Jacques Attali, ex-consilier Francois Mitterrand: CRIZA S-AR PUTEA REZOLVA PRINTR-UN RAZBOI
Europa se afla astazi in aceeasi situatie ca si America in 1790: la o rascruce de drumuri. Fara un buget comun, nu va cunoaste stabilitatea. Pentru a ajunge la acest buget comun, va trebui sa resimta necesitatea unei aparari comune si, deci, a unei amenintari comune, considera reputatul intelectual francez Jacques Attali, care a fost consilierul lui Francois Mitterrand, primul presedinte al BERD si incadrat de Foreign Policy Magazine intre primii 100 de intelectuali publici ai lumii, in 2008.
Articolul, publicat pe Slate.fr (unde este unul dintre fondatori) si L’Express.fr, sugereaza ca Europa ar putea sa recurga la “o amenintare mai mult sau mai putin imaginara” venita din Sud sau din Est pentru a-si rezolva probleme interne.
Autorul porneste de la analiza momentului actual pe care il traverseaza Europa, respectiv al doilea plan de ajutor pentru Grecia si preluarea presedintiei europene de catre Polonia, tara care a facut parte din fostul bloc comunist si care nu a avut relatii foarte cordiale cu Rusia.Aceste doua evenimente “trimit la legaturile stranse si misterioase dintre moneda si aparare din toata istoria omenirii“, scrie Attali.
Iata mai jos cele mai importante extrase din acest articol:
In toate timpurile, este dovedit ca niciun ansamblu de tari nu poate ramane impreuna in mod durabil daca nu resimte nevoia unei aparari comune.
In particular, istoria Statelor Unite o demonstreaza: in 1783, dupa sfarsitul Razboiului de Independenta, Statele Unite au fost timp de cinci ani guvernate de un fel de Confederatie vaga, in care fiecare stat isi conducea independent politica sa comerciala si externa.
Cand a izbucnit in 1787 o revolta in Massachusetts, dificil stinsa de autoritati, toti au inteles ca fortele locale nu sunt suficiente pentru a elimina garnizoanele britanice inca prezente in jurul Marilor Lacuri si nici pentru a proteja navele americane de piratii europeni.
Pentru aceasta era nevoie de un guvern federal si de o armata, organizata de constitutia din 1788; dar, in primii ani, in lipsa colectarii impozitelor, statul nu avea niciun mijloc de a-si finanta apararea sau de a rambursa imprumuturile facute in Europa pentru razboiul de independenta. Moneda sa se prabusea.
Cand, in 1790, amenintarea engleza devenea tot mai prezenta si riscul de faliment tot mai apropiat, fondatorii Statelor Unite au infiinta o capitala federala si au emis titluri de Trezorerie. In 1794, revolta catorva sute de distilatori de whisky care refuzau sa plateasca o taxa pentru finantarea datoriei publice a fost inabusita de o armata federala de 10.000 de oameni.
Mai tarziu, tot cu ocazia amenintarilor externe sau interne a putut guvernul federal american sa consolideze statul si sa uneasca natiunea.
Astazi, potrivit aceleiasi logici, abisala criza financiara americana, provocat puternic si de cheltuielile militare, nu se va rezolva decat prin aparitia unei amenintari militare noi (In Orientul Mijlociu sau in Marea Chinei) care va justifica noile impozite necesare.
Europa se afla astazi in aceeasi situatie ca si America in 1790: la o rascruce de drumuri. Fara un buget comun, nu va cunoaste stabilitatea. Pentru a ajunge la acest buget comun, va trebui sa resimta necesitatea unei aparari comune si, deci, a unei amenintari comune.
Nu exista acquis
Or, situatia Poloniei o demonstreaza bine: nu exista acquis. Polonia nu se simte legata intim de intregul european, care considera Rusia un aliat, in timp ce ea o considera o amenintare. La fel cum nu este presata in mod deosebit sa adopte moneda euro.
Rezolvarea problemei datoriilor din Europa nu va putea sa aiba loc fara o reflectie aprofundata asupa naturii amenintarilor care apasa asupra continentului si a necesitatii de regrupare a mijloacelor pentru a se proteja.
Atat timp cat europenii nu vor intelege ca ceea ce-i ameninta pe unii ii ameninta de asemenea pe toti, ca, in lumea viitoare, amenintarea este globala, planetara, si ca nu vor avea decat de castigat daca unesc mijloacele de aparare, prea slabe, prea fragile, nu isi vor regrupa resursele necesare la un loc.
Doar daca o amenintare, mai mult sau mai putin imaginara, venita din Sud sau din Est, nu ii va constrange sa faca pasul pe care nu indraznesc inca sa-l faca impreuna. Foarte periculoasa aceasta conjunctura: istoria devine foarte periculoasa cand tensiunile militare devin o necesitate logica si financiara, este concluzia lui Jacques Attali.
Articolul a starnit reactii in presa ruseasca.
Hugo Natowicz scrie, pe RIA Novosti, ca Polonia trebuie sa fie atenta: numerosi sunt cei care doresc sa foloseasca presedintia poloneza pentru a deschide rani si rupturi vechi.
Intr-o pledoarie pentru statutul european al Rusiei, autorul noteaza totusi ca, stat tanar si nu total supus dogmelor modernitatii asa cum sunt ele concepute de Occident, aceasta enorma tara pune probleme, iar integrarea sa in mondializare nu merge de la sine.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
apologia catastrofei! nu…?! au 10 ani ca sa redeseneze echilibrul strategic global in exclusivul beneficiu euro-atlantic. altfel, in 10 ani pierd controlul. un sistem economic ghidat de consum nu-i mai satisface pentru ca au pierdut monopolul manufacturier si controlul pietelor emergente. prin urmare ramane conrolul resurselor, cate or fi, si o piata mai restransa dar docila, visul de putere trebuie perpetuat, omul nou n-a fost infaptit inca…
k,
Războiul îl vor provoca cei ca atali(tăiaţii împrejur în carne, dar nu în inimă).*…ei au urât-o pe curvă, au mâncat carnea ei şi au ars-o cu foc…*
Continentul ăsta i-a adăpostit, dar au fost ca un cancer pentru ţările unde au trăit.
Acum vor să îl distrugă, provocând hoardele Asiei la război împotriva neamurilor europene.
Se va putea împlini planul lor numai din cauza necredinţei şi lepădării de Hristos a europenilor-vezi dominaţia atee şi musulmană în vestul europei.
Sistemul lor a fost întotdeauna de tip exploatare a resurselor naţiunilor-indiferent că s-a făcut sub masca imperiilor protectoare, a şapelui cu două linii verticale sau a secerei şi ciocanului;aşa numitul consumerism a fost doar praf în ochii prostimii.
Termenul de piaţă a fost emfatizat şi personalizat, când se ştie bine cine sunt speculanţii ce *joacă şi câştigă*la Burse din lume.
Nu mai hali termenii pe care ţi-i îndeasă pe gât mass media masono iudaică…!