Asteptand Sinodul Pan-Ortodox, PATRIARHIILE ISI CONTINUA JOCURILE DE PUTERE/ Patriarhul Daniel promoveaza “NOUL ECUMENISM AL CARITATII” drept cale pentru realizarea “COMUNIUNII FRATERNE” cu CATOLICISMUL/ Schimbarile climatice: O PROPAGANDA ECUMENISTA (Stiri religioase)

ADUNAREA INTERPARLAMENTARA A… ORTODOXIEI (Paris, iunie 2011) CERE “INCETAREA DOGMATISMULUI RIGID” IN DIALOGURILE CU CATOLICII!

• Doxologia:

Conducători ortodocși deschid calea către Sinodul pan-ortodox

Patriarhii a trei vechi Biserici Ortodoxe s-au întâlnit în Istanbul în 1 și 2 septembrie pentru a discuta situația minorităților creștine în Orientul Mijlociu și mișcările necesare pentru organizarea cât mai curând a Sinodului pan-ortodox, întâlnire istorică pentru toată lumea ortodoxă. Sinodul pan-prtodox este privit cu mare interes de către Bisericile ortodoxe, multe dintre ele în regiuni instabile din Orient, care se confruntă cu revoluții sau în zone de tranziție post-comunistă în Europa de Est și Uniunea Sovietică.

Cei trei patriarhi prezenți, Patriarhul Constantinopolului, Patriarhul Alexandriei și Patriarhul Ierusalimului, împreună cu Arhiepiscopul Ciprului au declarat dorința lor de a organiza acest sinod pan-ortodox și sprijină inițiativa Patriarhului Ecumenic în această direcție, a spus Mitropolitul Elpidifor de Prusa, fostul Secretar general al Biroului Sinodal al Patriarhiei Ecumenice. Întâlnirea, numită sinaxă a vechilor patriarhate, a reunit pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, Patriarhul Teodor al Alexandriei, Patriarhul Teofil al Ierusalimului și Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului. Patriarhul Antiohiei a fost reprezentat de un episcop.

Reprezentanții celor 14 Biserici ortodoxe s-au întâlnit la Chambesy, Elveția, în februarie a.c., dar nu s-au putut pune de acord în câteva probleme printre care dipticele și acordarea autocefaliei. Episcopul Elpidifor a spus că răspunsul majorității Bisericilor ortodoxe a fost că se poate organiza un sinod pan-ortodox fără a fi căzut de acord asupra celor două problemne în dezbatere.

Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa:http://www.ekklesia.co.uk

Cartea „Așteptând Sinodul Bisericii Ortodoxe”

La „Editions du Cerf” (Editura Cerbului) din Paris, a apărut cartea lui Antoine Arjakovsky intitulată „Așteptând Sinodul Bisericii Ortodoxe”, 2011. Autorul, Antoine Arjakovsky este fondatorul Institutului de Studii Ecumenice din Lvov, Ukraina, iar acum este este co-director al Departamentuluice Cercetare „Societate, libertate, pace” din cadrul Colegiului Bernardinilor din Paris. El organizează în anul de studiu 2011-2012 un seminar lunar pe tema: „Democrația, o valoare spirituală?”. Cartea apărută la prestigioasa editură pariziană este o analiză pertinentă a temelor și problemelor care vor fi discutate la viitorul Sinod pan-ortodox care va reuni toate Bisericile ortodoxe de pe pământ. Prefața cărții este scrisă de Pr. Christophe Levalois, cadru didactic la Institutul teologic ortodox Saint Serge din Paris.

Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.orthodoxie.com

• Theologhia: Sinaxa Intaistatatorilor vechilor Biserici Ortodoxe din Est si viitorul Sinod Pan-Ortodox

[Sinaxa de la Istanbul din 1-2 septembrie de anul acesta a reunit pe intaistatatorii de limba greaca a vechilor patriarhii grecesti din Est: Alexandria, Antiohia si Ierusalim, cu toate ca a doua *(Antiohia) a fost reprezentata de episcopul Isaac de Apameea si nu de patriarhul Ignatie al IV-lea, care nu a putut veni din cauza situatiei politice instabile momentane din Siria. De asemenea, la intalnire a fost invitat si primatul grec al Bisericii Autocefale din Cipru, Arhipiscopul Hrisostom, deoarece Biserica pe care o conduce si-a primit autocefalia la Sinodul III Ecumenic de la Efes din 431, ea aflandu-se pana atunci sub jurisdictia Patriarhiei Antiohiei.

