NOUL “PERICOL” SI INAMIC PUBLIC MONDIAL: “FUNDAMENTALISMUL DE EXTREMA DREAPTA” SI… CRESTIN: “analistii”, “expertii” si politia ne “avertizeaza” ca s-ar fi nascut un nou avatar al terorismului, acreditand teza propagandistica ca Breivik nu este un caz izolat!

DE CE ESTE BREIVIK TERORISTUL POSTMODERN PRIN EXCELENTA SI CE LEGATURA ARE CU UMBERTO ECO?

Insemnele de pe uniforma lui Breivik sunt specifice Ordinului Templierilor

• Realitatea.net:

Anders Breivik: Un nou avatar al terorismului global – fundamentalistul creştin

Expertul în islam Mathieu Guidere a explicat pentru Le Figaro că sâmbătă, la Oslo, a erupt un nou tip de terorism, fundamentalismul creştin, mişcare care este foarte posibil să aibă mulţi simpatizanţi.

Anders Behrig Breivik, cel care s-a declarat autorul masacrului de la Oslo, aparţine unui nou tip de terorist, format ca o reacţie la atenetul din 11 septembrie, susţine islamologul Mathieu Guidere. Într-un interviu pentru publicaţia franceză Le Figaro, Guidere spune că norvegianul a făcut ca un prag psihologic să fie depăşit, principalul pericol, în prezent, fiind emulii acestui tip de atac.

Guidere a făcut pentru Le Figaro un portret psihologic al lui Breivik: “Aparţine uneie familii de terorişti solitari, indizi care se comportă obişnuit, dar au o percepţie a lumii diferită“. Specialistul nu exclude posibilitatea ca cineva să-i fi dat o mână de ajutor norvegianului, “însă profilul lui evocă mai degrabă un terorist solitar, care a imaginat, planificat şi pus în aplicare cel mai probabil singur dublul atentat”.

Islamologul consideră că Breivik este un nou avatar al terorismului global, cel al fundamentalismului creştin născut în reacţie la atentatele din 11 septembrie 2001. “Anti-guvernamentalismului i se adaugă două alte tematici far: islamofobia şi ura multiculturalismului, percepute ca armă a islamiştilor pentru a invada Europa”.

Breivik s-a numit anterior “templier” şi nu şi-a ales întâmplător ţinta. “Cruciada” sa provine din logica conflictuală a civilizaţiei din ultimii ani, când lumea creştină a fost opusă celei musulmane. Islamiştii spun că ţările musulmane sunt invadate de creştini, care le jefuiesc, fundamentaliştii creştii vorbesc despre “invadarea” şi “islamizarea Europei”.

Pentru fundamentaliştii creştini, social democraţia este moştenitoare a comuniştilor, a duşmanului intern care apără o ideologie antinaţională, ce permite imigraţia.Fundamentaliştii creştini se consideră naţionalişti, cetăţeni care iubesc patria şi a căror datorie este să acţioneze. Sloganul lor este: forţă, onoare şi sacrificiu şi au o imagine de rezistenţi, revoluţionari, exact ca şi islamiştii.

Guidere spune şi că Norvegia era printre ultimele ţări din Europa în care ar fi putut avea loc un asemenea tip de atenat: rata şomajului este foarte mică, imigraţia slabă, sistemul de protecţie socială excelent, iar nivelul de viaţă este unul dintre cele mai ridicate din lume. Problema ar fi deci una de percepţie a islamului, a imigraţiei sau a ameninţării teroriste.

Acest tip de atentat a “erupt”, precum cele islamiste, după o perioadă e “formare” şi ideologizarea a mişcării, în care a rămas în umbră şi nu este exclus ca el să aibă mulţi simpatizanţi, în ciuda victimelor pe care le face, spune expertul. “Totul va depinde de tratamentul politic şi mediatic al acestuoi caz”, conchide Guidere.

Manifestul asasinului din Norvegia conţine link-uri la PRM şi Noua Dreaptă

(…) Manifestul lui Anders Behring Breivik, care şi-a recunoscut vina pentru atentatele din Norvegia, în urma cărora au murit 93 de oameni, conţine link-uri către site-urile Partidului România Mare şi Noua Dreaptă. Ele apar la pagina 1248, într-un capitol despre partidele de dreapta şi organizaţiile naţionaliste din Europa de Est. Breivik le transmite “fraţilor şi surorilor sale din Europa” că “nu sunt singuri în această luptă”, scrie NewsIn. “Avem zeci de milioane de susţinători europeni şi zeci de mii de fraţi şi surori care ne susţin pe deplin şi sunt dornici să lupte alături de noi. Numerele cresc anual, în condiţiile în care din ce în ce mai mulţi oameni încep să înţeleagă ce se întâmplă; fiind martori la atrocităţile marxiste/multiculturale/musulmane şi văzând creşterea populaţiilor musulmane”, a scris el.

