cola light

  • Jurnalul:

Studiu: şi cola light poate provoca diabet! Coca Cola şi Pepsi Cola refuză să comenteze subiectul

La sfârşitul lunii trecute, Yahoo.news a publicat rezultatele unui amplu studiu realizat de cercetători danezi şi care ridică serioase noi semne de întrebare referitoare la „dieta” cu băuturi răcoritoare cu şi fără zahăr. Un grup de voluntari a fost împărţit în patru echipe, fiecare dintre acestea având misiunea de a consuma acelaşi tip de lichid, vreme de 6 luni, informează Yahoo.news.

Cele patru tipuri de lichide au fost: 1. băutură răcoritoare carbogazoasă cu zahăr; 2. lapte conţinând acelaşi număr de calorii ca şi băuturile răcoritoare carbogazoase cu zahăr; 3. cola light; 4. apă. După cele 6 luni, masa totală de grăsime corporală a rămas aceeaşi în toate cele patru echipe, dar consumatorii din echipa 1 au acumulat, cu preponderenţă, grăsimi periculoase, precum cele din ficat şi ţesutul osos. De asemenea, colesterolul din organism a crescut cu 11 procente în cazul consumatorilor de băuturi răcoritoare carbogazoase cu zahăr.

Asta, însă, nu este tot. Studiul a arătat că oamenii care consumă cola light se expun la un risc crescut faţă de cei care consumă apă sau lapte pentru a se îmbolnăvi de diabet. În plus, coloranţii şi îndulcitorii din cola light sunt responsabili de hiperactivitate şi de distrugere a celulelor nervoase.

Specialiştii mai avertizează că multe dintre mărcile populare de băuturi răcoritoare carbogazoase cu zahăr conţin o bromură foarte toxică, care provoacă leziuni ale pielii, pierderi de memorie şi alte tulburări. Nu am publicat rezultatele studiului imediat, ci am vrut să aflăm punctul de vedere al producătorilor acestor băuturi. Ne-am adresat, în scris, companiilor Coca Cola şi Pepsi Cola.

La 17 zile de la solicitarea noastră nu am primit niciun răspuns.

Anual, in lume, 4,6 milioane de oameni mor din cauza diabetului

Federaţia Internaţională a Diabetului  (FID) avertizează că aproximativ 4,6 milioane de persoane mor anual, in intreaga lume din cauza diabetului. In prezent, in lume sunt 366 milioane de diabetici şi, potrivit estimărilor, acest număr ar putea atinge 552 milioane in 2030. Există diabetul tip I predominant la copii, adolescenţi şi tineri adulţi. Este o boală autoimună, in sensul că organismul bolnavului luptă contra lui, ajungand să-şi distrugă complet celule pancreatice care au misiunea de a produce insulină. Pacientul nu mai produce insulină suficientă, ceea ce explică de ce acest in tip de diabet este necesară administrarea zilnică de insulină. Cauzele diabetului tip I nu sunt complet clarificate. Specialiştii amintesc, in acest sens, de alimentaţia dezechilibrată, de modificările de mediu etc. Diabetul tip II este cel mai frecvent, aproape 90% din totalul diabeticilor avand această formă de boală. Diabetul tip II se caracterizează printr-o deficienţă in utilizarea insulinei. Bolnavul dezvoltă boala asimptomatic, in mod lent, in 7 – 10 ani.  In majoritatea cazurilor, complicaţiile (retinopatie, nefropatie, neuropatie, boli cardiovascualre, leziuni ale piciorului)  provocate de boală fac posibil diagnosticul de diabet tip II.

Mai există şi diabetul gestaţional, depistat la unele gravide, sub forma intoleranţei la glucoză. Acest diabet dispare după ce femeie a născut. Totuşi, există riscul recidivei acestei forme de diabet la 30% pană la 84% dintre femei, potrivit unor studii. Acest aspect impune informarea femeilor insărcinate asupra necesităţii unei bune monitorizări după naştere. In privinţa cauzelor diabetului tip II, specialiştii sunt categorici. Ei spun că sedentarismul, alimentaţia dezechilibrată, obezitatea, antecedentele familiale sunt principalele cauze ale acestei veritabile epidemii de diabet tip II. FID confirmă: 80% dintre pacienţii cu diabet tip II sunt obezi.  

In ţara noastră “sunt circa 319 cazuri diagnosticate la suta de mii de locuitori. În ultima perioadă, s-a constatat o creştere a incidenţei diabetului de tip II”, atrăge atenţia ministrul Ladislau Ritli.  Medicii diabetologi susţin că numărul real al românilor bolnavi de diabet zaharat este sensibil mai mare decât cel al pacienţilor diagnosticaţi, care sunt peste 600.000. “Se estimează că numărul celor care suferă de diabet, dar nu au fost diagnosticaţi, se ridică la aproape un milion“, susţine preşedintele Asociaţiei Române a Educatorilor în Diabet, prof. dr. Maria Moţa.

Tu ştii cât zahăr mănânci zilnic?

A mânca prea mult zahăr este la fel de periculos ca fumatul şi consumul excesiv de băuturi alcoolice, potrivit unui studiu American apărut în revista Nature. Zahărul în exces favorizează apariţia unor boli incurabile. Pe primul loc este, evident, diabetul, după care urmează hipertensiunea arterială, cancerul.

Dulcele, la fel de nociv ca tutunul şi alcoolul

Cercetătorii americani Robert Lustig, Laura Schmidt şi Claire Brindis, autorii studiului, susţin că zahărul este tot atât de toxic pentru organism ca abuzul de alcool şi fumat. Consumul excesiv de zahăr este o adevărată pro­blemă de sănătate publică, se arată în articolul din Nature. De aceea, cercetătorii propun autorităţilor sanitare instituirea unor măsuri restrictive comparabile cu cele privind tutunul şi alcoolul. Concret, pentru a reduce consumul de zahăr se impune, potrivit autorilor studiului, o taxă pe băuturile şi alimentele cu un conţinut ridicat de zahăr, îndulcitori artificiali, mai ales fructoză.

Măsurile contra consumului excesiv de zahăr ar putea merge şi mai departe până la interzicerea vânzării băuturilor carbogazoase şi a dulciurilor rafinate copiilor şi tinerilor cu vârsta sub 17 ani. Printre alte su­gestii ale cercetătorilor americani se numără şi limitarea numărului de fast-food-uri (chioşcuri, baruri, restaurante) în cartierele sărace şi sti­mularea dezvoltării magazinelor cu fructe şi legume.

Nu mai mult de 50 grame/zi
Autorii studiului recunosc că, din păcate, va trece ceva timp până la aplicarea măsurilor propuse de ei. Deocamdată, fiecare dintre noi trebuie să limiteze cantitatea de zahăr consumată zilnic. Asta înseamnă în primul rând să evităm alimentele în care se ascunde prea mult zahăr. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă să nu consumăm mai mult de 50 de grame de zahăr pe zi sau 8 cuburi de zahăr (un cub are 6 grame de zahăr). Ştiţi însă cât zahăr conţin unele dintre produsele care umplu rafturile magazinelor? Iată o listă cu ajutorul căreia puteţi calcula cât zahăr mâncaţi zilnic.

Între 1 şi 3 cuburi
– doi biscuţi simpli (30 g) = 6,5 g zahăr
– un biscuit cu cremă (20 g) = 6,5 g zahăr
– un iaurt cu fructe = 10 g zahăr
– 30 g de cereale mic dejun = 13 g zahăr
Între 3 şi 5 cuburi
– două cupe de îngheţată (125 ml) = 20 g zahăr
– o îngheţată pe băţ = 45 g zahăr
– un baton ciocolată = 27 g zahăr
– o punguţă cu jeleuri = 30 g zahăr
Între 5 şi 7 cuburi
– o brioşă cu ciocolată = 33 g zahăr
– un pahar de cola (33 cl) = 35 g zahăr
– un cappuccino instant (1 plic) = 36 g zahăr
– un shake cu cacao = 41 g zahăr

Grăsimile din margarinele de ultimă generaţie sunt suspectate că afectează sistemul cardiovascular şi nervos

În rafturi sunt margarine despre care nici măcar experţii nu sunt siguri ce efecte au asupra consumatorilor. Nu întâmplător în Germania, Foodwatch, organizaţie pentru drepturile consumatorului, atrăgea atenţia recent asupra sterolilor de origine vegetală care se găsesc în  margarina Becel pro activ şi despre faptul că nici măcar specialiştii nu sunt convinşi de efectele acestora. Astfel, în timp ce reclama la această margarină o recomandă tocmai pentru că ne protejează inima de multe afecţiuni, experţii abia că sunt mai siguri că, de fapt, ar contribui la mărirea nivelului de colesterol şi a riscului bolilor cardiovasculare.