Sedinta a fost prezidata de gazda – Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care i-a avut alaturi de el, de-a dreapta si de-a stanga, pe Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam si pe Mitropolitul Emmanuel Adamakis din Franta, presedintele AEOF *(Adunarea Episcopilor Ortodocsi din Franta). S-au dezbatut, in principal, doua mari teme: situatia crestinilor din Orient si viitorul Sinod Pan-Ortodox. Spun in principal, deoarece de pe site-ul AEOF aflam si amanuntul cum ca Patriarhul Teofil al Ierusalimului a pus in discutie, pe langa obisnuitele probleme legate de situatia politica a Palestinei si a crestinilor din Tara Sfanta, si recenta criza care exista momentan intre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana. Cu alte cuvinte, patriarhul Teofil a facut cunoscut in mod public si oficial intaistatatorilor patriarhatelor din Est situatia “anticanonica” (- asa cum o numeste) a Asezamantului Romanesc de la Ierihon. Bineinteles ca a facut acest lucru in mod unilateral, deoarece Patriarhia Romana nu a fost invitata sa ia parte la aceasta intalnire. Deci, principial, patriarhul Teofil nu ar fi trebuit sa faca acest lucru, decat numai la o reuniune comuna la care sa participe si Patriarhia Romana, ca sa-si poata expune si ea punctul de vedere.

Totodata, aceasta expunere publica a problemei si celorlalti patriarhi orientali poate constitui, din partea Patriarhiei Ierusalimului, si un demers de oficializare a actului ruperii de comuniune cu Patriarhul Daniel al Romaniei, sau de convingere a celorlalti intastatatori sa faca acelasi lucru ca si Patriarhul Teofil. Discursul Patriarhului Bartolomeu la aceasta intalnire il puteti citi in greaca AICI. Comunicatul final al intalnirii il aveti in integralitate in engleza AICI. Punctele 3, 4 si 5 din acest comunicat oficial sunt cele mai importante.

Punctul 3 – anunta ca pregatirile pentru viitorul sinod pan-ortodox trebuiesc accelerate si confirma faptul ca in luna februarie a.c. la Chambessy s-a creat un “impas”, iar acesta din cauza dispozitiilor din regulamentul de functionare al comisiilor inter-ortodoxe pregatitoare pentru marele sinod pan-ortodox, care prevad luarea deciziilor in unanimitate/ consens. Prin urmare, membrii sinaxei au prezentat o propunere patriarhului ecumenic de a convoca o intalnire a tuturor intaistatatorilor bisericilor ortodoxe locale in vederea revizuirii acestor dispozitii. Cu alte cuvinte, din comunicat se intelege faptul ca nu se mai urmareste neaparat unanimitatea/ consensul, principiu fundamental in Ortodoxie, ci doar trecerea peste orice eventual obstacol *(chiar si unanimitatea/ consensul in decizii) in vederea convocarii cat mai rapide a sinodului. Dar de ce aceasta graba? Iarasi, de ce trebuiesc schimbate regulile tocmai acum, la final; n-au fost ele bune pana acum? Sau se merge pe principiul “scopul scuza mijloacele”?

La punctul 4 se vorbeste despre o viitoare convocare a liderilor religiosi in zona Marii Mediteraneene care ar putea prilejui la final si emiterea unei “Carta Mediterana” ecologice, care sa vina ca o contributie si ca un apel la eforturile de protejare a mediului natural si de cooperare pasnica a religiilor din regiune.

Punctul 5 se refera, cred, si la criza care exista astazi intre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana, punctul acesta intrand pe agenda sinaxei “ca urmare a unor evenimente recente din cadrul Bisericii Ortodoxe”. Astfel, se face apel la toate Bisericile Ortodoxe ca “sa respecte si sa adere strict la granitele geografice ale jurisdictiilor lor, asa cum au fost stabilite de Sfintele Canoane si de Constitutiile lor fondatoare”. – dan.camen.]

