Cum distruge Uniunea Europeana GOSPODARIA TARANEASCA. Aberatia COTELOR de lapte

3-04-2012 3 minute Sublinieri


Reţeta de aur a comunismului – planificarea centralizată – nu a murit! Este purtată pe noi culmi de glorie şi mândrie în politica agricolă comună a Uniunii Europene. Aceeaşi Uniune, care, prin alte politici, încearcă să se asigure că nu se încalcă principiile liberei concurenţe în diferite domenii, pentru a face economia zonei cât mai competitivă.

O abordare schizoidă, pe care autorităţile europene promit de mulţi ani să o atenueze reformând politica agricolă comună. Până acum nu au reuşit, agricultura rămânând încorsetată de un control administrativ centralizat şi de restricţii care ar fi făcut să crape de invidie orice planificator din perioada comunistă. În domeniul producerii şi procesării laptelui, spre exemplu, termenul de “piaţă” folosit de autorităţi are aproape tot atât de a face cu libera întreprindere sau cu calculul economic care mişcă investiţiile, cât avea şi  înainte de 1989. Sigur, întreprinderile socialiste de stat au dispărut ca formă de deţinere a capitalului, dar jucătorii privaţi din prezent sunt obligaţi să acţioneze în limitele stabilite de planificatorii centrali.

Cota de lapte, termen familiar tuturor gospodăriilor şi CAP-urilor comuniste a căpătat în UE noi valenţe. Nu se mai referă doar la cantitatea minimă de lapte pe care fiecare trebuia să o asigure anual în trecut, ci introduce şi limite maxime pentru cantităţile pe care fiecare producător şi fiecare ţară are dreptul să le scoată pe piaţă. Pentru ca nu care cumva, d[D]oamne fereşte, cineva să facă exces de eficienţă şi să producă mai mult şi mai ieftin decât competitorii, ameninţând “stabilitatea preţurilor”. În esenţă, planificatorii centrali europeni controlează oferta de lapte, astfel încât aceasta să nu depăşească cererea, estimată în birourile de la Bruxelles, împiedicând astfel o scădere a preţurilor care i-ar deranja pe producători, deşi ar fi în avantajul consumatorilor. “Ţării cât mai puţin lapte!” este îndemnul patriotic care ar putea înlocui, în logica economiei politice actuale din UE, răsuflatul slogan comunist “Ţării cât mai mult cărbune!”

Pentru România, aderarea la Uniunea Europeană a însemnat o reducere impusă a producţiei de lapte, de la 5 milioane de tone de lapte pe an, cât producea înainte, la maximum trei milioane de tone de lapte pe an. Din această cantitate, două milioane de tone au fost alocate pentru vânzare directă, iar un milion de tone pentru livrări către fabricile de procesare. Dacă depăşim aceste cantităţi, plătim penalizări de 278,3 euro pentru fiecare tonă de lapte realizată în plus. În schimb, dacă producem mai puţin decât ne-am angajat, vacile vor trebui să se abţină în următorii ani să dea la fel de mult lapte, pentru că UE ne va tăia cota.

Pentru ca planificarea centralizată în acest fel să funcţioneze, sistemul cotelor a fost coborât până la nivelul celor mai mici producători. Fiecare cere statului să îi repartizeze cota de lapte pe care are dreptul să o producă şi este sancţionat dacă o depăşeşte sau dacă produce mai puţin.  Planificatorii europeni au inventat şi mama tuturor birocraţiilor pentru a verifica felul în care supuşii privaţi se conformează. Au obligat producătorii, dar şi cumpărătorii de lapte să declare periodic livrările sau vânzările realizate şi să ţină la coada vacii registre speciale, esenţiale pentru verificarea realizării planului. Cine nu se descurcă în timpul reglementat cu hârţogăraia, ştie că poate începe să îşi verse singur găleţile de lapte.

Zilele acestea este freamăt mare pe piaţa laptelui pentru că a început depunerea declaraţiilor anuale privind livrările şi vânzările realizate în anul de cotă încheiat la 31 martie. Trebuie să le completeze toţi producătorii care deţin cotă pentru vânzări directe şi toţi cumpărătorii care iau lapte de la producători. Pentru crescătorii de vaci, de mare ajutor la munca de birou le este Caietul fermierului (Tip A sau B, în funcţie de cota alocată), pe care au fost obligaţi să îl completeze pe parcursul anului. Scapă de penalizări doar cei care reuşesc să trimită hârtiile până la jumătatea lunii viitoare. Ce păţesc cei care sabotează munca planificatorilor, trimiţând cu întârziere informaţiile? Pe lângă penalizări în bani, retragerea cotelor de lapte, care pentru cumpărători înseamnă pierderea dreptului de a mai achitziţiona lapte de la deţinătorii de cotă. Adică închiderea afacerii.

Restricţiile pentru producătorii de lapte sunt mult mai extinse, aceştia primind în schimb diverse ajutoare din banii contribuabililor europeni. Dependenţi mai mult de stat decât de piaţă, aceştia arată, într-un fel pe bună dreptate, cu degetul spre politicieni atunci când au probleme şi declară cu orice ocazie că şansele de dezvoltare ale industriei stau în bunăvoinţa gestionarilor de fonduri publice.

Politica agricolă comună omoară micro-fermele tradiţionale care nu reuşesc să facă faţă draconicelor “standarde europene”, croite pe măsura producătorilor mari şi medii, şi distruge treptat competitivitatea întregului domeniu, aşa cum a reuşit şi planificarea centralizată comunistă. Politicienii europeni au început să înţeleagă că problemele se vor agrava şi au decis să ia măsuri “de liberalizare”, dar într-o accepţiune a termenului năucitoare. Astfel, reforma din 2003 a început liberalizarea sectorului laptelui prin reducerea susţinerii preţurilor, dar creând ajutoare directe la venituri pentru producători. Câţiva ani mai târziu, reglementările comunitare au fost “simplificate”, dar nu eliminând restricţiile speciale din domeniul laptelui, ci integrându-le într-o viziune unică, care să acopere toate producţiile agricole reglementate. Cu alte cuvinte, o liberalizare cu jumătate de pas înainte şi trei înapoi.


Categorii

1. DIVERSE, Agricultura/ Satul romanesc, Razboiul impotriva Romaniei, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “Cum distruge Uniunea Europeana GOSPODARIA TARANEASCA. Aberatia COTELOR de lapte

  1. Domnilor! sa stiti ca politica europeana in domeniul agriculturii, este de un comunism imputit. Am sa va prezint politica europeana, dementiala, in domeniul apiculturii: -acestia dau fonduri pentru apicultura, cu scopul cresterii numarului familiilor de albine si al apicultorilor facuti pe banda rulanta. Astfel apar apicultori care vor fi cu ochii la fonduri, nu la intretinerea familiilor de albine la standarde de calitate superioare. Vor creste numarul stupilor prost intretinuti, infometati si plini de boli. NU era mai normal, rational, ca aceste fonduri sa fi fost directionate pentru plantarea, in preajma fiecarui sat, de paduri de salcim, tei si alti arbori meliferi?; astfel fiind o baza melifera bogata, iar numarul stupilor si al stuparilor ar fi crescut in mod natural si sustenabil. Numai ca, capetele tuguiate din birourile europene, nu au dram de ratiune. Ei, in mod “stralucit”, pun carul inaintea boilor, ca si boii s-ar intreba cum de le-a trecutprin scafirlie, o asemenea nerozie.

  2. Nu cred ca exista cote de lapte pentru gospodaria taraneasca…
    Aceste cote sunt pentru fermieri.

  3. @Hrisanti:

    In sens de mica ferma. Si aia e gospodarie. 🙂

    Cea de subzistenta nu produce pentru piata, deci nu are treaba cu cotele, intr-adevar.

  4. @admin
    Ce inseamna mica ferma in Romania?
    Daca e sa ne luam dupa fotografia pe care ati pus-o, sincer nu as bea lapte din recipientele care se vad acolo…
    Ferma, chiar mica, care produce pentru piata nu poate fi inclusa la gospodarie taraneasca.
    Gospodaria taraneasca 🙂 este cea care produce pentru subzistenta…

  5. @Hrisanti:

    nici o problema, beti toxina ambalata cu grija fata de natura si om in recipientele frumos colorate din supermarche – mai ales ca acelea arata ataaaaat de bine; da’ ia sa vedem cum este cu produsul, ca produsul conteaza, ma’ntzelegetzi? 🙂

    Filmul documentar al producătorului german Nikolaus Geyrhalter, „Unser taeglich Brot“ (Our Daily BreadPâinea noastră cea de toate zilele), dezvăluie, fără comentarii, un tablou pe cât de cutremurător şi de terifiant, pe atât de adevărat al unei agriculturi ce prolifereaza tot mai mult în Uniunea Europeană.

