Greu pentru Alba: P.S. Irineu Bistriteanul, ales arhiepiscop/ Papa Benedict il invita pe Patriarhul Daniel la evenimentul mega-ecumenist de la Assisi din 27 octombrie 2011

19-05-2011 4 minute Sublinieri

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit astăzi 19 mai în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală, a ales în demnitatea de Arhiepiscop al Alba Iuliei pe Preasfinţitul Părinte Irineu Bistriţeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului cu 29 de voturi.

Preasfinţitul Părinte Irineu Pop – Bistriţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului s-a născut la data de 2 iulie 1953, în comuna Băseşti, judeţul Maramureş, din părinţii Dumitru şi Rozalia Pop, primind la Botez numele de Ionel. Şcoala elementară a urmat-o în comuna natală, între anii 1960-1968. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, în anul 1973.

După terminarea studiilor teologice seminariale, a fost recrutat în armată şi a satisfăcut stagiul militar la o unitate de ,,Vânători de Munte” în oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna (1973-1974). În toamna anului 1974 a fost admis la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, pe care l-a frecventat numai un singur an de studii (1974-1975), continuând apoi la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, unde, în vara anului 1978, şi-a luat licenţa în Teologie.

La 1 august 1978, la vârsta de 25 de ani, a intrat în obştea Mânăstirii Sinaia din judeţul Prahova, unde a fost primit ca frate, de stareţul de atunci, protosinghelul Calinic Argatu, actualul Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. În acelaşi an, a fost tuns în monahism de sărbătoarea Sfintei Parascheva (14 octombrie 1978), primind la călugărie numele de Irineu. Peste doi ani, la aceeaşi sărbătoare (14 octombrie 1980), a fost hirotonit ieromonah de Prea Sfinţitul Roman Ialomiţeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Pe lângă slujirea pastorală, a avut şi ascultarea de ghid-muzeograf.

A urmat cursurile de Doctorat din cadrul Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti. între anii 1981-1984, având ca specializare principală disciplina Teologia Morală. La 10 iunie 1984 i-a fost acordat rangul de protosinghel. Între anii 1985- 1988 a beneficiat de o bursă de studii în America, la Institutul Teologic Prezbiterian din Princeton, statul New Jersey, unde s-a specializat în cadrul Eticii sociale.

Reîntors în ţară, la 30 august 1988, a revenit la Sfânta Mânăstire Sinaia, unde şi-a reluat activitatea sacerdotală şi muzeografică, finalizând redactarea tezei de doctorat. A fost numit, la 9 iunie 1989, preot slujitor la catedrala patriarhală din Bucureşti. I s-au încredinţat, totodată, numeroase ascultări de ordin administrativ-bisericesc.

La data de 26 octombrie 1989 a primit şi rangul de arhimandrit, după care a fost numit în funcţia de superior al Aşezămintelor ortodoxe româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi de reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului.

Reîntors în România, a slujit puţin timp la catedrala patriarhală. În data de 4 octombrie 1990, a susţinut teza de doctorat cu subiectul Chipul lui Hristos în viaţa morală a creştinului fiind declarat ,,Doctor în teologie”, cu calificativul “excepţional”. La scurt timp, în 30 octombrie 1990, în urma recomandării Arhiepiscopului Teofil Herineanu şi la propunerea Sinodului Permanent al Mitropoliei Ardealului, Prea Cuviosul Arhimandrit Irineu Pop a fost numit de Sfântul Sinod al BOR episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. A primit titlul de ,,Bistriţeanul” şi a fost hirotonit şi instalat în catedrala eparhială din Cluj-Napoca, la 21 noiembrie, 1990.

Scrisoarea Papei către Patriarhul României

Scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea, adresată Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia sărbătorii Învierii Domnului în acest an:

Preafericirii Sale Daniel,
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

‘In resurrection tua, Christe, coeli et terra laetentur’ (Brev. Rom. Dom. In Albis, ad Laudes)

Cu fericita împrejurare a Paştilor Domnului nostru, care va fi sărbătorită în acest an, în aceeaşi zi de către toţi ucenicii lui Hristos, cu o deosebită bucurie adresez Preafericirii Voastre urările mele cele mai calde. La vestea Învierii lui Hristos, întreaga Creaţie – cerul şi pământul – este în sărbătoare. Ne bucurăm împreună cu aceasta pentru că Hristos nu a rămas în mormânt, iar trupul său a rămas neatins. Deoarece prin moartea Sa El a învins moartea şi prin învierea Sa El ne-a deschis porţile vieţii.