“Să ştiţi că aveţi fraţi şi surori loiali în ţara voastră şi în toată Europa – Marea Britanie, Rusia, Franţa, Germania, Spania, Italia, Polonia, Austria, Olanda, Suedia, Danemarca, Serbia, Norvegia, Elveţia, Andorra, Armenia, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Georgia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxembourg, Macedonia, Malta, Muntenegru, Norvegia, România, San Marino, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Cipru şi Vatican. Chiar şi conservatori cultural-creştini în Republica Moldova şi Albania”, a subliniat Breivik.

El citează apoi din Fidel Castro: “Am început revoluţia cu 82 de oameni. Dacă ar trebui, aş face-o din nou, cu 10 sau 15 care au avut încredere absolută. Nu contează cât de mic eşti, dacă ai încredere şi un plan de acţiune”.

Documentul dovedeşte că norvegianul plănuia de mult timp atacurile. Şi mai curios printre personalităţile marcante ale istoriei pe care le aprecia se numără şi Vlad Ţepeş. (…)

Breivik are colaboratori în şapte ţări şi plănuia eliminarea musulmanilor din Europa până în 2020

(…) Breivik a încercat să reînfiinţeze Cavalerii Templieri din secolul XII, ca o organizaţie teroristă secretă, şi le cerea adepţilor să poarte uniforme de tip militar şi să înlăture musulmanii din Europa până în 2020. Breivik, care şi-a alocat titlul de Comandant Cavaler Justiţiar, a întocmit un plan care include detalii privind crearea unor arme biologice. Breivik, în vârstă de 32 de ani, a dezvăluit că i-a recrutat pe britanici, care nu au fost numiţi, alături de alte şapte persoane, din Franţa, Germania, Olanda, Grecia, Rusia, Norvegia şi Serbia. (…)

• EVZ: Viața dublă a atacatorului de la Oslo: urmărea serialul ”True Blood” și cina săptămânal cu mama sa

(…) Între francmasoni și neonaziști

Se pare însă că un rol important în ostilizarea sa față de musulmani l-au avut informațiile din presă despre atacurile și violul comise de niște imigranți asupra unui cuplu norvegian. Conform mărturiei unui ex coleg de școală, Breivik a început să își manifeste simpatiile neonaziste și față de mișcările de extremă dreapta când avea 18 ani. Interesant este însă că, ulterior s-a răzgândit, devenind un critic al grupărilor neonaziste.

Tot el a acuzat NATO că a bombardat Serbia, în 1999, pentru a face pe placul musulmanilor, iar în urmă cu patru ani s-a alăturat Ordinului Norvegian al Francmasonilor. Breivik a susținut că banii pe care i-a avut pentru comiterea atacurilor ar fi provenit de la o companie de succes pe care o avea. Vecinii săi s-au îndoit de acest lucru, fiind convinși că acesta moștenise o avere frumoasă de la niște rude. (…)

• Reporter Virtual: Europa, sub teroare: 80 de extremişti, gata oricând să comită asasinate în masă!

Inspectorii Scotland Yard au anunţat, azi-dimineaţă, că Anders Breivik, norvegianul care a comis carnagiul din insula Utoya, avea strânse legături cu organizaţii extremiste de dreapta din Regatul Unit. Investigatorii au stabilit că Breivik, care şi-a petrecut o parte din copilărie la ambasada Norvegiei din Londra, unde tatăl lui era funcţionar, ar fi participat, în 2002, la o întrunire a fundamentaliştilor de extremă dreaptă de pe continentul european, desfăşurată la Londra. De altfel, în manifestul de1500 pagini publicat pe internet, tânărul îşi exprimă admiraţia faţă de English Defence Ligue (Liga pentru Apărarea Angliei), cea mai mare grupare nazistă din Marea Britanie, şi faţă de alte organizaţii antiislamice. Documentul vorbeşte chiar despre un anume “Richard”, pe care Breivik îl consideră mentorul lui şi îi acuză pe politicienii britanici, precum Tony Blair, Gordon Brown şi chiar pe prinţul Charles, că ar fi pactizat cu musulmanii.