• Basilica:
  

A patra zi a vizitei Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în Germania

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat astăzi, 12 septembrie, la forumul „Unitatea creştină şi dragostea pentru cei săraci”, organizat în cadrul celei de-a XXV-a întâlniri a Comunităţii Sant`Egidio, în Munchen – Germania, în cadrul căruia Preafericirea Sa a rostit un cuvânt intitulat Dialog teologic şi cooperare practică între Biserici, în care a subliniat, printre altele, faptul că „unitatea sau comuniunea vizibilă între creştini este o dorinţă şi o cerere sfântă a Mântuitorului Iisus Hristos Care S-a rugat pentru această unitate înainte de Patima Sa şi de Învierea Sa, zicând: „Ca toţi să fie una… pentru ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21)”.

De asemenea, Patriarhul României a arătat că prin cooperare ecumenică practică nu ne pierdem identitatea, ci o îmbogăţim, întrucât o afirmăm nu în izolare faţă de alţi creştini, ci în dialog cu ei, nu împotriva lor, ci împreună cu ei. Astfel, după cum a precizat Preafericirea Sa cunoaşterea reciprocă şi ajutorarea reciprocă în plan spiritual şi social sunt deja etape ale lucrării pentru unitatea creştină.

În decursul zilei de astăzi, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române s-a întâlnit cu ministrul Secretar de Stat al Guvernului Bavarez, Marcel Huber. După cum ne informează Radio TRINITAS, în cadrul întrevederii, Preafericirea Sa a apreciat ajutorul acordat romanilor de guvernul bavarez.

“Suntem bucuroşi să vedem cum reuşiţi ca o diversitate atât de mare, nu numai de confesiuni creştine, ci şi reprezentanţi ai altor religii sunt integraţi şi îi menţineţi în dialog şi cooperare. De asemenea, suntem bucuroşi că avem de învăţat din această atitudine europeană în care se doreşte şi păstrarea identităţii fiecărei comunităţi religioase, dar şi integrarea în societatea germană. Sperăm că şi credincioşii noştri ortodocşi şi români vor fi recunoscători şi vor contribui cu spiritualitatea şi cu identitatea lor culturală la îmbogăţirea tezaurului spiritual al Bavariei”, a precizat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Dialog teologic şi cooperare practică între Biserici

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit în cadrul forumului cu tema „Unitate creştină şi dragoste pentru cei săraci”, München (Germania), luni, 12 septembrie 2011:

(…) După secole de dezbinare, polemică şi înstrăinare reciprocă între creştini, Mişcarea ecumenică pentru refacerea unităţii vizibile între creştini a devenit o notă specifică a secolului al XX-lea, mai ales după înfiinţarea Consiliului Mondial al Bisericilor în anul 1948 şi după Conciliul II Vatican (1962-1965). Dincolo de succesele şi neîmplinirile ei, mişcarea aceasta este în mod esenţial o schimbare de atitudine sau o nouă stare de spirit, deoarece în relaţiile dintre Biserici diferite, mai vechi sau mai noi, s-a trecut de la polemică la dialog, de la confruntare la cooperare şi de la izolare la solidaritate. Deși entuziasmul iniţial pentru dialogul teologic şi rugăciunea comună ecumenică a scăzut în ultimii 20 de ani, totuși atitudinea ecumenică în relaţiile dintre Biserici a devenit o normă de conduită. Pentru unii creştini, Mişcarea ecumenică entuziastă de la mijlocul secolului al XX-lea a fost prea rapidă şi punea în pericol identitatea teologică şi spirituală a diferitelor Biserici sau confesiuni creştine, ea fiind suspectată de unii creştini reticenţi şi prudenţi că ar promova un relativism doctrinar, sacramental şi chiar etic. Pentru alţii, Mișcarea ecumenică a fost prea lentă, fiindcă unitatea dintre Bisericile despărțite de secole nu s-a realizat încă. Prin urmare, entuziasmul anilor 1960 pentru Mişcarea ecumenică a fost treptat înlocuit cu o anumită prudenţă sau chiar cu reticenţă.

În acest context se constată că, în general, cu puţine excepţii, rezultatele dialogurilor teologice bilaterale între Biserici la nivel internaţional n-au fost receptate integral de Bisericile oficiale reprezentate de teologii lor în dialog şi n-au avut un impact major asupra comunităţilor religioase.

Prin urmare, este nevoie de o evaluare a acestor dialoguri teologice de către fiecare Biserică în parte, precum și de o nouă abordare a acestora. Dialogurile teologice interconfesionale la nivel internaţional au încercat timp de câteva decenii să clarifice divergenţe de doctrină şi de organizare bisericească moştenite din trecut. Deşi unele rezultate ale Comisiilor de dialog au fost încurajatoare, totuşi ele nu au fost percepute de comunităţile creştine ca fiind de mare actualitate pentru viaţa cotidiană şi nici nu au fost folosite de Bisericile oficiale ca bază pentru noi paşi spre realizarea unității creștine, ci au rămas mai mult semne vizibile ale unei atitudini binevoitoare în relațiile dintre Bisericile angajate în dialog.

Biserica Ortodoxă, în special Patriarhia Ecumenică, a participat încă din anul 1920, cu responsabilitate şi speranţă, la această Mişcare ecumenică de refacere a unităţii creştine, deoarece era convinsă că ea va putea prezenta ca bază sau pivot al dialogului ecumenic Tradiţia Apostolică neîntreruptă, adică mărturia vie a continuităţii istorice neîntrerupte a Bisericii Sfinţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi şi a Sinoadelor ecumenice din primul mileniu al erei creştine, când majoritatea creştinilor din Orient şi Occident formau o singură Biserică. Însă, când în Mişcarea ecumenică interesul pentru refacerea unităţii creştine pe baza Tradiţiei apostolice comune a slăbit şi au apărut unele inovaţii în Biserica Anglicană și în Bisericile Protestante privind slujirea pastorală (pastoral ministry), atitudinea multor ortodocşi faţă de Mişcarea ecumenică a devenit una reticentă şi chiar critică. În acest context de diminuare a eficienței sau a relevanței dialogurilor teologice bilaterale, au apărut însă noi priorităţi pentru viaţa multor Biserici Ortodoxe. Căderea regimului comunist din Europa de Est, fenomenul secularizării, fenomenul migraţiei şi criza economică actuală determină Bisericile să fie mai puțin interesate de dialogul teologic academic și mai înclinate spre o cooperare practică în plan pastoral şi social, ca manifestare a dialogului ecumenic al carităţii sau al iubiri frățești în Hristos. Această cooperare practică, privind situaţii pastorale şi sociale concrete, poate fi mai uşor percepută şi apreciată de comunităţile creştine locale, decât dialogul teologic academic din ultimele două sau trei decenii.

De pildă, probleme noi ca fenomenul migraţiei, criza familiei creştine tradiţionale, şomajul, sărăcia, boala şi suferinţa nu se află pe agenda dialogurilor teologice oficiale dintre Biserici, desfăşurate în ultimile decenii. Desigur, astfel de teme au fost adesea obiectul unor întruniri, conferinţe sau seminarii ecumenice punctuale şi de scurtă durată, dar ele au fost percepute ca fiind organizate mai mult pentru a da un răspuns creştin comun unor probleme actuale din societate, decât pentru a constitui o contribuţie majoră la efortul de refacere a unităţii creştine pe baza unei credințe comune. Spre deosebire de ecumenismul academic al dialogurilor teologice oficiale, acest ecumenism existenţial al carității în plan pastoral şi social se manifestă în acţiuni comune care stabilesc o legătură vie între textul Evangheliei și contextul social în care convieţuiesc creştini de confesiuni sau etnii diferite. În acest sens, experienţa cooperării fraterne și amicale dintre comunităţile ortodoxe române din Italia, care numără peste un milion de credincioşi, şi comunităţile romano-catolice din aceeaşi ţară este foarte benefică şi relevantă. Această cooperare ecumenică în plan pastoral şi social, privind organizarea de spaţii liturgice şi ajutorarea imigranţilor bolnavi şi săraci, poate constitui o motivație în plus pentru intensificarea comuniunii fraterne între Bisericile noastre.

Prin cooperarea ecumenică vedem că Duhul Sfânt suflă unde vrea (cf. Ioan 3, 8), dar nu se opreşte din lucrarea Sa, iar ceea ce pare uneori a fi o diminuare a entuziasmului pentru unitatea creştină, poate fi doar o perioadă de „germinaţie” pentru o nouă lucrare misionară comună într-o lume în rapidă schimbare! Adesea, Dumnezeu ne vorbeşte prin situaţii noi şi surprinzătoare, deşi uneori dificile şi neînţelese de noi, tocmai pentru ca noi împreună să le dăm acestor situații neprevăzute un sens pozitiv pe baza credinţei creştine comune pe care o trăim şi o mărturisim, într-o societate tot mai secularizată. Astfel, chiar şi o situaţie de criză se poate transforma într-un apel la creativitate practică şi la o mărturie comună exprimată prin fapte ale carităţii în lumea concretă în care trăim astăzi.

Pentru oamenii săraci, bolnavi, singuri și dezorientați, dialogul practic al carității sau al iubirii creștine fraterne este cea mai directă cale de a percepe că Bisericile se află în mișcare şi conlucrare ecumenică, adică în acțiune fraternă comună. Mulţumim Comunităţii San’Egidio pentru contribuţia sa la promovarea legăturii profunde între viaţa spirituală şi acţiunea socială, între familia eclesială şi familia popoarelor, între dialogul teologic al adevărului credinţei şi dialogul dragostei creştine sau al carităţii. De asemenea, mulţumim Bisericii Catolice şi Bisericii Evanghelice din Germania, mai ales celor din Bavaria, unde ne aflăm acum, pentru atitudinea lor ecumenică practică în sprijinirea comunităţilor ortodoxe din Germania, care au nevoie de ajutor pentru a se organiza şi a răspunde nevoilor pastorale ale credincioşilor ortodocşi, doritori să-şi păstreze identitatea lor religioasă şi în acelaşi timp să se integreze în viaţa societăţii germane.

În final, trebuie să precizăm că prin cooperare ecumenică practică nu ne pierdem identitatea, ci o îmbogăţim, întrucât o afirmăm nu în izolare faţă de alţi creştini, ci în dialog cu ei, nu împotriva lor, ci împreună cu ei. Astfel, cunoaşterea reciprocă şi ajutorarea reciprocă în plan spiritual şi social sunt deja etape ale lucrării pentru unitatea creştină!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

• Lumina:

Schimbările climatice, o problemă spirituală

Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB) a decretat şi în acest an ca perioada cuprinsă între 1 septembrie şi 4 octombrie 2011 să fie dedicată rugăciunii şi meditaţiei asupra lucrării lui Dumnezeu în cadrul naturii. De mai bine de 20 de ani, această activitate este repetată anual. Ceea ce puţini oameni ştiu este că ideea iniţială i-a aparţinut patriarhului ecumenic Demetrios I, care a proclamat ca data de 1 septembrie să fie considerată drept Zi de rugăciune pentru univers şi ecosisteme în anul 1989. Ziua mondială de rugăciune pentru natură, 1 septembrie, a fost prelungită şi dedicată introspecţiunii asupra relaţiei dintre Dumnezeu şi natură, precum şi a relaţiei dintre om şi natură. Data de 4 octombrie pune capăt acestei perioade de rugăciune şi coincide cu sărbătorirea Sfântului Francisc de Asisi în Biserica Romano-Catolică.

Anul 2011 are însă o încărcătură specială din acest punct de vedere, deoarece a fost declarat de Naţiunile Unite drept Anul Internaţional al Pădurilor. CEB a cerut în mod expres Bisericilor membre să pregătească texte de rugăciune şi meditaţii care să reflecte importanţa pădurilor în Tradiţia creştină (un text oferit ca exemplu este cel cuprins în cartea profetului Isaia 55, 12). În cadrul public de promovare a acestui eveniment, CEB a subliniat importanţa dezvoltării ecologice şi a insistat ca probleme precum poluarea şi activităţile care o măresc să fie rezolvate pentru ca schimbările climatice severe să nu se mai producă în continuare. Într-un mesaj prezentat acum doi ani la Conferinţa Naţiunilor Unite, o delegaţie din partea CEB a afirmat că “faptul cel mai injust constă în credinţa că persoanele care sunt responsabile de consecinţele crizei ecologice nu au de fapt o vină atât de mare. Tragerea lor la răspundere este un element al dreptăţii, care face apel la responsabilitatea morală. Trebuie să subliniem importanţa unor angajamente juridice care să împiedice dezvoltarea ulterioară a acestei crize”. Într-o declaraţie similară, CEB şi alte organizaţii ecumenice au recunoscut că există suficiente dovezi ştiinţifice care atribuie schimbările climatice greşelilor umane. În declaraţie se afirmă la unison că “schimbările climatice nu sunt o simplă problemă de ordin economic sau tehnologic, ci reprezintă în fond o problemă morală, spirituală şi culturală”.

• Basilica:

Preasfinţitul Episcop Siluan informează pe Patriarhul României despre recunoaşterea Episcopiei Ortodoxe Române din Italia

Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei a transmis o scrisoare de informare către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu privire la recunoaşterea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei de către Statul Italian, pe care o redăm în cele ce urmează:

Preafericirii Sale,
Preafericitului Părinte DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Obiect: Recunoaşterea juridică a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Preafericirea Voastră,

Cu aleasă bucurie, dorim să Vă aducem la cunoştinţă că în ziua de 12 septembrie a.c., după un proces administrativ complex care s-a întins de-a lungul mai multor ani, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, ca reprezentantă oficială a Bisericii Ortodoxe Române în Peninsulă, a primit, prin Decretul Preşedintelui Italiei, recunoaşterea juridică oficială ca şi cult, din partea Statului Italian.

Recunoaşterea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei reprezintă încununarea eforturilor şi a jertfelniciei celor care au pus bazele primelor comunităţi ortodoxe româneşti în Italia şi a tuturor celor care au continuat şi au dezvoltat această lucrare, preoţi şi mireni, până la stadiul la care se află ea în prezent.

Recunoaşterea Episcopiei noastre reprezintă, în acelaşi timp, şi recunoaşterea prezenţei pe pământul Italiei a peste un milion de români ortodocşi care încearcă să-şi trăiască şi să transmită mai departe propria credinţă şi propriile tradiţii, păstrându-şi identitatea de credinţă şi neam, dar şi integrându-se, totodată, în realitatea în care îi este dat să trăiască.

Dăm slavă lui Dumnezeu Care, cu mijlocirea Maicii Domnului (la Praznicul căreia – 8 septembrie – s-a semnat aprobarea recunoaşterii episcopiei de către Preşedintele Consiliului de Miniştri), a sfinţilor ocrotitori ai parohiilor noastre, a tuturor sfinţilor români şi a sfinţilor care s-au proslăvit pe pământul Italiei, ne-a binecuvântat şi ne binecuvintează pe toţi cu darurile Sale cele cereşti şi pământeşti.

Mulţumindu-Vă încă o dată, pentru tot părintescul sprijin acordat Episcopiei noastre, Vă rugăm să primiţi, Preafericirea Voastră, cele mai călduroase urări de sănătate şi putere duhovnicească în slujirea lui Dumnezeu şi a Bisericii noastre strămoşeşti.

Al Preafericirii Voastre mai mic frate împreună-slujitor,

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Roma, 13 septembrie 2011

• Corortodox: Icoane ce tradeaza Adevarul

In ultimul timp putem constata ca si in spatiul romanesc au patruns icoane care sunt necanonice, unele chiar eretice, dar care au fost acceptate, intr-un spirit laxist, de catre unii ortodocsi, fara ca acestia sa acorde atentie faptului ca arta in Biserica Ortodoxa trebuie sa fie in acord cu doctrina pe care o exprima.

Aceste icoane, venite pe linie occidentala, din sanul unor comunitati catolice ce au incercat in felul lor sa redescopere Orientul, au adus cu ele o un duh strain de invatatura Bisericii noastre, duh tradator al insusi Adevarului.

(…) Daca in spatiul ortodox se pune, in mod normal, un accent deosebit pe starea launtrica a pictorului, deoarece viata sufleteasca a omului este data de insusi Duhul Sfant, prin al carui har este posibila zugravirea invizibilului, nu acest aspect a fost retinut si de redescoperitorii icoanei ortodoxe din mediul catolic, unde se refuza si se acuza, partea statica si neschimbata, permitandu-se fara impunitate, si intr-un mod vadit de lipsa a bunei credinte, tot felul de compozitii si de interpretari. Astfel se pot auzi, adeseori afirmatii de genul: “Voi, ortodocsii, sunteti mereu inclestati in Tradita voastra! Din fericire, noi, catolicii, am evoluat si avem libertatea exprimarii!“.

(…)
[CITITI INTEGRAL LA SURSA]

• Graiul Ortodox: Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei (A.I.O.) întrunită la Paris (23 iunie 2011)

POLITICIENII PRETIND IGNORAREA DOGMELOR BISERICII NOASTRE

ÎN DIALOGURILE TEOLOGICE CU PAPISTAŞII

După cum rezultă din declaraţia comună

a Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei întrunită la Paris

Mitropolitul Iosif (A.I.O) →http://www.livemedia.gr/default.aspx?action=showMedia&id=9048&albumid=255 și Secretarul general al C.N.B reverendul Daniel Buda(A.I.O) → http://www.livemedia.gr/default.aspx?action=showMedia&id=9049&albumid=255 (ENGLEZA, GREACA, RUSA)

Recent a avut loc la Paris a 18-a întâlnire a Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei (A.I.O.) la care au participat parlamentari din 20 de parlamente. Dintre aceştia au făcut parte şi parlamentari greci ai PASOK şi ai Noii Demoncraţii. La adunare s-a discutat tema „Criza economică şi chestiunea valorilor”. Adunarea ar fi trecut neobservată dacă în declaraţia comună nu ar fi atras atenţia ceva ce întâlnim şi în comunicatele care se emit în urma conferinţelor inter-religioase sau a dialogurilor teologice cu papistaşii sau cu alţi eretici.

Unul dintre mesaje este promovarea valorilor care contribuie la înţelegerea reciprocă a indivizilor şi a popoarelor cu o tradiţie şi cu o viaţă religioasă diferită. Prin urmare, atunci când au aprobat declaraţia comună, parlamentarii greci au ţinut seama de situaţia care predomină în centrele urbane ale oraşelor greceşti şi mai ales de situaţia care predomină în Atena datorită miilor de emigranţi ilegali? Sau au ţinut seama de faptul că de dragul nevoilor religioase ale emigranţilor care trăiesc ilegal în ţara noastră au fost anulate drepturile religioase ale ortodocşilor şi s-a alterat identitatea ortodoxă a Greciei şi a grecilor?

Un alt mesaj al declaraţiei comune vizează dialogul teologic al ortodocşilor cu papistaşii. Parlamentarii intervin şi cer ca dialogul să înceteze să mai fie sinonim cu dogmatismul rigid. În vederea promovării dialogului, ne cer să ignorăm dogmele Bisericii noastre, pe care se întemeiază credinţa ortodoxă şi să punem „apă în vinul nostru”. Aceşti politicieni, care au eşuat în a servi democraţia, instituţiile, statul de drept, dar şi în a proteja averea statului, acum fac sugestii despre cum trebuie să evolueze dialogurile teologice dintre papistaşi şi ortodocşi. Modul în care fac aceste recomandări indică faptul că ei se supun centrelor de decizii care direcţionează dialogul.

Corespondenţa de presă

Anexăm corespondenţa de presă a Agenţiei Ateniene de Ştiri din data de 23 iunie de la Paris, cu privire la lucrările Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei. Textul este următorul:

„S-au definitivat azi la Paris lucrările celei de a 18-a întâlniri anuale a Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei, care a avut ca temă «Criza economică şi chestiunea valorilor». A.I.O. este o organizaţie politică de parlamentari din partea a 20 de parlamente, având ca (…) nucleu al poziţiilor lor credinţa comună creştin-ortodoxă.

«Având ca nucleu al întâlnirii noastre tradiţia teologică şi credinţa», explică parlamentarul Mihalis Pantoulas, şeful delegaţiei Parlamentului Grec, «considerăm oportun să discutăm în jurul temei crizei economice care îl preocupă pe om şi mai mult decât pe toţi pe omul neajutorat.

