INREGISTRAREA AUDIO a emisiunii care deschide campania de canonizare a Parintelui Arsenie Boca. Marturia PARINTELUI PETRU VAMVULESCU (audio)
Puteti asculta inregistrarea emisiunii si o puteti downloada de aici:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Este vorba despre inregistrarea audio a emisiunii “Biserică și Societate“ (prima parte) din 11 ianuarie 2012, care l-a avut drept invitat pe Părintele Petru Vamvulescu, pe tema canonizării oficiale a Părintelui Arsenie Boca. A doua parte urmeaza a avea loc pe 18 ianuarie;
sursa: Pelerinul roman.com
Doneaza pentru filmul "Scrum"
si normal ……….. ,,minunat este Dzeu intru sfintii sai,,
VA MULTUMESC pentru inregistrare.
Va multumesc ca rezistati.
Dragii nostrii in sfirsit se face ceva si pt parintele iubit Arsenie Boca deja canonizat in sufletele oamenilor.In urma cu 8 ani am ajuns si eu la Draganescu unde l am cunoscut personal pe parintele Savian Bunescu [vrednicul de pomenire]asa am intrat in ”familia”mea de la draganescu locul unde ma simt acasa.Parintele care slujeste acum Petcu Razvan Lucian este un preot cu har bun gospodar si ”parinte duhovnicesc al satului si al nostru al celor care mergem la sf biserica de la Draganescu.Asa este parintele Arsenie a fost este si va fi iubit de popor aveti dreptate.Eu personal am fost ajutata de nenumarate ori de dinsul [parintele Arsenie]si material si spiritual de cite ori il chem in ajutor vine si ma ajuta.Dumnezeu sa va binecuvinteze in ceea ce faceti! O intrebare; dinsul nu a dorit [asa cum spun oamenii]sa fie scos din mormint”pecetluit sa imi fie mormintul pina la a doua venire”,se poate sa fie lasat fara sa fie scos si canonizat?va multumesc pt raspuns.Cum sa facem sa impacam si dorinta parintelui iubit Arsenie si dorinta poporului nostru>?cu consideratie elena
@ Ilie (Elena):
Dorinta exprima tocmai smerenia parintelui, care nu a dorit sa fie socotit sfant. Dar probabil ca episcopii pot dezlega aceasta. Nu stim nici noi sigur, trebuie ca oameni foarte harismatici si intelepti sa se pronunte.
@ Ilie (Elena)
Poate cei care au declansat aceasta campanie sa stie mai mult? Voi incerca sa ii intreb pe e-mail si voi reveni aici cu un raspuns.
Eu auzisem ca dansul nu ar fi voit sa-i fie publicate cartile, dar au fost. Acum poate dansul sa-si mai fi schimbat atitudinea de-a lungul vietii. De asemenea, el avea darul inainte vederii deci trebuie solutionat daca nu cumva a lasat o porunca precisa in leg. cu canonizarea.
Dragul nostru parinte. Un mare sfant!
Pana acum nu am primit nici un raspuns in legatura cu posibila dorinta a Parintelui Arsenie de a nu fi canonizat; am scris la ‘Cenaclului Lumină Lină’, cei care cred ca au pornit aceasta initiativa.
Stiam ca se va intampla odata!Sper sa fie acum,cand tara noastra are atata nevoie de EL….Pentru ca, asa cum spunea: “Va voi ajuta mai mult cand nu voi mai fi aici”.Simt ca, alaturi de atatia sfinti romani cunoscuti si necunoscuti,va proteja neamul nostru si mostenirea sa.Doamne, ajuta!
Doamne ajuta!
@Ilie: L-am cunoscut si eu pe cel pe care il numiti “vrednic de pomenire” pr. Savian Bunescu de la Draganescu. Insa se ocupa cu deschisul cartii si m-am contrat cu el pe acesta tema. Era in primavara lui 2000. El se apara, gasind justificari aberante pentru acest vrednic de caterisire (nu o spun eu, ci canoanele) ghicit in carti, care este vrajitorie cu lucrurile sfinte. Poate ca s-a pocait pana la sfarsitul vietii. Mai avea si alte practici, ca un soi de spovedanie in public.
@Admin: stiind ca primul criteriu al sfinteniei cuiva este cel al curatiei credintei si nu minunile, cred cu tarie ca inainte de toate trebuie lamurita problema teologica grava a pictarii lui Francis de Assisi ca “sfant” la Draganescu. De asemenea, a pictarii ca “sfant” a ereticului Ulfila al Gotilor (arian si PEVMATOMAH) – care se afla in altarul de la Draganescu, alaturi de ceilalti mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, si , culmea, in oglinda cu Sf. SPiridon al Trimitundei, cel care era marturisitorul Treimii Celei De-o-fiinta si Nedespartite. Si Francisc si Ulfila sunt persoane care nu apartin Bisericii si Ortodoxiei si care nu se alfa nicidecum in calendar si nici nu se pot afla. De asemenea, celelalte doua imagini, in care se subintelege ca adunarea papist-filoquista, care isi zice “Biserica Catolica”, dar care a uzurpat, de fapt, Biserica Ortodoxa-Catholica si Apostolica a Romei Vechi, ar avea har si ar fi cumva Biserica (imaginea “Cred intr-Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoliceasca Biserica”/ “Extra Ecclesiam Nulla Salus”, in care apar in nimb si catedrala Sf. Sofia din Constantinopol, si Sf. Petru din Roma [in forma ei de dupa anul 1500, deci in forma ei de dupa caderea Apusului din Biserica]; faptul ca este pictata nu asa de luminos nu scuza faptul ca este in nimbul de har impreuna cu catedrala Sf. Sofia, care simbolizeaza Biserica Ortodoxa). De asemenea, imaginea Cincizecimii cu limbile de foc venind peste Sf. Apostoli, iar mai jos cu niste valuri pe care plutesc biserici ortodoxe precum Sf. Sofia, cea a Sf. Mormant, Voronetul, alaturi de Sf. Petru din Roma si catedrala Notre Dame din Paris (!!!) ce vor sa spuna?
Stiti ca ecumenistii vorbesc si scriu si in strainatate de aceasta asa zisa “viziune profetica” a pr. Arsenie Boca (asa am fost infromat ca apare in enciclopedia ortodoxa editata anult trecut de ecumenistul si filo-papistul Fanar)?
De ce canonizarea sfintilor inchisorilor, cu moaste izvoratoare de mir si minuni din destul este considerata de ierarhi prea devreme, fiind la rand alti sfinti din vechime, insa canonizarea Pr. Arsenie Boca nu este?
Eu consider profund inoportuna canonizarea sa! Mare atentie, deoarce in mentalul popular canonizarea unei persoane inseamna si canonizarea teologiei si practicilor sale. Vedeti si ce teologie au ierarhii care il sustin!…
Intrucat cred ca aceste probleme trebuie discutate deschis (si nu ascunse sub pres, asa cum declara unii) inainte de o eventuala canonizarea, vi le-am semnalat si domniilor voastre, asteptand parerea voastra.
Iertati!
*Francisc
*PNEVMATOMAH
*informat
*anul trecut
etc
http://corinanegreanu.blogspot.com/2011/12/o-noua-dilema.html
Asteptam un raspun lamuritor si nu niste insinuari fara acoperire(“E ușor acum, din perpectiva unui critic semidoct al secolului XXI, să eticheteze, să împartă acuzații și verdicte, să judece intransigent cu toate instrumentele dogmatice la îndemână și cu toată experiența Bisericii de mii de ani moștenită, din fotoliu și cu tastatura la deget. Dar se trec cu vederea fără o profundă înțelegere umană, aproape cinci veacuri de frămîntări grele în problematica hristologică și trinitară, de neștiințe, de nelămuriri, de crize prelungite, pînă s-a putut limpezi, sedimenta, colmata și lămuri osatura dogmatică a credinței ortodoxe. Asta ca circumstanță atenuantă pentru unele cazuri.”).
Personal, nu observ o diferenta in culoarea aurei. Si stiu ca nici altii. Si am verificat si eu pe album, nu pe scanari. Mai degraba as vedea mai inchisa aura Sfantului Vasile cel Mare (in plus pictura se stia ca a suferit mici degradari, iar imaginile si aurele sunt mai luminate sau nu in fucntie de unghiul din care sunt facute si de lumina). Si sunt si o serie de cazuri in care sfintii nici nu au numele specificat deloc. In plus, in aceeasi biserica, pr. Arsenie Boca picteaza si sfinti adevarati, fara insa a-i insoti cu epitetul de “sfant” (pe care doamna Corina Negreanu il considera neaparat necesar, desi grecii si literatura greaca mai veche sau mai noua foloseste in mod curent epitete precum Marele Vasile [ho Megas Vasileios], Marele Fotie etc, fara sa puna inaite si “sfantul”), intre care: “Imparateasa Irina”, “Imparateasa Teodora”, niste proroci (ex “Moise Proorocul”), “Patriarhul Nichifor” (Sf. Nichifor al Constantinopolului), “Patriarhul Metodie Marturisitorul” (adica Sf. Metodie al Constantinopolului), “Nicolae Cabasila” (trecut in pictura in mod gresit ca episcop al Tesalonicului), “Cuviosul Teodor Studitul” (adica Sfantul Teodor Studitul), “Patriarhul Tarasie” (adica Sfantul Tarasie) etc. Toti acestia au aurele exact la fel ca oricare alte persoane care apar in pictura par. Arsenie cu epitetul de sfinti, si, spre deosebire de Francisc si Ulfila, sunt considerati sfinti si trecuti in sinaxarul ortodox de peste un mileniu (cu exceptia Sf. NIcolae Cabasila, care a fost canonizat in 1984). Cat despre aure, cele doua imparatese au aurele mai cenusii, pentru ca sunt pe un fond galben. Este evident ca din acest motiv. In tot cazul, ele sunt sfinte din vechme, nu doar propuse spre canonizare. Obiectia dansei, deci, nu sta in picioare. In plus, este scris foarte clar acest epitet in dreptul heterodoxului Francisc de Assisi.
Personal, nu am fost vreodata un admirator al picturii parintelui Irineu Protcenco, insa nu stiu sa existe sfinti eretici acolo si nici nu stiu sa doreasca (deocamdata) cineva canonizarea par. Irineu Protcenco. Totodata, nu cred ca par. Teofil Pârîianu este recomandabil sa fie pictat ca sfant, tot din cauze asemanatoare, anume faptul ca nu a rejectat public invatatura sa despre catolici si despre binecuvantarea pe care spunea public, la conferinte, ca o dadea ucenicilor de a se impartasi la catolici daca nu au biserica ortodoxa la indemana.
Insa, cu durere o spun, nu ma mir de asemenea evlavie la cineva care vede in pictarea lui Ulfila, contrar Predaniei Bisericii (aceeasi predanie la canonizat pe Sf. Constantin cel Mare inca din vechime, iar momentul si conditiile botezului sau ramane nelamurite deplin, pe cand pe Ulfila nu l-a canonizat; nici pe Francis de Assisi – oare de ce?) ca un semn de “viziune largă și de bun ecumenism”. Ma intreb daca si impartasitul la catolici este o dovata de viziune larga si bun ecumenism…:(
In plus, Ulfila era episcop, deci responsabil pentru credinta, invatator al Adevarului. Marele Constantin era doar catehumen, apoi laic. Exista si varianta ca ar fi fost botezat de Sf. Silvestru al Romei. Despre Eusebiu de Nicomidia nu se stie sa fi fost caterisit sau excomunicat in momentul cand l-a botezat pe Constantin cel Mare, dar despre Ulfila s-a pastrat marturisirea sa eretica (si constiinta Bisericii ca nu este sfant). Urmasii lui Sfantului Constantin nu au fost considerati sfinti. Nu inteleg cum poate fi, totusi, numit luminator al gotilor o persoana care-i invata astfel pe acestia: “Şi cred în Duhul Sfânt, o putere care luminează şi sfinţeşte. Aşa cum spune Hristos după Înviere Apostolilor săi: “Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.” (Luca 24:49) Şi iarăşi: “Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi.” (Fapte 1:8) Nici Dumnezeu şi nici Domn, dar slujitorul credincios al lui Hristos; nu egal cu el, dar supus şi ascultător în toate Fiului. Şi mai cred că Fiul este supus şi ascultător în toate lui Dumnezeu Tatăl.”. [http://en.wikipedia.org/wiki/Ulfilas]
Gotii, din cauza acestor invataturi eretice, au atacat mai apoi Roma ortodoxa. Din cauza lor s-a ajuns, mai tarziu, in Apusm, tocmai la erezia Filioque, care, daca sunteti atenti mai sus la cum blasfemiaza Ulfila despre Duhul Sfant, incerca sa impace tocmai acest gen de erezie, adica sa arate ca, intr-adevar, Duhul Sfant este cumva subordonat Fiului (in cazul catolic, prin “purcedere si de la Fiul”). Nici Enciclopedia Catolica nu vede in Ulfila o persoana pocaita, intoarsa la Ortodoxie, ci un arian pana la sfarsit: “Ulfilas was at the Synod of Constantinople in 360 when the sect of Acacius triumphed and issued its compromise creed as a substitute for the formularies of the Orthodox as well as the Arian parties. It is unfortunate that the career of Ulfilas was marred by his adherence to the Arian heresy. It may be said in extenuation of this fault that he was a victim of circumstances in coming under none but Arian and semi-Arian influences during his residence at Constantinople; but he persisted in the error until the end of his life. The lack of orthodoxy deprived the work of Ulfilas of permanent influence and wrought havoc among some of his Teutonic converts. His labours were impressed not only on the Goths, but on other Teutonic peoples, and because of the heretical views they entertained they were unable to maintain themselves in the kingdoms which they established.” [http://www.newadvent.org/cathen/15120c.htm]
Nu stim exact cand si cum a murit Ulfila, daca s-a pocait, daca a “prins” Sinodul II Ecumenic si a inteles greseala invataturii sale.
In aceeasi logica, a doamnei Corina Negreanu, putem numi sfinti pe o serie de alte personaje ale acelor veacuri, pentru ca, desigur, ne este usor acum sa judecam, dar daca traiam atunci ce am fi facut (Origen, Evagrie [pe care unii il vad, impotriva Sinoadelor Ecumenice si a constiintei Bisericii, ca pe un nedreptatit si un mare apostol nu al gotilor, ci al monahismului/ascetismului], Eusebiu de Sevastia [tot un “parinte” si “apostol” al monahismului secolului IV, dar care semna te miri ce martusiri de credinta], Petru Gnafeus, Sever din Antiohia etc)? De altfel, ariansmul (in fine, diferite sale sub-ramuri, mai mult sau mai putin atenuate) a avut succes la public si datorita ascetismului celor care il propovaduiau si care, se plngeau Parintii, pacalea ochii simplilor credinciosi, ducandu-i in erezie. Si totusi, BISERICA NU A FACUT-O, nu i-a numit sfinti pe acestia! Pentru ca tocmai statutul de sfant, statut conferit de constiinta Bisericii, arata ca in vremuri de confuzie tu ai avut LUMINAREA DE LA DUHUL (pe care, din cate se vede, Ulfila il blasfemia) pentru a “drept invata [orthotomoundas = “drept sectionand”, deci, daca vreti, drept discernand] Cuvantul Adevarului” (II Timotei 2, 15) si a fi lumina in sfesnic pentru cei derutati.
Mie mi se pare periculoasa canonizarea unor persoane fie cand este prea timpurie, fie cand este prea tarzie (de ce alte personaje, care au trait in acel secol IV sunt considerate sfinte, dar Ulfila nu a fost; de ce sa redeschidem acest caz cand, din cate observ, se stie prea putin pentru a putea lamuri lucrurile dupa mai bine de un mileniu si jumatate).
Dar si daca ar fi sa stergem cu buretele cazul Ulfila, raman nelamurite celelalte obiectii, legate de catolicism si prezenta harului in el.
Eu imi doresc o lamurire a acestor lucruri pentru ca fara ea, tocmai ereticii ecumenisti isi legitimieaza relativismul fata de invatatura, cugetul, constiinta, Predania Bisericii (si, mai nou, din semnalele primite, nu numai in Romania, ci si in strainatate s-a folosit numele par. Arsenie). Macar daca, in urma discutiilor lamuritoare, in cazul in care ar fi canonizat, s-ar face o distinctie clara in problema erorilor invaturii sale. Eu macar atat mi-as dori!
Deci, daca stie cineva mai multe, daca a cercetat si poate oferi o justificare pictarii lui Ulfila (poate exista ceva noi descoperiri al cercetatorilor), il rog sa ne lamuresca. La fel, cu celelalte obiectii, care vin alaturi de aceasta.
Iertati!
*l-a canonizat
*raman nelamurite
*Francisc
*urmasii Sfantului Constantin
*se plangeau Parintii
*isi legitimeaza
*ale cercetatorilor
PS: eu cred ca par. Arsenie, de acolo de unde este, se bucura daca ne luptam pentru Dreapta Credinta, daca avem constiita dogmatica si eclesiologica, daca, gresind el, se incearca repararea greselii intr-un duh autentic si nepatimas (adica, fara acuze aiurea, dar si fara aparari gresite). Si cred ca se bucura si Domnul, Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
*Eustatie de Sevastia, nu Eusebiu de Sevastia
@ Marian
Poate pe motivul posibilelor sminteli din jurul personalitatii sale parintele Arsenie Boca nu a vrut sa fie canonizat. Se stie din marturiile celor care l-au cunoscut personal ca avea darul inainte vederii.
Intrebare. Ai citit integral cartile parintelui Arsenie Boca? Ce te face sa afimri ca parintele Arsenie Boca ar fi promovat ecumenismul? A vorbit clar in mai multe din scrierile sale impotriva ecumenismului. Sa reamintim un paragraf mai popular:
“Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu”!
Din poliloghia mesajelor tale de mai sus nu se lamureste nimic concret “incriminatoriu” la adresa parintelui Arsenie Boca. De altfel astfel de acuzatii nefondate si ambigue au mai fost aduse la cunostinta si de unii habotnici (stilisti),printre care unii chiar cunoscuti si cu priza mare la public.
Ce mai zici de poporul evreu care L-a rastignit pe Domnul Iisus Hristos, practic “cu Biblia in mana”.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/06/16/parintele-serafim-rose-despre-fericitul-augustin-si-%E2%80%9Czelotii%E2%80%9D-supercorecti-ii-simt-in-aceste-inimi-reci-o-pregatire-pentru-lucrarea-lui-antihrist/
Parcă Dumnezeu ne judecă pe fiecare în contextul condiţiilor în care am trăit/trăim/vom trăi. De ce l-ar judeca pe Wulfila prin prisma secolului 21? În plus, şi cel mai important fapt, Dumnezeu ne judecă în dragoste; noi putem avea aceeaşi judecată faţă de alţii?
Aşadar mai de folos ar fi, ca să începem judecata cu noi şi să înţelegem în acelaşi timp, că ceea ce vedea păr. Arsenie Boca nu suntem noi în stare să vedem. Desigur nu spune nimeni, că păr. Arsenie n-a avut şi greşeli, dar cine se-ncumetă, ca să le găsească pe acestea? Bănuiesc că numai unul mai sfânt decât el!
@Victor: Tin bine minte ca am citit si eu acel paragraf dintr-o carte a parintelui, insa nu-mi mai amintesc cu exactitate din care anume. Te rog, daca poti, sa-mi precizezi din ce carte face parte.
Iarasi, am intalnit mai multe locuri in scrierile parintelui unde condamna fatis credinta catolica. Din pacate insa, nu pot fi 100% sigura ca spre finalul vietii s-a incadrat in aceleasi idei
Acel paragraf se poate gasi in cartea ‘Din invataturile Parintelui Arsenie Boca- TALANTII IMPARATIEI”, la pagina 221. Si a fost extras din predicile parintelui de la biserica Draganescu.
Iar referitor la:
“Din pacate insa, nu pot fi 100% sigura ca spre finalul vietii s-a incadrat in aceleasi idei”, iti voi raspunde cu cuvintele parintelui Arsenie Boca:
” E bine sa punem la punct acel “spirit sectar”, spirit ingust, spirit habotnic, zelotismul fara socoteala sau mai bine zis prostia care incununeaza fruntea multor suficienti de sine.
Nu s-a crezut ca se gasesc sectari si altundeva decat unde de obicei ii gasim. Observand oamenii mai cu atentie, am aflat ca sprite sectare se gasesc oriunde, in toate activitatile omenesti; se gasesc sectari(carcotasi) pe marginea oricarei gandiri omenesti, nu numai in religie; se gasesc spirite sectare rozand la temeliile ierarhiei. E clar ca spiritele sectare, mentalitatile inguste, unilateralitatile de orice fel sunt spirite anarhice, sortite la faramitarea lor pana la absurd. Sectarismul se explica prin sine, dar nu si-l poate explica cel ce patimeste de el. Adica, cel cazut in asemenea ingustimi, sustine cu toata taria ca asa este “Adevarul” cum il intelege el, si nu admite o parere a Sfintilor, a Bisericii, a obstii in general.
Daca prostul s-ar recunoaste prost, ar inceta de a mai fi ca atare si s-ar schimba in intelept. Orice spirit ingust, sectar, aduce mintii si sufletului o neliniste, o tulburare, o bariera care stinghereste libertatea sufletului, seninatatea sa superioara, suveranitatea credintei in conducerea preainteleapta a Providentei, atat in directivele mari ale lumii, cat si in amanuntele vietii noastre. Ca ori de cate ori nu tii pasul cu Providenta, ba din nestiinta, ba din fixarea cu incapatanare pe cateva idei omenesti, totdeauna putem fi striviti, fara a avea un merit decat acela de a fi victima a ingustimii noastre. Cine-i ingust la minte n-are leac nicaieri. Multi sunt betegi la minte decat de alte boli.”
Din nefericire sunt si crestini ortodocsi care nu-l inteleg pe parintele Arsenie. Asta se datoreaza in mare parte faptului ca parintele avea o viziune extrem de realistica si infricosatoare asupra pacatului. Se poate observa cu cata asprime si rigurozitate scria parintele impotriva pacatului, iar cuvintele lui bine tintite ajungeau de la urechea ascultatorului chiar pana in maduva oaselor. Cu parintele nu mergea s-o dai cotita, era ori alb ori negru, ori te lasi de pacat ori pieri,nu prea dadea alternative, ca sa zicem asa. Tocmai de aceea multi au preferat sa se faca ca nu-l inteleg si l-au descreditat si ponegrit in tot felul,tipic omului care se simte cu musca pe caciula si alta alternativa de scapare nu are decat a diminua prin orice fel si chip credibilitatea celui care l-a mustrat/atentionat. Si s-au incercat si se incearca astfel de manevre subtile si diversioniste si cu alti Parinti printre care se numara si parintele Cleopa, Iustin Parvu (intr-o oarecare masura), Arsenie Papacioc, etc.
Sa nu crezi acum ca te acuz pe tine de asa ceva, ci doar pot afirma ca ai cazut prada unor astfel de manevre subtile, bine calculate si lucrate(particule mici de otrava aruncate in cana de ceai),menite sa semene idoaiala (dar daca totusi????….but what if????…). De la aceasta intrebare subtila si aparent inocenta pana la modul tipic de gandire sectar despre care vb. parintele mai este doar un pas.
Daca nu putem vedea cu inima roadele Duhului Sfant in oamenii care au ales sa-i uremeze lui Dumnezeu, deageaba ne zbatem sa contabilizam cu mintea fiacare pas al vietii lor,pana la urma vrand nevrand tot ne vom sminti.
Au fost publicate multe carti de marturii ale celor care l-au cunoscut pe parintele Arsenie Boca. Din cate am inteles – si sper sa fi inteles bine – parintele si-a exprimat dorinta de a nu fi dezgropat pana la a doua venire, adica niciodata, si cum ar putea fi canonizat altfel un om sfant?
@Victor: Ceea ce ati citat dumneavoastra, din cate stiu eu, nu apare din nicio carte a pr. Arsenie Boca, ci sunt zise orale ale unora. Daca este sa dam crezarea ziselor, inseamna ca sunt adevarate si alte afirmatii puse in gura parintelui si care nu sunt in favoarea lui.
Eu cred ca am explicat problematica foarte bine! In plus, am raspuns articolului doamnei Corina Negreanu, aratand ca afirmatiile dansei nu se sustin deloc.
Nu trebuie sa citesti toate cartile. Sunt autori care scriu foarte bine multe carti si, totusi, gresesc intr-una. Iara acea problema trebuie lamurita – mai ales cand ea este vizibila, a aparut la batrinete (nu la tinerete), nu cunoastem o retractiune ulterioara (eu chiar ma rog DOmnului sa existe) si genereaza justificari pentru cei care sustin erezia ecumenismului. Dupa cum spun si alti preopinenti, lucrurile se judeca in context. Iar contextul nu este unul favorabil pentru ca el da apa la moara relativismului eclesiologic-sacramental ecumenist.
Pictura parintelui este una dintre operele sale, un catehism in culori – cum il numesc chiar cei care o apreciaza. Oamenii pot invata prin cuvant, mod de viata si scriere. Scrierea poate fi negru pe alb sau in culori. Icoanele sunt invatatura Bisericii in culori. A picta
Nu stiu ce pregatire teologica aveti, insa cred ca ati putea credita un pic pe cei care se ocupa chiar cu asta si mai ales cu intelegerea si trairea modului patristic in care este inteleasa dogma.
Nu este de ajuns ca cineva sa critice romano-catolicismul, dar, in final, sa considere ca, totusi, harul este lucrator si sfintitor in catolicism.
@Cristian: este o mare diferenta intre a judeca omul si a judeca o invatatura. Aici vorbim despre discernamantul dogmatic. Stiu ca in Romania lucrurile sunt grav confundate si nu exista constiinta dogmatica, ci foarte multe abordari sentimentaliste (si de partea ecumenistilor, dar si de partea traditionalistilor). Judecarea si chiar condamnarea unei invataturi gresite este o datorie, mai ales pentru cei care cunosc teologie. Iar canonizarea unei persoane este un lucru care trebuie discutat serios si deschis, analizat teologic – mai ales de preoti si teologi. Nu este de ajuns evlavia unora, nu sunt de ajuns doar minunile (minuni se fac si la Lourdes, minuni pretind catolicii ca le face si Francis de Assisi sau Anton de Padova sau Padre Pio sau altii). Tocmai aici este intelepciunea, pentru ca lumea incurca raulucrutile acestea, iar pictura de la Draganescu declarata chiar in inregistratea de mai sus de la Trinitas ca fiind “CATEHETICA” (deci accesibila TUTUROR). Trebuie ascultate si obiectiile. Desi unii s-ar astepta sa auda numai ceea ce doresc ei, adica laude neconditionate. Nu va mira tocmai faptul ca Trinitas devine platforma pentru canonizarea parintelui – in conditiile in care nu stiu sa se vorbeasca acolo despre sfintii cu moaste izvoratoare de mir si foarte multe minuni din inchisorile comuniste, morti cu zeci de ani inainte de par. Arsenie?
@Admin: Fericitul Augustin este retinut de contiinta Bisericii ca Sfant/Fericit si ma inchin si ma rog lui! Ulfila si Francisc de Assisi, nu! Si de aceea ii anatemizez alaturi de Biserica – daca ea o face! Biserica nu a canonizat pe par. Arsenie Boca si orice discutie de bun simt este deschisa, deci nu inteleg la ce va referiti. Sau nu este permisa diversitatea de opinii in dezbaterea canonizarii?
Apoi, mai exista cele doua imagini care au problema evidenta. Sfintii Parinti nu invata faptul ca, desi catolicisimul ar fi o invatatura gresita, blamabila etc (cum reiese ca ar spune, cel putin verbal, parintele), el ar avea succesiune apostolica si har – asa cum reiese din pictura de la Draganescu. Este exact teza eretica a Acordului de la Balamand, pe care il combate si Sf. Munte, si l-ati combatut sau ati fost de acord si dumneavoastra. Scrie undeva parintele Arsenie negru pe alb ca romano-catolicismul este lipsa de sfintenie, har, in afara succesiunii apostolice, ca nu are preotie si taine lucratoare/valide? Ecumenismul are multe fatete, iar oamenii simplii se lasa pacaliti de ele (iar ecumenistii stiu sa se foloseasca in sustinerea teologiei eretice de la Balamand de pictura parintelui Arsenie). Degeaba spui ca vai ce necurata este erezia, dar ca totusi este har (chiar si mai atenuat) si la eretici, in asa zisele “Biserici” ale ereticilor. Chiar nu putem intelege si recunoaste aceste lucruri? Tocmai aici este inceputul, in a indica ce a avut gresit in invatura sa dogmatica cineva, nu in a ascunde sau a face procese de intentie celor care semnaleaza problema! Ati fi gata sa sustineti canonizarea par. Arsenie doar cu titlul de “fericitul Arsenie”? Ar fi o varianta, care ar arata retinerea fata de invatatura eclesiogica din pictura de la Draganescu. Ce ziceti?
@MarianM:
Ideea cu Fericitul Augustin era ca, la fel ca in cazul sau, exista numerosi sfinti care au greseli de invatatura dar care sunt… sfinti si sunt cinstiti de Biserica.
Ce a citat Victor este scris chiar de parintele Arsenie Boca: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/11/29/parintele-arsenie-boca-despre-duhul-sectarist-fanatic-ingust-si-anarhic/
Deci, recunoasteti ca par. Arsenie a gresit?
@MarianM:
Cand am sustinut noi vreodata infailiblitatea vreunui parinte? Infailibilitatea e un concept, parca, din alta zona decat a ortodoxiei…
Deci, recunoasteti ca a gresit in aceste cazuri concrete sau doar asa, in general, ca nimeni nu este infailibil? Ati atras atentia unde si cu ce a gresit pentru ca cei care va citesc sa nu preia si greselile unui om care nu este infailibil, dar pe care il propuneti ca model?
@Marian M:
Da, inclusiv pe mail, cui ne-a intrebat asupra unei campanii mizere impotriva Parintelui Arsenie Boca, am atras atentia totusi si asupra picturilor necanonice.
Marian sunt de aceeasi parere cu tine. La fel sunt si cativa parinti ai bisericii noastre care ne-au avertizat deseori impotriva unor lucruri si actiuni neortodoxe care s-au intamplat in preajma parintelui Arsenie.
Ma gandesc cat de greu se urnesc lucrurile legat de canonizarea celor din inchisorile comuniste, mai ales ca exista atatea dovezi si avem si sfinte moaste. Si cat de repede se misca intr-o directie in care avem atat de multe neclaritati.
@ Marian
“Iar contextul nu este unul favorabil pentru ca el da apa la moara relativismului eclesiologic-sacramental ecumenist”.
Pe ce te bazezi cand spui asta? Sa nu-mi spui doar pe faptul ca oarecum putem zice ca pictura de la Draganescu nu a fost intocmai canonica. Nu toate picturile trebuie sa fie exectutate in stilul bizantin, dar intr-adevar pictura unei bisericii cat si a icoanelor trebuie sa fie canonice.
Totusi parintele a fost stundet la Academia de Belle Arte si nu la una de pictura bizantina, de aceea si pictura sa murala este reprezentata intr-un stil “naiv”.Se stie(cel putin de cei care au fost interesati sa afle mai multe despre ea,si nu in aspectul negativ) ca nu este o pictura obisnuita, ci una profetica. De fapt,in mare parte, pictura parintelui este o profetie, cu multe mesaje,se aseamana mai mult oarecum ca mesaj vizual cu frescele exterioare ale manastirilor din Moldova(scara raiului cu oameni care sunt trasi in jos de diavoli, ingerul cu balanta in mana, scenele din iad cu oameni care se chinuiesc,etc).
Iar in legatura cu aspectul dogmatic al picturii il las sub un semn de intrebare si nu ma pronunt. Totusi,poate fi reprezentat si simbolic, si nu pot sti ce a avut parintele in minte cand a pictat controversele cu pricina.Si nu poti sa afirmi ca credinciosii care vin la biserica Draganescu se vor sminti de pictura parintelui, bineintles probabil numai in cazul in care preotul paroh se va folosi de aspectele ambigue ale picturii cu scopul de a face propaganda ecumenista, ca sa zicem asa. In rest nu vad cum s-ar sminti cineva de pictura sa. Si ca fapt divers sa sti ca nu stau cei care fac propoganda ecumenista, mot,in pictura parintelui, sa fim seriosi. Ce mai zici de intalnirile ecumeniste la care participa unii ierarhi sau de slujbele facute in comun cu alte confesiuni. Cine nu s-a sminti pana acuma de propoganda ecumenista a unor fete “bisericesti” cu sfera mare de influenta nu se vor sminti nici de pictura parintelui,oricum ar fi folosita,dar si invers, cine se va sminti de pictura, se va sminti oricum si de multele diferite propagande ecumeniste.
“Ati atras atentia unde si cu ce a gresit pentru ca cei care va citesc sa nu preia si greselile unui om care nu este infailibil, dar pe care il propuneti ca model”?
Inclin sa cred ca esti genul de om care vede intotdeauna jumatatea goala a paharului. Pai din toate invataturile parintelui BUNE si FOLOSITOARE de care s-au folosit atatia oamenii si se folosesc in coantinuare, tu tot o tii una si buna cu pictura necanonica a parintelui.Nu cred ca a trecut nimeni la catolici dupa ce a citit din invataturile sale,ba din contra chiar,s-au intarit in credinta.Ca un exemplu din scrierile parintelui:
“Iar unitatea Bisericii noastre,pe care a intemeiat-o Domnul si al carei Cap vazut si nevazut este numai El (vezi ca nu a zis Papa),prin puterea Duhului Sfant, ne-a oranduit episcopi si preoti ca sa pastoreasca Biserica Lui,pe care a castigat-o cu sfant sangele Sau(Faptele Apostolilor 20,28).DECI nu exista alta Biserica decat aceea pe care a intemeiat-o Iisus Hristos prin Apostolii Sai si care este UNA, Sfanta,Soborniceasca si Apostoleasca (Crezul)’.(din Talantii Imparatiei,pagina 193).
Iar referitor la un alt aspect pe care l-a punctat foarte bine parintele:
“Calugarii habotnici, ingusti la pricepere, fixandu-se de calendarul vechi, au dat stilismul”.(citat din aceeasi carte).
In concluzie cred ca te lupti cu morile de vant,ca de altfel si toti cei care gandesc ca tine banuiesc. Ca sa mai dau un pic in vileag modul tau de gandire alunecos,subtil si oarecum perfid am sa postez urmatorul fragment(sper macar sa-l citesti):
“Mi s-a întâmplat să întâlnesc şi să aud vorbind oameni, care se refereau perfid, cu o bucurie răutăcioasă la nişte „pete” din viaţa şi activitatea unor oameni de seamă şi chiar sfinţi şi care, pentru acele „pete” reale sau închipuite, defăimau toată viaţa acelor persoane, zicând de ele că ar fi fost făţarnice sau chiar că s-ar fi lepădat de Dumnezeu.
Ei sunt gata să-şi susţină afirmaţiile cu fapte, numai că şi acestea sunt tot atât de obscure şi de îndoielnice ca şi obscurul, suspectul şi vicleanul lor suflet, care, cu o „pată” a altuia, păcat sau slăbiciune, vor să-şi asigure o falsă justificare propriilor lor fapte reprobabile.
Prin acestea însă nu se pot scuza nicicum, ci dimpotrivă, îşi aduc o şi mai mare osândă, fiindcă „văd paiul din ochiul fratelui” şi îl judecă, dar „bârna din ochiul lor – da, o ditamai bârnă – nu o iau în seamă” (cf. Matei 7, 3).
Zice: acest părinte sau acesta s-a făcut vinovat de cutare sau cutare păcat. Ei, şi ce? E om, şi nu este om care să nu greşească. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (1 Ioan 1, 8).
Eşti tu, oare, fără de păcat? Dacă nu eşti, de ce arunci în fratele tău cu piatra osândirii?
Dacă aş începe să-ţi caut viaţa, „la bani mărunţi”, raportând-o la cuvântul lui Dumnezeu, ţi-aş putea condamna şi eu păcatele, multe şi grele, cu propriile tale cuvinte.
Aş putea să te învinuiesc de trufie, de îngâmfare, de necredinţă, de iubire de agonisire, de desfrânare, de tâlcuire anapoda a cuvântului lui Dumnezeu şi a poruncilor Sale, de răceală în credinţă şi de câte altele. Ţi-aş găsi, poate, nu o singură „pată”, ci întreg trupul tău devenit o imensă pată neagră, fiindcă ochiul minţii tale este viclean.
Cât de mult mă scârbeşte această drăcească satisfacţie de păcatul altuia, această infernală strădanie de a demonstra păcatele, adevărate sau închipuite, ale omului! Şi când te gândeşti că cei cărora le place să se ocupe de aşa ceva îndrăznesc să susţină că o fac din respect şi că încearcă, prin toate mijloacele să îndeplinească porunca lui Dumnezeu despre iubirea aproapelui! Despre ce iubire poate fi vorba când cauţi cu orice preţ să vezi şi să găseşti chiar şi la oamenii de seamă şi la sfinţi pete negre şi când, pentru un singur păcat, cauţi să le ponegreşti toată viaţa, refuzând să li-l treci cu vederea, chiar şi atunci când ar fi cazul.“
SFANTUL IOAN DE KRONSTADT
@ Marian
“Ati fi gata sa sustineti canonizarea par. Arsenie doar cu titlul de “fericitul Arsenie”? Ar fi o varianta, care ar arata retinerea fata de invatatura eclesiogica din pictura de la Draganescu. Ce ziceti”?
Personal nu m-ar deranja,ar fi chiar si mai aproape de dorinta parintelui initiala de a nu fi canonizat deloc,cel putin din punctul meu de vedere.Oricum evlavia mea fata de dansul va ramane la fel, fie ca-i canonizat sau nu,etc.
Pt Marian M: “este o mare diferenta intre a judeca omul si a judeca o invatatura. Aici vorbim despre discernamantul dogmatic. Stiu ca in Romania lucrurile sunt grav confundate si nu exista constiinta dogmatica, ci foarte multe abordari sentimentaliste (si de partea ecumenistilor, dar si de partea traditionalistilor). Judecarea si chiar condamnarea unei invataturi gresite este o datorie, mai ales pentru cei care cunosc teologie. Iar canonizarea unei persoane este un lucru care trebuie discutat serios si deschis, analizat teologic – mai ales de preoti si teologi.”
Absolut de acord cu tine. De aceea şi eu aştept mai întâi să văd cum abordează păr. Laurenţiu al Ardealului şi cei care s-au apucat de canonizarea păr. Arsenie problema, apoi mai văd şi ce spun alţi teologi români, printre care obligatoriu şi alţi ierarhi, şi apoi poate cred că pot să-mi dau şi eu cu părerea. Deşi eu de pe acum recunosc, că văd “partea plină a paharului”, mai ales după ce am citit/recitit “Cărarea împărăţiei”, nemaivorbind de alte cărţi ale Părintelui sau de cele scrise de cei cu care a venit în contact.
Apropos, foarte faină şi partea a doua de ieri a discuţiei de la Trinitas pe această temă. “Nu va mira tocmai faptul ca Trinitas devine platforma pentru canonizarea parintelui” Nu mă miră, decât poate dacă Trinitas ar fi radioul diavolului! Ai dovezi irefutabile în acest sens? Mai degrabă cred că acea comisie condusă de păr. Laurenţiu (şi nicidecum Trinitas!) răspunde unei cereri şi nevoi a multor credincioşi (nu numai din Ardeal, şi nu numai a acelora care merg pelerini la mormântul Părintelui) vizându-l pe păr. Arsenie. Apăi oare toţi aceea să fie sentimentalişti şi evlavioşi în eroare? Să vedem ce va aduce comisia de canonizare şi Sfântul Sinod până în final! Desigur că o dezbatere în principiu nu face rău; numai că şi mie mi se pare, precum bine a obs. Victor, că tu reuşeşti să vezi numai partea goală a paharului. Sau greşim noi?
Apoi, şi eu am căutat câte ceva din sau despre activitatea Părintelui din 1948-49 referitoare la împăcarea românilor ortodocşi şi greco-catolici (Părintele primise acestă sarcină dificilă de la Mitropolitul de vrednică pomenire Nicolae Bălan, cel care a iniţiat actul de condamnare a masoneriei de către Sf Sinod în 1937), şi nu de la comunişti, cu care nu avea nimic în comun, dar în afară de un episod din Alba Iulia , când Părintele a preferat să stea la marginea pădurii de vorbă cu lupii, decât cu certăreţii din biserică, eu nu am găsit nimic. Cred că ar fi interesant de văzut atitudinea Părintelui în acea problemă…
Inregistrarea celei de-a doua emisiuni in legatura cu canonizarea parintelui Arsenie Boca:
http://www.as-arsenieboca.ro/
Nu am nimic cu parintele Arsenie, însă pictura de la Draganescu, raportată la traditia bizantina, este un fiasco evident. Ce mă uimeste este faptul că părintele fusese în Sfantul Munte, deci știa cum arată o pictură ortodoxă.
http://www.as-arsenieboca.ro/?p=455
“În al doilea rând, pentru faptul că, la începutul celui de-al doilea an de studenţie la Sibiu, Dumnezeu mi-a rânduit paşii, în ziua de 26 octombrie, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, spre Părintele Arsenie Boca, pe care l-am întâlnit întâia dată în casa parohială a bisericii sale ortodoxe din Drăgănescu, comuna Mihăileşti, din apropierea Bucureştilor, unde Sfinţia Sa, de mai mulţi ani, picta şi lucra în semiclandestinitate la biserica ce astăzi îi poartă pictura exprimată şi reprezentată într-un mod deosebit în stil neobizantin curat ortodox, pedagogic, duhovnicesc şi chiar profetic.”
Oameni buni, in stil neobizantin, curat ortodox!!!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale parintelui Arsenie si ale tuturor sfintilor care ti-au bineplacut, izbaveste-ne de ispite!
putem ajuta la canonizarea parintelui Arsenie Boca semnand aceasta petitie: http://www.petitieonline.net/petitie/38760052