Şi mai şocantă e însă declaraţia lui Breivik privitoare la existenţa a 80 de tineri, risipiţi în toată Europa, care sunt oricând gata să declanşeze asasinate în masă, aşa cum a făcut-o el. Anchetatorii britanici au declarat că îi vor cerceta pe toţi cei 5.700 de oameni cărora teroristul le-a trimis manifestul său prin e-mail, cu câteva ore înainte de a comite masacrul, pentru a stabili dacă aceştia erau, la rândul lor, implicaţi în planuri similare. Există temeri că Breivik n-ar fi acţionat chiar singur, mai ales că el se pretindea a fi un membru de rang înalt al Ordinului Cavalerilor Templieri, “reîntemeiat” la Londra, cu prilejul acelei întruniri din 2002.

Breivik afirmă că există nouă membri fondatori ai acestui grup şi alţi trei simpatizanţi, care n-au putut asista la întrunire, dar nu oferă detalii despre ţara lor de origine, relevand doar ca sunt din Europa. “Scopul cavalerilor noştri este să-şi impună controlul politic şi militar asupra ţărilor apusene şi să implementeze un program cultural conservator. Timpul dialogului a trecut. Am dat păcii o şansă. Acum a venit timpul pentru rezistenţa armată”, scria teroristul, în mesajul sau. Deşi a negat orice legătură cu teroristul, liderul Ligii pentru Apărarea Angliei (EDL), Stephen Lennon, a avertizat că fapta lui Breivik i-ar putea inspira şi pe alţi extremişti să comită atrocităţi similare, în anii următori, dacă vor simţi că vocile lor nu sunt auzite şi că una dintre posibilele ţinte, pentru asemenea carnagii, ar putea fi oraşul Londra, gazda Olimpiadei de anul viitor. Pe de altă parte, dr. Matthew Goodwin, politolog, expert în problematici legate de grupările extremiste şi terorism şi profesor la Universitatea Nottingham, a declarat că avertismentele lui Breivik, privitoare la cei 80 de extremişti gata oricând să înece Europa în sânge trebuie luate serios în considerare: “I-am neglijat prea mult pe aceşti lupi singuratici, iar acum ei reprezintă un imens pericol pentru întregul continent”, a precizat el. Tot ce ne rămâne să sperăm e că asemenea lupi singuratici n-au pătruns şi în România…

• Gandul (Florin Negrutiu): Întoarcerea criminalului blond

La ore distanţă după explozia produsă în Oslo şi atacul armat comis pe insula Utoeya, lumea civilizată credea cu tărie că atentatele sunt opera unor terorişti musulmani. Fără o dovadă certă în acest sens, dar cu o încredere oarbă în bunul simţ natural care dictează că orice cauză are un efect, lumea ştia că bomba nu putea să explodeze decât din turbanul profetului Mahomed caricaturizat în urmă cu şase ani în ziarele daneze, norvegiene şi suedeze în numele unei discutabile libertăţi de exprimare.

Surpriza a fost totală când, în locul unei grupări fundamentaliste islamice care să revendice atentatul în numele Profetului, a apărut domnul Arian. Norvegian, creştin, cultivator de legume bio şi, vai! , atât de blond, Anders Behring Breivik este tot ce poate fi mai diferit de imaginea teroristului clasic, aşa cum ne-o desenăm fiecare dintre noi în minte mai ales de la 11 septembrie încoace. Presa din întreaga lume a fost prinsă uşor în ofsaid: mult după ce s-a dovedit că Breivik este norvegian get-beget, în diverse părţi ale lumii încă se discuta aprins despre al-Qaida, jihadişti şi terorişti musulmani, semn al unor prejudecăţi care trebuie să ne dea de gândit. Dar aceasta este deocamdată o secvenţă secundară, care merită dezbătută după ce apele se vor fi liniştit.

Important mi se pare altceva: în cine sau mai bine spus în ce a vrut Breivik să lovească? Prin atentatele sale, în urma cărora au murit cel puţin 85 de oameni, Anders Behring Breivik şi-a dorit să fie recunoscut drept “cel mai mare monstru de după al Doilea Război Mondial”, ambiţie mărturisită într-un volum de memorii (?!) de 1500 de pagini pe care l-a publicat pe Internet înaintea faptelor. Investigatorii încearcă acum să reconstituie faţa “monstrului”, analizând opiniile acestuia, exprimate liber pe Internet şi în mediile sociale. Din datele de până acum, aceste idei se regăsesc în discursul de extremă dreapta, care irupe din ce în ce mai des în lumea occidentală: respingerea multiculturalismului, exacerbarea valorilor naţionale, enclavizarea şi caricaturizarea politicilor liberale. În plus, Breivik ura Islamul, pe care îl prezenta drept “principala ideologie genocidară”.

Ironia sorţii, extremistul blond Breivik nu se deosebeşte însă cu nimic de extremistul brunet care cheamă la Jihad împotriva “necredincioşilor”. Aceeaşi respingere a societăţii deschise, liberale, multiculturale, aceeaşi obsesie în a promova cultura urii şi a intoleranţei. Se prea poate ca extremiştii islamici să fi privit cu invidie la televizor faptele fratelui lor geamăn: să plănuieşti astfel de atentate în Norvegia este, într-adevăr, o lovitură menită să şocheze întreaga lume.

Iar lumea a fost şocată de două ori: mai întâi pentru că în locul teroristului cu turban şi barbă a apărut criminalul blond cu ochi albaştri, specie care, după cum se vede, n-a dispărut după cel de-al Doilea Război; apoi pentru că atentatul s-a produs în Norvegia, una dintre societăţile cele mai tolerante, armonioase şi progresiste în sens liberal ale Occidentului. Norvegia este, aşa cum spunea un martor român, ţara în care îţi poţi lăsa maşina descuiată fără frica de a-ţi fi furată. Norvegia are unul dintre cele mai bune sisteme de protecţie socială din Europa, punând nevoile individului în prim plan. Nu în ultimul rând, Norvegia este ţara în care se acordă anual, la Oslo, Premiul Nobel pentru Pace, semn al unei sănătoase promisiuni umaniste.

De aceea, atacul delirant al lui Breivik este îndreptat în primul rând împotriva valorilor occidentale. Este un atentat la adresa democraţiei şi a lumii libere în care mulţi dintre noi vrem să trăim. Să nu ne închipuim, prin urmare, că masacrul s-a întâmplat “acolo, la ei” şi că noi “suntem mici” şi nu ne priveşte. Breivik a atentat, de fapt, la lumea noastră.

Pentru mulţi lideri politici populişti, inclusiv de la noi, care se joacă periculos cu sensibilităţile naţionaliste şi cu mintea simplă a celor care doresc “moarte” cuiva şi o scriu apăsat pe garduri, pe net sau pe forumurile ziarelor, atentatul din Norvegia ar trebui să constituie un serios semnal de alarmă. Breivik a fost un timp membru într-un partid al dreptei populiste din Norvegia. Acum, partidul respectiv îşi exprimă “întristarea” în legătură cu cele întâmplate.

În astfel de cazuri, o minte criminală nu e niciodată singură.

• Voxpublica
  

(Costi Rogozanu): Ce monştri trezeşte monstrul din Norvegia

O paralizie stranie a cuprins media în partea ei de analiză-şi-sinteză în ce priveşte omorurile din Norvegia.

Mai întîi, suspectul a fost – imediat după atacul din Oslo – plasat în matricea “teroristului musulman”, portretul robot pe care îl folosim de obicei pentru a desemna duşmanul generic, universal, amestec de musulman fanatic cu barbar absolut, criminal etc.

Apoi, cînd au început să apară amănunte despre criminal (sau despre unul dintre criminali – încă nu ştim dacă a plănuit singur întregul atac), interpretările faptei teorriste au îngheţat. Pentru că nu respecta şablonul care facea comoda presa populista. Nu era nici musulman, nici de prin lumea a treia, nici anti-creştin. Se declara creştin şi declara cu emfaza: “Inainte de a incepe cruciada noastra, trebuie sa ne facem datoria si sa decimam marxismul cultural”.

Deruta a început. Pentru că gîndurile teroristului se mulau perfect pe un val ideologic din ce în ce mai apreciat şi votat în Europa şi pe o scară de valori extrem de prezentă în Est, în România nu mai vorbesc. Fobia de multiculturalism şi corectitudine politică a făcut carieră la noi, deşi, cum am zis-o de atîtea ori, n-am suferit niciodată de vreun exces de multiculturalism sau “pc”.