În prezent ni se servesc două tipuri de margarine: hidrogenate şi interesterificate.
Despre margarinele hidrogenată ştim precis că generează acizi graşi trans, do­vediţi ca fiind periculoşi pentru să­nătate. S-au făcut studii, s-au adus do­vezi, astfel încât, în prezent, aceste margarine se găsesc pitite în unele pro­duse de patiserie, sortimente de bis­cuiţi, ciocolată, maioneză, pâine etc. În paralel cu margarinele hidrogenate, ascunse în diverse aluaturi, pe piaţă a apărut un nou tip de margarine, care sunt grăsimi obţinute prin interesterificare. Din această categorie fac parte şi margarinele Becel, insistent promovate.

Extrem de nocivă

Pe etichetele acestor margarine este specificat: “grăsimi interesterificate“. Potrivit specialiştilor, aceasta înseamnă stricarea ordinii naturale a acizilor graşi din compoziţia grăsi­milor naturale. În acest mod, rezultă o grăsime care nu are echivalent în natură, pe care organismul omului nu o poate procesa, pentru că pur şi simplu nu o recunoaşte. Dacă despre margarinele hidrogenate s-a probat ştiinţific că sunt “dăunătoare” sănătăţii, despre margarinele interesterificate, specialiştii spun că pot fi potenţial periculoase, tocmai pentru că ele există de prea puţin timp pe piaţă pentru a se colecta suficiente date care să  conducă la o concluzie categorică.

Să ne amintim însă că, în perioada de glorie a margarinelor hidrogenate, acestea erau considerate o alternativă ideală, sănătoasă la untură şi unt, că reprezentau un scut pentru întregul sistem cardiovascular. Iată însă că, ulterior, studiile au demonstrat fără putinţă de tăgadă că, prin generarea acizilor graşi trans, margarina hidrogenată este chiar pe­riculoasă. Şi, astfel, decenii la rând, oamenii au fost îndemnaţi să mănânce o margarină extrem de nocivă pentru artere.

O invenţie recentă
Faptul că s-a creat o nouă margarină interesterificată în care s-au  adaugăt acizi graşi omega 3, nenatu­rală, nu înseamnă că ea este şi sănătoasă. Acizii graşi omega 3 sunt acizi graşi esenţiali, cu rol în menţinerea sănătăţii sistemului cardiovascular şi nervos. Dar pentru a fi benefici organismului, aceşti acizi trebuie luaţi din alimente naturale: peşte, seminţe şi ulei de in, seminţe şi ulei de cânepă ş.a. – şi nu dintr-o bază chimică, aşa cum este margarina.

Astfel, aşa cum o perioadă îndelungată nu s-a ştiut că grăsimile hidrogenate sunt periculoase, tot aşa s-ar putea să avem surpriza să se aducă probe potrivit cărora inclusiv aceste grăsimi artificiale interesterificate să ne afecteze sănătatea. Potri­vit conceptului de medicină persona­li­zată, fiecare persoană are un răs­puns propriu la un medicament sau un aliment, cei mai vulnerabili fiind copiii, femeile însărcinate, cele care alăptează şi vârstnicii. În condiţiile în care margarina interesterificată nu a trecut proba timpului şi încă nu sunt studii privitoare la efectele ei pe termen lung şi mediu, evident că este suspectă reclama făcută acestui produs şi mai ales recomandarea de a fi introdusă în dieta copiilor, a persoanelor cu afecţiuni cardiace etc.

Un lucru totuşi este cert: margarina intereste­rificată este un aliment nena­tural, o invenţie recentă, produsă industrial, care niciodată nu va putea fi pusă pe acelaşi loc cu alimentele naturale: ouă, lapte, carne, unt etc.

Mulţi evită salamurile, ca să scape de E-uri, dar în produsele premium apa, sarea şi polifosfaţii sunt introduşi pe scară largă prin tehnica numită “injectare”. După dopajul cu acul şi seringa, carnea rezistă în galantare şi trei săptămâni.

