NOUL GUVERN UNGUREANU, ”TINERII COMPETENTI” – COPII DE NABABI SECURISTI, ARIVISTI, CORPORATISTI. ”Atentie la cățelandri!”

Postarea s-a actualizat!

Vezi si:

• Hotnews [Dan Tapalaga]: Ceva despre MRU si guvernul sau

[…] Si acum incepe cumva discutia despre MRU, premierul nominalizat luni, 6 februarie, de Traian Basescu sa formeze un nou Guvern. Acest istoric de profesie si diplomat talentat (43), seducator prin prezenta si discurs, admirat in cancelariile occidentale, o inteligenta cultivata care i-a starnit admiratia lui Andrei Plesu, pare doar la prima vedere picat din luna in pestrita lume politica romaneasca, mediocra si filistina.

In plan politic, Mihai Razvan Ungureanu a probat un remarcabil instinct al puterii, o abilitate rara de a naviga prin Guverne si politica, de a glisa usor dinspre PSD-ul lui Nastase spre PNL-ul lui Tariceanu si de acolo spre Traian Basescu, din politica in fruntea SIE si din varful serviciilor secrete inapoi in politica mare. E o performanta neobisnuita chiar si pentru o tara imprevizibila ca Romania, iar daca mentionam si ca ambitiile sale politice au debutat pe vremea regimului comunist, inainte de 89, ca membru supleant al CC al UTC, obtinem un profil complet al acestui personaj inzestrat. Unii ar putea vedea in detaliile biografiei sale versatilitate si oportunism, altii pragmatism si un mod atent de a-si calcula pasii.

In tot cazul, MRU nu e picat din luna in politica, ci impune standarde mai evoluate. Cu precedentele sale reformiste, are toata legitimitatea de a se pretinde liderul “noii generatii”, incarcat acum cu o istorie institutionala cu care putini se pot lauda la 43 de ani. Dar cum arata aceasta “noua generatie”,  de cine este ea reprezentata? Numele noi vehiculate pentru diverse portofolii, multe sub 40 de ani, au fost asezate rapid in pozitia de clone ale politicienilor vechi.

Ce-i uneste pe Bogdan Dragoi (32) si Razvan Mustea (34), numele a doi foarte tineri candidati, vehiculate pentru portofoliul economiei, respectiv comunicatiilor? Doar pasiunea pentru ceasuri, o educatie ceva mai buna, un stagiu prin mediul de afaceri? Ceva mai mult: ramificatiile in sistem, prin parinti, firele nevazute care duc in final in zone mai cenusii unde dam inevitabil peste un general sau macar un mic ofiter. Nici ei n-au picat din luna. […]

• Gandul:

[Cristian Tudor Popescu]: La ce bun guvernul junilor trepăduşi?

“Nu voi ezita să remaniez pe orice ministru care nu se ridică la înălţimea aşteptărilor publice şi ale mele”. Asta a ţinut să ne comunice ritos dl M.R.  Ungureanu, după ce dl E. Boc prezentase lotul prospăturilor ministeriale PDL ca şi cum ar fi în continuare premier, fostul şef al mafiei lui Adrian Năstase îl încunoştinţase că la Apărare are de ales între Oprea şi Oprea, iar udemeriştii îl trimiseseră pur şi simplu la plimbare când le ceruse câte două nominalizări pe posturile deţinute de ei. Nu zic să se declare dl Ungureanu cocoş de tablă pe Palatul Victoria, dar dacă sărea peste fanfaronada de mai sus ar fi fost decent, adică exact ce tocmai a cerut miniştrilor „săi”.

Ca să încercăm a înţelege ce-i cu guvernul Ungureanu, cred că nu trebuie să uităm de ce a plecat guvernul Boc. Nu pentru că n-ar fi fost competent – atât dl Băsescu, cât şi dl Boc, ne-au asigurat că a fost. Ba chiar şi subsemnatul aş putea zice că scoaterea profesioniştilor onorabili Valeriu Tabără şi Sulfina Barbu, ca să nu plece Udrea fără companie, e o pierdere. Motivul a fost, deci, „detensionarea”, înlocuirea cu un executiv mai credibil în ochii publicului.

