Articolele saptamanii: MESTERII MANIPULARII

• SFIN [Elena Dumitru]: Meşterii manipulării

Este uşor să-i păcăleşti pe proşti şi pe fraieri. Primii nu au habar pe ce lume se află, ultimii nu ştiu să pro­fite în nicio împrejurare. Ambele ca­tegorii pot fi manipulate fără pro­bleme. Cea mai mare realizare a Gu­vernului nu este faptul că România este ultima ţară europeană care iese din recesiune, ci modul în care a convins o bună parte a celor direct loviţi de politica sa că a avut dreptate să acţioneze astfel. Unii dintre salariaţi sunt convinşi că este normal să plătească din modestele lor salarii grosul costului crizei. Unii pensionari par a fi convinşi că este natural ca unele pensii să fie recalculate în minus. Mulţi sunt convinşi că este moral să li se reducă ajuto­rul celor săraci. Şi, peste toate acestea, tronează convingerea unei bune părţi a formatorilor de opinie că toa­te măsurile guvernamentale chiar vizează „modernizarea statului” şi reducerea caracterului „asistenţial” al statului român. Dacă reacţiile atipice şi iraţionale ale publicului se mai pot justifica prin necu­noaşterea adevărului, mizeria co­men­tariilor ma­nipulatoare ale celor care au ales ca profesie tocmai corecta informa­re a publicului este de neiertat. Cum de neiertat este manipularea con­ştien­tă a populaţiei la care se pre­tează factorii guvernamentali.

Tehnica manipulării nici nu a fost prea sofisticată. Mai întâi au indus publicului credinţa că orice măsură de protecţie socială este de natură asistenţială, finanţată fiind din taxe­le şi impozitele „noastre”. Au con­so­lidat confuzia între impozit şi contribuţie socială, aceasta din urmă fi­ind o formă de plată în avans a pre­staţiilor cuvenite asiguratului în vii­tor (pensia) sau în situaţii de pier­dere a veniturilor şi de vulnerabilita­te (şomaj, accident de muncă, boa­lă). Etapa a doua a procesului de ma­ni­pulare s-a desfăşurat prin su­praexpunerea mediatică a unor ca­zuri de abuz: persoane sănătoase ca­­­re aveau certificat de handicap sau certificat de boală, pretinşi in­va­lizi care munceau la negru, inşi care-şi ridicau ajutorul social „cu limuzina”. Şi, bineînţeles, manipularea pu­bli­cului pentru a respinge întregul sis­tem de protecţie socială plecând de la nişte cazuri de abuz pentru pedepsirea cărora era responsabil sta­tul. Astăzi, când vedem bolnavii scoşi din spitale şi puşi în stradă, trăim doar etapa a treia, a trezirii la dezastrul social. Acestea sunt conse­cin­ţele necunoaşterii şi credulităţii u­­nei bune părţi a populaţiei şi ale pa­si­vi­tăţii noastre faţă de „statul eficient”.

Şi, la drept vorbind, nici măcar acum nu ne este limpede în minte că nu doar „asistaţii” sunt puşi în pericol, ci noi toţi. Nu ne este clar că, din cei 13,36% din PIB alocaţi în anul 2010 tuturor tipurilor de transferuri sociale, doar 2,86% din PIB au fost bani de la buget, din „taxele şi impozitele noastre”, restul fiind asigurat prin mecanisme de se­curitate socială (nu asistenţă socia­lă!), adică prin contribuţiile asigura­ţilor. Iar din cei 2,86% din PIB cheltuiţi pentru asistenţă socială s-au finanţat toate tipurile de prestaţii (ajutoare sociale, indemnizaţii pentru mame, ajutoare pentru încălzirea locuinţei, alocaţii pentru copii şi fa­milii, ajutoare de urgenţă etc.), plus unele care nu sunt de natură socia­lă, ci de natură morală sau reparatorie (I.O.V.R., indemnizaţii pentru revoluţionari, pentru deportaţi, pentru victimele regimului comunist).

Profitând de ignoranţa unora, de fle­xi­bilitatea morală a altora şi de scep­ticismul tuturor, guvernul actual an­gajează faţă de FMI reducerea încă mai agresivă în următorii ani a finan­ţării sistemului de protecţie socială. În 2012, pentru toate programele de protecţie socială din Ro­mâ­nia sunt proiectate fonduri repre­zentând doar 12,15% din PIB. Pe seama cui? A săracilor, copiilor, per­soa­nelor cu han­dicap şi bătrâ­ni­lor, a familiilor tinere. Se vizează „modernizări” în minus de vreo 0,76% din PIB, iar restul „reformei” va tăia din sistemul public de sănă­tate. Şi va produce o breşă de mult promisă sistemului privat. Unde se vor în­drep­ta „econo­miile” realizate? Co­hor­te de prieteni reformişti abia aş­teaptă să ne eli­bereze de povara „grasului”.