Rezultatele recensamantului 2011, criza demografica a Romaniei si CORUL BOCITOARELOR IPOCRITE
“SOLUTIILE” PENTRU COMBATEREA CRIZEI DEMOGRAFICE: PRIVATIZAREA SISTEMULUI SANITAR, ADUCEREA POPULATIILOR ASIATICE IN TARA, CAPITALISMUL SALBATIC…
- Hotnews:
“E clar ca oficializarea cifrelor preliminare privind Recensamantuil va conduce la cateva modificari in anii urmatori- ma refer la participarea noastra la institutiile europene sau alocarile de bani din partea UE. Important este cum reactionam noi ca tara la o asemenea revizuire la acest semnal. Probabil ca una dintre politicile economice care va trebui sa fie mai mult activata este cea de crestere a natalitatii. In acelasi tim acest semnal trebuie sa schimbe si maniera de abordare privind politicile publice pe segmentul sanatatii, al educatiei. Este un semnal care va duce la o schimbare profunda pe aceste segmente“, a declarat sambata pentru HotNews Mihai Tanasescu, senior adviser la Fondul Monetar International.
“Mai mult, stim ca populatia imbatraneste, ca vom asista la o crestere la cheltuielile privind securitatea sociala, astfel incat cred eu ca datele Statisticii vor provoca o reactie adecvata si profunda la nivelul politicilor publice. Nu in ultimul rand participarea mai puternica a sectorului privat la atragerea de resurse suplimentare pentru ca serviciul public de sanatate sa fie superior“, a mai spus Tanasescu pentru HotNews.ro
Reamintim ca, potrivit INSSE, Romania are o populatie stabila de 19,042 milioane locuitori care formeaza 7,1 milioane gospodarii, se arata in rezultatele preliminare ale Recensamantului derulat in toamna trecuta. Potrivit datelor trimise de INS, exista 8,5 milioane locuinte (inclusiv alte unitati de locuit) si 5,1 milioane cladiri. La recensamantul anterior, desfasurat in 2002 numarul populatiei erau 21,68 milioane de locuitori. Ultima oara cand numarul de locuitori ai Romaniei a fost de aproape 19 milioane a fost in 1966. Recensamantul din ’66 indica: 19,1 milioane de locuitori.
Rezultatele provizorii ale Recensamantului Populatiei si Locuintelor din 20 Octombrie 2011 prezinta o prima estimare privind numarul populatiei, al gospodariilor populatiei si al fondului de locuinte.
“Parerea mea este ca populatia nu a putut sa scada cu 2,6 milioane, adica cu circa 12%! Daca cifra de 2.6 milioane va ramane valabila, aceasta va provoca multe rupturi in seriile de date statistice. In privinta cifrelor anuntate de INSSE, exista o contradictie chiar intre cifrele din primul tabel din comunicatul oferit de INSSE, si anume: “POPULAŢIA DIN STATISTICILE CURENTE la 1 iulie 2011 (21.354.396)”. In cazul in care adunam cifrele din tabelul care se refera la populatia stabila, la populatia plecata pe o perioada mai indelungata si la persoane temporar prezente, totalul face 20.254.866. Ramane neexplicata o diferenta de circa 1.1 milioane locuitori. Va reamintesc ca in perioada 1992-2002, populatia Romaniei a scazut cu 1.13 milioane locuitori. Cred ca numarul celor plecati in strainatate este mult subestimat, iar procesul de recenzare a avut numeroase carente”, a declarat pentru HotNews profesorul Moisa Altar, o legenda a ASE si fondatorul Scolii de Excelenta DOFIN.
Altar, prin mana caruia au trecut jumatate din cercetatorii din Banca Nationala si directori din bancile comerciale este cunoscut si pentru faptul ca este printre foarte putinii romani care se duce prin lume la congrese doar ca sa-i “prinda” la discutii pe laureatii Nobel in economie, cu care discuta de la egal. Pe seama lui, finantistii glumesc spunand ca daca bancherii au in buzunarul de la piept o poza cu Mugur Isarescu, Guvernatorul poarta in buzunarul de la piept o poza cu Moisa Altar.
