IPS Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei: ECUMENISMUL – PANEREZIE SI MISCARE SIONISTA PENTRU O RELIGIE UNIVERSALA. Papismul nu este Biserica!

Mesajul Mitropolitului Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei

Iubiti Parinti si Frati, Fii mei duhovnicesti intru Domnul,

Noul Sfant binecuvantat al Bisericii noastre, Sfantul Iustin Popovici, in memorabila sa lucrare “Biserica Οrtodoxa si Ecumenismul“ spune:

“Ecumenismul este numele comun al pseudo-crestinilor, al pseudo-bisericii din Europa de Vest. In cadrul acestuia se gaseste inima umanismului European al carui cap este papismul. Toti acesti pseudo crestini, aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decat o erezie pe langa celelalte erezii. Denumirea ei comuna evanghelica este panerezie.“

In acelasi spirit, fericitul gheronda Arhimandrit Haralambos Vasilopoulos ne reda adevarata imagine a Ecumenismului.

“Ecumenismul este o miscare mondiala a Sionismului International ce are ca unic scop cucerirea politica si religioasa a Universului. Ecumenismul este o furtuna cumplita, care se pregateste sa distruga din temelii Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica Biserica a lui Hristos. Este o salbatica vijelie a puterilor intunericului, care isi concentreaza furia distructiva in special impotriva Ortodoxiei, cu dorinta intunecata de a o distruge si de a o face sa dispara”.

In sfarsit, fericitul gheronda, Arhimandritul Athansios Mitilineos denumeste Ecumenismul ca pe ultimul inainte-mergator al Antihristului.

Asa cum globalizarea la nivel politic doreste sa uneasca lumea si sa creeze un singur stat mondial, o guvernare electronica mondiala, o moneda globala, o economie mondiala, asa si Ecumenismul, la nivel religios, doreste sa unifice toate religiile (ecumenism inter-religios) si toate ereziile (ecumenism inter-crestin) intr-o singura religie universala, sfidand si marginalizand imensele, giganticele diferente dogmatice si dezradacinand dogmele si credinta Bisericii Ortodoxe.

Ecumenismul este cea mai mare erezie a bisericii din toate timpurile, deoarece incearca sa niveleze toate religiile si credintele.

Radacinile Ecumenismului trebuie cautate in zona protestanta, la mijlocul secolului 19. Atunci, anumite “confesiuni crestine”, vazand ca lumea se indeparta de ele datorita lipsei de interes religios si a miscarilor anti-religioase, au fost fortate sa colaboreze. Aceasta activitate unificatoare a lor a capatat o forma organizata, ca si Miscare Ecumenica, in secolul 20. Si mai ales in 1948, odata cu infiintarea, la Amsterdam, a asa-zisului Consiliu Mondial al Bisericilor – care in esenta este mai mult Consiliul Mondial al Ereziilor, al lui Lucifer si al mincinosilor, decat al “Bisericilor” – si care s-a infiintat la Geneva.

Unul din mijloacele pe care le foloseste Ecumenismul ca sa-si duca la indeplinire planurile sale este sincretismul, acest dusman de moarte al credintei crestine, oe care il promoveaza asa zisul “Consiliu Mondial al Bisericilor” sau mai degraba “Consiliul Mondial al Ereziilor”, asa cum pe drept cuvant a mai fost numit.

“Sincretismul inseamna relativizarea religiilor si al ideilor religioase. Este o sinteza panecumenica religioasa care uneste elemente diferite, aflate la poli opusi”.

Ecumenismul se misca pe doua nivele: primul in cadrul crestinismului si al doilea, in cadrul religiilor.

In acest fel avem ecumenismul inter-crestin si ecumenismul inter-religios. Atat primul cat si al doilea sunt lupi in piei de oaie si cai troieni, care in esenta se inchina la idoli, fie idolii unor factiuni ecumenice, fie ai propriilor patimi, fie puterea ratiunii umane, fie credintele lor politice sau filozofiile ideologice.

Teologia Ortodoxa isi trage seva dintr-o experienta revelata, luminata de energia necreata a Sfintei Treimi in interiorul Bisericii Ortodoxe. Ecumenismul inter-crestin promoveaza unirea diferitelor “confesiuni” crestine (papistii, protestantii, anglicanii, Iehovisti, Penticostali, Monofiziti, Mireasa lui Hristos- Sfanta Biserica Ortodoxa ) pe baza criteriului minimalismului dogmatic.

In acord cu principiul ecumenic al “sincretismului inter-crestin dogmatic”, diferentele dogmatice intre eterodocsi sunt doar simple traditii ale fiecarei “biserici” si trebuie surmontate “pentru binele unitatii Bisericii,” care se poate exprima intr-o diversitate de forme si expresii.

Ecumenismul inter-religios, considerand ca in toate religiile exista elemente pozitive, promoveaza unirea acestora si mai ales unirea intre asa zisele trei mari religii monoteiste ale lumii, a Crestinismului, Islamismului si a Iudaismului. Pe scurt promoveaza asa zisa “panreligie”. In acord cu principiul ecumenist al “sincrestismului religios” ar trebui sa vedem toate elementele “comune teologice” , care exista in toate “religiile monoteiste” astfel incat sa putem construi unitatea religioasa a lumii.

Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca pentru a se mantui omul trebuie sa aiba credinta dreapta (orthos), alaturi de lucrare si viata dreapta (orthodoxa), altfel nu se mantuieste. La fel ne invata si Sfantul Chiril al Ierusalimului in “Catehezele“ sale. Daca este greu sa se mantuiasca unui crestin ortodox care lupta, cat de posibil este sa se mantuiasca un asa zis “crestin” , care apartine unei grupari eretice fie ea cea a papasimului, a protestantilor sau a monofizitilor? Cum sa se mantuiasca un musulman, care crede in Coran ca ar fi de inspiratie divina, cand acesta neaga pe Dumnezeul Treime si dumnezeirea Fiului Sau intrupat? Cum sa se mantuiasca un iudeu, daca nici macar in Vechiul Testament nu mai crede, nici nu mai traieste conform acestuia, ci crede in Talmud si in Cabala, care este magie demonica si inchinare la satana?

Si de ce sa vrem noi, credinciosii din Biserica Ortodoxa sa ne rugam si sa fim impreuna cu eterodocsi si cu cei de alte religii? Nu-i ajutam pe eretici sa se mantuiasca spunandu-le ca si acestia au calea lor dreapta, care duce la acelasi Dumnezeu, dar pe un alt drum, care este si acesta corect ca si drumul pe care il urmeaza crestinii ortodocsi.

Prin urmare, ecumenismul este un mare obstacol in calea unitatii adevarate, o elimina si o o arata inutila si zadarnica. Pentru a-si duce la bun sfarsit scopurile, ecumenismul trece cu vederea principii de baza ale Ortodoxiei.

Promoveaza conceptul de “Biserica extinsa“, conform caruia biserica cuprinde crestinii tuturor “confesiunilor”, din moment ce au acceptat Botezul. In acest fel toate “confesiunile crestine” sunt “biserici surori”. Este vorba de teoria teologiei baptismale.

In acelasi spirit se afla si teoria “Bisericii globale”. Biserica, ce exista la nivel “nevazut” si ce se compune din toti crestinii, va avea o dimensiune vizibila in urma eforturilor comune unificatoare.

Aceste concepte au fost influentate de teoria protestanta a ramurilor, conform careia Biserica este “un copac” avand ca “ramuri” toate “confesiunile crestine” fiecare dintre ele detinand doar o parte a adevarului.

Sa amintim, de asemenea, si teoria celor “doi plamani”, care s-a dezvoltat intre ortodocsii ecumenisti si papisti. Conform acesteia, Ortodoxia si papismul sunt cei doi plamani prin care respire Biserica. Si, pentru a putea respira din nou in mod corespunzator, va trebui ca acesti doi plamani sa-si sincronizeze respiratia.

Ortodocsii si papistii ecumenisti cred despre papism ca puterea ratiunii si reflectia filozofica sunt absolut necesare “crestinismului modern”, mistica duhului Ortodoxiei completand, astfel, rationalitatea papismului. Atat Ortodoxia cat si papismul ar fi, astfel, doua traditii egale ale aceleiasi vechi biserici universale. Pentru a functiona corect organismul Bisericii, ar trebui unite din nou “cele doua biserici surori”, Ortodoxia si Papismul, dupa ce va fi curatata memoria istoriei de greselile din trecut, de omisiuni, de razboaiele care s-au dus intre ortodocsi si papisti in ultimul mileniu, si va incepe o noua epoca, o noua ordine intre cele doua biserici, care se va baza pe iubire reciproca si pe colaborare stransa pe teme ce tin de unitate sociala, marturisire si misiune sfanta in lumea moderna, secularizata, cosmopolita si atee.

In realitate, insa, papismul vrea sa absoarba Ortodoxia printr-o unire de tip “Uniatie”, pe care o doreste cu ardoare, facand compromisuri minore in favoarea Ortodoxiei.

De aceea trebuie sa ii informam pe toti ortodocsii despre planurile Papismului, care nu este Biserica, ci stat al Vaticanului. Papismul nu este Biserica Romano-catolica. Nu este nici Romana, nici Catolica, nici Biserica. Nu are legatura cu romanitatea, nici cu Romagnia. Nu este Catolica (Universala – n.n.) deoarece s-a rupt singura din Biserica Ortodoxa in 1054. Nu este Biserica, deoarece a devenit stat, si a cedat celei de a treia ispite cu care a fost ispitit Hristos. Papalitatea a acceptat propunerea diavolului de a i se inchina in schimbul obtinerii titlului de imparat atotputernic al pamantului.

Noi, ortodocsii, suntem adevarata Biserica Romano-catolica. Noi ortodocsii suntem biserica Romei, noua ne apartine romanitatea.

Ortodoxia este Una, Sfanta, CATOLICA si Apostolica Biserica a lui Hristos, singurul Sau Trup, avandu-l pe Domnul Cap al nostru.

Desi la nivel mondial casa Papismului este zguduita de ateism, secularizare si propria imoralitate, din cauzamiilor de scandaluri de pederastie, din pacate ecumenistii incearca sa sustina Papismul facand compromisuri in privinta credintei, traditiei, cultului si a administrarii Bisericii.

De aceea trebuie sa avem mare grija la porunca Domnului: “fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii“ si “Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor”.

O pozitie de baza a Ecumenismului este de asemenea si urmatoarea: se permite rugaciunea comuna intre Ortodocsi si eretici sau cei de alte religii.

Scopul Ecumenismului nu este acela de a goli Sfintele Biserici de credinciosi, dimpotriva le doreste pline dar numai ca acei “credinciosi” vor avea fiecare credinta sa si predania sa.

Printre metodelor folosite de Ecumenism in abordarea crestinilor se numara atat minimalismul dogmatic, cat si maximalismul dogmatic.

In ceea ce priveste minimalismul dogmatic, este vorba de o incercare de a reduce dogmele la ceea ce este absolut necesar, la un asa zis “mimin” in scopul depasirii diferentelor doctrinare dintre “confesiuni” si realizarea “unitatii crestinilor”. Rezultatul este insa o reconsiderare a dogmelor, o subminare si relativizare a importantei acestora.

“Sa ne unim”, spun, “noi, crestinii, si dogmele le vor discuta mai tarziu teologii!” Cu metoda minimalismului dogmatic este poate usor sa se uneasca crestinii. Dar acesti “crestini” pot fi ei Ortodocsi, adica adevaratii crestini?

In ceea ce priveste maximalismul dogmatic, vorbim de incercarea unora de a adauga dogmei noi cuvinte si termeni, pentru a face o mai buna asa-zisa interpretare a credintei sau pentru a se realiza o interpretare noua, mai flexibila.

Devine, asadar, usor de inteles cum acceptarea si adoptarea panereziei Ecumenismului si a teoriilor sale antiortodoxe lovesc in Sfanta noastra Biserica, trupul lui Hristos.

Daca asa cum spun ecumenistii, toate confesiunile si religiile sunt acelasi lucru, daca noi credem toti in acelasi Dumnezeu, daca ereziile si religiile sunt diferite dar sunt moduri acceptabile de a ajunge la acelasi Dumnezeu, atunci de ce au murit sfintii si martirii nostri si de ce Dumnezeu a binecuvantat moastele lor?

Unul dintre sfintii cu dovezi de necontestat ale indumnezeirii sale este si Sfantul martir Athanasios Lituanos, egumenul Microrosiei, care a fost ucis de catre uniatii papisti in Polonia. L-au aruncat intr-o hazna unde a ramas 17 ani si cand fratii ortodocsi i-au descoperit trupul martirizat in duhoarea haznalei, gratie harului Dumnezeului celui Viu, trupul sau era nestricacios, usor, placut mirositor. Si astazi Sfantul binecuvinteaza Biserica Ortodoxa a Poloniei cu moastele sale facatoare de minuni si ofera si el, dupa atata timp, raspunsul cerului in fata panereziei ecumeniste care este inventia si lucrarea fiarei din adancuri.

Cu binecuvantari parintesti fierbinti!

Al vostru Mitropolit

+Serafim al Pireului

traducere pentru razbointrucuvant de E.P.