Or, ce credibilitate în plus poate oferi un guvern alcătuit în proporţie de aproape 50% din aceiaşi miniştri, tinerii nou numiţi având imagine publică practic zero – abia acum încep să apară semne zodiacale, aruncări de la balcon, ceasuri de 60.000 de euro, un Porsche, un conflict de interese în cazul Andreei Paul Watt, înlocuită la miezul nopţii cu un anume Bode?

Dl Băsescu se declara conştient de faptul că nemulţumiţii sunt mult mai mulţi decât cei care de aproape o lună de zile ies în stradă pe orice vreme. Să-şi facă deci  iluzia că acest guvern de buzunar, buzunarul de la spate al d-sale, ar putea reduce cât de cât neîncrederea şi furia oamenilor? Ar fi ridicol pentru un combinagiu politic atât de versat ca dl preşedinte.

Prin urmare, la ce bun acest nou guvern de trepăduşi, în frunte cu „intelighentul” Ungureanu?

La un singur lucru, deja comandat de dl Băsescu: „Restabilirea nivelului de trai al populaţiei”, adică liber la pomeni electorale ca să mai dreagă cât de cât imaginea PDL până în alegeri. Odată Boc înlăturat, va fi reevaluată   afirmaţia categorică a aceluiaşi domn Băsescu, cum că nu vede de unde s-ar putea lua bani din buget pentru mărirea salariilor şi pensiilor.

Frumos. O singură observaţie aş avea. Mituirea publicului cu bani publici în an electoral au mai încercat-o şi alţii: guvernul Văcăroiu în 1996, guvernul Năstase în 2004, ba chiar şi executivul condus în 2000 de Mugur Isărescu, candidat în acelaşi timp la preşedinţia României. Nimeni n-a refuzat banii sau produsele, dar mituitorii guvernamentali au picat cu  toţii la vot. Aşa că tot mai sigur mi se pare votul-viteză ce n-a văzut Parisul.

[Rodica Ciobanu]: Grupul ministerial cu pile la partid şi tăticul-stat

M-aş strădui să reţin numele tuturor miniştrilor PD-L din Cabinetul Ungureanu, dar nu sunt sigură că merită efortul. Nu ştiu dacă acest guvern va rezista nouă luni, ori va sucomba după 100 de zile, îngropat de boicotul parlamentar al Opoziţiei şi protestele cetăţenilor, care vor, la unison, demisia lui Traian Băsescu şi alegeri anticipate. Dar, privit în lumina unui recent discurs al preşedintelui, sincronizat cu vocile din Piaţa Universităţii, noul Executiv strigă după atenţie. Spunând că înţelege nemulţumirea populaţiei faţă de clasa politică, şeful statului cerea, în urmă cu o săptămână,  modestie şi cinste din partea reprezentanţilor acestora. Şi, pe bună dreptate, deoarece un om politic care trăieşte pe picior mare, făcând paradă de averea sa ori alimentându-se de la ugerul statului, nu este credibil în rolul de binefăcător al poporului, constituindu-se, dimpotrivă, într-o sfidare la adresa acestuia. Or, pe lista Cabinetului Ungureanu, ce găsim?

Un ministru milionar, latifundiar, cu Jaguar, de şase ani în funcţii publice şi în consilii de administraţie ale unor societăţi cu capital de stat, prieten de familie cu un stâlp al PD-L, Adrian Videanu. Domnul Bogdan Drăgoi, viitorul ministru de Finanţe, căci despre el este vorba, pare foarte calificat în domeniul său, atribuindu-i-se negocierea unor împrumuturi avantajoase pentru România, pe piaţa financiară americană, dar şi în colecţionarea de CA-uri, care-i aduc sute de mii de lei anual. Şi-a permis un gest filantropic şi a vărsat în contul „Solidaritatea” veniturile astfel obţinute pe opt luni, în 2010.