S-au făcut propuneri care s-au exprimat într-o declaraţie comună pe care parlamentarii o vor transmite Parlamentelor lor naţionale. Este vorba de un demers comun, a adăugat, o măsură prin care organizaţia noastră va face presiuni pentru a se pune în mişcare procedurile corespunzătoare şi la nivelul Parlamentelor naţionale, având ca scop aşezarea omului, şi mai presus de toate a omului neajutorat, ca prioritate în toate aceste acţiuni».

În plus, subliniază: «Criza economică îi atinge mai ales pe cei care nu au şi nu deţin. Noi facem presiuni asupra Parlamentelor noastre naţionale ca să ţină seama în intervenţiile lor şi de această categorie de cetăţeni». La observaţia APE-BE că în cazul crizei greceşti, printre “cei care deţin” se numără şi Biserica Ortodoxă, domnul Pantoulas a menţionat că există o intervenţie indirectă referitoare la liderii religioşi, care să determine “o identitate între cuvinte şi fapte”.

«Bisericile joacă un rol», a explicat. «Ca să aibă însă un conţinut substanţial intervenţia acestora, va trebui să existe o identitate între vorbă şi fapte şi să se elimine viaţa luxoasă a liderilor religioşi, pentru că altfel, doar cu vorba, cetăţenii nu pot fi convinşi. Ei cer de la Biserică să materializeze în fapte conţinutul vorbelor», a conchis parlamentarul, recunoscând în acelaşi timp că «în toată Grecia există o lucrare discretă a Bisericii la nivelul solidarităţii sociale care însă nu face publică».

Prin declaraţia comună a A.I.O., parlamentarii participanţi se obligă să acţioneze la nivel naţional pentru propagarea valorilor organizaţiei, pe care le exprimă după cum urmează:

– Se subliniază pericolul slăbirii sistemului socio-cultural în situaţia în care economia devine tot mai mult epicentrul vieţii sociale, ca unică valoare şi preocuparea exclusivă pentru producţie şi consum, excluzând valorile morale şi religioase.

– Consideră că discursul teologic trebuie să înceteze să mai fie sinonim dogmatismului rigid, monologului fără deschidere spre dialog, care-şi revendică valabilitatea în orice condiţii, fără posibilitatea nici unei concesii.

– Parlamentarii sunt chemaţi să promoveze valorile care contribuie la solidaritatea indivizilor şi a popoarelor cu tradiţie şi viaţă religioasă diferită.

– Entităţile religioase şi în primul rând religiile monoteiste trebuie să se afle în mod activ de partea celor slabi, apărând interesul celor mulţi.

Din delegaţia elenă au făcut parte următorii parlamentari: Mihalis Pantoulas (PASOK), şeful delegaţiei, Anastasios Neratzis (Noua Democraţie), locţiitor de secretar general al A.I.O., Savvas Eminidis (PASOK), casierul A.I.O., Maria Skrafnaki (PASOK), Simeon Kedikoglou (PASOK), preşedintele comisiei de mass-media a A.I.O.

Ὀρθόδοξος Τύπος, 8 iulie 2011, nr. 1886, p. 4

Traducere Anna Theodorou

COMUNICAT DE PRESĂ
Privind participarea la cea de-a XVIII-a Conferinţă internaţională anuală a Adunării Generale a Adunării Interparlamentare privind Ortodoxia (AIO) (Paris, 21-24 iunie 2011)

În perioada 21-24 iunie 2011, la Paris, va avea loc cea de-a XVIII-a Conferinţă anuală a Adunării Generale a Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei (AIO) cu tema “Valorile religioase în contextul crizei economice”.

La această acţiune Camera Deputaţilor urmează să fie reprezentată de domnii deputaţi Cristian Sorin Dumitrescu (PSD), preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi preşedintele Grupului Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României şi Miron Ignat (Grup parlamentar al minorităţilor naţionale), membru în trei comisii de specialitate ale AIO respectiv, Comisia drepturilor omului şi problemele familiei, Comisia pe probleme internaţionale şi interparlamentare şi Comisia pe probleme de comunicare şi mass-media. (…)

Sursa: CameraDeputatilor http://www.cdep.ro/relatii_publice/site2.text_presa?pid=6295&catg=100&timp=2011&asoc=D20080004

***