O discuţie pe facebook mi-a arătat deruta în care se pot găsi unii oameni autodeclaraţi de dreapta sau liberali. Nu obişnuiesc să citez de pe reţele sociale (regimul lor semiprivat-semipublic mă derutează, e ca şi cum ai da citate la ziar din discuţiile de la o masă cu amicii), dar ideea era cam aşa. Nişte tipi au spus că se vede în crima asta eşecul multiculturalismului (de care tot vorbeau Merkel, Cameron şi alţii). Un alt tip de care mi-a plăcut foarte mult a intervenit şi le-a spus simplu că e mai mult decît indecent să discuţi – cînd cadavrele nici nu s-au răcit bine – despre multiculturalism eşuat ca şi cum ai lua în serios balivernele ucigaşului în masă. A ieşit o ceartă între comentatori. Iar cei care tot îi dădeau cu eşecurile multiculti nu înţelegeau în ce derivă totală se găsesc.

Tot caut interpretari ale acestei stranii dimensiuni în care discursul criminalului nu mai e “alogen”, ci “profund intim” unor majorităţi europene. Caut măcar voci care să ne îndemne să încetăm discuţiile “intelectuale” pornite de la derapaje criminale.

Însă deruta e maximă într-un spaţiu public românesc care consideră corecte din oficiu foarte multe teze de o cruzime şi intoleranţă incredibile – mulţi consideră “dreapta” şi “liberal” teorii barbare care nu mai au nici o legătură cu ideologia, ci cu frici primitive vechi de cînd lumea. Deruta i-a făcut pe unii să tacă. Poate e mai bine aşa. Dar nu ştiu cît se va mai întîmpla.

Crimele din Norvegia sînt un punct incredibil, înfiorător, de turnură: discursul anti-terorist de pînă acum s-a dat complet peste cap.

(Cristian Teodorescu): Idei cretine după atentatele de la Oslo

În încercarea de a explica inexplicabilul unor atentate comise de un decerebrat din Norvegia unii  postatori cred că ăsta ar fi un semnal pentru lichidarea Islamului. Adică dacă un fanatic dornic de celebritate susţine că a vrut să dea o lovitură terorismului care se revendică de la islamism, ăsta e un motiv să declarăm război Islamului? Dar vă duce mintea ce ar însemna asta? Un război mondial pe temei religios. Adică creştinismul împotriva islamismului.

Numai nişte minţi cretine se pot gîndi la aşa ceva. Terorismul nu e echivalentul islamismului, la fel cum creştinismul nu e egal cu atentatele de la Oslo.

• Logica economica (Bogdan Glavan): Iulie negru (1789, 2011): există oare terorism “de dreapta”?

Am receptat cu îngrijorare comiterea atentatelor teroriste din Norvegia. Surprize-surprize, avem de-a face cu un terorist „de dreapta”, cu clare convingeri anti-marxiste, împotriva multiculturalismului, conservator etc. Un soi de Timothy McVeigh.Mesajul mi se pare clar: de acum încolo va trebui să fim atenți la genul de indivizi care vin cu mesaje radicale împotriva establishmentului politic actual; clar anti-socialiste; de ce nu, libertariene?!Oricine vine cu o critică principială împotriva instituțiilor politice moderne este un potențial terorist. Și ce critică mai radicală poate fi alta decât a reclama faptul că impozitarea (inclusiv inflația) este o hoție?! Gândiți-vă, în comparație cu asta, critica multiculturalismului pe care o profera dementul din Oslo este apă de ploaie!

Sunt de asemenea îngrijorat de umplerea cu conținut a expresiei „fundamentalism de dreapta”. Dacă am ajuns la capătul istoriei, vorba lui Fukuyama, socialismul nu mai e o problemă; fundamentalismul „de stânga” – și mai puțin. Așa că mai bine stăm cu ochii „pe dreapta”, că de acolo mai pot veni extremiști.

În fine, sunt îngrijorat de extinderea sferei de acoperire a expresiei „fundamentalism religios”. Până acum aveam terorismul islamic, de acum încolo trebuie să ne păzim și de cel creștin. De fapt, se pare că trebuie să ne păzim de toți cei care au prea mult la inimă religia.

Acum, din câte știu formulările de mai sus – „fundamentalism de dreapta” și „fundamentalism religios” – sunt exemple de contradicție în termeni. Fundamentalismul (agresiv, se înțelege) nu provine decât dintr-o optică totalitară care este prin definiție de stânga și anti-religioasă (anti-creștină). Dar poate am niște lipsuri; poate reușește un marxist ateu pașnic să demonstreze contrariul.

Întâmplarea face că atentatele macabre din Norvegia m-au prins citind „Cartea neagră a revoluției franceze”. Apropos, dacă vă interesează originile istorice ale terorismului, veți da din prima peste Robespierre. Terorismul a apărut ca terorism de stat, în sensul că o gașcă de indivizi care au preluat puterea politică au încercat să-și atingă obiectivele intimidând majoritatea poporului printr-un regim de teroare. Și sper că nu vine nimeni să susțină că, Saint-Just (un tâlhar și un frustrat sexual) cunoscut și ca „arhanghelul terorii”, a fost de dreapta.

Să reamintim câteva lucruri despre iulie 1789 și anii care au urmat – lucruri pe care educația comunistă a încercat să le șteargă din memoria colectivă. Revoluția franceză este eticheta sub care a fost reprezentată una dintre cele mai sinistre crime din istorie împotriva umanității. Ca să vezi, a fost comisă în numele egalității, libertății și fraternității! În numele anulării claselor sociale privilegiate.

Revoluționarii nu s-au lăsat până nu l-au decapitat pe „trădătorul” – cum altfel?! – de monarh Ludovic al XVI-lea, de fapt o figură politică extrem de conciliantă (Benjamin Franklin spunea despre el că este cel mai blajin suveran din câți au existat). Apoi pe soția și pe fiul lui. Cel mic avea 8 ani și a fost ținut luni de zile în cel mai cumplit regim de carceră, fără lumină, vizite, posibilitatea de a se spăla ș.a.m.d. Înainte de asta i-au căsăpit în cel mai crunt mod pe toți cei care au încercat să apere monarhia, dezmembrându-i în plină stradă sau ghilotinându-i pe bandă rulantă.

Și asta nu este tot. Revoluția franceză reprezintă deopotrivă un asalt împotriva creștinismului pe cât reprezintă o insultă la adresa rațiunii. Proto-socialiștii care au acaparat puterea prin cele mai nelegitime mijloace (falsificând alegerile pentru Adunarea Națională în ultimul hal) au îndreptat instantaneu teroarea împotriva religiei, confiscând averile clerului, ucigând circa 8000 de preoți, călugări și călugărițe și închizând practic toate bisericile și mânăstirile (pentru câteva luni sau ani). Să recunoaștem, la așa-ceva staliniștii doar au tânjit.

Și tot mai este ceva. Fanteziile revoluționare trebuiau finanțate cumva, așa că s-a pornit tiparnița de bani (assignats) și Franța a fost cuprinsă de o hiperinflație pustiitoare.

Ați putea spune că s-a terminat. Dar nu-i așa. Moștenirea intelectuală a revoluției de la 1789 dăinuie și astăzi. (…)

Niciodată în istorie datoriile statelor nu au fost mai mari. Niciodată în istorie perspectiva ca aceste datorii să fie rambursate nu a fost mai mică. Și nu vorbim de Franța sau de – horribile dictu – Grecia. Vorbim de majoritatea statelor dezvoltate. Niciodată în istorie statele nu au fost mai puternice – ele s-au tot extins în secolul al XIX-lea și al XX-lea, fie întreținând uriașe scheme de asistență socială, fie parazitând economia cu acordarea unor privilegii extravagante unor grupuri de corporatiști (bancheri în primul rând), fie și una și alta. Ele și-au finanțat expansiunea prin creșterea impozitării, dar atunci când impozitarea nu a mai putut susține redistribuția avuției au apelat la metoda perfidă a expansiunii creditului. Adică a datoriei. Mizând pe faptul că, la o adică pot regla balanța tipărind bani (hârtia e ieftină).

Problema este atât de gravă încât aproape nici o rezolvare „politically correct” nu mai ține. Soluția corectă este recunoașterea falimentului – nu neapărat a statelor, ci a unei ideologii care a încercat să vândă iluzia că fiecare dintre noi poate trăi bine-mersi pe spinarea celorlalți (aceasta este definiția statului, în opinia celebrului economist Frederic Bastiat).

Evident, nu se dorește acest lucru. Pentru că de succesul propagandistic al acestei ideologii atârnă profiturile și bonusurile unui grup restrâns de oameni de afaceri, ca și viitorul politic al birocraților actuali. Așa că, se întrebuințează toate armele din dotare. Și dacă „omul nou” (docil și servil) nu mai poate fi format prin promisiunea unui loc de muncă sigur sau măcar a unei pensii certe, atunci poate că paternalismul merge întreținut cu teroare. Deocamdată cu puțină. Istoria a arătat că uneori a avut nevoie de ceva mai multă. Doamne-ferește.