Sărbătoarea Paştilor este victoria luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii, o victorie pe care creştinii o sărbătoresc de aproape două mii de ani, în ciuda oricărui lucru, chiar şi atunci când întunericul pare să prevaleze. Da, creştinii Îl cântă pe Dumnezeu Cel Înviat către şi împotriva a toate, chiar şi acolo unde, şi în zilele noastre, se pare că nu mai există loc pentru speranţă, că violenţa, războiul, moartea continuă să domine lumea. Cântări de slăvire a Domnului se înalţă chiar şi printre creştinii persecutaţi în diverse religii ale pământului, aceşti creştini care, dacă ar privi situaţia doar cu ochii lor omeneşti, ar trebui să creadă că Dumnezeu i-a abandonat şi uitat, pierduţi în întuneric, fără cea mai mică rază de lumină. Vestea Învierii Domnului îi încurajează pe toţi creştinii, chiar şi în situaţiile în care răul pare că se impune, să mărturisească nădejdea noastră (cf. I Ptr. 3, 15), să se roage pentru a grăbi venirea Împărăţiei lui Dumnezeu (cf. Mt. 6, 10), să aştepte ziua luminoasă în care lacrimile tuturor celor care suferă vor fi şterse şi în care nu va mai exista nici moarte, nici doliu, nici plângere (cf. Ap. 21, 4).

Preafericirea Voastră, cu bucurie şi recunoştinţă, putem afirma că, deşi ştim că suntem încă divizaţi, credinţa în Învierea Domului nostru Iisus Hristos, singurul Mântuitor al lumii, continuă să ne unească. Numai înrădăcinaţi în credinţa noastră putem, fără teamă, să ne deschidem dialogului între creştini, alături de credincioşii celorlalte tradiţii religioase şi toţi oamenii cu bunăvoinţă, pentru a parcurge împreună calea dreptăţii şi a păcii.

Cu aceste sentimente, prin intermediul veneratului meu frate, Cardinalul Kurt Koch, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, voi adresa în curând Preafericirii Voastre invitaţia de a lua parte la Ziua de Reflecţie, Dialog şi Rugăciune pentru Pace şi Dreptate, organizată la 27 octombrie la Assise, ziua celei de-a 25-a aniversări a întâlnirii istorice care a avut loc la Assise pe 27 octombrie 1986, la cererea Papei Ioan-Paul al II-lea. Ne vom întâlni cu toţii la Assise, creştini şi reprezentanţi ai altor tradiţii religioase din lume, credincioşi şi necredincioşi, pentru a efectua împreună un pelerinaj care, fără a renunţa la propria noastră identitate sau a ceda unor forme de sincretism, exprimă în mod simbolic parcursul tuturor celor care caută cu stăruinţă adevărul şi se străduiesc în mod concret să facă faptele cele întru dreptate şi pace. Acest drum împărtăşit va reprezenta un semn de mare speranţă pentru toţi oamenii şi în mod deosebit pentru cei care, chiar în aceste zile, cunosc suferinţa războiului şi a violenţei.

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Filipeni, scria: ‘Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul, iarăşi zic: Bucuraţi-vă!’ (Filip 4, 4). Bucuria nu se comandă, ea nu poate fi decât oferită, şi numai Hristos Înviat ne poate da bucuria cea adevărată. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Cel căruia I S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, să ne păzească în iubirea Lui (cf. Mt. 28, 18).

Alături de cele mai cordiale urări pentru ca bucuria Învierii să abunde în viaţa şi în slujirea Preafericirii Voastre, vă împărtăşesc o îmbrăţişare frăţească întru Domnul.

