sa ai mereu imaginea unui BIG BROTHER care te asculta, inregistreaza, monitorizeaza, si atunci esti atent ce vorbesti. Cine a prins vremurile Securitatii Ceausiste stie ce spun.

  12. @Adriana
    Probabil ca in cazul neamurilor si prietenilor e foarte mare dorinta de a tine legatura. Dar oare asta nu se poate face prin mail/messenger? Nu e la fel de rapid si eficient, probabil, dar cred ca ar avea mai putine efecte negative decat FB. Tocmai pentru ca spuneati ca FB poate da dependenta…

  13. E mai bine sa nu ai cont pe FB, insa odata creat nu-l mai poti sterge, el poate fi doar inactivat. Dar daca tot il ai cel putin trebuie folosit cu discernamant: fara postari si fotografii personale, “prieteni” ad-hoc pe care nu i-ai intilnit niciodata etc. Si e foarte important cui anume ii este accesibil ( daca este accesibil publicului larg, deci necunoscutilor, te poti trezi cu surprize).

  14. Nu este imposibil sa stergi contul de FB, dar este intr-adevar dificil.

    Un articol despre retelele de socializare (in special facebook), aici:
    http://florinm.wordpress.com/2011/11/15/ce-sunt-%E2%80%9Eretelele-de-socializare%E2%80%9D/

  15. Pingback: FACEBOOK SI DEZINTEGRAREA UMANULUI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: "Google-Berg" - FRATIA dintre BILDERBERG si GOOGLE intru guvernarea "transhumanista", de tip "Big Brother" a lumii - LA VEDERE SI OFICIAL? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare