TINUTUL SECUIESC: o bomba cu ceas [REPORTAJ]

• Formula AS [Catalin Manole]: Ghimpele din inima Romaniei – TINUTUL SECUIESC

Romania tine in brate o bomba cu ceas: Tinutul Secuiesc. La fabricarea ei a lucrat din rasputeri, in ultimii 20 de ani, UDMR, beneficiind de sprijinul tacit si de neinteles al intregii clase politice romanesti. In judetele Harghita si Covasna, situatia romanilor este dramatica, si nici macar acum, in cel de-al doisprezecelea ceas, politicienii nu dau vreun semn ca le-ar pasa, fiind mult prea ocupati cu impartirea si pastrarea puterii. Am ales un caz concret, emblematic, pentru a intelege problema Tinutului Secuiesc: orasul Sfantu Gheorghe din judetul Covasna.

Confiscarea memoriei

Va amintiti, probabil, mitul despre acest oras, in care daca cereai o paine in limba romana nu erai servit. Ei bine, e un mit. Am cumparat un rucsac intreg de paini, si de fiecare data, am fost servit cu amabilitate. Banii in capitalism nu au nici miros, dar nici etnie. Regulile jocului s-au schimbat. Aveam sa inteleg asta mergand pe strazile orasului Sfantu Gheorghe, cu sacul meu de paine in spate. O buna bucata de vreme, am ratacit fara sa stiu exact unde sunt: nu recunosteam numele niciunei strazi din cele pe care le stiam din urma cu cativa ani. Toate, dar absolut toate strazile din oras sunt in limba maghiara. Probabil toate personalitatile maghiare care au trait vreodata au devenit nume de strazi. Sunt si placute bilingve. Ca roman, ti se permite sa intelegi.Orasul e impanzit de astfel de insemne, unde au locuit tot felul de unguri celebri, unde au dormit, inainte de a fi ucisi, eroii maghiari, sau unde trecatorului i se aminteste de o fapta mareata a inaintasilor din acelasi neam. La fel de multe sunt statuile mai mari sau mai mici ale unor pictori, muzicieni si alti bravi maghiari.

Mi-am zis ca nu este cazul sa trag vreo concluzie pripita, si sa merg mai bine sa cer informatii, la centrul Infotur al orasului. Am primit o brosura in limba romana! Insa bucuria mea nu a durat prea mult: in toata carticica nu erau prezentate decat alte si alte obiective culturale sau istorice maghiare! Oare eram intr-un oras romanesc? Am admirat lacul cu nuferi si am ascultat fanfara ce canta in foisor, mai risipind parca din raceala de inceput. Dar pana si aici, chiar la locul de joaca al copiilor, am descoperit un husar, in marime naturala, facut din plastic, ce parca la mine scosese amenintator sabia. La iesirea din parc, pe o cladire oficiala, fluturau trei steaguri: al Uniunii Europene, al Romaniei si inca unul, necunoscut. O doamna mi-a explicat amabil: “Acela e steagul Tinutului Secuiesc. Si sub el, stema aceea mare, este simbolul secuilor de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Vad ca nu sunteti de aici si imi permit sa va explic. Se spune ca inima aceea in care este infipta sabia ar fi inima Romaniei. Noi, romanii de aici, ne-am invatat sa mai privim si in pamant, nu doar pe cladiri. Daca veneati acu’ doua saptamani, era si steagul Ungariei, au zis ei ca au uitat sa-l dea jos de la 15 martie, marea lor sarbatoare istorica“. Un pic mai sus de aceasta cladire, am vazut, in sfarsit, ceva romanesc: statuia lui Mihai Viteazul. Din pacate, in jurul ei este un santier: se reamenajeaza piateta. Constructiile dureaza de prin ’95 si nici acum nu sunt terminate. Voievodul roman pare ca inainteaza cu greu prin valuri de moloz. Imi urmez plimbarea, pe-acelasi ton. Afisele teatrelor si spectacolelor sunt toate in maghiara, chiar si tichetele de parcare au inscrisuri mai intai unguresti, la fel ca si biletele de autobuz. Pana la urma, am gasit cateva monumente romanesti: Catedrala Ortodoxa, superba, inghesuita intre blocuri, ca sa nu se vada, o placuta comemorativa pentru eliberarea de sub fascism, pusa aproape alb pe alb, sa nu se distinga, si o alta placuta, unde a functionat Astra (asociatia romanilor din Transilvania), acoperita de un boschet plantat chiar in fata monumentului.

Tinutul secuiesc nu e Romania

Toate acestea s-au dovedit a nu fi coincidente, dovada suprema: mesajul primarului Antal Arpad, facut public chiar in acea zi, la finalul unei competitii sportive: “Galopiada demonstreaza inca o data ca Tinutul Secuiesc exista“. Am inteles ca totul, de la numele strazilor altadata romanesti, la monumentele si statuile puse obsesiv prin oras si pana la excesul de comemorari, festivaluri si defilari maghiare, totul este facut programatic, cu un singur scop: pentru a sterge o istorie si a o inlocui cu alta. In drum spre hotel, mi-a venit in minte celebra fraza a lui George Orwell: “Cine controleaza prezentul controleaza trecutul, si cine controleaza trecutul controleaza viitorul“. La receptia hotelului, un perete intreg era acoperit cu harta Tinutului Secuiesc, cu toate denumirile localitatilor in limba maghiara. Receptionera mi-a zambit amabil: “Bune seare!”. “Buna sa-ti fie inima“, i-am raspuns.

Maghiarii, mai presus de lege

Sfantu Gheorghe are 14.000 de locuitori de etnie romana, adica un sfert din populatie. Pentru a afla in mod obiectiv daca situatia lor este atat de dramatica pe cat pare la o simpla plimbare, am stat de vorba cu cativa dintre oamenii bine informati ai locului. Ioan Lacatusu este directorul “Centrului de Studii Europene Covasna-Harghita“, unul dintre cei mai activi reprezentanti ai societatii civile. Dupa un oftat greu, mi-a spus:

“Nu doar romanii o duc greu aici. Limba romana o duce greu, valorile si simbolurile romanesti o duc greu. Daca legea spune ca la biroul de relatii cu publicul trebuie sa se vorbeasca si in limba minoritatii, astazi s-a ajuns la urmatorul fapt: nu exista nici un angajat roman in toata primaria! Nici unul! La consiliul local avem doar 5 consilieri din 20, iar la cel judetean 4 din 30.

Romanii sunt minoritari in aceasta zona, nu au nici un cuvant de spus, in timp ce maghiarii controleaza practic toata administratia, si nici vorba sa ne dea macar jumatate din drepturile pe care le au ei, ca minoritate nationala. Toate drepturile lor de minoritari le-au transformat aici in privilegii. Este un permanent dispret fata de insemnele statului roman. Nu vin niciodata la sarbatorile romanesti, nici macar la ziua nationala. La intalnirile si taberele lor se intoneaza la inceput imnul Ungariei, si niciodata cel romanesc. Considera ca sunt atat de aproape de autonomie, incat in urma cu putin timp, Consiliul Judetean a declarat ca Tinutul Secuiesc este tara lor din interiorul Romaniei si au aprobat fonduri pentru “diaspora”, adica pentru maghiarii din judetele limitrofe – Hunedoara, Brasov, Buzau etc. Asta, desi monumentul lui Mihai Viteazul din centrul orasului sta in santier de aproape 20 de ani!”

Domnul Lacatusu este si coordonatorul “Forumului Civic Roman“, o asociatie-umbrela pentru mai multe ONG-uri romanesti. Impreuna au facut proiecte si se zbat sa obtina drepturi pentru romanii din zona. De fiecare data ajung sa dea in judecata autoritatile si, dupa lungi procese, incepe hartuirea respectarii sentintelor. Asa s-a intamplat cu schimbarea abuziva a numelor strazilor in limba maghiara, de exemplu. Desi romanii au castigat procesul la Brasov, primaria, condusa de Antal Arpad, pur si simplu refuza sa o puna in aplicare. Strada 1 Decembrie a ramas Sandor Petofi, iar strada Horia, Closca si Crisan a ramas strada Fundaturii. Nici cladirea in care a functionat Banca Nationala nu i se da Centrului Ecleziastic Romanesc, desi exista si in acel caz o hotarare judecatoreasca definitiva. Nici cele aproape 10.000 de hectare de pamant ale armatei nu au fost pastrate, ci retrocedate, desi exista acte pentru pastrarea lor.

Cu mainile tremurand de furie si umilinta, domnul Ioachim Grigorescu, presedintele veteranilor de razboi, imi spune: “Cele zece mii de hectare ale armatei au fost platite banut cu banut de catre Regele Ferdinand. Avem actele, le-am prezentat. Pur si simplu, maghiarii din Consiliul Judetean nu au vrut sa tina cont de ele. Au retrocedat toate aceste terenuri. Acum au dat aprobare pentru constructia de case in apropierea poligonului militar si ne-au anuntat ca, de fapt, poligonul este prea aproape de cladirile civile si vor sa il desfiinteze. Urmeaza sa se desfiinteze si Casa Armatei. Ne sfideaza in fata, in vreme ce guvernul se preface ca-i orb si surd. De altfel, ei asa ne si considera, “armata de ocupatie“. Am facut petitii la toate nivelurile puterii ca sa ne strigam durerea si umilinta. Pana la urma, ne-a primit Ministrul Apararii, care la final a balbait ceva de genul “suntem cu ei la guvernare… trebuie sa ne intelegeti si pe noi aici la Bucuresti“.Suntem ai nimanui. O rusine fata de memoria celor care au murit si au suferit pentru fiecare palma de pamant transilvanean. Daca nu se iau masuri urgente, Ardealul este pierdut!“

Din pacate, cei care ar trebui sa controleze corectitudinea acestor “tranzactii”, fie sunt maghiari si inchid ochii, servind “cauza” autonomiei, fie sunt politicieni de la Bucuresti care gandesc “strategic”, adica cu gandul la putere si pastrarea majoritatii guvernamentale. Intrebarea fireasca este: cat de mult resimte populatia toate aceste jocuri politicianiste? Fie ca sunt maghiari sau romani.

Eliminarea romanilor

“I-am spus fiicei mele: vorbeste in maghiara, daca vrei sa te angajeze! Fiica mea a luat zece la examenul pentru angajare la BCR. La interviu, au respins-o. M-am enervat, stiam ca directorul e ungur, insa dupa aceea, mi-am dat seama ca fata facuse bine, pana la urma suntem in Romania, macar o urma de demnitate sa pastram. M-am dus la ei si i-am acuzat de discriminare, dar nimic nu s-a schimbat. Aici, daca nu vorbesti ungureste, foarte greu te angajeaza cineva, asta este adevarul”. Domnul cu care vorbesc doreste sa isi pastreze anonimatul. De altfel, nu este primul intervievat ce nu vrea sa isi dea numele. Romani care in propria tara nu au curajul sa isi ceara drepturile, de frica sa nu isi piarda slujbele la patroni maghiari, sa nu fie marginalizati!

Domnul G. Agrigoroaie, consilier judetean, imi explica: “Daca indraznesti sa spui ca iti iubesti pamantul asta sfant, sau ca romanii au si ei dreptul la ceva, esti imediat taxat de nationalist, de radical sau extremist. Romanii nu au drepturi, au doar obligatii, printre care principala este sa plece de aici. Daca indraznesti sa sustii romanismul, te trezesti marginalizat si devii un paria. Din pacate, majoritatea firmelor private au patroni maghiari si nu te angajeaza daca nu vorbesti ungureste. In general, infiintarea si functionarea firmelor cu patroni care nu sunt maghiari este descurajata: nu li se dau spatii, terenuri sau aprobari. Este o politica facuta publica, de mai multi ani, de catre UDMR: nu vor sa accepte investitii, ca sa nu schimbe componenta etnica a zonei. Sa nu cumva sa vina romani sa se stabileasca aici, unde considera ei ca e tara secuilor”. Si romanii? Fie au invatat maghiara, ca sa se poata descurca, fie, cei mai norocosi, lucreaza in institutiile statului – jandarmerie, politie, armata.

Restul sunt obligati sa faca naveta zilnic la Brasov sau Cristian. Marius, de exemplu, este casatorit si are doua fetite. S-a mutat in Sfantu Gheorghe de doi ani si spune ca inca nu s-a adaptat: “Nu stiu maghiara si nu ma angajeaza nimeni. Am fost nevoit sa ma mut aici, unde apartamentele sunt mai ieftine decat la Brasov. Din pacate, si eu, si sotia, facem naveta la Cristian, cam 80 de kilometri zilnic. E foarte greu… Fetita a venit de la gradinita si mi-a cerut paine in ungureste, ca asa i-a spus ei doamna educatoare ca trebuie sa faca, daca vrea sa primeasca. Asta e traiul nostru, ne simtim ca intr-un viespar”. Cea mai grava problema este insa conditionarea angajarii de cunoasterea limbii maghiare. Angela a lucrat la o ferma de pui de langa oras: “Patronul era maghiar si mi-a zis ca ori invat maghiara, ori o sa imi pierd locul de munca. Pana la urma, m-a dat afara, si pe mine, si pe ceilalti care nu s-au conformat. Sigur ca nu ne-a spus ca asta este motivul concedierii, insa noi stiam. Eu nu am posibilitatea sa merg in tribunale cu ei. Mi-am gasit de munca la Brasov si fac naveta”.

Asemenea cazuri de discriminare pe criterii etnice, din partea maghiarilor, nu se intampla doar in patura de jos a societatii. De mai mult timp, postul de director al Bibliotecii Judetene Covasna este vacant. Initial, a fost scos la concurs si s-a pus conditie pentru angajare cunoasterea limbii maghiare. In urma unui proces impotriva discriminarii romanilor, s-a revenit asupra deciziei: directorul ar trebui sa stie trei limbi vorbite in Uniunea Europeana!

Tinutul Secuiesc este, dupa Vaslui, una dintre cele mai sarace zone din Romania. Nu doar infrastructura este slab dezvoltata, dar investitiile sunt putine si somajul mare. Cu toate astea, liderii UDMR au declarat public, in repetate randuri, ca nu vor sa accepte investitii, pentru a nu schimba componenta etnica a zonei. De dragul principiului autonomist, i-au condamnat la saracie deopotriva pe romani si pe maghiari. Mai multi investitori au fost refuzati sa deschida afaceri in zona, desi unele erau investitii de milioane de euro, asa cum a fost cazul unui centru de reconversie a fortei de munca (care venea cu un capital de 3 milioane de euro) sau a unei fabrici de piese pentru masini (in oras existand forta de munca calificata pentru asa ceva). La lipsa locurilor de munca pentru romani se adauga si discriminarea pe criterii etnice la angajare. Din aceasta cauza, multi au parasit zona sau se gandesc sa se mute. Fara ca cineva sa protesteze, epurarea romanilor pe criterii etnice se desfasoara la Sfantu Gheorghe la lumina zilei. Inlocuiti roman cu tigan sau negru, si veti intelege ca acest tip de discriminare ne-ar fi urcat in cap, pana acum, intreaga Europa. In cazul romanilor, nu se intampla insa nimic. Nici macar autoritatile romanesti nu se sesizeaza, desi serviciile de informatii locale si societatea civila isi fac datoria, si politicienii de la Bucuresti sunt la curent cu eforturile revizioniste si separatiste, atat ale UDMR, cat si ale oficialilor de la Budapesta, care vin pe teritoriul Romaniei, abuzand de democratie, pentru a-i instiga pe maghiari. Iar acest tip de discriminare a minoritatii romanesti este mult mai dramatic in Odorheiul Secuiesc, in Targul Secuiesc, Baraolt, si lista ar putea continua. In toate aceste locuri, romanii nu traiesc, ci supravietuiesc, obligati sa invete maghiara si sa acopere imnul Ungariei, intonat pe strazi, cu murmurul rugaciunilor.

