Calugarul inselat Inochentie de la Balta, pus alaturi de Valeriu Gafencu, de Cuviosul Sofian Boghiu si de IPS Gurie Grosu pe lista de canonizare a Mitropoliei Moldovei?! Cu ce interese?

Inochentie de la Balta, primul din randul de stanga jos, initiatorul gruparii sectare a inochentistilor

“… ca unii ca acestia nu-I slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pantecelui lor; si prin vorbe atragatoare si cuvantari placute inseala inimile celor simplivreau sa fiti prevazatori cu binele si neamestecati cu raul” (Romani 16, 18-19).

Se intampla ca multi dintre entuziastii internetului ortodox pot prelua pripit unele materiale lansate strategic dupa aparentele ademenitoare in care se prezinta la prima vedere, fara sa mai acorde ragaz cercetarii temeiniciei celor aflate in ele. Asa se face ca, alaturi de stirea conform careia Mitropolia Moldovei infiinteaza o Comisie care ar avea ca scop ”canonizarea sfinților care au proslăvit pământul moldav”, unii au preluat si o lista propusa de o oarecare Asociatie Noua Galilee prezentata ca un fel de lista oficiala de personalitati duhovnicesti pe care Sinodul Mitropoliei de peste Prut – cea care apartine Patriarhiei Moscovei si este condusa de IPS Vladimir Cantarean – s-ar gandi sa le canonizeze. Lista pare a face parte dintr-un misterios dictionar istorico-biografic “Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”, a impanzit deja destule bloguri de la noi si a aparut chiar si pe site-ul oficial al Mitropoliei Moldovei!

Totul ar fi fost bun si frumos, chiar daca deloc-deloc dezinteresat (din motive asupra carora ne-am pronuntat deja – vezi si mai jos), daca printre multe nume mari si foarte mari, cum ar fi Sfantul Martir Valeriu Gafencu, parintele Sofian Boghiu si IPS Gurie Grosu, toti apartinand Bisericii noastre si pamantului romanesc, nu ar fi fost amestecat si un anume parinte Inochentie Levizor sau de la Balta. Si cine e acest parinte? Pai nimeni altul decat inspiratorul unei grupari sectare care a dat batai de cap BOR si Patriarhia Moscovei ani de zile, fiind probabil secta care a tulburat apele ortodoxiei moldave cel mai mult in prima jumatate a sec. XX! O secta ce credea despre parintele Inochentie nimic altceva decat ca ar fi intruparea Duhului Sfant, inceputa inca din timpul vietii acestuia! Fara a enumera si celelalte rataciri, mari, mari de tot.

Din doua una:

- ori Patriarhia Moscovei face o prostie similara cu ideea mult vehiculata a canonizarii lui Rasputin (da, erau voci in Rusia, chiar din biserica, ce propovaduiau puternic si militau serios pentru a promova figura sinistra a pseudo-vindecatorului alaturi de canonizarea par. Serafim Rose, probabil tocmai special pentru a o compromite pe ultima);

- ori este vorba de o provocare si o intoxicare practicata de surse dubioase (rusofile?) care ne injecteaza inselarea sub masca sfinteniei.

Care dintre variante sa fie adevarata? Oricare ar fi, sunt necesare cateva clarificari: cui apartine, de fapt, lista respectiva si care este situatia evaluarii parintelui Inochentie de la Balta de catre Sinodul Moldav? Apoi, eventual, este de discutat ce anume vrea de fapt si la cine s-a gandit Mitropolia Moldovei spre canonizare, dincolo de sugestii scapate pe la emisiuni TV si liste ciudate avansate de tot felul de asociatii nou-galileene pe internet.

Si, desigur, foarte importanta este si tema de fond, anume incercarea de instrumentalizare a unui patrimoniu duhovnicesc al poporului roman de strategii geopolitice moscovite al caror cinism rece are totul de-a face cu politica si nimic cu sfintenia, iar al caror pragmatism expansionist (panslavist) nu cunoaste limite… Iar aceasta, deloc intamplator, intr-un moment in care BOR este incoltita si vanata din toate directiile de catre “bisericile surori”, care cauta a o ingenunchea una cata una. Cu Patriarhia Rusiei dirijand din umbra… Vezi si: Parintele Savatie Bastovoi despre strategiile imperialiste ale Patriarhiei de la Moscova/ ADAUGIRI PE TEMA COMUNICATULUI BISERICII SARBESTI

Cat despre secta inochentistilor, despre ea a scris parintele Paulin Lecca, ce a considerat ca minunile si puterile miraculoase ale acestuia erau de la diavol, si se gaseste inventariata si in cartea Vladicului Martir Grigorie Leu, Confesiuni si secte (p. 49). Un material amplu despre secta se gaseste AICI.

Legaturi:

  • MITROPOLITUL VLADIMIR SI SFANTUL MARTIR VALERIU GAFENCU: instrumentalizarea politica a sfintilor inchisorilor
  • SFADA PE SEAMA SFINTILOR INCHISORILOR
  • Canonizarea sfintilor inchisorilor si, in particular a mucenicului Valeriu Gafencu cel curat ca un crin si jertfitor ca o ardere-de-tot ar fi, fara indoiala, un lucru extraordinar si mai mult decat imbucurator. Insa ne temem, mai degraba, cunoscand “avatarurile” mai mult decat problematice ale Mitropolitului Vladimir (apartinand de Patriarhia Moscovei, nu de BOR), ca asistam, pe langa un posibil proces de canonizare (asta daca nu este doar o momeala aruncata fara vreo intentie de a finaliza concret) si la o capcana iezuita, perfida, inscrisa in strategia mai noua, practicata dinspre mai multe cercuri, cu diverse interese, nu neaparat convergente, de instrumentalizare ideologica a jertfei celor din inchisori.

    Desigur, chiar si asa, dam Slava lui Dumnezeu daca se va intampla, pana la urma, caci uneori Duhul Sau poate lucra chiar si prin intermediul intereselor lumesti ale oamenilor. Asa ca, orice ar fi, vestea ramane, in principiu, una buna. Un ochi rade, insa, totusi… altul plange, gandindu-se mai bine…

    Stirea s-a propagat iute, in blogosfera ortodoxa romaneasca, exact in stilul nereflexiv pe care mediul internautic il incurajeaza, generand entuziasme facile si amagitoare cu privire la mitropolia Moldovei de peste Prut si la… Patriarhia Moscovei. (…)

    Nu tot ce zboara se mananca, si nu tot ce se cheama miscare traditionalista, antiecumenista, anti-cip, anti-vaccin, pro-religie in scoli, pro-canonizarea sfintilor romani ai inchisorilor (toate teme mai mult decat corecte, importante si necesare) este si ceea ce se pretinde a fi. Raul nu izbandeste niciodata mai usor decat cand ia chipul binelui, cand il paraziteaza, il capuseaza, ii confisca temele… Mai ales profitand de slabiciunea si de tacerea celorlalti sau cautand sa-i compromita pe cei care ar putea sa-i “concureze” de pe culoarul cinstit. Asta se intampla astazi la tot pasul. Oamenii se incanta teribil ca in sfarsit cineva “are curajul sa marturiseasca adevarul”, dar…. nu vede ce este in spatele pretextelor si unde tintesc ele, de fapt. (…)

    Iar in postarea de AICI, scriam, intr-un alt context:

    … Ca PF Daniel a facut-o pentru a poza in traditionalist (nu ar fi prima oara!), din considerente de imagine (PR) - ca de obicei, insa, dezastruos gestionata, in ciuda preocuparii sale obsesive pentru management! - sau pentru a-si satisface nu stiu ce vise si ambitii mai vechi, e greu de spus, numai ca un lucru e cert: uneori Dumnezeu Isi lucreaza voia Sa chiar si prin intentiile amestecate ale oamenilorSi masonul apostat Athenagoras l-a canonizat pe Sfantul Ierarh Nectarie, si Sinodul prigonitor al Serbiei l-a canonizat pe Sfantul Iustin Popovici anul trecut, iar daca au facut acestea niste vanzatori de credinta asta nu imputineaza cu nimic sfintenia celor doi mari Parinti sau valabilitatea actelor de canonizare.

    … insa este evident ca si unii, si altii, au facut-o din aceleasi ratiuni lumesti de legitimare a unor acte de tradare prin utilizarea “armei” canonizarilor. Sfintii raman sfinti, canonizarea e placuta lui Dumnezeu, dar pentru intentia si metoda cea fariseica oamenii aceia nu au cum sa nu fie judecati in cer… Asa cum noi nu-i aplaudam si nu-i imbratisam pe ierarhii lepadati Athenagoras si Irineu al Serbiei, doar pentru ca au savarsit acele canonizari, nici in fata Mitropolitilor care fac pe fata politica impreuna cu sefii KGB nu trebuie sa facem temenele. Iar gandirea aceasta o are dintotdeauna si parintele Iustin. Si apoi, haideti sa vedem daca o si fac, sau numai se lauda, ca sa castige oarece capital si sa atraga “oitele nepricepute” in staulul Rusiei? Sfantul Valeriu Gafencu ramane sfant, si ramane ROMAN, orice s-ar intampla… Cum tot romani avem datoria sa ramanem si noi, cum ne-au invatat Parintii, pana la moarte, dar iubindu-i pe toti ceilalti frati de alt neam.

    Cert este pentru noi, in concluzie, ca asemenea “roade” provocate de un subiect care ar trebui sa adune, si nu sa dezbine, sa creeze mai multa dragoste si mai multa preocupare de a urma pilda celor schingiuiti junghiati ca niste miei nevinovati, iar nu mai multa sminteala, cearta si rautate, dovedesc faptul ca, in mult prea multe cazuri, samanta acestor initiative este necurata, minata fie de patimi personale, fie de interese si politici – personale sau de grup – straine, in realitate, de orice urma de evlavie sincera fata de cei rastigniti in inchisori. Nu poti sa-ti urmaresti un scop atat de nobil, precum canonizarea sfintilor inchisori, prin mijloace care urmeaza modelul celor care i-au prigonit si chinuit. Nu se poate sa slujim Sfinteniei prin pacat, Adevarului prin minciuna, Smereniei prin viclenie, iar Iubirii prin batjocura.

    Care ne este folosul din vanturarea acestei teme si din canonizare daca din modelul lor nu dorim sa invatam nimic pentru viata noastra? Toate acestea SPRE MAI MARE OSANDA NE VOR FI, ca unora care mult am avut, mult am stiut, si mult am calcat in picioare… deci mult vom fi batuti! :(

    Asa ca nu putem decat sa reluam cele spuse cu alt prilej (CUM NE CINSTIM MARTIRII?):

    Ce partasie este intre Mamona si Hristos?

    Pana la urma, cu riscul, dar fara dorinta de a rani sensibilitatile unor frati de buna credinta, dar poate uneori marcati de un inerent subiectivism, ne exprimam si noi gandul nostru… Nu stim daca neaparat de “martirologie” avem cea mai mare nevoie, cat de urmarea pildei de marturisire… Pe martirii temnitelor comuniste ii vom cinsti in duh nu neaparat construindu-le temple marete, cat incercand sa invatam ceva din viata si din moartea lor si sa ne insusim ceva din duhul lor. Altfel, vom ramane cu o simpla forma fara fond, vopsind si impodobind prin vorbe si din zidiri de piatra propriile noastre morminte sufletesti….

  • SFANTUL VALERIU – NEINTELES SI PRILEJ DE POTICNIRE pentru multi, si ieri, si azi