Asistam oare la un trend anti-globalizare? NATIONALIZARILE DIN ARGENTINA SI BOLIVIA, spectrul dezintegrarii zonei euro

• Trenduri economice:

Deglobalizare(II)

În urmă cu vreo două săptămâni vă atrăgeam atenția asupra unei mișcări începute cu naționalizarea YPF în Argentina. Spuneam atunci că, dincolo de actualitatea imediată,  mișcarea argentinienilor ar putea însemna începutul unei schimbări masive de paradigmă economică. Falimentul globalizării și declinul masiv al sistemului financiar(poate chiar explozia în cazul în care aterizarea nu va mai putea fi controlată) vor fi primele elemente care vor marca noua epocă. Până atunci însă, mișcări de mică intensitate prevestesc ceea ce urmează să se întâmple.

Iată că n-au trecut nici două săptămâni și o altă naționalizare face vâlvă. Este vorba despre cel mai mare transportator de electricitate din Bolivia, deținut de către o altă firmă spaniolă, Red Electrica. Președintele Evo Morales a ordonat armatei să ia în posesie operatorul bolivian responsabil pentru transportul electricității către aproximativ 85% din populația țării. Este o decizie de aceeași factură cu cea din Argentina. Așa cum intuisem în articolul anterior, Argentina a fost un declanșator, iar mișcările similare se vor amplifica.

Două lucruri cred că ar trebui să reținem. În primul rând, toate acestea se petrec pe fondul slăbirii puternice a vechii lumi. Spania se află într-o criză abruptă, e incapabilă să reacționeze, iar toate loviturile pe care le primește nu fac altceva decât să-i agraveze starea. Dacă ar fi să fac o comparație, țara este precum un bolnav incurabil care asistă cum rudele se ceartă pe moștenirea lui și-i reproșează nu moare mai repede; asta în timp ce-i mai sustrag diverse lucruri din casă! Însă nu numai criza din țara mamă este motivul acestor naționalizări ci și faptul că modelul după care operează este unul perimat. Companiile globale nu fac altceva decât să optimizeze o activitate economică în vederea maximizării profiturilor și a repatrierii acestora cât mai rapid. Este un neocolonialism mascat, o formă de subminare a economiilor țintă. Poate sună cumva comunist ceea ce spun aici, dar nu trebuie să ne gândim decât la exemplele din apropierea noastră(OMV vă sună cunoscut?). Mergând după un model perimat, aceste companii nu mai reușesc să răspundă exigențelor locale. Argentina a acuzat YPF că nu este capabilă să mărească producția, fapt care încetinește economia locală. E logic pentru oricine că, între a demara un program masiv de investiții și a teleporta câți mai mulți bani în țara mamă, cei de la Repsol au ales ultima variantă. […]

• RFI: BCE vede semnale de dezintegrare a zonei Euro

Luna martie a fost o perioadă turbulentă pe pieţele financiare. Investitorii străini s-au debarasat de titluri de stat spaniole în valoare de peste 20 miliarde Euro. În schimb, investitorii spanioli au cumpărat obligaţiuni emise de stat. Trendul este identic şi în Italia, iar experţii, inclusiv cei ai Băncii Centrale Europene (BCE), încep să recunoască semne de dezintegrare a zonei Euro.

În Spania şi Italia se conturează o situaţie îngrijorătoare. După cum o demonstrează datele curente, investitorii străini se debarasează în stil mare de obligaţiunile emise de aceste două state în timp ce titlurile mobiliare sunt cumpărate de băncile autohtone. Analiştii economici se tem că pieţele financiare naţionale intră într-o logică a izolării, iar BCE apreciază că integrarea elementelor financiare europene face paşi înapoi.

Exemplul Spaniei: Investitorii străini au vândut în masă obligaţiuni spaniole, tranzacţiile din martie însumând 20 miliarde Euro. Cu alte cuvinte, plasamentele străine în titluri de stat spaniole s-au redus într-o singură lună cu peste 9%. Informaţia reiese din statisticile publicate de ministerul de finanţe de la Madrid.

Băncile spaniole au cumpărat însă obligaţiuni în aproape acelaşi cuantum aşa încât ele deţin acum o participaţie de circa 263 miliarde Euro la datoria suverană a ţării. În noiembrie 2011 statisticile arătau o participaţie de doar 178 miliarde. Situaţia din Italia este extrem de asemănătoare. Băncile italiene deţin acum titluri de stat în valoare de 324 miliarde Euro, în noiembrie anul trecut erau 247 miliarde.

Cauza principală a acestui fenomen este ofensiva de lichiditate a BCE care a pus la dispoziţia băncilor linii de finanţare extrem de ieftine. Este vorba despre cea mai mare operaţiune de acest fel din istoria instituţiei care avea intenţii bune, dar, deocamdată, nu a produs niciun efect scontat. Practic băncile au primit undă verde la împrumuturi de 1000 de miliarde Euro la dobândă de 1% pe termen de trei ani. Urmarea a fost achiziţionarea masivă a titlurilor de stat cu o dobândă mult mai mare la scadenţă.

Evoluţia îngrijorătoare este retragerea investitorilor străini din ţări afectate de criză. Fără participaţii ale propriilor bănci, statele europene vor pierde din motivaţia de a sări în ajutorul altor ţări aflte în dificultate. Este scenariul perfect de pregătire a unei dezintegrări a zonei Euro.

BCE a mai concluzionat şi că tranzacţiile financiare transfrontaliere au scăzut în contextul turbulenţelor din zona Euro. Datele au fost prezentate în raportul anual al instituţiei cu privire la integrarea pieţelor financiare naţionale.