Un ministru cu Porsche, fiu de sponsor al PD-L şi prieten cu EBA – Răzvan Mustea, deţinător al portofoliului Comunicaţiilor. Ascensiunea rapidă a domnului Mustea ilustrează ce bine funcţionează sistemul PR (Pile,Relaţii). Un ministru care, în urmă cu o lună, când era doar deputat, „lătra” rău la adresa lui Raed Arafat şi a protestatarilor, imitând sunetele dulăilor mai mari – Stelian Fuia, de la Agricultură. Promovarea acestuia înseamnă a călca în picioare sensibilităţile şi opiniile celor pe care încerca să-i muşte, deşi aveau dreptate.

Un ministru care-a şi-a tras 1,7 milioane de euro din fonduri europene şi naţionale şi a cărui nevastă a avut contracte cu statul – Cristian Petrescu, titularul de la Dezvoltare Regională şi Turism. Înainte de a lua în primire ministerul care i-a dat banii, dl Petrescu are datoria civică de a explica public ce a făcut ONG-ul său cu sumele încasate prin programul POR. Să vină domnia sa cu un pliant, un ghid turistic şi un DVD, din acelea pe care Asociaţia Profesioniştilor de Turism s-a angajat să le imprime, şi cu facturile  doveditoare că a cheltuit prima tranşă, de 700 de mii de euro, în scopul declarat  şi nu pe altceva. Toată lumea ar vrea să afle cum a pomovat eficient vechile cetăţi dobrogene sau traseele de agrement din Transilvania, altfel nu poate fi considerat profesionist în turism (de fapt, a terminat Sportul) , ci în păpat fonduri nerambursabile. Cristian Petrescu, prin ONG-ul său, rămâne, deocamdată, („Voi renunţa la Asociaţie, dacă va fi cazul”, zice, netulburat)  unul din marii pofitori ai ministerului condus de Elena Udrea, iar desemnarea lui tocmai în fruntea acestuia seamănă a gest indecent. Cea mai înaltă trompetă a cinstei şi modestiei, Traian Băsescu, consecventă principiilor enunţate, l-ar putea tăia de pe listă.

PD-L a fost neinspirat şi în nominalizarea altor persoane din Cabinetul Ungureanu, paraşutate, parcă în ministere, dar grupul de mai sus poate servi unui studiu de caz despre cum să faci carieră politică şi bani, prin pile la partid şi la stat. Înlţătorul mesaj prezidenţial spune, de fapt, că principiile sunt pentru ciumpalaci.

• Voxpublica:

Udrea nu mai e! Ole! Cine vine însă după: corporatiști, ariviști, băieți de bani gata ori modificați genetic. Schimbare?

Umblă vorba (din spatele ușilor unui ministru care își evacuează biroul) că Elena Udrea a condiționat retragerea ei de schimbarea tuturor miniștrilor PDL. Câtă credibilitate i se poate acorda acestui zvon decideți d-voastră (asta chiar dacă și sursele Hotnews prezintă un scenariu asemănător). Cert este însă că PDL a ieșit la înaintare cu o nouă falangă. În mare parte, despre ei a scris deja Costi Rogozanu (aici). Doresc doar să completeze lista lui cu două nume: Stelian Fuia și Cătălin Baba.

Unul dintre principalele atu-uri ale lui Stelian Fuia (nominalizat pentru Ministerul Agriculturii) e faptul că a fost director comercial la Monsanto România. Adică al filialei principalului producător de organisme modificate genetic (OMG) din lume. Producător cu care, de altfel, se afla în legătură și deja (putem să-i spunem) ex-ministrul Valeriu Tabără. Așadar, lobby-ul în favoarea uneia dintre cele mai controversate corporații multinaționale rămâne ”asigurat” în Guvernul României. Și cum UE a dat anumite semne de relaxare în domeniu (lăsând guvernelor naționale opțiunea acceptării anumitor culturi modificate genetic) o primă sursă de conflict între guvern și societatea civilă/ micii producători agricoli se poate anticipa deja.

Cătălin Baba rămâne ”umbra lui Boc la Palatul Victoria”. ”Meritele deosebite” ale acestuia constau în faptul că a știut să fie mereu lângă cei aflați la Putere. Mai întâi lângă Andrei Marga, a cărui ”creație” este, acesta promovându-l de la statutul de agronom la cel de decan al Facultății de Științe Politice a UBB Cluj și ducându-l cu el la Ministerul Educației (în perioada în care a fost ministru). Când Andrei Marga a fost trădat și s-a despărțit de Emil Boc (pe care îl sprijinise în lupta pentru Primăria Clujului – detalii aici), Cătălin Baba a schimbat tabăra. Iar Emil Boc l-a recompensat pentru asta cu diferite posturi în Guvern (la un moment dat fiind șef al desființatei Cancelarii a primului ministru). Acum Cătălin Baba a fost propus să-i ia locul lui Daniel Funeriu la Educație.

Numele și amănuntele oferite de Costi Rogozanu nu le mai reiau. Puse cap la cap ele pot da dimensiunea ”schimbării” de la Palatul Victoria. Care are puține lucruri în comun cu ceea ce s-a solicitat în stradă în ultimele luni. Schimbarea e doar de formă, nu și de conținut. Dimpotrivă e o listă de miniștri convinși (luați termenul în ambele sensuri, pozitiv și depreciativ) de avantajele corporatismului, băieți de bani gata și ariviști. Coroborat cu declarația expresă a lui MR Ungureanu referitoare la convingerile lui ”de dreapta” și cu trimiterea expresă a lui Traian Băsescu la ”redeschiderea exploatării minereurilor” începem să avem direcția înspre care se va îndrepta noul Guvern. Corporatism în cel mai pur sens al cuvântului. Adică ceva mai mult decât ”de dreapta”. Desigur, totul va fi îmbrăcat frumos în teoria ”locurilor de muncă”, a ”investitorilor strategici” etc. Fârâmituri și un program de asistență socială minimal.

Cu un asemenea Guvern, privatizarea statului are toate șansele să se încheie. Prin înstrăinarea ultimelor resurse (aurul, cuprul, gazul de șist etc.), precum și a pământului (pentru că e puțin probabil ca micii agricultori și fermieri să mai aibă vreo șansă de a și-l păstra în competiția cu un eventual asalt OMG-ist).

Iar românii se vor transforma într-o imensă masă de proletariat urban și rural, dependent de ”mărinimia” statului-corporație. Se vor supăra unii prieteni dacă voi reaminti unde am văzut experimentat în ultimii zece ani acest model. Și care sunt consecințele de-responsabilizării (minimalizării) statului și al privatizării lui. Cu siguranță cei mai mulți dintre ei vor ști însă la ce mă refer. Și mai știu că nu pentru așa ceva au ieșit nemulțumiții în stradă în ultimele săptămâni.

• [Cristi Rogozanu]: Tineretul PDL atacă. Băieţii lui tata, fete cu idei ultraconservatoare

Mic update. Rezumatul perfect facut de Bogdan Ghiu pe facebook. imi permit sa-l citez: 

Clasa urmatoare: copiii, nepotii. Nimic nou, nou viitor. Sint colegii vostri, copii, descurcativa-va! Noi nu ne-am descurcat cu parintii si bunicii lor. Dar teritorialitatea de clan ramine.

Am mai făcut cîndva o mică sinteză cu tinerii susținuți de toate partidele din România şi rezultatele erau deprimante. Azi intră PDL cu o listă de propuneri pentru noul Guvern în care apar nume care mă preocupau acum ceva timp. Haideţi să vedem cine sînt. Un profil apare încă de la prima vedere. Băieții lui tata, unii cu studii solide, cu state vechi la stat deși tineri sau oameni împinși puternic pe linie politică.

Răzvan Mustea vine din Focșani, e șef la tineretul PDL (acolo mai e și Trășculescu, și el tînăr, și el băiat de bani gata ridicat spectaculos după ultimele alegeri, prezent în tot felul de contracte profitabile la nivel local în ultimii ani), e direct moștenitor lăsat de Elena Băsescu cu alegeri în stil clasic (au si avut aceeasi bursa în SUA, vezi aici), băiat cu avere frumoasă de la familie, șters public, declarație de avere cu multe ceasuri și bijuterii (de 60 000 de euro, în declarația de avere). Proprietăți solide lăsate de părinți de pe care adună chirii. E numit la comunicații: poate băiatul ăsta să zică ceva solid despre ACTA și scandalul pe care Vreme l-a tratat pînă l-a făcut praf. (Mustea și Drăgoi sînt legați prin linia invizibilă EBA-Videanu).

Ia priviți și o mini-critică a guvernului făcută de Mustea, cum că nu poți să tai din pensii doar, a vorbit și despre afaceri cu statul (de care înțeleg că nu prea sînt străini membrii familiei, mă rog, săpăm). Vroia și niște amnistie fiscală:

Dintre propunerile legislative pe care le-a semnat Mustea: sa se cinte imnul mai virtos in scoli (mai mult aici).

[…]Bogdan Drăgoi e un caz foarte interesant. Băiatul lui Dan Drăgoi, mare mahăr nouăzecist, apropiat de generalul Stănculescu. Bogdan Drăgoi a făcut tot felul de studii în finanțe, a fost prezent în tot felul de combinații lucrative. Un tînăr crescut și alimentat cu mare grijă de sistem, ceva mai răsărit decît Sida, iubitul Ebei, dar evoluat pe o filieră despre care poți scrie romane. Ziarul Financiar are un material mai vechi detaliat:

Dan Drăgoi, tatăl lui Bogdan, “mâna dreaptă” a lui Victor Stănculescu

El este fiul lui Dan Drăgoi, un om de afaceri extrem de puternic, dar discret, de la începutul anilor ‘90, fiind “mâna dreaptă” a lui Victor Stănculescu, generalul care alături de Ion Iliescu şi Silviu Brucan l-au dat jos pe Ceauşescu şi au preluat conducerea ţării.

Balli, traderul care era să pună mâna pe Sidex Galaţi

Numele lui Dan Drăgoi se leagă foarte mult de grupul Balli, traderul de metale cu rădăcini iraniene, care desfăşura afaceri în România la începutul anilor ‘90 în domeniul petrolului, oţelului şi a altor metale neferoase.

Dan Drăgoi, prin legăturile sale, avea “intrare” oricând la Ion Iliescu sau la cei care au condus România între 1990 şi 1997. La un moment dat, Dan Drăgoi a stat şi în spatele înfiinţării băncii RoBank care i-a dat credit lui Ion Iliescu să-şi cumpere apartamentul din vila în care stă de peste 20 de ani şi a companiei de asigurări Asigurarea Anglo-Română.

După ce “gaşca” lui Iliescu a pierdut puterea în 1996, influenţa lui Dan Drăgoi a început să scadă în România. Acesta, împreună cu grupul Balli au vrut să cumpere combinatul siderurgic Sidex Galaţi. Dan Drăgoi a ieşit din peisaj, dar în lumea afacerilor a rămas la fel de puternic.

Transferul de putere

Începând cu anii 2000 Dan Drăgoi a intrat în grupul lui Adriean Videanu, cei care preluaseră puterea alături de Traian Băsescu în Partidul Democrat.

De altfel, peste ani familia Drăgoi a rămas la fel de apropiată grupului din jurul lui Videanu, unde îi mai regăsim pe Gheorghe “Bebe” Ionescu, Sorin Creţeanu (proprietarul Comnord), Raul Doicescu (proprietarul BogArt) şi Puiu Popoviciu (proprietarul mallului Băneasa şi a complexului imobiliar din zonă). “Bebe” Ionescu, fost director general la FPS (Fondul Proprietăţii de Stat, actualul AVAS) la mijlocul anilor ‘90, a fost numit de Videanu ca reprezentant al statului în consiliul de administraţie al Petrom, unde este şi astăzi. De altfel, băiatul lui “Syda” – aşa cum este cunoscut -, a fost şi încă mai este prietenul fiicei lui Traian Băsescu, Elena, conform ziarelor tabloide.

