CUM VA FI ANUL 2012? (II) Stratfor: 2012 va fi ANUL UNUI NOU INCEPUT SI AL REDEFINIRII ORDINII INTERNATIONALE
- Stratfor: Annual Forecast 2012
Think-tankul privat Stratfor a realizat o previziune globala asupra anului 2012. Premisa de la care pleaca este ca anul 2012 reprezinta un moment decisiv din cadrul unei perioade de schimbari radicale mai ample in sistemul international, perioada similara cu cea dintre anii 1989-1991, cand a cazut URSS si s-a semnat Tratatul de la Maastricht.
Perioada de tranzitie actuala a inceput in anul 2008 si anul acesta, considera Stratfor, vom asista la o schimbare generationala in modul in care functioneaza lumea. O noua realitate generationala, adica un nou inceput si o redefinire a modului in care merge lumea. Asta nu inseamna neaparat ca 2012 va fi “concluzia” acestei perioade de tranzitie de la un sistem global la altul, ci anul in care se vor clarifica tendintele.
Practic, Stratfor ne comunica in felul sau ca vom asista la incheierea unei ordini mondiale pentru inaugurarea uneia noi. Dupa cum va amintiti, si siteul nostru a considerat ca anul 2012, spre deosebire de anul precedent, va fi momentul de ruptura, anul decisiv al transformarilor.
In ceea ce priveste zonele geopolitice, Stratfor considera ca Uniunea Europeana si eurozona vor supravietui in anul 2012, continuand sa fie marcate de recesiune si de tendinta Germaniei de a domina economic regiunea. Esenta acestei dominatii va fi intarirea instrumentelor de control financiar asupra statelor europene membre, atat printr–un nou tratat interguvernamental, cat si prin inserarea unor prevederi in constitutiile nationale. Ne amintim, apropo de dominatia Germaniei, ca editorul Stratfor, George Freedman, comenta euro-optimismul romanesc in termeni sceptici, remarcand faptul ca intrarea tarii noastre in UE nu a facut altceva decat sa ne transforme in piata de desfacere pentru exporturile puternicelor tari europene.
Think-tankul american nu crede insa ca eforturile Germaniei ar putea fi realizate prea usor, avand in vedere ca cedarea autoritatii bugetare este un sacrificiu dramatic al suveranitatii statale in contextul larg al intregului “experiment” European, cum numeste Stratfor Uniunea Europeana.
Totusi, Germania are cateva avantaje cheie, printre care: 1) parteneriatul strans cu Franta; 2) are nevoie de acordul restrans al eurozonei si nu de aprobarea tuturor statelor membre; 3) intrarea in vigoare a noului tratat se va face pe etape, initial fiind nevoie doar de acordul sefilor de state (probabil pana in martie noul tratat va fi semnat), dupa care urmeaza etapa ratificarii interne de fiecare stat in parte;
4) Germania e dispusa sa exercite presiuni, asa cum a facut-o in cazul Italiei si Greciei, unde a determinat schimbarea sefilor de guverne cu tehnocrati ce implementeaza in prezent programul german;
5) europenii sunt speriati, ceea ce ii face sa implementeze masuri pe care in mod normal nu le-ar adopta, cum ar fi austeritatea sau ratificarea unor tratate pe care nu le agreeaza de fapt. A ceda suveranitatea pentru a mentine economia Europei va parea un targ echitabil;
6) amanarea crizei economice este un alt avantaj de partea Germaniei, care foloseste spriinul financiar al BCE pentru a evita un colaps final care va deveni totusi, o problema reala ulterior. In 2012 Stratfor considera ca situatia economica din UE se va inrautati, dar nu va ajunge la colaps, tocmai prin acest echilibru precar pe care Germania si BCE il folosesc pentru a obtine centralizarea europeana.
Pe masura ce procesul de ratificare va avansa, Stratfor considera ca ostilitatea fata de Germania si Bruxelles va creste, pe plan european, iar pe plan national, furia generala fata de masurile de austeritate ale guvernelor va creste. In contextul in care putine tari au alegeri in UE in 2012, aceasta furie nu va avea cum sa se depresurizeze, canalizandu-se astfel catre miscarile nationaliste si extremiste si ducand la agitatii sociale.
In ceea ce priveste spatiul fostei URSS, Stratfor considera ca Rusia va infrunta numeroase provocari: agitatii sociale care vor restructura configuratia politica a tarii (atat la Kremlin cat si in general) si mutatii economice din cauza crizei din Europa. Putin se va vedea nevoit sa schimbe sistemul politic dominat de partidul sau catre unul in care va exista un sprijin crescut din partea nationalistilor si noii clase a activistilor tineri si liberali. Stratfor considera ca aceste miscari nu ii vor diminua autoritatea lui Putin. Schimbarile din economie, alaturi de cele din politica, nu vor duce la schimbari in tendintele interne si externe ale Rusiei, considera Stratfor.
Rusia va cauta sa isi intareasca influenta in fosta sa periferie sovietica. Pe masura ce va vedea ca sansele de a se apropie de UE sunt tot mai mici, Ucraina se va deschide tot mai mult influentei rusesti. In ceea ce priveste relatia cu Vestul, Stratfor considera ca Rusia va continua sa exercite presiune asupra Europei Centrale prin masuri de securitate si printr-o activa prezenta economica. Rusia va folosi criza ca oportunitate de a adanci diviziunile intre europeni, intre UE si SUA si in interiorul NATO. Situatia se va tensiona progresiv, Rusia cautand sa impinga conflictele cu SUA pana aproape de punctul rupturii.
In Orientul Mijlociu problema iraniana va fi principala pe agenda lui 2012. Retragerea armatelor SUA din Irak a creat o oportunitate pentru extinderea influentei iraniene in regiune dar aceasta oportunitate este valabila pentru putin timp; prin urmare, Teheranul va fi nevoit sa isi accelereze procesul de extindere a influentei sale in acest an. Siria va fi tinta incercarilor SUA, Turciei si Arabiei Saudite de a darama regimul lui Assad, aliat al Iranului. Totusi, crede Stratfor, fara interventie militara directa, caderea regimului sirian nu pare a fi posibila. Turcia va cauta sa isi extinda influenta in Siria si in Egipt si sa tina piept expansiunii iraniene – Stratfor considerand ca regimul lui Erdogan nu va face progrese notabile in planurile sale.
Analiza Stratfor cuprinde mai multe zone geopolitice, dar noi am rezumat doar ce a fost mai interesant si mai relevant pentru noi. In orice caz, cu exceptia unor accente puse pe situatia europeana si pe tensionarea progresiva a relatiilor dintre Rusia si SUA, observatiile think-tankului american nu sunt de natura sa ne lamureasca asupra premisei statuate la inceputul analizei: 2012 ca an al redefinirii decisive catre noua ordine mondiala.
Mai semnificative sunt descrierea Uniunii Europene ca un fel de Al Patrulea Reich, dat fiind dominatia Germaniei, precum si preconizatele tulburari sociale din tarile europene; Stratfor pare ca se asteapta, de altfel, la o prabusire a Uniunii Europene, insa nu in 2012, anul in care se va realiza o centralizare a ei.
Comentariile extrem de retinute – inexpicabil chiar – cu privire la situatia din Orientul Mijlociu, absenta Israelului din ecuatie, minimalizarea Turciei si a tensiunilor din prezent legate de Iran dau de inteles ca Stratfor nu doreste sa ne spuna, de fapt, nimic semnificativ despre aceasta regiune.
Luam nota insa de aceste previziuni americane in asteptarea unora care, de aceasta data, vor veni din spatiul mediatic rusesc.
Legaturi:
- Cum va fi 2012? (I) ANUL DECISIV IN VEDEREA ATINGERII PLANURILOR ANTIHRISTICE?
- Bine ati venit in inchisoarea economica UE! ARBEIT MACHT FREI
- “BILDERBERGII” – LA PUTERE IN EUROPA, OFICIAL, PE NOUL VAL AL “REVOLUTIILOR” TEHNOCRATE, SOFT: Mario Monti, noul premier al Italiei si Lucas Papadimas, noul sef al guvernului grec sunt membri ai COMISIEI TRILATERALE
- SFARSITUL DEMOCRATIEI, AL EUROPA SI AL SUA? Suntem pregatiti tot mai intens cu mesaje despre sfarsitul ordinii actuale a lumii prin criza economica, haosul revoltelor si razboiul mondial
- PUTIN SI IMPERIUL EURASIATIC – VISUL ELECTORAL DE IARNA AL URSULUI DE LA RASARIT
Cred ca analiza nu lamureste premizele intrucat Stratforul e prins intre doua elemente de constrangere:
– pe de o parte, Stratfor nu isi poate permite sa livreze analize cu o prea mare componenta de “wishful thinking” care sa perpetueze pe fata agenda la zi. Trebuie sa faca analiza, totusi. Si o fac.
– pe de alta parte, e posibil sa trebuiasca sa puna totusi umarul la sprijinirea acelei agende. La nivel de management exista anumite conexiuni si n-ar fi de mirare sa raspunda presiunilor externe (presupunand ca n-ar fi totalmente raliati la agenda respectiva).
In al treilea rand, ar putea fi vorba pur si simplu de o tactica de marketing si PR in ceea ce priveste alegerea titlului. Discutia din mainstream se poarta referitor la aceasta tema asa ca alegand un asemenea titlu fac analiza mult mai usor de rostogolit in media.
Nu ma mira abordarea minimalistica in ceea ce priveste Orientul, Turcia, tensiunile din Iran…situatia de acolo este destul de impredictibila si am vaga senzatia ca totusi, in afara de razboiul la nivel declarativ si cel diplomatic, anul asta nu se va recurge (cel putin pana spre final) la o confruntare armata directa.
Cred ca in momentul acesta exista o pregatire logistica si in domeniul aranjamentelor de culise si al PR-ului aferent care sa pregateasca minutios terenul pentru o interventie armata. Asta in ceea ce priveste SUA care cred ca este un pic iritata de nerabdarea Israelului in ceea ce priveste solutia militara.
SUA, lasand la o parte problemele interne si anul electoral cu care se confrunta, trebuie, pe de o parte, sa isi ia masurile de precautie necesare si sa isi pregateasca terenul (incluzand aci si rezolvarea ecuatiei siriene) iar, pe de alta parte, se confrunta cu o implicare puternica in aceasta problema a Rusiei si Chinei, marile puteri care isi vad serios amenintate interesele din zona.
Si uita asa, revenim la disputa cu Rusia, abordata mai pe larg de Stratfor.
Una peste alta, SUA e implicata pe foarte multe fronturi. Inclusiv in Europa unde trebuie sa isi mentina si sa isi dezvolte capetele de pod dar si sa loveasca acolo unde e necesar (vezi ultima lovitura din cadrul razboiului economic – via agentiile de rating si valul de retrogradari de rating al unor tari europene).
@Alin-7:
Titlul este foarte sec in articolul original, dupa cum se poate lesne vedea consultand linkul. 🙂
Da. Am avut senzatia ca titlul este oarecum apropiat de cel pe care l-ati ales pentru articol.
Deci ipoteza de lucru numarul 3 pica. Citind articolul in original as zice: raman insa celelalte.
O analiza Stratfor despre situatia cu Iran aici: http://www.stratfor.com/weekly/iran-us-and-strait-hormuz-crisis
Pe scurt, confruntarea dintre SUA/Israel si Iran a atins un moment de blocaj in care niciuna din parti nu vrea sa cedeze dar nici nu risca sa treaca o anumita limita, costurile razboiului fiind mari. Insa este o situatie care nu poate dura in timp si in care conflictul poate izbucni dintr-un calcul gresit al miscarilor oponentului sau dintr-un bluf considerat de oponent drept actiune concreta.
ce este un think thank / tank?
ca pentru prosti, va rog frumos
@gaudentia:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Think_tank
🙂