    Ceea ce putem vedea în film nu mai reprezintă nicidecum agricultura în sensul în care o înţelege orice român; este mai degraba o cumplită industrie producătoare de furaje pentru oameni! Normele europene, stabilite dupa politica economică a corporaţiilor multinaţionale din agricultură, au permis şi au încurajat dezvoltarea acestei industrii în detrimentul sau chiar împotriva agriculturii ecologice sau tradiţionale, numită astăzi în batjocoră “agricultură de subzistenţă.

    Deşi există multe voci care arată absurditatea acestei abordări hipertehnologizate, chimizate şi robotizate (la propriu şi la figurat), lucrurile se petrec ca şi cum nu s-ar vedea problemele. Putem vedea în film muncitori agricoli protejaţi cu costume etanse si măşti de gaze… Pentru prima data în istoria omenirii, munca “agricultorilor” are loc în mediu toxic!!! Ce putem să mai spunem despre produsele “alimentare” rezultate?

    Occidentalii, care trăiesc zi de zi, pe pielea lor, tragedia industrializării agriculturii, au început să devină conştienţi de comoara pierdută.
    Va trebui ca românii să se trezească rapid pentru a opri aceasta aberaţie, înainte să fie prea târziu. Încă avem această comoară a agriculturii naturale. Încă mai putem mânca o roşie, un pepene sau un măr gustos, chiar dacă ele nu sînt mari şi umflate ca baloanele. Există un mare pericol ca ele să se piardă, dacă înghiţim pe nemestecate tot ce ni se impune adesea pe ascuns, pe cale administrativă, fără să fim măcar consultaţi, prin negocieri dubioase, de către UE. Dacă vrem să le mai avem, trebuie să învăţăm să le preţuim şi apoi să le păstrăm cum se cuvine!

    http://www.ecolife.ro/multimedia/filme/unser-taglich-brot-our-daily-bread.html (aici puteti viziona si filmul)

  6. O batrana de la tara acum 1-2 ani mi-a zis ca pentru a primi autorizatie sa vanda lapte in piata, trebuie sa aiba minim 3 vaci. Ceea ce e f. mult pentru o batrana singura sau o familie de batrani tarani, ca tineri is mai putini.

    Litrul de lapte il dau la laptaria din sat cu 80 de bani, la piata il vand cu 2-3 lei (din care se scade biletul de transport si timpul pierdut prin piata), iar la magazin – dupa ce e preluat, smantanit si diluat bine – poate ajunge mult mai mult …

  7. Pingback: DISPARE laptele romanesc de pe piata in favoarea celui de IMPORT? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: Willy Schuster, liderul rezistentei taranesti anti-prospectiuni de la Moina, despre TERORIZAREA PSIHICA A TARANILOR, COOPERATIVISM, CAPITALISM, SPOLIATORII DE PAMANTURI, MONSANTO… - Recomandari
  9. Pingback: LAPTELE TARANESC nu va mai putea fi COMERCIALIZAT dupa 1 ianuarie 2014 - Recomandari
  10. Pingback: The Guardian despre ANTIPATIA guvernantilor fata de TARANUL ROMAN. O bariera in calea CAPITALISMULUI NEOLIBERAL si a “INVESTITORILOR STRAINI” - Recomandari
  11. Pingback: “Lapte din inima Ardealului?” NAPOLACT RENUNTA LA PRODUCATORII ROMANI DE LAPTE PENTRU A IMPORTA DIN UNGARIA - Recomandari
  12. Pingback: OBIECTIV: LICHIDAREA CAPITALULUI ROMÂNESC. Studiu de caz: PRODUCATORII AUTOHTONI DE LAPTE SI LACTATE. Declaratiile iresponsabile si balbaielile incredibile ale MINISTRULUI AGRICULTURII. Pentru cine lucreaza si care e misiunea tehnocratilor lui Cioloş? (
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare