Patapievici demisioneaza de la ICR deranjat de… AGENDA NATIONALISTA A NOULUI MINISTRU AL CULTURII!
Preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), Horia-Roman Patapievici, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX că prin OUG nr. 27/ 2012 a fost modificată misiunea ICR, în sensul schimbării unei agende europene cu una naţionalistă. Patapievici a subliniat că prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 27/ 2012 nu este schimbată doar afilierea instituţiei pe care o conduce, care trece “de la autoritatea simbolică a preşedintelui în subordinea efectivă a Senatului”, ci se modifică şi misiunea ICR, care urmează să se ocupe de “identitatea naţională a românilor” de peste graniţe, aşa cum este stipulat în preambulul actului normativ şi aşa cum a precizat şi ministrul Culturii, Puiu Haşotti.
Patapievici a mai spus că ministrul Culturii a recunoscut că scopul OUG nu era numai schimbarea subordonării, ci şi schimbarea misiunii, la respectarea căreia ar putea veghea numai Senatul. “Avem de-a face cu subordonarea politică pentru a supraveghea ceea ce ministrul Culturii a numit misiunea centrală a instituţiei (ICR, n.r.)”, a spus Patapievici. Preşedintele ICR, care a anunţat că îşi va da demisia, a mai spus că schimbarea misiunii ICR înseamnă trecerea de la promovarea culturii române în străinătate, “în maniera deschisă şi cosmopolită” în care o făcea institutul, la preocuparea pentru “identitatea naţională a românilor”.
Potrivit textului OUG nr. 27/ 2012, aceasta a fost adoptată “având în vedere necesitatea consolidării şi amplificării, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunităţile româneşti de peste hotare, în scopul păstrării şi perpetuării identităţii naţionale, deziderat de o importanţă deosebită în contextul fenomenului de globalizare” şi “luând în considerare faptul că neadoptarea măsurilor propuse (…)va duce, pe de o parte, la prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanenţă, sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state”.
“O agendă europeană a fost schimbată cu una naţionalistă”, a mai declarat Patapievici.
Horia-Roman Patapievici a declarat, la sfârşitul lunii iunie, că, dacă Curtea Constituţională va decide că este constituţională Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/ 2012, prin care ICR trece de la Preşedinţie în subordinea Senatului şi este modificată misiunea institutului, întreaga conducere ICR îşi va da demisia.
Curtea Constituţională a decis, marţi, că OUG nr. 27/ 2012 este constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului. Patapievici a mai declarat, marţi, pentru MEDIAFAX că aspectul sesizat de Avocatul Poporului este cel al caracterului de urgenţă, Curtea Constituţională distingând între decizia politică şi caracterul de urgenţă, pe care l-a considerat legitim.
Patapievici a precizat că cei din conducerea ICR rămân “în acelaşi cadru” şi vor demisiona după “rezolvarea câtorva chestiuni de gestiune punctuală, legată de reducerea severă a bugetului” institutului. Ministerul Finanţelor a informat ICR, printr-o adresă, că vor fi operate o serie de modificări, incluzând reducerea bugetului institutului, de 43 de milioane de lei, cu 14,5 milioane de lei, reprezentând mai mult de o treime. Ministerul a cerut, totodată, ICR să se încadreze în restul sumei prevăzute în bugetul aprobat la sfârşitul anului trecut, respectiv în 28,5 milioane de lei, urmând ca reducerea să fie şi operată, au precizat pentru MEDIAFAX reprezentanţii ICR.
Însă ICR a cheltuit sau angajat în proiecte aflate în derulare suma de 29 de milioane de lei, astfel că, până la sfârşitul acestui an, ar trebui să funcţioneze cu minus 500.000 de lei, pentru a respecta cererea Ministerului Finanaţelor. Patapievici a precizat că, potrivit bugetului de stat, ICR avea angajate o serie de alocări bugetare. “Nu se poate să fii anunţat că nu mai ai niciun ban, în condiţiile în care tu ai funcţionat ca o instituţie normală”, a spus preşedintele ICR.
Guvernul a adoptat, pe 13 iunie, Ordonanţa de Urgenţă 27, prin care ICR trece de sub autoritatea preşedintelui în subordinea Senatului, care, în termen de maximum 15 zile, numeşte atât conducerea operativă a institutului, cât şi membrii Consiliului de conducere. Conducerea operativă a institutului va fi asigurată de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de doi vicepreşedinţi, numiţi şi revocaţi în/din funcţie de plenul Senatului, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, la propunerea Biroului Permanent al Senatului.
Conducerea operativă a ICR era asigurată de Horia Roman Patapievici – preşedinte – şi Tania Radu şi Mircea Mihăieş – vicepreşedinţi, însă Camera Deputaţilor a eliminat cele două funcţii de vicepreşedinte, prevăzute din 2011 în Legea de funcţionare a institutului.
Pe 3 iulie, Gheorghe Iancu, care a sesizat Curtea Constituţională în cazul OUG nr. 27/2012, a fost revocat din funcţia de Avocat al Poporului. Funcţia a fost preluată interimar de Valer Dorneanu. Curtea Constituţională a amânat pentru 31 iulie luarea unei decizii în legătură cu sesizarea de neconstituţionalitate a OUG prin care ICR trece de la Preşedinţie la Senat, neîntrunindu-se majoritatea necesară, la şedinţele din 5 şi 10 iulie, când trebuia luată în discuţie legalitatea actului normativ.
Premierul Victor Ponta a spus despre ICR că era o instituţie “mult prea politizată” şi a acuzat “o lipsă de transparenţă totală” în cheltuirea fondurilor publice la nivelul institutului. “Nimeni din această ţară nu mă va convinge că este mai democratic să laşi o instituţie cu bani publici să fie condusă de un singur om decât să fie controlată de o instituţie cum este Senatul, unde sunt toate forţele politice”, a spus Ponta. El a mai susţinut că liderii grupurilor parlamentare PSD – PNL nu intenţionează să îl schimbe pe Horia-Roman Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, ci să asigure transparenţă în cheltuirea banilor publici, iar “agitaţia” creată pe această temă relevă că cineva are ceva de ascuns.
Conducerea ICR şi-a argumentat “poziţia de principiu” de a rămâne sub autoritatea Preşedinţiei, referindu-se la experienţa audierilor sale în Comisia de cultură a Senatului, unde “atmosfera era dominată de un naţionalism înverşunat şi obtuz” şi toate discuţiile erau politizate, şi prin faptul că preşedintele, spre deosebire de un senator, trebuie să fie neutru din punct de vedere politic şi ar avea mai mult de pierdut în ochii opiniei publice, decât de câştigat dacă ar interveni discreţionar în programele ICR.
Mii de artişti şi oameni de cultură dintre cei mai cunoscuţi, ca Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Cristi Puiu, Oana Pellea, Mircea Cărtărescu, Herta Muller, Lucian Pintilie, Andrei Şerban, dar şi oameni de afaceri din România, jurnalişti, inclusiv de la prestigioase publicaţii străine, organizaţii artistice, colaboratorii şi publicul ICR din ţară şi din străinătate au cerut ca Guvernul să revoce această ordonanţă, considerând-o un act de politizare a ICR şi susţinând falsitatea acuzaţiilor de lipsă a transparenţei şi politizare de care ar fi dat dovadă instituţia. Nu au lipsit manifestările în stradă, cea mai amplă – “Mişcarea papioanelor” – având loc pe 18 iunie la sediul ICR, cu participarea câtorva sute de oameni.
Legaturi:
[…] Altul este emanat de ICR si H-R Patapievici care interpreteaza istoria medievala romaneasca in termeni specifici “europeni” – ceea ce ne-a unit, ceea ce ne-a adus laolalta, a fost comertul si “dialogul” (de parca banii si flecareala pot produce ceva substantial pe lume).
“Aceasta pentru că România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, născut din Unirea de la 1859 (a Moldovei şi Tării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918 (realizată prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodată până atunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii care au învăţat să trăiască împreună, să dialogheze, să facă comerţ, şi, mai presus de toate, să îşi construiască o limbă şi o conştiinţă comune în timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominanţei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine”.
Este limpede cum paradigma europenista, intruchipata in agenda Uniunii Europene, care a debutat ca o piata comuna pentru a se finaliza ca un supra-stat, este pur si simplu aplicata fara mare efort de nuantare propriei noastre istorii. Ceea ce denota o ideologizare, pe de o parte, foarte saraca in idei si, pe de alta, o slugarnicie jenanta fata de “trendul zilei”. De ce se mai mira, oare, culturnicii nostri, ca nu avem un ideal in jurul caruia sa ne strangem, de vreme ce tot ei considera ca o natiune, un popor, se constituie dintr-un amalgam intamplator in care esential e comertul, adica economia? […]
- REFERENDUMUL PENTRU DEMITEREA PRESEDINTELUI – opinii in raspar cu propaganda orwelliana a “intelectualilor” de casa ai regimului Basescu
- REGIMUL COLONEILOR IN TARA NIMANUI/ Legea Big Brother a intrat in vigoare/ Dreptatea si etica, ULTIMELE RAFINAMENTE ALE OLIGARHILOR SECURISTI/ Plagiatul si petrolul
- Teodor Baconschi si Adrian Papahagi, dedicati TRUP SI SUFLET cauzei STATELOR UNITE ALE EUROPEI
- AGENDA “MODERNIZARII” SI A “REFORMISMULUI”, MODEL ISTORIC DE EXTORCARE A BANULUI SARACULUI IN FOLOSUL OLIGARHIEI CONDUCATOARE. ACUM SI IN VARIANTA “TEOLOGICA”...
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Pentru cei care nu au vazut in presa, iata cum intelege H.R.Patapievici promovarea culturii romane in strainatate “in maniera deschisa si cosmopolita” :
http://www.cotidianul.ro/art-188861/
Asta este cultura poporului roman? Asta avem noi de oferit lumii? Oare nu e timpul sa se termine odata toata aceasta batjocura la adresa poporului nostru? Acest om trebuie dat in judecata!
Boicotarea referendumului, pe lânga perpetuarea Imposibilei Coabitari, prin furtul votului mortilor, disparutilor, inexistentilor si al absenteistilor a fisurat durabil electoratul in Smecheri si Fraieri. Pentru Fraieri, reinstalarea presedintelui e dureroasa precum a lui Petru Groza de catre supraputerea lui Visinski, ceea ce va aduce mai degraba euroscepticism decât pupicul reconcilierii. De aceea, chiar in chestiunea ICR, intelectualii destepti nu mai pot expecta decât jumatate din simpatia anterioara Boicotului. Cât despre agenda nationalista, e contradictoriu sa o injuram la Bucuresti si sa ne slujim totodata de ea in Ardealul lui… Viktor Orban!
prea multe pareri…..prea multe ganduri transformate in pareri….prea multa extrema.Deja miroase a ridicol acest Razboi intru cuvant.Imi pare rau…
@ teo:
Da, asa e, prea multe pareri, prea multa libertate de expresie, prea multa democratie…Lasati, ca va vina acus inapoi Stapanul sa faca ordine. Si nu va mai fi decat o parere.
Bine face!!! Era si timpul, dupa ce ne-a facut de rusine cu calul roz cu zvastica pe … dos. E primul lucru bun pe care-l face!!
@Teo- nu mai e mult si va fi o singura parere……..:(
Eu vreau sa aud parerile lor si le pretuiesc. Opiniile si gandirea in Romania inca nu au fost acaparate de corectitudinea politica europeana care naste montrii. In Romania ortodoxa se va lupta cu ajutorul lui Dumnezeu pentru apararea valorilor crestine si nationale. Ele sunt cele ce definesc un neam si sunt mostenirea ce trebuie aparata. A fi roman – crestin ortodox este un TOT ce nu poate fi divizat, si DA un site crestin ortodox are chiar obligatia de a se pronunta privind atitudini ce dauneaza existentei neamului nostru. Asa cum spunea marele Petre Tutea, esenta romanului este Dumnezeu si neamul sau, iar orice abatere de la aceste coordonate este nepermisa.
Orice roman are OBLIGATIA de a avea o parere, a analiza situatiile si a se exprima. Sa nu cadem in capcana de a externaliza si acest serviciu!
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/sa-va-spun-vreo-trei-rapid-patapievici-iulia-motoc-plagiat-82446.html
Domnule Patapievici, inteleg ca pentru ilustra dv. persoana, in calitatea de presedinte al Institutului Cultural Roman, nu mai e cine stie ce ghesheft sa promoveze ceea ce este caracteristic “identitatii nationale a romanilor”.Nu a fost niciodata.Va simtiti mult mai comfortabil sa discutati “in maniera deschisa si cosmopolita”,cica, probleme de “agenda europeana”si nu cele pentru care sunteti platit,pe motiv ca acestea au tenta nationalista.Trebuie sa intelegeti ca tenta o da insasi functia pe care inca o mai ocupati (din nefericire).Asa se intampla cu indivizii care sunt nevoiti sa poarte palarii supradimensionate:pe langa faptul ca le este impiedicata vederea,sunt si dizgratiosi.Cred ca ati inteles aluzia:lasati functia de presedinte al ICR sa fie ocupata de un ROMAN ADEVARAT .Adica nationalist.
Din revista “Acolada”, nr.7-8 iulie-august 2012, p. 19
Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu şi plagierea de tip “inadequate paraphrase” la Patapievici*
Motto: “Patapievici a plagiat fără ruşine toate seminariile făcute de părintele Scrima…Fieştecare cu talentul lui” (Claude Karnoout, 17 iulie 2012, http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici-notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/#comment-37349).