Informaţiile despre carnea injectată sunt încă vagi şi puţin vehiculate în România. Un scandal mare a izbucnit în Marea Britanie în urmă cu patru ani, când marile lanţuri de supermarket-uri au fost obligate să precizeze sortimentele care erau injectate.La noi, declicul n-a sosit, fiecare român îngurgitând anual 10 kg de semipreparate, în medie, fără să aibă în vedere câtă carne este “dopată” cu seringa.

Acele cu apă, sare şi polifosfaţi

Injectarea cărnii în România e practicată pe scară largă, devenind uzuală. Cei care nu o fac au transformat subiectul în marketing, precizând pe ambalaje că marfa lor nu e injectată, dar cazurile sunt rarisime. În şcolile de profil alimentar, elevii învaţă tehnicile injectării ca lecţie obligatorie. Pastrama şi muşchiul sunt roz, suculente şi proaspete în galantar. Explicaţia e simplă: sunt injectate cu apă, sare şi conservanţi pentru un aspect cât mai lucios şi pentru a-şi păstra culoarea chiar şi-o lună.

“Practic cumpărăm numai jumătate din cantitatea de carne pe care o plătim, restul e substanţa cu care a fost injectată: apă, sare, coloranţi chimici”, explică dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetari Alimentare din Bucureşti.

Fie că e vorba de bacon, pastramă, pulpe de pui, piept dezosat sau carne macră de porc ori vită, odată ce e industrializată, trece prin procesul de injectare. La fabricile de procesare a cărnii, se injectează mai ales costiţa şi pulpa. Bucăţile de carne sunt trecute printr-o maşinărie cu zeci de ace prin care curge melanjul chimic sărat.

“Rolul injectării este pentru a matura carnea cât mai repede, în 24 de ore ea să fie gata, bună pentru preparate sau ca materie primă pentru comerţ“, explică într-un filmuleţ postat pe Youtube, maistrul instructor Sabou Gheorghe, de la Colegiul Tehnic Transilvania.

Injectarea conservă preparatul dar bagă chimicale în organism

Considerate produse “premium”, pastrama, muşchiul sau cotletul, sunt injectate cu saramură şi fosfaţi, compuşii care reţin cea mai multă apă. Vidarea maschează faptul că produsul e de fapt umplut cu apă. “Denumirea tehnică este de saramură. În realitate nu este vorba numai de apă cu sare. Avem apă, avem sare, apoi polifosfaţi, caragenan, coloranţi, de obicei roşu carmin, şi nitriţi”, explică dr. Mencinicopschi.

Polifosfaţii şi caragenanul reţin apa în carne, o fac asftel să crească în greutate. Nitriţii sunt coloranţi indirecţi care au rol de conservare. Ei fixează mioglobina şi păstrează culoarea cărămizie a cărnii o perioadă mult mai mare de timp. “Carnea obişnuită, neinjectată, îşi păstrează culoarea două-trei zile. Cea injectată rezistă şi arată proaspăt şi trei săptămâni, chiar mai mult”, mai spune specialistul în nutriţie. Roşul carmin este extras dintr-o insectă, iar în timpul procesului tehnologic se foloseşte aluminiu, substanţă care, într-un aport crescut în organism, favorizează apariţia Bolii Alzheimer.

Mâncăm kilograme de sare fără să ştim

Statistic, românii consumă anual aproape 10 de kilograme de mezeluri şi nu se uită ce pun în farfurie. Nu citesc etichetele care, conform legislaţiei, avertizează că sunt pline de săruri.

“Mezelurile şi sănătatea nu au nimic în comun. Copiii nu ar trebui să le consume deloc”, spune Gheorghe Mencinicopschi. Specialistul adaugă: “Problema cu carnea din comerţ nu este numai că practic cumpărăm doar jumătate carne şi restul apă şi substanţe, dar aducem organismului sare din surse pe care nu le ştim. În România în loc să se consume 5-6 grame de sare zilnic, oamenii au un aport care ajunge la 14–15 grame, chiar 20 pe zi. Este vorba exact de această sare ascunsă prin injectarea cărnii. Nitriţii şi polifosfaţii sunt de fapt sodiu, astfel că atunci când consumăm carne din comerţ avem un aport foarte mare de sodiu, care este contraindicat. E contraindicat pe de o parte celor cu boli hepato-renale sau cardiacilor. Polifosfaţii din saramura cu care se injectează carnea dezechilibrează balanţa fosfor–calciu din organism, calciul nu se mai fixează în oase, apar probleme de fragilitate osoasă până la osteorporoză”.

14 Comentarii »