- Contributors [Adrian Papahagi]: În toiul iernii vrajbei noastre se instalează și iarna demografică
Ocupați cu viscolul, zăpada și gerul, riscăm să nici nu mai simțim iarna demografică pe care ne-o anunță, iată, primele rezultate ale recensământului. Suntem 19 milioane, ca în 1966: e, de altfel, singurul punct de vedere din care putem spune că am anulat efectele ceaușismului.
Dar impresia e înșelătoare. Din 1966 încoace România a crescut și apoi a scăzut cu 4 milioane de oameni și a avortat peste 20 de milioane de copii. Vina tragică este împărțită între politica natalistă scelerată dusă de Ceaușescu și relativismul moral care a însoțit-o și i-a supraviețuit. Comunismul nu încuraja natalitatea din dragoste creștinească față de om, din atașamentul față de valorile tradiționale ale familiei sau, sau măcar din umanism ateu. Era vorba pur și simplu de rațiuni meschine, economice, militare, de paranoia și megalomania unui dictator care stăpânea peste o țară prea mică pentru ambițiile lui. Ceaușescu dorea o producție de masă de grâu, oțel sau copii – la asta se rezuma totul.
Reversul medaliei s-a văzut imediat după 1989: sute de mii de copii ai străzii, orfelinate imunde, epidemie de avorturi. Cinismul și moartea cutreierau mână în mână vastul deșert populat al natalității programate. Am depășit acel moment, dar nu prin dragoste creștinească și grijă față de familie, ci prin hedonism și materialism. Ne-am împuținat, compromițându-ne viitorul. Lipsiți de speranță, mulți au plecat din țară. Am rămas 19 milioane, dar probabil încă 2-3 milioane de compatrioți, inclusiv mulți copii, trăiesc în străinătate.
Recensământul e doar cronica unei sinucideri etnice anunțate. Sociologi precum Vasile Ghețău și Marian Preda nu contenesc
A venit momentul ca întreaga clasă politică românească să renunțe la populism, la măturat zăpada de pe străzi și mizeria sub preș, și să se gândească la viitorul acestei țări. Aceasta înseamnă trei lucruri: a. politici umaniste, dar ferme, pro-viață și pro-familie, în bun spirit creștinesc; b. politici de încurajare a tinerilor să rămână sau să revină în România; c. politici economice de reducere a decalajelor pentru a limita emigrația sau chiar pentru a-i inversa tendința.
E evident că nu vom scăpa de deșertificarea demografică a României doar prin creșterea prosperității economice. Știm bine că în țările bogate ale Europei, natalitatea este mai mică decât în cele sărace ale Africii; în păturile pauperizate ale României, inclusiv în rândul minorității țigănești, avem o natalitate mai mare decât în clasa medie și relativ prosperă. Ca în alte cazuri, criza e morală: o scădere a dragostei pentru copii, plasarea carierei înaintea familiei, creșterea individualismului și încercarea faustică de prelungire a unei vieți egoiste, dedicată plăcerii și având oroare de responsabilitate.
Acest diagnostic coincide însă cu o mărturisire de neputință. Nu putem îndrepta politic o situație morală pe care o deplângem în calitate de creștini. Ce e de făcut deci? Putem încerca să descurajăm avorturile prin informare. Există în acest sens un proiect de lege redactat de Asociația Pro Vita, pe care îl susține și Fundația Creștin-Democrată. Trebuie să punem pe primul loc construcția de creșe și grădinițe, prioritare față de piscine, săli de sport sau parcuri rurale. Doar așa vom permite femeilor din clasa de mijloc să devină mame fără a-și condamna cariera. Autoritățile locale trebuie obligate și, dacă nu au mijloace, sprijinite să creeze o anumită cotă de creșe și grădinițe.
Trebuie regândit din temelii sistemul alocațiilor familiale prin încurajarea mamelor care muncesc și a familiilor cu doi sau mai mulți copii, fără ca acest lucru să încurajeze o natalitate dublată de precaritate în mediile cele mai sărace. Reforma sistemului de asistență socială trebuie să devină echitabil: nu văd niciun motiv pentru care am risipi banii acordând universal alocația ridicolă de 42 de lei tuturor copiilor. Ar fi mult mai util să se acorde triplul acestei sume copiilor săraci și nimic celor din familii cu venituri decente.
La aceste politici familiale, cărora trebuie să li se adauge altele, suntem chemați să reflectăm cu maximă urgență. Nu putem lăsa ca falsele imperative mediatico-politice ale momentului să ne deturneze de la o gândire cu bătaie lungă, responsabilă și vizionară. La criza natalității se adaugă hemoragia emigrației. Să nu fim ipocriți: emigrația este firească într-o Europă unită. Dincolo de drame sau împliniri umane, ea este chiar utilă țării noastre, în măsura în care elimină presiunile sociale, reduce șomajul și povara asistențială și generează un flux de valută înspre România. Dar de la un punct încolo, emigrația sărăcește fibra națiunii. Cel mai tragic aspect este exodul creierelor: nu ne putem permite să rămânem o nație de consumatori, de muncitori ieftini și de agricultori neproductivi. Singura noastră forță poate veni din creșterea productivității și crearea de produse cu valoare adăugată mare. Asta înseamnă: tehnologie, software, servicii medicale. Deci o bună educație și un viitor pentru tinerii care se decid să devină ingineri, medici, cercetători.
Reforma educației este o bună premisă pentru reinventarea meritocrației, oricât ar protesta dinozaurii, brontozaurii și tiranozaurii universitari împotriva dictaturii articolelor ISI. Feudalismul universitar și medical au sufocat sistemul, perpetuând nu doar venerabila competență, în fața căreia mă înclin, ci și intolerabila impostură. Tinerii cu studii în străinătate trebuie să fie atrași înapoi: există în acest sens proiecte meritorii ale UEFISCDI, în domeniul cercetării. Dar junii sorbonarzi sau oxonieni trebuie să investească și patriotism în lupta cu un sistem anchilozat, care nu le va face loc cu una cu două. O diplomă nu mai este astăzi, pe fondul inflației universitare, decât un bilet de intrare, nicidecum titlu de proprietate sau act de înnobilare.
În fine, creșterea economică va reduce măcar tendința emigraționistă, dacă nu și “sporul demografic negativ” (sinistră litotă nihilistă, nu-i așa?). Nu vom putea avea prosperitate fără limitarea corupției și a reglementărilor absurde, liberticide care sufocă inițiativa. O firmă trebuie să poată fi înființată într-o singură zi, prin interacțiunea cu un singur funcționar, sau chiar pe internet. Controalele fiscale, sanitare etc. trebuie reduse proporțional cu înăsprirea pedepsei pentru evaziune, intoxicarea populației sau munca la negru. Ghișeul unic trebuie să devină o realitate. Dereglementare și laxism maxim pentru cei ce funcționează corect, pedepse exemplare pentru abateri: asta e filosofia.
Răspunsurile sunt la îndemână: capitalism mergând până la laissez-faire și morală creștină. Spiritul libertății și duhul iubirii. Cu alte cuvinte, revenirea la firesc. Leviatanul corupției statale și balaurul stricăciunii morale sunt dușmanii. Dragostea creștinească și intransigența civică sunt remediile. Fără de ele, ne vom trezi în nici o generație într-un deșert înghețat, unde în loc de râsetele copiilor vor răsuna gemetele unei societăți muribunde, crispate în cinism și paralizate de neputință.
Puterile executivă şi legislativă din România trebuie să se preocupe de elaborarea unei politici naţionale demografice şi a uneia de imigraţie, prin care să se compenseze pierderea de populaţie, a spus vineri sociologul Alin Teodorescu, director al IMAS, citat de Mediafax. El a arătat că datele recensământului publicate joi de INS indică o reducere îngrijorătoare a populaţiei stabile din ţară, chiar dacă numărul total al cetăţenilor români nu s-a micşorat foarte mult faţă de recensămăntul din 2002.
“România pierde populaţie prin faptul că are mortalitatea mai mare decât natalitatea, dar şi prin emigraţie. Puterea executivă şi legislativă trebuie să facă, prin lege, o politică demografică, de stimulare a natalităţii, şi o politică de imigraţie, de atragere în România a cetăţenilor străni. Acum nu avem astfel de politici“, a spus Teodorescu. El a subliniat că o politică de imigraţie este absolut necesară, România trebuind să se inspire din exemplele altor ţări cu experienţă în domeniu cum ar fi Canada, Franţa, Marea Britanie, Germania, dar şi Ungaria.
Chinezii, vietnamezii, pakistanezii sunt imigranţii care ar putea fi atraşi în România în perioada următoare, în opinia directorului IMAS. Acordarea cetăţeniei române pentru etnici români din Republica Moldova, Ucraina sau alte ţări vecine nu reprezintă o politică de imigraţie, a evidenţiat el. “Cetăţenia este un act pur administrativ, dacă acela care o primeşte locuieşte în continuare în afara graniţelor României. Noi avem nevoie de oameni care să locuiască aici, să plătească taxe şi impozite”, a spus Alin Teodorescu.
Acordarea după cinci ani de rezidenţă în România a unei case, câteva hectare de teren, crearea unor locuri de muncă speciale, reprezintă măsurile unei politici active de imigraţie, a mai spus sociologul. “La noi când vrea un străin să se aşeze, i se ia, nu i se dă”, a comentat directorul IMAS. Creşterea la 3,2% a etnicilor romi faţă de 2,5% în 2002 este “explicabilă” şi nu are de ce să fie îngrijorătoare pentru românii majoritari, deoarece nu înseamnă prea mult în volumul total al populaţiei.
“Se căsătoresc mai devreme, fac mai mulţi copii, nu au practici contraceptive. Sunt ca românii în anii ’60-’80. Probabil peste 20-30 de ani o să ajungă şi ei să aibă a treia etapă a tranziţiei demografice”, consideră sociologul. El a adăugat că numărul real al acestei etnii depinde în continuare de dorinţa acestora de a se declara romi. Pe de altă parte, el a remarcat “pierderea culturală” reprezentată de continuarea reducerii minorităţii de germani, dar şi faptul că după cinci ani de la aderarea la UE, perioadă în care în spaţiul european au plecat foarte mulţi români, în ţara noastră nu au fost atraşi aproape deloc cetăţeni ai ţărilor europene.
De asemenea, Alin Teodorescu a punctat că în ultimul deceniu s-a stopat procesul de reruralizare care a caracterizat, în mod unic, România în anii ’90. “Probabil că în următorii 10 ani se va relua, foarte lent, procesul de urbanizare, care în perioada socialistă a fost accelerat de politicile de industrializare”, a estimat el. În 2002, nivelul populaţiei rurale era de 47,3%, iar la ultimul recensământ s-a redus la 47,2%.
Populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011, anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică. Conform datelor recensământului din 2002, populaţia României era de 21.680.974 de locuitori.
Populaţia din statisticile curente la 1 iulie 2011 este de 21.354.396, a precizat INS. Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României a fost de 19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar 659.000 temporar absente. Din totalul populaţiei stabile a României, 10.054.000 persoane aveau domiciliul sau reşedinţa în municipii şi oraşe (52,8%), iar 8.989.000 persoane locuiau în comune (47,2%).
Numărul de eurodeputaţi români dar şi numărul de voturi alocate României în Consiliu vor scădea în urma diminuării numărului de cetăţeni, conform recensământului, însă potrivit unor surse europene, aceste efecte vor fi simţite abia după 2014 sau 2020. Motivul este legat de perioada de referinţă la care se raportează instituţiile europene atunci când fac aceste calcule şi care va rămâne acelaşi dinaintea publicării datelor recensământului.
Conform celor stabilite, România are în prezent 33 de europarlamentari, însă ar putea pierde, potrivit surselor citate, circa 3-4 dintre aceştia. Însă modificarea numărului de eurodeputaţi nu are legătură numai cu rezultatele recensământului. În realitate, numărul de europarlamentari aferent fiecărui stat membru va fi modificat cel mai probabil cu începere de la următoarele alegeri, din 2014, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În paralel, o reformă a Parlamentului European, care prevede printre altele şi o schimbare a numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora este în dezbatere în PE.
Pe de altă parte, scăderea cu peste două milioane a numărului de locuitori din România va avea efecte şi asupra numărului de voturi de care dispune România în Consiliul UE dar şi asupra diferitelor alocărilor bugetare. Însă, potrivit surselor citate, rezultatele referendumului nu vor afecta alocările pentru perspectiva financiară 2014 – 2020, aflate în prezent în curs de negociere. În prezent, România este al şaptelea stat membru UE ca număr de voturi în Consiliu, având aproximativ 4,5% din populaţia UE.
Populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011, anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică. Conform datelor recensământului din 2002, populaţia României era de 21.680.974 de locuitori. Populaţia din statisticile curente la 1 iulie 2011 este de 21.354.396, a precizat INS. Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României a fost de 19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar 659.000 temporar absente. Din totalul populaţiei stabile a României, 10.054.000 persoane aveau domiciliul sau reşedinţa în municipii şi oraşe (52,8%), iar 8.989.000 persoane locuiau în comune (47,2%).
***
Adrian Ursu despre mizele electorale ale recensamantului si atitudinea puterii fata de criza demografica
Nota noastra:
Recensamantul din 2011 nu a fost doar un esec organizatoric, ci si o periculoasa metoda de a culege informatii personalizate despre populatia Romaniei, (vezi trimiterile de mai jos).
Rezultatele sale erau perfect previzibile si nu ar fi trebuit sa mire pe nimeni: Romania a pierdut circa 2 milioane de oameni pe timp de pace. Marea majoritate a acestora se afla, evident, risipita in tarile europene – care in Italia, care in Spania, care in Franta sau aiurea.
Exista deja doua reactii la rezultatele acestui recensamant: Mihai Tanasescu, reprezentantul Romaniei la FMI, si Adrian Papahagi, fost (?) consilier al fostului ministru de externe Baconschi, care a scris un text pur electoral vizand (asa cum anunta, recent, protectorul sau) o lansare politica pentru a “reimprospata” PDL-ul si -i da o alta fata, mai potrivita pentru alegeri.
Asistam la o uriasa ipocrizie si chiar crasa nesimtire. Sa vii tu, reprezentant al FMI, si sa plangi pe umarul Romaniei pe tema politicilor publice din educatie si sanatate dupa ce ai sufocat tara cu austeritatea, reducerea indemnizatiilor pentru mame si a sprjinului social pentru familie, reducerea numarului de paturi din spitale si presiunea pentru “reforma” sistemului sanitar, este pur si simplu definitia cinismului. Mai mult, rezolvarea s-ar afla in aceleasi politici distructive social, caci aflam ca Tanasescu recomanda o… “participare mai puternica” a sectorului privat in sanatate!
Adrian Papahagi, de partea sa, ar parea ca defineste corect situatia. Atat de corect, incat se pune firesc intrebarea de ce a tacut pana acum. E foarte bine sa se vorbeasca despre avorturi si despre aceasta crima cotidiana facuta in Romania fara tresarire de constiinta, dar nu e de ajuns. La partea de solutii, A.P. este perfect contradictoriu. Astfel, emigrarea e buna, ca ne-a ferit de presiuni sociale (Papahagi in ce tara traieste de vreo cateva saptamani?) si ne-a eliberat de presiunea asistentiala. De parca cei care au plecat afara sunt pensionarii si bolnavii Romaniei, si nu forta de munca, populatia activa care ne lipseste atat de mult! Si nicio perspectiva pentru acesti oameni pare ca nu intrevede Papahagi, ci doar pentru cei cu diplome de studii superioare – adica pentru o noua nomenclatura, de aceasta data de factura neoliberala dar, in esenta, aceeasi “oligarhie de aventura“ perena a Romaniei moderne.
In fine, ceea ce e cel mai problematic in textul programatic al lui Papahagi este apelul generic la capitalismul laissez-faire. Ce inseamna acest capitalism? Neoliberalismul de tip FMI si CE care este marcat oricum de o tusa groasa de malthusianism? In acest caz, nu poti pune acest capitalism alaturi de crestinism pentru ca e ca si cum ai pune pe Veliar alaturi de Hristos. Pare ca da, mai ales ca A.P. este mare sustinator al Statelor Unite ale Europei, care sunt bazate pe un astfel de model economic. In niciun caz nu pare acest capitalism sa favorizeze micul intreprinzator roman, amaratul care e fortat sa faca tot felul de sfortari sa supravietuiasca si nici micul fermier, pe care, de altfel, Papahagi il considera un dezavantaj economic pentru tara (“agricultorii neproductivi” sunt, cel mai probabil, fermierii de subzistenta). Cu un astfel de model economic criza demografica nu poate decat sa continue. Iar nomenclatura neoliberala sa prospere.
Altfel, sa vorbesti despre dictatori cu ambitie mai mare decat ii poate cuprinde tara, sa critici politici scelerate pentru populatie, sa critici constructia de sali de sport de la sate, dar sa ramai in partidul care il sustine pe Traian Basescu si care l-a dat pe ministrul dezvoltarii Elena Udrea, inseamna sa te balacesti in aceeasi minciuna de sine si de altii, la fel ca si mentorul “crestin-democrat” Baconschi.
In fine, un alt destept pe seama crizei demografice e sociologul Alin Teodorescu. Pentru el e simplu: ce sa ne mai chinuim sa ne aducem romanii inapoi, mai bine sa aducem chinezi si pakistanezi...
Sa nu ne miram daca autorii morali ai dezastrului in care se afla tara, de pilda ai amplificarii dezastrului demografic, vor veni in fata noastra sa se rasteasca la noi ca suntem prea imbatraniti si putini si ca, iata, ce dreptate au ei in eforturile neprecupetite depuse in “modernizarea” Romaniei. Sa nu ne miram daca acesti satrapi isi vor face agenda electorala din nenorocirea in care tot ei si stapanii lor ne-au aruncat…
Legaturi:
- CONTROLUL POPULATIEI, CRIZA ECONOMICA SI FAMILIA
- Romania, pe cale de EXTINCTIE “naturala”, conform unui RAPORT ONU despre CRIZA DEMOGRAFICA
- MOARTEA UNUI POPOR. Cum scade populatia Romaniei. Sociologii preconizeaza un dezastru demografic ireparabil…
- IEUD (jud. Maramures), “leaganul copiilor”, LOCUL UNDE TOTI COPIII ERAU LASATI SA VINA PE LUME – azi, un paradis in destramare. Cum a slabit credinta? (video)
- Casatoria de proba
- RADIOGRAFIA UNUI MURIBUND: agricultura romaneasca si “STRATEGIA” SUBDEZVOLTARII. Pierdem pamantul, vitele si OAMENII
- Articolele saptamanii (1): CUM S-A AVORTAT ROMANIA SINGURA: E o intreaga lume pe care am avortat-o, o intreaga istorie care ar fi aratat cu totul altfel
***
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Suntem oarecum în urmă față de Vest dar este evident că se urmează aceeași agendă de descompunere a societății. ”Soluțiile” sunt doar etape din același plan de distrugere din care au făcut parte și programele de planning familial sau mai nou sănătate reproductivă.
Citindu-l pe Alin Teodorescu putem schița chiar agenda de lucru. Toată lumea știe ce se întâmplă în Canada, Marea Britanie, Belgia mai ales, pline de indieni și musulmani.
Orice discurs despre creșterea natalității este astăzi ipocrit; am avut experiența vestică la dispoziție dar în afară de firavele organizații creștine care au atenționat constant de-a lungul anilor eu n-am auzit politician la putere să-l doară. Este la fel ca în cazul datoriilor: nimeni din cei de la putere nu s-a opus acestei distrugeri economice programate. Acum însă ni se spune că nu putem trăi din împrumuturi. Și drept soluție se vinde și ultima rămășiță de suveranitate economică.
Aș spune că ne aflăm neabătut pe calea către pieire, s-au mai punctat realizările unora și ni se prezintă ce ne așteaptă. Vede cine o avea ochi să vadă…
Probabil politicienii romani deja invata limba chineza sau indiana ca de,daca poporul viitor va vorbii aceste limbi,sa-si poata invata copii.Mai greu va fi cind le vor impune (politicilor) scimbarea obiceiurilor.(cine rade la urma…)
offtopic
Foarte frumoasa imaginea de la inceputul articolului 🙂