Un danalexandru23@yahoo.com care semnează “Vicuslusorum” si care pare să fi beneficiat de oarecare burse pentru studierea filosofiei prin Occident observase încă din 2009 lipsa ideilor personale din cartea Ochii Beatricei având la bază o conferinţă (bine remunerată) ţinută de H.R. Patapievici la Microsoft. După opinia sa din 17 iulie 2012, postată drept comentariu la un articol din ContraAtac scris de I. Aranyosi, Patapievici ar avea “statut de vulgarizator” şi nu de “mare om de cultură şi imens filozof” (Vicuslusorum, http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici-notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/#comment-37349).
Într-alt comentariu la acelaşi articol scris de I. Aranyosi (ce reia spinoasa problemă a “originalităţii” lui Patapievici) punând faţă în faţă fragmente din cartea Ochii Beatricei cu izvoarele din care Patapievici şi-a preluat ideile, un alt cititor sesizează cum în articolul lui Aranyosi din 14 iulie 2012 “ni se spune că Horia Roman Patapievici e un impostor, publicând sub numele lui o carte în care nu pune nimic de la sine, ideile originale fiind doar preluate de la alţii” (Pa sipusi, 16 iulie 2012). Drept care, în mod pedagogic, Claude Karnoout concluzionează: “decât bla-bla redigerat de Patapievici mai bine mergem direct la original” , http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici-notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/#comment-37349).
Din articol eu am reţinut cu precădere observaţia lui I. Aranyosi despre “absenţa oricărei activităţi publicistice recunoscut academice la nivel internaţional al câtorva intelectuali superstar din România numiţi filozofi fără a avea o operă filozofică de calitate minim acceptabilă” (I.A). Pentru că era exact ce observasem la rândul meu atunci când am scris în revista “Acolada” nr.3/2011 despre inexistenţa mult trâmbiţatei şcolii “de la Păltiniş” care n-a dat în domeniul filozofiei româneşti nimic dincolo de opera lui C. Noica, pe seama căreia mulţi au vrut să apară mai valoroşi decât îi înfăţişau scrierile lor (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Un eseist preocupat de îngeri şi vampiri: A. Pleşu, în Acolada nr. 3/2011, p.16). În cazul lui Gabriel Liiceanu, această dorinţă de a apărea mai valoros s-a manifestat şi prin introducerea în lucrarea sa de doctorat publicată în comunism a 32 de pagini scrise de Noica (v. Constantin Barbu, Cel mai mare furt intelectual al lui Liiceanu), pagini care alcătuiau întregul capitol despre hermeneutica “întoarcerii, revenirii” la care Liiceanu a renunţat în post-comunism tocmai din cauza repetatelor acuzaţii de plagiat care i-au fost aduse nu numai de foştii săi colegi de la Institutul de filozofie (v. Modelul cultural Noica, vol. I-II, Prefaţă Eugen Simion, Bucureşti, Fundaţia pentru Ştiinţa şi Artă, 2009).
Fiind făcute publice înregistrările lui Constantin Noica de către Securitate, mai precis ce a rămas din dosare după ce o parte din ele au fost arse probabil la insistenţa unor informatori aflati în relaţii bune cu Virgil Măgureanu (conducătorul instituţiei după 1990) s-a putut afla şi părerea lui Noica despre publicarea gândirii sale sub numele unuia dintre vizitatorii săi de la Păltiniş: “i-au publicat-o lui Liiceanu…nu au obiectat”. Asta spunea Noica în 1972, când ar fi făcut tot ce-i stătea în putinţă numai să iasă “ucenic” din vizitatorul său preferat (v. convorbirea dintre C-tin Noica şi Simina Noica din 29 ian. 1972). Abia trei ani mai târziu a ajuns să-şi dea seama că din G. Liiceanu a ieşit, într-adevăr “ucenic”, dar nu de-al său ci de-al dogmaticului stalinist Henry Wald: “Liiceanu e discipol al lui Henry Wald, nu al său” îi spusese Noica în 1975 unui cunoscut (v. Noica şi Securitatea, vol. I, Bucureşti, Ed. Muzeul National al Literaturii Române, 2009, doc. 54, p.154).
Aşadar comunistului Gabriel Liiceanu, de îndată ce-şi dădea scrierile la publicat, nu i se puneau atâtea beţe în roate cum i se puneau celui întemniţat fără vină şase ani. În plus, se cam vede limpede că cenzura comunistă încuraja impostura: Simina Noica îi spunea filozofului de la Păltiniş pe 29 ian.1972 că oricât ar crede el că nu se vede, “dacă unul [dintre satrapii de la cenzură] ţi-a citit cât de puţin vreo lucrare de-a ta, şi-a dat seama imediat că şi acela [capitolul Schita pentru o Hermeneutica a “nostos”-ului din volumul: G. Liiceanu, Tragicul], este [o lucrare] a ta … Adică se vede mâna ta” (http://www.ziaristionline.ro/2012/06/28/gabriel-liiceanu-a-plagiat-in-teza-sa-de-doctorat-32-de-pagini-din-constantin-noica-securitatea-a-interceptat-marturia-filosofului-plagiiceanu-dovedit/ ).
Or, dacă în tinereţea sa (marcată de etica comunistă) i-a fost încurajată împostura de a se trece autor al unor scrieri filozofice care nu erau ale lui, devenit editor după 1990, Gabriel Liiceanu se pare că promovează la rândul său impostura lui H.R. Patapievici (v. parerea lui “Pa sipusi” din 16 iulie 2012). Cel puţin asta este impresia pe care o lasă părerile comentatorilor postate pe 16-17 iulie pe CriticAtac, platformă care se autodefineşte în cel mai autentic limbaj de lemn, ca militând “pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniază şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat”. În ce mă priveşte, am contul blocat, deşi îmi argumentez în mod raţional afirmaţiile, nu aduc injurii, nu discriminez si nu calomniez, după cum oricine a putut constata la citirea articolului meu despre Noica printre oamenii mici şi mari (rev. “Acolada”, nr.2/2012) pe care am intenţionat să-l postez (fără succes) pe 4 aprilie 2012 după ora 21. Vicuslusorum** observase şi el ceva în neregulă cu respectiva platformă de s-a gândit să scrie după evidenţierea plagiatului de tip “inadequate paraphrase” că “poate şi criticulatac este organizat în acelaşi mod acaparator şi mistificant ca grupul Humanitas-ICR-GDS-“Noua Republică”.
Cartea Ochii Beatricei, “neoriginală, intens promovată” (Grigore Pavel, 17 iulie 2012) de cei “interesaţi de numărul de cititori şi de cumpărători” (“Lucid”) a fost exportată de “grupul Humanitas-ICR-GDS” (Vicuslusorum, 17 iulie 2012) ca una din marile realizări ale originalităţii culturale româneşti contemporane. În 2005 a fost chiar şi premiată de Uniunea Scriitorilor din România. Se pare că juriul de la USR s-a păcălit crezând (asemenea unui profesor italian care într-o frază bine meşteşugită ridicase în slăvi “originalitatea” lui Patapievici, frază trecută la volumaşul Ochii Beatricei plasat într-o suită de titluri despre Dante apărute în perioada 2000-2010) că ideile lui Egginton nemenţionat în textul publicitar al micului volum i-ar aparţine lui Patapievici, citat de Humanitas cu ghilimele de rigoare http://www.libhumanitas.ro/horia-roman-patapievici-ochii-beatricei-humanitas-2010-ebook.html
Note: *Plagierea de tip “inadequate paraphrase” se constată în situaţia în care nu este clară contribuţia autorului faţă de ideile preluate de la un alt autor citat prin parafrazare. Precizarea o găsim la I. Aranyosi care pare a fi de acord cu “Vicuslusorum” şi cu “Mortar” în ce priveşte ideea principală împrumutată de Patapievici de la Egginton şi trecută în “prezentarea făcută de Humanitas care pune în ghilimele textul ca şi cum i-ar aprţine lui Patapievici” (v.Mortar; acesta mai precizează în comentariul său că paginile incriminate sînt 44, 45, 46, 48 unde nu apare trimiterea la sursa ideilor preluate de H.R. Patapievici si parafrazate). **Pe blogul său, Vicuslusorum exersează scrisul “frumos”, consemnând cu înflorituri de frază că logica din scrierile lui H. R. Patapievici ar fi “simplistă, empiric-contabilă a common sensului britanic”. El mai notează schematismul “matematic şi pedant cu folosirea unor termeni livreşti făcuţi să gâdile o glandă a snobului cultivat sau să îl irite pe ignarul ordinar” (vicuslusorum.wordpress.com).
Sursa: http://isabelavs.blogspot.com
Tecuci, Colocviul anual de filozofie, 22 nov.2012, doua din inregistrari
http://www.youtube.com/watch?v=Og3mNnHc00Q&feature=plcp
http://www.youtube.com/watch?v=YW1bv30uEQ8&feature=plcp