“LUMEA VA TREBUI SA TREACA PRIN CRIZE MAJORE, CHIAR CATACLISME!” O ‘analista’ Princeton face apologia catastrofelor necesare pentru … reforma ONU, multiplicarea UE si organizarea unui nou model economic!
“A fost nevoie de Primul Război Mondial pentru crearea Ligii Naţiunilor. A fost nevoie de Cel de-al Doilea Război Mondial pentru crearea ONU. Va fi nevoie de ceva similar pentru reformarea Consiliului de Securitate. Iar crearea unor noi uniuni regionale de tipul Uniunii Europene va fi nimic în comparaţie cu enorma sarcină de a se introduce un nou model economic, în care toată lumea să înţeleagă că mai mult nu este mai bine, iar resursele planetei sunt finite. Astfel, o catastrofă va fi teribilă pentru oameni, dar benefică pentru umanitate, ca întreg” (Anne-Marie Slaughter)
- Jurnalul National: Cum va arăta harta politică a lumii în 2025
Anne-Marie Slaughter, profesoară de afaceri internaţionale la Princeton şi fostă directoare la Departamentul de Planificare a Politicilor (o agenţie însărcinată cu dezvoltarea strategiilor aparţinând de guvernul SUA) a realizat o proiecţie a felului în care harta politică a lumii va arăta în 2025, pentru publicaţia Foreign Policy. În viziunea acesteia, liderii cei mai puternici ai planetei vor trebui să se obişnuiască să asculte vocile mai multor state, acum clasificate ca emergente, formaţiunile de tipul Uniunii Europene se vor înmulţi şi pe alte continente, iar o eventuală catastrofă globală, fie ea economică, politică sau naturală ar avea şi părţile ei bune.
Modelul consumerist nu are viitor, în opinia analistului, motiv pentru care China, văzută în prezent drept statul care se luptă cu SUA pentru supremaţia economică mondială nu este un exemplu de urmat. ”În 2025, Consiliul de Securitate al ONU se va fi extins de la 15 state membre, la 25 sau 30. Potenţialii viitori membri ar fi Brazilia, India, Japonia, Africa de Sud, dar şi Egipt, Nigeria, Indonezia sau Turcia”, crede Anne-Marie Slaughter.
Analistul este de părere că multe state vor urma exemplul Uniunii Europene în ceea ce priveşte cooperarea regională, prognozând crearea unei Uniuni Africane într-o formă viabilă, a unei Uniuni a Naţiunilor din Asia de Sud Est sau chiar a unei Uniuni a Orientului Mijlociu.
”Fiecare dintre ele vor urma cursul integrării economice şi politice, inspirându-se după
modelul Uniunii Europene. Acestea vor include şi alte formaţiuni sub-regionale mai mici”, crede Anne-Marie Slaughter. În opinia analistului, cele mai puternice state ale viitoarelor decenii vor fi cele care vor alege calea dezvoltării durabile şi a economisirii resurselor.
”Cât priveşte statele individuale, cele mai puternice state din 2025 vor fi cele care îşi vor da seama cum să producă cât mai mult, cu cât mai puţin. Vor fi statele ale căror guverne vor alege calea sustenabilităţii, a tehnologiilor nepoluante, a refolosirii produselor şi nu doar a consumului”, spune Anne-Marie Slaughter. Acesta este şi motivul pentru care aceasta nu crede în viitorul economic al Chinei, care tocmai a prins gustul consumerismului, ci mai degrabă mizează pe o revenire în prim plan a Japoniei, care deja a adoptat un nou model de dezvoltare.
Corporaţiile şi formaţiunile cetăţeneşti non-statale vor reprezenta un nou pol al puterii, în opinia analistului. ”Puterea acestor grupuri nu poate decât să crească în toată lumea. Relaţiile dintre cetăţeni şi guverne vor trebui regândite, cu mai multe drepturi pentru primii”, spune Anne-Marie Slaughter. Analistul avertizează însă că aceste schimbări nu se vor petrece lin, ci numai după crize de mari proporţii, cu efecte planetare.
”Aceste predicţii par să contureze o lume roz, dar pentru ca aceste schimbări să aibă loc, lumea va trebui să treacă prin crize majore, chiar cataclisme. A fost nevoie de Primul Război Mondial pentru crearea Ligii Naţiunilor. A fost nevoie de Cel de-al Doilea Război Mondial pentru crearea ONU. Va fi nevoie de ceva similar pentru reformarea Consiliului de Securitate. Iar crearea unor noi uniuni regionale de tipul Uniunii Europene va fi nimic în comparaţie cu enorma sarcină de a se introduce un nou model economic, în care toată lumea să înţeleagă că mai mult nu este mai bine, iar resursele planetei sunt finite. Astfel, o catastrofă va fi teribilă pentru oameni, dar benefică pentru umanitate, ca întreg”, a mai spus Anne-Marie Slaughter.
Nota noastra:
Deja putem spune ca ne aflam in fata unei adevarate apologii demonice a catastrofelor si binefacerilor pe care le aduc lumii si progresului (“dezvoltarii sustenabile”).
Modelul de interpretare si predictie a analizei este pur malthusian si deja familiar noua – atat teoretic cat si, pentru tara noastra, practic. Adica porneste de la doua premise – raritatea resurselor laolalta cu cresterea demografica. “Corectia”, “ajustarea” dintre cele doua nu poate veni decat prin doua cai: 1) una ce tine de controlul populatiei, adica toate politicile de eugenie, de propagare a avortului, contraceptiei, sterilizarii si 2) crizele care raresc omenirea – foametea, razboiul, cataclismele etc.
Este interesant ca analiza sus-numitei analiste de la Princeton coincide cu alta analiza, de aceasta data realizata in stil think-thank de National Inteligence Council si Institute for Security Study, doua organizatii patronate de FMI si UE. Raportul se numeste Global Governance 2025: at a critical juncture.
Plin de tematicile mainstreamului globalist, in care, pe de o parte, avem amenintarile crizei economice, ale terorismului, inclusiv cel biologic, ale schimbarilor climatice etc. si, pe de alta, problema raritatii resurselor, raportul avanseaza patru scenarii de evolutie a lumii in urmatoarele decenii.
In primul scenariu, lumea continua sa se afle intr-un fel de statu-quo relativ deoarece nicio criza decisiva nu se produce, problemele sistemice fiind abordare prin improvizatii institutionale ad-hoc. Acest scenariu nu este viabil pe termen lung, ne spun autorii raportului, pentru ca depinde de conditia ca nicio criza indeajuns de mare incat sa nu poata fi gestionata de actualul sistem sa nu se intample.
Apropo de acest prim scenariu, ne amintim ce scriam altadata despre faptul ca unul din marii “dusmani” ai globocratilor este tocmai mentinerea statu-quo-ului:
(…) Este de remarcat faptul ca dusmanul inveterat al lui Soros si, prin implicatie, al tuturor Tricheurilor eurocrati sau globalocrati este STATU-QUO-ul. Intr-adevar, asa cum am afirmat deseori, nu teoriile nastrusnice ale unor “alternativi” de dreapta sau de stanga, nu ideea guvernului minimal, nu ideea distributismului sau, cu atat mai putin, ale unei miscari gen new age ii deranjeaza (ba ii avantajeaza!) pe acesti arhitecti ai lui Mamona, ci pur si simplu ceva mult, mult mai simplu si elementar: statu-quo-ul. Adica lucrurile sa ramana macar asa cum sunt acum. Asta este, pentru ei, esec. Pentru noi, o amanare. Iar cine crede ca daca criza se accelereaza va disparea UE, sau se va reveni la forme mai “etice” de guvernamant, sau mai “progresiste”, se inseala amarnic si este, ideologic vorbind, in aceeasi tabara a mileniaristilor care asteapta regatul de o mie de ani.(…)
In al doilea scenariu, am avea de-a face cu fragmentarea lumii globale, fiecare regiune a lumii cautand sa devina autarhica: Asia incercand sa-si construiasca o regiune autosuficienta, Europa se inchide in ea insasi, avand insa probleme cu standardul de viata si o nemultumire tot mai mare, iar SUA ar putea incerca sa se izoleze, desi ar putea avea greutati de ordin fiscal din cauza datoriei publice.
In al treilea scenariu, o amenintare decisiva adusa sistemului international – autorii se gandesc la o catastrofa ecologica sau un conflict cu potentialul de a se extinde – genereaza nevoia unei cooperari crescute la nivel global. Astfel ar deveni posibile “reforme semnificative” ale sistemului international. Acesta ar fi, cf. autorilor, cel mai bun scenariu posibil (!), pentru ca ar include un grad crescut de cooperare in domenii vitale.
In fine, intr-un al patrulea scenariu, conflictul este ales in defavoarea cooperarii, ceea ce duce la o lume framantata de tensiuni “nationaliste” si probleme sociale, conflicte si tensiuni militare.
Iata asadar, ca ne indreptam spre un consens tematic, in ceea ce priveste necesitatea unei CRIZE (de multe ori cumulata – atat economica, militara cat si sociala) pentru intemeierea unei LUMI MAI BUNE, in care cuvantul de ordine este… COOPERAREA GLOBALA.
Aceasta lume mai buna ar fi caracterizata de productivitate mai mare decat consum, adica ar fi o ordine malthusiana in care traiul obstesc este adaptat raritatii resurselor prin edificarea unor institutii mondiale ce planifica viata societatii in detaliu.
Legaturi:
- “SFARSITUL DEMOCRATIEI, AL EUROPEI SI AL SUA?” Suntem pregatiti tot mai intens cu mesaje despre sfarsitul ordinii actuale a lumii prin criza economica, haosul revoltelor si razboiul mondial
- Previziunile unui economist roman: E POSIBIL CA ANUL VIITOR SA MANCAM HRANA IMPARTITA, LA GAMELA, DE ARMATA/ Paul Krugman are insa o idee mai ‘buna’: UN RAZBOI, FIE SI CU… EXTRATERESTRII NE-AR SCOATE DIN CRIZA!
- Nu exista alte iesiri din criza mondiala: INFLATIE SAU RAZBOI! SAU… AMANDOUA LA UN LOC – arata economistii Ilie Serbanescu si Liviu Voinea (VIDEO)
- Vor incepe, din septembrie, RAZBOAIE MONDIALE INVENTATE PENTRU IESIREA DIN CRIZA? Asta crede Cozmin Gusa, un om bine conectat la lumea serviicilor… internationale
- Instaurarea noii lumi demonice prin haos deliberat – profetismul dostoievskian “la lucru”
- Prinsi in haosul Marelui Diversionist, intre fumul petardelor si menghina “reformatoare” a cioclilor de la capataiul Romaniei… CE NE MAI RAMANE?
- DICTATURI MALTHUSIENE? SE CONTUREAZA INCA O TENDINTA: lovituri de stat, dictaturi de forta majora, guverne autoritare pentru aplicarea politicilor dure asupra populatiei
- IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA. Ultimul totalitarism
- Cand secretul devine doar discret. AGENDA DE MODELARE SOCIALA SI CENTRALIZARE GLOBALA ESTE ACUM LA VEDERE. La ce ar trebui sa fim mai atenti cand “dezvaluirile” curg, care ar putea fi noile capcane si ce avem de facut?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Nici nu cred ca ne putem astepta la altceva. Privind istoria sec. XX, la fel a fost si inainte de al II-lea razboi mondial: o frumoasa inflorire culturala si artistica, urmata de cativa ani de criza, solutionata prin razboi urmat – cel putin pt noi – de bezna totalitarismului sovietic.
In perspectiva crestina, deci, din moment ce oricum viata aceasta se sfarseste, important nu este nici “cand” vor veni toate din nou, cu atat mai putin “daca” vor veni sau nu -ci CUM vom trece noi prin ele pana la capat.
@Anonyma:
Intr-adevar…
are si-un nume “predestinat” catastrofelor aceasta sulfina barbu de la Princeton…
@k:
Adica slaughter = macel, sacrificiu, masacru, abataj.
o catastrofă teribilă pentru oameni, dar benefică pentru umanitate
Ce se mai poate adauga?
Sfarsitul lumii este aproape, aceste fenomene naturale, rasturnari de situatie pe plan mondial ne treaseaza un singur drum spre autodistrugere.Oare mai poate salva cineva aceasta situatie?Cineva care a creeat aceasta planeta care ne-a dat in stapanire acest teritoriu va veni sa puna ordine.Am incercat mii de ani sa putem intretine ceea ce ni s-a dat dar in final am inteles ca ne-am autodistrus.Oare se cuvine ca totii oameni de pe aceasta planeta sa sufere in urma unor decizii, ale asa zisilor iluminati?va putea oare cineva sa faca deosebirea intre buni si rai?Noi am fi partinitori si am stabilii reguliile dupa bunul nostru plac, asa ca trebuie sa ne conformam unei decizii mondiale?Nu!am fost creati ca forme de viata unice si fiecare dintre noi trebuie sa decida asupa vietii sale.Vom asculta in totalitate de Creator sau de acest viitor guvern mondial care ne-a demonstrat de-a lungul vietii ca au gresiti in decizi si toate acestea au dus la distrugerea planetei pamant un cadou oferit de Creeatorul nostru inca de la creatiune iar noi il predam la sfarsitul timpului cu un tribut care nu mai poate fi contabilizat in nici-un program informatic facut demana si minte omeneasca.