Separatismul

Bomba pe care Romania o tine in brate este, de fapt, ceea ce se degaja din toate aceste detalii ale vietii de zi cu zi: separatismul. Separarea maghiarilor de romani si lipsa de dialog dintre cele doua etnii, incurajata de politicieni ce pun, in mod absurd, ideologia mai presus de oameni.

Doamna M., membra a unei importante fundatii romanesti locale, nu a vrut sa isi dea numele adevarat, ca sa nu fie data afara din sediul acordat de primarie. Mi-a declarat: “Acest lant al segregarii pe criterii etnice a inceput odata cu decizia data de Petre Roman, in anii ’90, de a separa scolile. A fost o mare greseala. Gradinitele sunt separate, scolile si liceele sunt separate pentru romani si pentru maghiari. De aici au venit de la sine alte probleme. Tinerii isi fac prieteni doar in grupul lor, au cafenelele lor, unde merg separat, casatoriile mixte aproape au disparut. Incetul cu incetul, in ultimii 20 de ani, politicienii au sapat o prapastie intre cele doua etnii si, mai devreme sau mai tarziu, vom culege roadele otravite ale acestei separari. Pana la urma, din lupta politicienilor pentru putere, tot oamenii simpli vor avea cel mai mult de suferit. In loc sa incurajeze dialogul, este incurajata separarea pe criterii etnice. In plus, banii pe care si noi, romanii, ii platim la impozite, politicienii maghiari ni-i intorc sub forma de jigniri si dispret fata de tara”. Dar daca romanii aflati in minoritate in aceasta zona sesizeaza pericolul, nu acelasi lucru se intampla cu maghiarii. Pana acum, nu si-au sanctionat in nici un fel politicienii, iar in ziarele locale, nici urma de pozitie critica fata de telul autonomist urmarit cu orice pret, fie chiar si cel de ghetoizare a populatiei de etnie maghiara.

Ioan Lacatusu

Pentru cei aproape 300 de mii de romani din Tinutul Secuiesc, este de neinteles atitudinea autoritatilor romanesti de la Bucuresti. Oficialitati de rang inalt venite de la Budapesta (vicepresedintele Parlamentului, primul ministru), ambasadorul si sotia acestuia, cat si membri si ministrii maghiari ai Guvernului de la Bucuresti au declarat public, in repetate randuri, ca vor autonomia si ca se straduiesc sa desfiinteze prevederea constitutionala conform careia Romania este stat unitar si indivizibil. Tineri si veterani de etnie maghiara sunt mobilizati si instruiti in acest sens, in intalniri finantate chiar de statul roman. Singura reactie oficiala a fost cea a ministrului Baconschi, care la discursurile revizioniste si anti-romanesti ale demnitarilor maghiari a cerut... “lamuriri”. Pana se vor lamuri politicienii, romanii din secuime vor trai umiliti, discriminati, marginalizati, privind cu ochii in lacrimi cum simbolurile tarii lor sunt terfelite, cum limba si valorile lor sunt sterse cu dispret. Vor lasa privirea in pamant la arborarea steagului Ungariei pe cladirile oficiale si vor merge in cimitirele eroilor romani cand pe strazi se va canta imnul Ungariei. Asta primesc romanii inapoi, pentru bunatatea si toleranta lor.