Vatican, 18 aprilie 2011, Benedict al XVI-lea

(Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediţia din data de 19 mai 2011)

Delimitarea Papei fata de sincretism si evocarea adancirii fiecaruia in propria traditie nu sunt o surpriza. Asa cum am aratat deja, aceasta e o noua strategie de apropiere a ”marilor religii” – renuntandu-se la fortarea unor etape, sau la o intelegere strict institutionala de unire (adica o unire politica gen Ferrara-Florentza), se alege strategia ”asteptarii impreuna a lui Mesia”. Toata cheia este aici: A CARUI MESIA? (vezi articolul Papa, intaiul dintre credinciosii Noii Ere? din cadrul materialului mai amplu Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”!)

Legaturi:

***


Categorii

"Reforma" in biserica/ aggiornamento, Ecumenism, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., IPS Irineu Pop, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Papa (Papism), Patriarhul Daniel

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

26 Commentarii la “Greu pentru Alba: P.S. Irineu Bistriteanul, ales arhiepiscop/ Papa Benedict il invita pe Patriarhul Daniel la evenimentul mega-ecumenist de la Assisi din 27 octombrie 2011

  1. …Nu mai am cuvinte…Sunt dezamăgit total. Totul se îndreaptă spre ecumenism (sincretism)…Să ne ajute Dumnezeu să umblăm pe calea Lui.

  2. @ Un creştin-ortodox:

    De ce si de cine dezamagit? Aveai alte asteptari de la papa? 🙂 Sau esti dezamagit ca se implinesc prorociile Scripturilor? Iar sa urmam pe calea Lui si nu pe caile ecumeniste, asta nimeni nu ne poate opri s-o facem, fiindca doar vrem sa ne mantuim…

    @ general:

    Pentru noi, cei mici, din alta parte vor veni marile incercari si presiuni, fiindca majoritatea stim ce e cu ecumenismul si nu in privinta asta mai avem vreo ispita. Ba chiar ispita noastra este sa ne centram excesiv pe lucrurile exterioare si care nu ne primejduiesc direct. Festivaluri ecumeniste antihristice ca cele de la Assisi sunt genul de cursa-tip pentru masele de credinciosi “de ocazie” si “de turism”, care oricum nu stim daca se pot numi credinciosi si care sunt receptivi la orice propaganda oficiala. Pana nu au parte de o AUTENTICA metanoia, nici nu ai ce sa le faci acelora, nici cum sa-i convingi cu argumente. Ei vor un crestinism lumesc, placut si usor, si asta li se va servi. “Cine nedreptateste, mai nedrepateasca…”

    Problema e sa ne si concentram noi pe ceea ce avem de facut pentru mantuire. Fiindca ceea ce multi nu vor sa inteleaga este ca NU E DE AJUNS sa fi anti-ecumenist (si in general anti-orice) ca sa te si poti imbraca in haina potrivita pentru Imparatia cerurilor. Noi stim sa ne ferim de ereziile vadite, sa zicem, dar daca nu traim realmente Ortodoxia ca VIATA DUHOVNICEASCA, iar NU CA IDEOLOGIE, tot degeaba. Riscam sa avem aceeasi parte cu cei pe care-i combatem astazi, fiindca si noi ne aratam falsi iubitori ai Ortodoxiei, numai din buze, nu si din viata. Multi se insala asa, din pacate…:( Dar combaterea duhului Antihristic nu se poate fara a ne adanci noi mai puternic in viata launtrica si fara a bea apa cea vie a harului Duhului Sfant. Cine crede ca va rezista altfel, numai prin informatii, cunostinte, prin rationalismul rece si dur, prin credinta mintii, e prins deja in marea amagire a duhului antihristic, care… are ac de cojocul fiecarei categorii…

  3. E mai importanta buna-intelegere cu papa si cu “fratii” catolici si, probabil, un raspuns prompt si mieros, decat o incercare, macar “superficiala”, de a gasi o solutie spre buna-intelegere cu fratii-“potrivnici” greci ori elinofoni cum se mai zice acum….
    Mai de pret e papucul papei decat unitatea ortodoxa….
    Mai de pret e o intrunire a tuturor ratacitilor lumii, decat aplanarea unor neintelegeri, fie ele si materialiste/lumesti, intre frati….
    Se vede ca pacatele fratilor sunt considerate mai rele decat ratacirea, erezia e mai placuta decat greseala fratelui si mai usor de trecut cu vederea…
    asta e crucea vremurilor noastre…
    Poti sa faci si sa zici orice legat de eretici, dar daca pomenesti de greci sau rusi sau alti ortodocsi esti dat la o parte sau socotit mai rau decat un apostat.
    Ce mai tura-vura, nu suntem in stare sa iertam pe frati, dar iubim ratacirea si pe cei inradacinati in ea, nepocaiti in ratacirea lor… si mai zicem ca facem marturisire ortodoxa prin prezenta la astfel de intruniri “ecumenice”…
    In fine, inca nu s-a terminat sedinta, se va discuta , probabil si “problema hotelului” ori a “caminului” cum s-a zis in traducerea de pe Basilica… la fel cum s-a discutat si problema corneanu acum ceva ani… cu adevarat “superficial”… ca de obicei cum se trateaza problemele adevarate la noi…
    Doamne, suporta-ne in continuare pentru cei cativa care probabil mai sunt vrednici de ceva in neamul nostru. Probabil, si sa dea Domnul sa fie asa, inca mai sunt destui vrednici de ceva in tara asta, din moment ce inca nu se intampla o catastrofa!!!
    Daca nu cumva ce se intampla e chiar o catastrofa??!!!
    Eu personal nu stiu sa inteleg ce se intampla cu neamul nostru…

  4. Nu mărefeream la papa…

  5. @ beatrice:

    Cam ce se intampla si cu alte neamuri, la fel de putin doritoare de integritate ortodoxa veritabila, de dragoste si pace frateasca, de unitate intraortodoxa si la fel de dispuse sa ne vanda sufletele pentru interesele lor, daca s-ar putea. E pacat sa perseveram in amagirea de a-i crede pe altii mai buni, mai ortodocsi, etc. Nu excludem deloc ca in aceasta situatie sa lucreze, de fapt, Pronia lui Dumnezeu pentru a impiedica o mai grabnica realizare a “pacii si unitatii” intru Antihrist. Fiindca nu va inchipuiti ca la acel sinod panortodox care e intarziat de aceasta (poate) benefica dezbinare s-ar fi condamnat ecumenismul si s-ar fi intarit ortodoxia… Era vreo fericire in acea ‘unitate’? Ne gandim ca poate asa le mai incurca Dumnezeu limbile, ca sa ne mai lase si noua putin timp de pocainta. Totul e ca dezbinarea sa nu fie completa si sa nu genereze alte mari tulburari si confuzii, sa nu se ajunga la schisme si dezmembrari… Nimic din ce este acolo “sus” nu este de bine pentru noi, oricum am da-o si oriunde am privi. Dar nu ei, ci Hristos carmuieste Biserica in sensul ei de organism viu si vesnic.

  6. nu consider pe altii mai buni sau mai ortodocsi decat noi,dar vina este si a noastra(si ar trebui sa ne referim la alte neamuri in bloc, caci daca ne referim la persoane in particular vom gasi o sumedenie mai buni decat noi sau ortodocsi mult mai constienti decat noi)…[expresia folosita la inceput, si este o citare din ce ati spus dvs.,poate denota prezenta unei subtile forme de mandrie]
    de altfel nu aveti experienta iesirii(macar temporar si bineinteles ca traire printre straini in tara straina) din ipostaza trecatoare a neamului pentru a vedea un pic cum este si pe dinafara…
    instrainarea are si un aspect pozitiv, te poate face un pic mai obiectiv in privinta unui adevar fundamental al trairii noastre in Hristos… anume ca nu mai suntem romani sau elini sau sciti sau orice altceva, ci fapturi noi al caror nume cel mai potrivit este acela de crestin… insa se pare ca e greu de inteles asta pentru multi, fie romani, fie greci, fie rusi etc…
    Ne-au mai reprosat (noua personal)lucruri de genul asta si altii…. nu e o problema mare pentru noi a primi reprosuri… oricum pacatosi suntem, pana peste urechi….
    insa a trai plenar noua “nationalitate” data prin botez nu e chiar simplu… nu? Atata vreme cat vedem la toate “natiunile” ortodoxe probleme asemanatoare cu ale noastre… Pentru ca atata vreme cat traieste omul pe pamant are de patimit lupta aceasta cu omul vechi, al lumii acesteia. Si asa omul vechi al lumii acesteia invinge pe omul nou nascut prin botez care poarta doar semnele exterioare ale neamului trecator…

    Nu amestec unitatea in erezie cu unitatea in Hristos si, intr-adevar nu ar fi folositoare o astfel de unitate. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne bucuram ca nu exista unitatea, cel putin in cele vazute, la “cei de sus”… Si nu vom tacea in privinta acestei mari lipse a noastre, a ortodocsilor. Nu vom putea suporta lipsa acestei unitati, indiferent la ce nivel este ea resimtita. Nu vom putea tacea in privinta unui intelegeri adevarate a trairii curate in Hristos si nu vom inceta in a marturisi ca ea exista si va continua sa dea rod indiferent de exagerarile filetiste care apar intre “neamurile” ortodoxe. Faptul ca patriarhii de acum si cei din preajma lor dau roade diferite de ce vorbim acum, nu inseamna ca vom inceta lupta pentru unitatea noastra in Hristos, lupta care se face prin cuvant, cuvantul rugaciunii si al marturisirii adevarate in Duhul Sfintilor Parinti, care nu sufereau din pricina diferentei de limba sau de neam! Dimpotriva… Cand nu vorbeau aceeasi limba se intelegeau sau chiar vorbeau limba pe care nu o cunosteau si asta prin darul Duhului… Acum acest Babilon si noua amestecare a limbilor de care vorbeati tinde sa-si faca vizibila lucrarea sa.
    Ma repet: nu poate fi o bucurie lipsa unitatii, si nu putem sa dam curs in vreun fel incurajarii dezbinarii…
    Insa vom avea in continuare un pacat al dezbinarii asupra noastra atata vreme cat vom considera pe cei ce nu sunt romani doar un fel de “altii”. Ei fac parte din ceea ce numim “noi”. Patriarhul Ierusalimului este si al nostru, toti ceilalti patriarhi si episcopi si preoti din Ortodoxie sunt ai nostri, nu sunt ai “altora”! Asta ma doare ca nu avem constiinta apartenentei la acelasi Trup. Sa ne mai miram ca ne putem excomunica?Numai acest simplu fapt al inconstientei, marele pacat al nostru, fara ecumenism, fara asezaminte si penetrari in jurisdictii, chiar numai acest lucru ne poate condamna la Judecata! Asa incat …. ce sa mai zicem? Fiecare cum poate!

  7. @Beatrice:

    Pana una alta, nu noi am excomunicat sau, mai corect spus, nu noi am intrerupt comuniunea, ci Patriarhul Teofil. Si in alte privinte, nu noi am dat peste mana grecilor, ci ei au facut mereu presiuni ca noi, romanii, sa nu avem manastire in Muntele Athos, in ciuda contributiilor istorice pe care le-am adus acolo.

    In fine, evident ca impartasim multe din lucrurile pe care le spuneti si evident ca nu era vorba de nicio bucurie pentru dezbinare (?!), doar atrageam atentia tocmai asupra unei lipse de obiectivitate in ceea ce priveste situatia actuala a ortodoxiei si a neamurilor.

    Am dat aceste exemple tocmai pentru a pune in contrast cateva fapte banale si ras-stiute cu o impresie care prinde tot mai mult contur si care alimenteaza usor interesele anti-romanesti si anti-bisericesti.

  8. “Între anii 1985- 1988 a beneficiat de o bursă de studii în America, la Institutul Teologic Prezbiterian din Princeton, statul New Jersey, unde s-a specializat în cadrul Eticii sociale.”

    Nu e bine ca li s-a permis preotilor ortodocsi sa faca studii teologice la scoli eretice. Acest fapt ii face mult mai deschisi si mai permeabili la o anumita comuniune cu ei chiar fara sa-si dea seama. Chiar daca doctrinar, dogmatic, etc. nu li s-ar inocula nimic gresit in timpul acestor studii, ei devin colegi de studii teologice “superioare” cu acesti eretici si mult mai deschisi, in consecinta, si mai apropiati fata de ei. Este foarte greu daca nu imposibil sa nu fie mai usor influentabili dupa asemenea contacte.

  9. @ Daniela:

    Dar poblemele sunt cu mult mai mari de atat… Preotii locului stiu de ce…

  10. Din pacate asa este.

  11. “Cred ca numai Unitatea de Sus a reusit sa pazeasca sfintenia Bisericii nestirbita de 2000 de ani si va reusi pana la sfarsitul veacurilor. NICI O UNITATE DE JOS NU POATE SA INTINEZE BISERICA despre care Domnul ne-a spus ca o va pazi.
    Despre sarutarea sfanta, despre iubirea (cea impotriva firii) de vrajmasi – acelasi Duh Sfant care da Unitatea de Sus, da si puterea de a le implini pe acestea…Alta cale nu este decat cea traita in Biserica Ortodoxa. Traita, nu mimata.” (Arhimandrit Sofronie Saharov)

  12. nu inteleg ce e grav pt. Alba Iulia?!

  13. Intrebarea este: oare toti catolicii, musulmanii, buddhistii vor merge in iad? Nu stiu sa dau raspunsul, dar e periculos sa afirmam ca doar ortodocsii vor merge in rai caci riscam sa cadem si noi in erezia iehovista. Nu stim. Nu e treaba noastra. Treaba noastra este sa ne tinem de biserica si sa ne facem datoria acolo unde ne aflam. Pentru restul, valurile lumii vin si trec, aduc multe si pe de alta parte Dumnezeu este singurul capabil sa judece si sa cantareasca. Noi ar trebui sa ramanem neclintiti, neatinsi de acest spirit justitiar. Zic si eu. Iertare daca am necajit pe cineva cu aceste vorbe.

  14. @admin
    Multumim de comentariu(@general:…)
    Nu incetati sa tot repetati aceste lucruri.Poate, poate,le vor auzi si intelege cat mai multi…Mi se pare cel mai imporant dintre tote apelurile ce
    le-ati putea face.

  15. Iertare de intrebare – nu am inteles titlul – de ce **Greu pentru Alba**?

  16. Pingback: CONFERINTA INTER-RELIGIOASA (SINCRETISTA) LA SOFIA, ORGANIZATA DE UN MASON DECLARAT, DE GRAD 33(!), CU PARTICIPAREA IPS TEODOSIE/ Biserica Sarba il mai loveste o data cu calomnii pe Artemie/ Scade numarul de calugari din Muntele Athos?/ TINERII EUROPENI S
  17. Pingback: IPS Serafim de Pireu: CUVANT MUSTRATOR CATRE PARTICIPANTII ORTODOCSI (printre care si Patriarhul Daniel) de la intrunirea "PENTRU PACE" SANT EGIDIO (Munchen, 11-13 septembrie 2011)
  18. Pingback: ACORDUL DE LA BALAMAND (1993): o critica a pr. Ioannis S. Romanidis
  19. Pingback: MITROPOLIA CLUJULUI A FOST RUPTA! IPS Irineu Bistriteanul trece Arhiepiscopia de Alba Iuliei sub jurisdictia IPS LAURENTIU STREZA, la Mitropolia Ardealului (Sibiu) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Pingback: RADU PREDA ii ataca devastator pe IPS IRINEU si pe PS SOFRONIE pentru “PORNIRILE EREZIARHE”, CARIERISTE SI “SEPARATISTE” – articol incendiar despre resorturile murdare ale iminentei DESTRAMARI A MITROPOLIEI CLUJULUI - Razboi
  21. Pingback: Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului accepta trecerea eparhiei Alba Iuliei la Mitropolia Sibiului, nu si pe cea a eparhiei Oradiei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: Articol remarcabil despre ruperea Mitropoliei Clujului: ORGOLIILE IERARHILOR SI MISIUNEA BISERICII NOASTRE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Pingback: Patriarhul Daniel si tabara sa si-au desavarsit razbunarea: MITROPOLIA CLUJULUI, SFARTECATA SI IMPARTITA CA O PRADA DE RAZBOI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  24. Pingback: Teologul Radu Preda DEMONTEAZA pretextele ruperii Mitropoliei Clujului. ”TRANSFORMAREA IERARHIEI IN OLIGARHIE?” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  25. Pingback: SINCRETISM RELIGIOS PRE-ANTIHRISTIC la intalnirea “pentru pace” de la Sarajevo (FOTO, VIDEO), cu participarea “iluminatilor” Van Rompuy, Mario Monti, Dalai Lama si a 3 IERARHI ROMANI: PS SILUAN MANAILA (Ungaria), IPS IOAN SELEJAN (
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare