VIDEO: CLUBUL MASONIC ROTARY – promovat publicitar pe site-ul Gandul

• Gandul: Reportaj din interiorul uneia dintre cele mai EXCLUSIVISTE organizaţii din ROMÂNIA. Cine face parte din CLUBUL ROTARY: ” Nu suntem MASONI”

De la masa lui, şeful cel mare bate cu ciocănelul de lemn într-un clopot auriu, iar la sunetul ăsta cei 20 de rotarieni lasă gluma deoparte, devin brusc serioşi şi fiecare se aşază la locul lui. Începe şedinţa. Este adunarea obişnuită a Rotary Club Bucureşti, cel mai vechi dintre cele 96 de cluburi Rotary din România. E lege: se întâlnesc în fiecare joi la 7 jumate, la hotelul Marriott. Spun că discută despre ce acţiuni caritabile să mai facă.

Astăzi parcă toată lumea are chef de glumă. “Dumnealui este domnul preşedinte Cătălin Chiriac-Babei. Ne schimbăm între noi la conducere în fiecare an, să nu ruginim”, glumeşte un rotarian. Sunt toţi îmbrăcaţi la patru ace; domnii au obrazul proaspăt ras, iar doamnele (vreo cinci la număr) – poartă bijuterii fine şi parfumuri discrete. Toţi au la rever insigna minusculă în formă de rotiţă, însemnul clubului. Fiecare dintre ei are în Rotary câte un “naş” – aşa îi zice omului dinăuntru care te recomandă c-ai fi bun să fii rotarian. Căci tu singur nu poţi să intri, e musai să te cheme înăuntru un “naş”. Şi, dacă faci prostii în club, naşul e cel care te trage de urechi după aia.

La şedinţa din seara asta a venit şi Dumitru Dorin Prunariu, rotarian din ′97, fost preşedinte. S-a aşezat strategic lângă inginerul Peter Agripa Popescu şi şuşotesc între ei chestii tehnice. Domnului Agripa Popescu îi sună telefonul. “Scuze, am un telefon pe care nu ştiu să-l închid… hehehe, eu sunt generaţia BBC. Cum, nu ştiţi ce înseamnă? Born before computer”. Şi tatăl său a fost rotarian.

Dumitru Prunariu în şedinţă cu colegii rotarieni

Tema zilei este balul caritabil cu strângere de fonduri. Până atunci, însă, se discută lucruri simpatice: despre o scrisoare veche a unei mătuşi, care spunea că “nu crede vreodată că Elveţia va ajunge la nivelul României” (“în sus sau în jos?”, întreabă colegul), despre prezentarea unei capsule spaţiale copiilor, iar Dorin Prunariu vorbeşte despre o mare conferinţă cu “probleme importante: asteroizi, deşeuri cosmice şi radiaţii”.

Îl umflă râsul: “I-am spus la ureche lui Medvedev că am autografe de la trei şefi de stat ai Rusiei şi l-am întrebat dacă ar fi de acord să-mi dea şi mie unul. A spus da, ca să nu rămână mai prejos”.

Râdem, glumim, însă… Şeful de club îşi drege vocea şi aminteşte de bal. “Aoleo, balul!”, murmură cineva. Treaba lor e să-şi convingă prietenii sus-puşi să doneze obiecte importante care să fie licitate în seara balului. Banii strânşi vor merge la Spitalul Colentina, la Clinica de Ortopedie. Se vorbeşte despre obiecte filatelice, vinuri şi multe altele. “Auziţi, da′ trebuie să fie numai obiecte serioase? N-are nimeni nimic de la Cioran?”, întreabă cineva. După o oră, preşedintele sună iar clopotul, iar şedinţa se termină. Nici nu apucă să iasă toţi, că şi dau năvală peste ei “ăia mici” de la Interact. Este clubul – pui. “Ăia mici” au între 12 şi 18 ani şi, când vor ajunge la 30 de ani, vor intra şi ei în Rotary. Căci asta e prima condiţie să intri în club: vârsta. După care urmează multe altele. Care sunt celelalte condiţii şi ce avantaje ai ca membru Rotary aflaţi mai jos.

Cum intri în Rotary şi cum te alege “naşul”

În primul rând , rotarienii sunt oameni discreţi. Ajută elevii cu burse, strâng bani pentru spitale, oferă cărţi şi multe altele, dar nu prea le place să primească ziarişti pe la şedinţele lor. De pildă, la primul club unde am dorit să vedem o şedinţă ni s-a spus nu. Doar numai după ce am publicat noi un prim material despre club, ni s-a zis. Oare să fie rotarienii masoni, aşa cum s-a mai spus?

Anca Manea mai să râdă în hohote la întrebarea asta. “Chiar am auzit că noi am fi avangarda masoneriei. Nici pomeneală!”, zice. Este preşedinta Rotary Club Bucureşti Atheneum, de profesie medic, şi mai demult a intrat şi în afaceri. Până la urmă admite că unii rotarieni or fi şi masoni, dar asta e treaba lor, fiecare e liber să se exprime cum simte.

Cum poţi intra în club: dacă ai peste 30 de ani, o carieră frumoasă, ceva recunoaştere, dacă te-ai remarcat că ai fi adus vreo contribuţie societăţii prin ceva şi dacă nu ai imaginea pătată, “naşul” te recomandă clubului. Sigur, asta presupune că trebuie să-ţi fie prieten sau să te cunoască, oricum, foarte bine.

Bucătăria de club

Perioada de probă este de trei luni. În vremea asta, vii la şedinţe, ai idei, propuneri şi te zbaţi să pui şi tu umărul la vreo faptă caritabilă. Desigur, înveţi statutul, căci există şi aşa ceva. După ce primeşti insigna şi legitimaţia de membru, trebuie să vii la cam toate şedinţele şi să-ţi plăteşti cotizaţia la zi. Asta variază în funcţie de club. În Rotary Club Bucureşti, de exemplu, este de 1.400 de lei pe an. Cine nu-şi plăteşte cotizaţia este radiat.

O parte din aceşti bani merg la Rotary International, la Districtul 2241 care acoperă România şi Republica Moldova, iar alte fonduri (inclusiv donaţii) pleacă la Fundaţia Rotary International. De regulă, o parte din banii donaţi se întorc în club, atunci când acesta vrea să ajute pe cineva. La nivel internaţional, cluburile au o organizare ca la carte, cu constituţie, manual de procedură şi chiar reprezentant permanent la ONU. Deviza Rotary International este: “A servi mai presus de sine”. Dar câţi rotarieni o şi aplică?

Între bătăile clopotului – interzis la politică, afaceri şi discriminări

“Este interzis să forţăm afacerile între noi. Relaţiile, oricum, apar în mod firesc. Dar este interzisă situaţia aceasta: suntem amândoi rotarieni, hai să facem afaceri împreună! În timpul şedinţei, între bătăile clopotului, nu este voie să se facă politică deloc (deşi avem şi membri din toate partidele), este interzis prozelitismul religios, la fel şi discriminările de orice fel”, ne explică Radu Popescu, membru în Rotary Club Bucureşti. Este om de afaceri, a fost preşedinte în 2001-2002, iar în “anul rotarian” 2012 – 2013 va fi guvernator al Districtului 2241.

A intrat în club în ’96 şi se dă în vânt după viaţa de rotarian, mai ales că la întâlniri află câte-n lună şi-n stele: “De la Dorin Prunariu şi de la Marius Piso, preşedintele Agenţiei Spaţiale Române, mereu afli tot… până şi ce va fi cu anul 2012. Iar de la profesorul Vlad Ciurea, fost director al Spitalului Bagdasar – Arseni, am aflat ce greu se formează un medic neurochirurg, de abia de la 38 de ani încolo”, spune.

Radiat fiindcă n-a mai avut bani de cotizaţie

Uneori, însă, oricât de nobili ar fi ei prin statut, rotarienii mai calcă şi ei strâmb. Radu Popescu ne-a spus povestea unui coleg din club care a fost dat afară fiindcă n-a mai putut să-şi achite cotizaţia: “Avea calificarea de profesor. Când a fost admis în club era primar, aşadar avea bani să-şi plătească şi cotizaţia. A doua oară a pierdut alegerile, s-a reîntors la catedră şi nu şi-a mai permis cotizaţia. Atunci clubul a decis să-l radieze, dar eu le-am bătut obrazul… Acolo era, de fapt, responsabilitatea naşului. A fost împotriva moralei rotariene, care înseamnă prietenie”.

Rotary International are o istorie de 106 ani. Cu totul, există peste 1, 2 milioane de rotarieni în peste 200 de ţări ale lumii. Toţi aceştia sunt organizaţi în circa 33.000 de cluburi, iar la rândul lor, acestea – în 530 de districte. În România Rotary are câteva mii de membri.

Vezi si: Jurnalul national: Masonii de la Rotary Club se puneau “în serviciul” României

După 1989, o dată cu căderea regimurilor comuniste din estul Europei, zona a redevenit interesantă pentru organizaţiile masonice. Printre asociaţiile cu scopuri declarat umaniste care au invadat teritoriul de dincolo de Cortina de Fier s-a numărat şi Rotary Internaţional.

Primele cluburi s-au înfiinţat în Uniunea Sovietică, Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia. Pe listă figura probabil şi România, devreme ce, imediat după “revoluţie”, la Bucureşti au ajuns emisari francezi rotarieni. Prilejul l-a constituit transportul de medicamente spre Varşovia, unde tocmai apăruse o filială. Din capitala poloneză s-a ajuns lesne în cea română. Un misterios Andy Bolsakov a fost omul de legătură între rotarienii sosiţi cu misie şi noua putere de la Bucureşti. Din cercurile protipendadei dâmboviţene au fost atraşi primii membri ai clubului.

În ianuarie 1990, Rotary Internaţional şi Ordinul de Malta (contele Pierrdon şi Jean Soneriou) au trimis, ca multe alte asociaţii internaţionale bine intenţionate, “ajutoare” pentru România. Cu sprijinul Rotaract şi Inner Wheel (clubul soţiilor membrilor Rotary), au luat calea aerului 50 mc de medicamente destinate Spitalului 4 din Capitală.

Apoi, timp de patru luni, din februarie până în iunie 1990, Rotary a colectat 55.000 de volume în limba franceză, adunate de la particulari şi edituri pariziene. Un avocat proaspăt pensionat şi-a donat chiar biblioteca personală cu cărţi din domeniul juridic. Nu lipseau tratate de medicină, istorie, arheologie. Jacques Collette şi Jean Ascher au fost responsabili cu livrarea noului transport care a ajuns la destinaţie în vara lui ’90. “Am putut să constituim un camion complet, aducând 22 tone de cărţi, destinate în primul rând, cum spuneam, Bibliotecii Centrale Universitare – lucrări de înaltă referinţă”, declara Jacques Collette ziarului România Liberă la 11 iulie 1990.

“Cum am dispus de unele sume în bani, am putut cumpăra de pildă enciclopedii, dicţionare deosebite. Totodată, am adunat circa 20.000 de volume şi reviste pentru Biblioteca Municipală, care ni s-a spus că ar avea cam 50 de sucursale. În ianuarie, constatasem că este deosebit de săracă în lucrări recente. Am adus deci peste 7.000 de romane, dintre care unele deosebit de actuale – constituie de fapt ceea ce se citeşte acum în Franţa. Sunt majoritatea dăruite de persoane particulare, prieteni ai clubului Rotary, altele ne-au fost oferite de şcoli, de tineri. Ca atare, am putut avea şi o mare cantitate de cărţi pentru copii, unele superbe, şi am văzut, nu fără emoţie, că multe erau chiar cadouri pe care micii francezi le primiseră de Crăciun.”

În următorii ani, organizaţii masonice de toate riturile au atras zeci şi zeci de români. Directori de întreprinderi, afacerişti, primari, prefecţi, miniştri, parlamentari, profesori universitari au trecut prin ritualul de numire a cavalerilor. Să-i fi atras scopurile umaniste sau mirajul ascensiunii în sferele înalte ale puterii?

România şi Republica Moldova, unite în Districtul 2241

Societatea Rotary s-a înfiinţat în 1905, în Statele Unite (la Chicago), la iniţiativa avocatului Paul P. Harris. Titulatura provenea de la practica membrilor de a se întâlni prin rotaţie la sediul clubului. Aria de răspândire a asociaţiei s-a extins rapid, în Statele Unite (din San Francisco până în New York), Canada, şi apoi în toată lumea. Deja în 1925 existau 200 de cluburi, cu peste 20.000 de membri. Printre aceştia, şi numeroşi intelectuali ai vremii, avocaţi, medici, politicieni. Bunăoară, rotarieni au fost Thomas Mann (scriitor german) şi Jean Sibelius (compozitor finlandez). În România, rotarienii au pătruns în 1929. În următorii şapte ani au apărut cluburi la Bucureşti, Braşov, Timişoara, Cernăuţi, Arad, Câmpina, Iaşi, Cluj, Ploieşti. Câţiva miniştri români au fost atraşi de nobilele idealuri ale asociaţiei. Împreună cu celelalte organizaţii masonice, Rotary a fost interzis în timpul guvernării antonesciene şi comuniste.

S-a redeschis abia în 1992, sub oblăduirea Districtului francez 1660 al Rotary, regiunea de est a Parisului. În 1997, elveţianul Jorg Tschopp s-a ocupat de organizarea clubului, în calitate de administrator prezidenţial special al zonei de extensie. Din 1999, România şi Moldova alcătuiesc Districtul 2241.