Alexandru Nazare e omul care a fost mai tot timpul lîngă Boagiu. Pare totuși prea tînăr pentru a fi împins în față într-o slujbă infernală, cea de la Transporturi. Pare mai mult o convenție prin care Boagiu își continuă mandatul. […]

• [Ciprian Domnisoru]: Tu pari a fi puiuț de comunist

Nu mai sunt la modă guvernele de generali după revolte populare, de la ruşi am învățat că merge la fel de bine cu serviciile, lumea nu se supără la început, în fond sunt mai spălați şi mai coerenți decât aprozariştii din partid.

Cum va lupta premierul desemnat Mihai Răzvan Ungureanu împotriva corupției? Va folosi informațiile pe care le deținea până acum despre cine fură în România? Vor apărea stenograme noi? Tehnocrați, securişti, tehnocrați, securişti…dacă şefii de servicii secrete sunt atât de buni în a stopa corupția, dacă tehnocrații mişună prin Banca Națională, de ce românii au avut parte de Caritas sau FNI, de falimente bancare jenant de previzibile?

Auzind discursul molcom al premierului desemnat, despre stabilitate, nevoia de stabilitate,  aveam senzația unei schimbări de guvern comunist, învăluită într-un limbaj de lemn şi servită la telejurnalul de seară.

Strada nu cere stabilitate, cere preşedintelui să îşi restrângă controlul haotic asupra guvernării şi să permită dezbateri reale asupra reformelor şi proiectelor pe care le avansează. Mihai Răzvan Ungureanu nu răspunde în niciun fel acestor cereri.  Lipsit de presiunea pe linie de partid generată de îngrijorările PDL-iştilor nemulțumiți de politica lui Băsescu, Mihai Răzvan Ungureanu va patrona un guvern care se anunță a fi compus exclusiv din favoriții preşedintelui.

“Tu pari a fi puiuț de comunist” îi spunea Băsescu cu satisfacție unui tânăr care îi reproşa că nu şi-a dat demisia în cinci minute, cum promisese. Băsescu promovează liniştit puiuți de comunişti precum Mihai Răzvan Ungureanu sau Alexandra Gătej, care în ultimii ani ai comunismului îşi începeau cariera în UTC sau erau racolați de Securitate, ca în cazul Alexandrei Gătej.

Spy chief takes over scrie presa occidentală, şi ce poți să spui? Preşedintele nostru a condamnat public comunismul, el nu acceptă puiuți de comunişti, preşedintele nostru a numit cel mai docil technocrat pe care l-a găsit spre binele şi stabilitatea țării ? Sau poți să spui, da, Băsescu continuă derapajul spre Rusia lui Putin, asta este, suntem o democrație est europeană fragilă, după proteste vin la guvernare şefii de servicii, guvernul nostru este un teatru popular de fantoşe pentru preşedinte.

• Gandul:

LIGA JUNIORILOR: Lista NOILOR MINIŞTRI pe care PDL îi trimite în Guvernul Ungureanu. Cine sunt “părinţii” lor şi care sunt singurele nume cerute de premier

Cine e Gabriel Berca, viitorul ministru de Interne: fost şef SGG în mandatul Tăriceanu, plecat din PNL în 2010

Cine e Bogdan Drăgoi, viitorul ministru al Finanţelor: prieten de familie cu Adriean Videanu, posesorul unui Jaguar şi o presupusă legătură cu o vedetă Playboy

Alexandru Nazare, viitorul ministru al Transporturilor: „Zodiacul aztec mă plasează sub semnul Cuţitului”. Cum l-au aruncat colegii de la balcon

Cine o înlocuieşte pe Elena Udrea la Turism şi Dezvoltare. Deputatul Cristian Petrescu a câştigat 1,7 milioane de euro din bugetul ministerului pe care îl va conduce

Cine este Răzvan Mustea, viitorul ministru al Comunicaţiilor: posesor de Porsche şi ceasuri de 60.000 de euro, fiul unui sponsor important al PDL şi prietenul lui EBA

Cine e Claudia Boghicevici, viitorul ministru al Muncii: a luat portofoliul dintr-a doua încercare

Cine este Cătălin Baba, viitorul ministru al Educaţiei: filiera clujeană

Cine e Stelian Fuia, viitorul ministru al Agriculturii: politicianul polivalent care i-a certat pe protestatari şi l-a făcut “tembel” pe Ponta

Si… ca o completare:

Peste 6,6 milioane de români suferă de lipsuri materiale severe, cea mai mare cifră din UE

Peste 6,6 milioane de români suferă de lipsuri materiale severe, cea mai mare cifră din UE, dintr-un total de aproape 9 milioane de persoane care trăiesc în sărăcie sau riscă să ajungă în această situaţie, reiese din datele prezentate miercuri de Eurostat. Potrivit informaţiilor Eurostat, 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de persoane dintr-o populaţie totală de 21,47 milioane luată în calcul de biroul de statistică al UE. Datele au fost colectate la nivelul anului 2010.

Statele UE cu cele mai ridicate procentaje din populaţie care riscă sărăcia sunt Bulgaria (42%), România (41%), Letonia (38%), Lituania (33%) şi Ungaria (30%). La polul opus se regăsesc Cehia (14%), Suedia şi Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda şi Luxembourg (17% fiecare).

Statistica se referă la persoane care trăiesc în gospodării cu un venit discreţionar echivalat sub limita riscului de sărăcie, de 60% din venitul discreţionar median echivalat naţional calculat după încasarea transferurilor sociale. Venitul echivalat este calculat prin împărţirea venitului total al gospodăriilor la numărul de membri, cu ponderile 1 pentru primul adult, 0,5 pentru alţi membri cu vârsta de peste 14 ani, respectiv 0,3 pentru minori cu vârsta sub 14 ani.

Totodată, 31% din populaţia României suferă de lipsuri materiale severe, reprezentând 6,65 milioane de persoane conform bazei de calcul utilizată de Eurostat.

Categoria persoanelor care trăiesc cu lipsuri materiale severe cuprinde populaţia afectată de cel puţin patru din următoarele nouă probleme: nu pot plăti la timp chiria, ipoteca sau facturile la utilităţi, nu-şi permit să-şi încălzească în mod adecvat locuinţa, nu pot face faţă cheltuielilor neaşteptate, nu îşi permit o masă cu carne, peşte sau alt tip de hrană bogată în proteine cel puţin odată la două zile, nu îşi permit o vacanţă de o săptămână în fiecare an, nu pot deţine şi întreţine un automobil, o maşină de spălat, un televizor color sau un telefon, fix sau mobil.

Statistica privind persoanele care suferă de lipsuri materiale grave subliniază diferenţele de nivel de trai dintre statele UE. Astfel, dacă în România şi Bulgaria 31% (2,6 milioane de persoane), respectiv 35% din populaţie se încadrează în această categorie, Luxembourg figurează cu 0,5%, Suedia cu 1,3%, iar Austria cu 2,2%.

La nivelul UE, 23,4% dintre persoane riscă sărăcia sau excluderea socială, iar 8,1% suferă de lipsuri materiale severe.

În statele central-est-europene, 27,4% din populaţia Letoniei trăieşte cu lipsuri materiale grave, 21,6% (2,1 milioane) în Ungaria, 19,5% în Lituania, 14,2% (aproximativ 5 milioane) în Polonia, 11,4% în Slovacia, 9% în Estonia. În Grecia, epicentrul crizei datoriilor, de stat din zona euro, 11,6% din populaţie se încadrează în această categorie. Spania, cu un şomaj care persistă în apropierea cotei de 20%, figurează cu o cotă de numai 4% la nivelul anului 2010, mai mică decât cea a Franţei (5,8% – 3,5 milioane de persoane), a Marii Britanii (4,8%) sau a Germaniei (4,5% – 3,6 milioane).

În Italia, ponderea persoanelor afectate grav de sărăcie se ridica la 6,9%, iar în Portugalia la 9%.

Legaturi: