Mircea Diaconu: “Cand cineva are plan de inchis scoli si inchis spitale, inseamna ca cineva are ceva cu natia asta. SISTEMATIC SI PROGRAMATIC. Plan! Au plan de inchis scoli, plan de inchis spitale! Daca nici acum nu reactioneaza poporul nostru inseamna ca ne meritam soarta (…) Suntem in razboi?!“.

 

UPDATE

Lăsaţi fără apă, mâncare, căldură şi chiar fără cearşafurile de sub ei, bolnavii au fost ajutaţi de localnici şi de “personalul” voluntar format dintr-o asistentă medicală şi o asistentă socială

12 bolnavi în stadiu terminal au supravieţuit timp de cinci zile din mila locuitorilor din Pârscov-Buzău, după ce spitalul din localitate a fost desfiinţat pe 1 aprilie. Localnicilor li s-au adăugat o asistentă şi o asistentă socială care nu i-au putut abandona pe suferinzi şi i-au îngrijit zi de zi, fără să fie plătite. Bolnavii rămăseseră până şi fără cearşafuri sub ei, pentru că trebuia predat inventarul.

Spitalul din Pârscov avea două secţii, una de îngrijiri paliative şi alta de Medicină Internă, însă a fost închis de Ministerul Sănătăţii, care a refuzat să transfere unitatea în subordinea Spitalului de Neuropsihiatrie de la Săpoca. În momentul închiderii, în spital se aflau 30 de bolnavi cu afecţiuni incurabile. Ultimii 12 dintre ei au fost transferaţi abia în cursul zilei de ieri – unii ajungând în centre pentru bătrâni, iar alţii la Săpoca.


“Am încercat să mai avem grijă de ei pentru că sunt ai nimănui”

Majoritatea pacienţilor abandonaţi în spital sunt bătrâni, care nu au o familie şi pentru care nu fuseseră găsite încă locuri în alte spitale. Ei au fost hrăniţi zi de zi de localnicii cărora li s-a făcut milă de ei, ştiind că nu au unde să fie trimişi, deocamdată.

“Astăzi am mâncat nişte sarmale pe care ni le-au adus oamenii de aici din sat, sunt oameni cu suflet mare”, mărturisea luni unul dintre pacienţii rămaşi în spital. “Ieri a venit preotul şi câţiva localnici care le-au adus câte ceva de mâncare. Nu puteam să-i lăsăm în stradă. Am venit aici în fiecare zi şi am încercat să mai avem grijă de ei pentru că sunt ai nimănui. În ultimele zile, nu am mai avut lenjerie pentru paturi, au dormit pe vinilul saltelei, pentru că saltelele au fost predate de cei care le aveau în gestiune. La spălătorie nu mai lucrează nimeni şi de aceea sunt atât de murdare rufele pacienţilor.

Căldura s-a oprit în momentul în care celelalte clădiri din curtea spitalului au fost sigilate pentru că personalul a plecat la redistribuire”, a declarat Mia Şerban, o asistentă de la spitalul din Pârscov. La rândul său, asistentul social care a lucrat în fostul spital de la Pârscov a declarat marţi că, în ultimele zile, condiţiile din fostul spital au fost greu de suportat pentru pacienţi. Sursa citată susţine că spitalul nu a mai fost încălzit în ultimele zile şi nici apă nu a mai fost la robinete.

“N-am familie, ei erau familia mea”

Ultimii pacienţi de la Pârscov au fost transferaţi marţi cu ambulanţele, în urma demersurilor repetate pe care le-a făcut personalul care a mai rămas în secţie de a convinge alte centre din judeţ să-i accepte pe bolnavii nimănui.

“Personal, am vorbit cu băiatul unei paciente din Braşov şi mi-a spus să o ducem oriunde, la un centru, la Urgenţe, numai să nu o lăsăm în stradă. Nu au fost interesaţi să-i ducă într-un azil de bătrâni pentru că taxa într-un astfel de loc este de minimum 15 milioane de lei vechi, iar mulţi dintre ei beneficiază doar de un ajutor social”, a declarat marţi asistentul social care a lucrat la Pârscov.

Ultimul pacient rămas în spitalul din Pârscov a fost transferat şi el la căminul de bătrâni din Aldeni-Câmpeni. Ion Cojocau are 54 de ani, iar în urmă cu câţiva ani a suferit un accident rutier în urma căruia a rămas epileptic. De trei ani, el este clientul fidel al spitalului de la Pârscov, acolo unde a fost internat în mod repetat numai pentru a nu fi trimis pe drumuri. Marţi, despărţirea de cei care l-au îngrijit atâta vreme a fost extrem de grea: “Ei au fost familia mea, plecarea mea e mai ceva ca moartea. N-am familie, ei erau familia mea, îmi va fi greu fără ei”.


“Nu ne gândeam că un spital făcut în 2007 se va desfiinţa atât de repede”

Zilele următoare, toate bunurile din saloanele spitalului de la Pârscov vor fi inventariate iar porţile centrului medical din Pârscov vor fi închise pentru totdeauna.

“Am făcut trei memorii că nu suntem de acord cu cămin de bătrâni, că n-avem susţinere financiară de nicăieri. N-am primit răspuns decât de la Ministerul Muncii, că trebuie să luăm măsuri să înfiinţăm cămin de bătrâni cu care Consiliul Local nu a fost de acord. Mâine mergem la spital şi preluăm toată gestiunea, o predăm la primărie. Urmează să luăm aparatura, preluăm, conservăm până când găsim pe cineva să-l preia să-l transforme în spital. Ne-am gândit să facem un anunţ, poate se oferă vreun investitor să preia, să nu lăsăm clădirile ale nimănui. Dacă le lăsăm, se strică tot. Nu ne gândeam că un spital făcut în 2007 se va desfiinţa atât de repede”, a declarat marţi primarul comunei Pârscov, Gheorghe Sturzu.

Deci Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mures – unitate de elita si care ar trebuie sa fie de maxim interes strategic national, care a realizat 45 de transplaturi de inima si este singura unitate nationala organizata care opereaza copiii mici cu boli cardiace - a fost comasat cu Spitalul de Urgenta din localitate, fiind, astfel, practic, desfiintat.

Din aceeasi emisiune, de la Dr. Deac am aflat ca se pregateste si desfiintarea prin comasare a Institutului de Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu din Bucuresti

In Iasi a fost desfiintat (tot prin comasare) Spitalul de Urgenta Sf. Ioan si complet inchis Spitalul de la Targu Frumos.

De remarcat si duplicitatea si modul alunecos in care raspunde si primarul-medic Sorin Oprescu, care se vede nu numai ca gireaza masurile aberante, dar este si responsabil (prin Administratia Spitalelor, aflata in subordinea sa), cel putin pentru situatia de la Spitalul Caritas, pe care o justifica in mod penibil si grandilocvent, in ciuda evidentelor. Trist si modul partinitor de a face jurnalism al directorului si moderatorului Antenei 3, extrem de agresiv si dur (pe buna dreptate) cu secretarul de stat Irimia, dar foarte galant si acoperitor pentru nesimtirea flagranta a dr. Oprescu, protejatul pe nedrept al trustului.

Si nu este decat inceputul unui genocid mascat, fiindca prin NOUL acord cu FMI guvernul se angajeaza ca…

va continua restructurarea sectorului de sănătate pentru a asigura calitatea funcţionarii acestuia în cadrul alocaţiilor bugetare.

Si, concret, referitor la spitale:

Revizuirea bugetelor spitalelor si rationalizarea acestora cu obiectivul de a reduce numarul de paturi de spital finantate. Obiectivul este de a ajunge la  133 000 paturi de spital (de la cifra actuala de 135 200)  pana in iunie 2011 si 129 500 pana in decembrie 2011.

Vezi: LA CE S-A MAI INHAMAT GUVERNUL IN FATA STAPANULUI SAU, FMI: privatizari in sectoare strategice ca energia si transportul, “reforma” continua in sistemul sanitar

Spitalul orăşenesc Bălceşti (jud. Vâlcea) ar fi trebuit ca, din 1 aprilie, să fie transformat în azil pentru bătrâni, potrivit deciziei Ministerului Sănătăţii. Consiliul Local Bălceşti, administratorul spitalului, a decis însă, în data de 17 martie, ca unitatea să rămân în continuare spital.

“Nu avem bani în bugetul local pentru a suporta toate cheltuielile viitorului azil, care se ridică la peste 200.000 de lei pe lună. Tot bugetul nostru e de 700.000 de lei. În plus, daca am fi de acord cu transformarea, ar trebui să achităm şi datoria spitalului de 120.000 de lei. E prea mult pentru noi, nu ne permitem”, explică viceprimarul Ion Beiu.

Presiuni

Cu toate acestea, reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Vâlcea au făcut presiuni asupra medicilor să refuze internările şi să îi externeze pe toţi cei 50 de bolnavi sau să-i transfere la alte unităţi sanitare.

Pacienţii au fost şocaţi la aflarea veştii, mulţi dintre ei, bătrâni şi foarte bolnavi, au părăsit spitalul cu ochii în lacrimi, supăraţi că li s-a refuzat asistenţa medicală aproape de casă. “M-au dat afară din spital ca pe un câine. Mi-au spus să mă duc la spital tocmai la Drăgăşani că aici se închide. Mai bine mă duc acasă să mor în patul meu decât să umblu pe drumuri”, plângea Elena Magu, de 82 de ani, internată în spital cu pneumonie.

Ioana Tănase, de 52 de ani, deşi era în stare gravă şi ar fi necesitat încă 4 – 5 zile de spitalizare, a fost nevoită să plece acasă pentru că nu avea bani să meargă la alt spital. “Am venit cu salvarea la urgenţă cu hemoragie. Nu am la mine niciun leu, am o pensie de 300 de lei şi la spital nu te poţi duce fără bani pentru că niciun doctor nu se uită la tine daca nu-i dai bani”, spune femeia.

Se caută investitori privaţi

Nici cei 57 de angajaţi ai spitalului nu ştiu prea bine ce au de făcut. Pe de o parte, directorul şi primarul le spun să îşi vadă în continuare de treabă, iar pe de alta DSP-ul le solicită cererile cu opţiunile pentru redistribuire.

“Direcţia a solicitat personalului să îşi depună cererile fără semnatura directorului şi a primarului, ceea ce e ilegal. Fac aceste presiuni pentru a ne forţa să acceptăm închiderea. Prin redistribuirea personalului unitatea automat se închide”, susţine Marian Geică, directorul economic al spitalului.

Contractul cu CAS este expirat şi nu mai poate fi prelungit prin act aditional ca până acum. În aceste condiţii, unitatea a rămas fără finanţarea de 140.000 de lei pentru salarii, medicamente, materiale sanitare şi alimente.

“Pur şi simplu nu ştim care e soarta noastră, dacă mai venim la serviciu sau nu. Oficial nu am primit niciun document din care să rezulte că am fost transformaţi în azil”, susţine Gabriel Popescu, managerul spitalului.

Spitalul orăşenesc deservea o populaţie de peste 50.000 de locuitori. Cea mai apropiată unitate sanitară este la 45 de kilometri distanţă. Pentru a nu lipsi populaţia de asistenţă medicală, autorităţile locale caută investitori pentru a transforma spitalul în clinică privată.

  • Realitatea.net:

12 bolnavi din Buzău au fost uitaţi într-un spital desfiinţat de Ministerul Sanatatii

Trăiesc de pe o zi pe alta şi din mila localnicilor! Este vorba despre 12 bătrâni, foşti pacienţi ai unui spital din judeţul Buzău, care s-a închis de la 1 aprilie. În unitatea în care erau internaţi, nu s-a mai făcut aprovizionare, magaziile au lacăt pe ele, iar cei 12 oameni părăsiţi de rude au fost înghesuiţi în câteva saloane. Ei aşteaptă cu bagajele făcute şi speră ca, dintr-un moment în altul să fie transportaţi în alt spital.

Spitalul din Pârscov face parte din cele 67 de unităţi medicale desfiinţate de Ministerul Sănătăţii. 12 pacienţi au rămas ai nimănui după închiderea spitalului.

“Eu lucrez de trei zile şi trei  nopţi. Încă mai avem 12 bolnavi, nu avem unde să-i trimitem, sunăm peste tot, nu suntem înţeleşi. Bolnavii plâng, aparţinătorii vin plângand, noi rămânem plângând. Nu înţeleg cum se poate rezolva”, a spus o asistentă.

Aceasta este drama prin care trec unii pacienţi ai spitalului Pârscov, din Buzău. Unitatea medicală s-a închis în urmă cu patru zile, dar mai sunt încă persoane care nu au putut fi transferate la alte spitale. Este vorba despre 12 bătrâni care nu au unde să se ducă şi care acum trăiesc din mila oamenilor din localitate.

“Ne-a oprit până şi apa! Suntem anunţaţi că opreşte totul, curentul, telefoane, nu mai putem comunica, tot sunt ale spitalului”, a spus o asistentă.

“Azi au venit oamenii din sat ne-au adus sarmale şi tocăniţă de cartofi. O zi câte un păhărel de suc şi câte 3-4 napolitane”, a povestit un bolnav.

Întregul personal al fostului spital Pârscov a fost redistribuit deja, iar medicii şi asistentele au ajuns la noile locuri de muncă. Un singur pacient cu familie, dintre bătrânii uitaţi în spital, a fost trimis acasă cu salvarea. Despre bolnavii nerevendicaţi de rude nimeni nu a fost însă în stare să ofere o soluţie până în acest moment.

Peste 200 de persoane au protestat faţă de reprofilarea Spitalului Buftea

Protest spontan al angajaţilor de la Spitalul Buftea, dar şi al oamenilor din localitate. Oamenii vor să salveze unitatea medicală. Angajaţii încearcă să-i oprească pe cei de la Guvern să închidă unitatea medicală.

“Trebuie să functioneze pentru ca noi deservim două judeţe: atât Ilfovul cât şi Domboviţa. Noi avem bolnavi din Crevedia, Niculeşti, Buftea, Baloteşti pentru că avem patru secţiie foarte bine dotate. Va fi un haos, pentru că nu va fi cameră de gardă, salvare, nu ştim ce se va întâmpla”, a declarat o  angajată.

“Am fost operată la chirurgie. Sunt medici nemaipomeniţi de buni. Am venit să protestăm să ne lase spitalul”, a spus o localnică.

“Am cinci copii născuţi aici. Zece nepoţi născuţi aici. Nu s-a pretins nici un leu. Vrem să avem maternitatea aici. Sunt bolnava, nu se poste aşa“, e de părere o altă localnică.

Peste 1.000 de persoane din Bozovici au protestat pentru menţinerea spitalului

Protest de amploare în localitatea Bozovici din judeţul Caraş-Severin. Peste 1.000 de persoane s-au strâns luni în faţa unităţii medicale, nemulţumiţi de decizia Ministrului Sănătăţii de a închide spitalul din oraş. Supărarea oamenilor este cu atât mai mare cu cât iniţial, spitalul din Bozovici nu figura pe lista unităţilor desfiinţate, ci a apărut pe 31 martie în locul Spitalului din Oţelul Roşu.

Oamenii au protestat la Bozovici
Sute de locuitori ai Văii Almăjului au protestat faţă de desfiinţarea spitalului. Oamenii au spus că sunt condamnaţi la moarte. Pe lângă localitate Bozovici deservită de acest spital, sunt şi zeci de cătune aflate la mare depărtare. Din aceste cătune şi până la Bozovici se ajunge cu căruţa, iar de la Bozovici până la Reşita sunt 80 de kilometri cu ambulanţa. “Deservim opt comune din Valea Almăjului şi nu numai. E foarte greu din comunele de la Şopotu Nou care are o suprafaţă de 40.000 de km patraţi se coboară cu căruţa. Colegii noştri merg atât cât pot cu ambulanţa şi aşteaptă să fie aduşi bolnavii  cu căruţa. După aceea sunt aduşi la noi unde li se asigură medicaţia de urgenţă, ce nu e necesar de trimis la Reşita îi oprim la noi. Dacă te uiţi pe hârtie 80 de kilometri nu e mult, dar e un drum greu prin munţi. La ieşirea din Bozovici după doi kilometri pierdem semnalul telefonic, de multe ori iarna colegii de la ambulanţa, dacă se defectează, ies la ocazie. De aici până în celelalte catune mai sunt 40 de kilometri. Cred că ne ia dreptul la viaţă. Şi Constituţia României ne-a dat acest drept. Ni s-a urat să trăim bine dar noi nu o să trăim bine şi, în acest caz, cred că o să murim bine”, a declarat liderul de sindicat al cadrelor medicale. Oamenii au fost anunţaţi în ultimul moment de restructurarea spitalului. Mulţi pacienţi au refuzat să semneze pentru internarea la Reşita şi au preferat să se externeze pe proprie răspundere pentru că odată ajunşi la Reşita, spun ei,  nu ar avea bani să se întoarcă acasă după vindecare.

Oamenii de pe Valea Almăjului, lăsaţi în voia sorţii după desfiinţarea spitalului de la Bozovici

Pentru locuitorii din Valea Almăjului desfiinţarea spitalului din Bozovici reprezintă o grea încercare. Sute de oameni trăiesc în cătune rupte de lume. Când se îmbolnăvesc, ambulanţele nu pot ajunge la ei din cauza drumurilor imposibil de străbatut. Durează ore bune şi ca să ajungă la şosea.

“Suprafaţa comunei Şopotu este de 84 de km pătraţi, este aproape cât Bucureştiul”, a declarat Păun Baba, primarul din Şopotu Nou.

De la unele gospodării, până la drumul principal unde poate ajunge ambulanţa, străbaţi câţiva kilometri pe o potecă. În plus semnal la telefon nu există.

Pentru orice urgenţă medicală, erau chemate ambulanţele de la spitalul din Bozovici. Deseori şoferii erau nevoiţi să urce cu targa, pe jos, până la bolnavi.

Cei de la spitalul din Bozovici spun că din aceste cătune ajung la ei cazuri disperate, femei care au născut în câmp, oameni foarte bolnavi sau alţii grav accidentaţi. Un drum de 80 de km pe serpentine până la Reşiţa înseamnă pentru ei diferenţa dintre viaţă şi moarte.

“Vin accidente vasculare grave, vin accidente rutiere, vin accidente forestiere, accidente de muncă“, a declarat Mariana Boja, medic primar la Spitalul din Bozovici.

Spitalul din Bozovici a fost inclus, în ultimul moment, pe lista celor care urmeaza să fie desfiinţate. Pentru oamenii din Şopotu Nou asta înseamnă 80 de km în plus pe serpentine strânse, până la Reşiţa.

“Atunci ajungem morţi, la 100 de km nu cred că avem şanse, de la noi. Sunt unii aici în cătunele astea care-s şi mai necăjiţi”, a spus un localnic.

Spitalul din Bozovici are 5 secţii şi 50 de locuri. În momentul în care s-a primit vestea închiderii lui, aici erau internaţi 60 de bolnavi. Doar doi dintre aceştia au fost transportaţi la Reşiţa. Restul au semnat, pe proprie răspundere externarea. Oamenii spun că odată ajunşi la Reşiţa, chiar dacă medicii de acolo îi pun pe picioare, nu au bani pentru drumul spre casele lor izolate din Valea Almăjului.

Satele care ţin de comuna Şopotu Nou sunt întinse pe zeci de kilometri, pe creste de deal. 1.400 de locuitori sunt izolaţi de lume, mai ales atunci când plouă sau este zăpadă.

Medicii din spitalele reprofilate vor fi redistribuiţi în alte unităţi medicale, în trei etape

Min. Sănătăţii: Redistribuirea personalului din spitalele reprofilate se desfasoara normal

***

Gravidele din Arad îşi pot face testele prenatale doar contra cost

Veşti proaste pentru gravidele din Arad. Chiar la început de lună laboratoarele nu mai au fonduri pentru analizele gratuite sau compensate recomandate de medici.

Un singur laborator din Arad are promisiuni că va primi bani pentru gratuităţi. Suma nu ajunge însă, decât pentru cel mult zece gravide.

“Ne confruntăm cu foarte multe gravide care ajung la termen fără să aibă investigaţii. Asta implică riscuri deosebite atât în cursul sarcinii cât şi în momentul naşterii“, a declarat Sorin Prişcă, directorul Maternităţii din Arad.

Reprezentanţii Casei de Asigurări de Sănătate spun că în următoarele zile situaţia se va remedia.

“Am pregătit deja actele adiţionale pentru lunile aprilie şi mai, cât se prelungeşte contractul de anul trecut“, a declarat Bianca Găicean, consilier juridic CJAS Arad.

Medicii spun că analizele din primele luni de sarcină sunt vitale pentru sănătatea bebeluşului.

Cseke anunţă măsuri dure la spitalele unde nu au demarat licitaţiile pentru medicamente anticancer

  • Antena3:

Farmaciile nu mai au voie să vândă citostatice injectabile pentru bolnavii de cancer

Guvernul i-a transformat în cobai pe bolnavii de cancer. De la începutul lunii testează eficientizarea sistemului de sănătate. Ultima decizie – bolnavii să-şi cumpere citostaticele injectabile din spitale. Doar că în farmaciile unităţilor sanitare nu există, pentru că nu s-au făcut încă licitaţiile.

O situaţie incredibilă în care sunt puşi nişte oameni şi aşa chinuiţi de soartă. Farmaciile nu mai au voie, iar spitalele nu au contracte încă.

Printr-o hotărâre de guvern, statul a stabilit că singurul loc de unde românii îşi pot cumpăra citostaticele injectabile este spitalul. Teoretic, pentru că practic în spitale nu există.

Mai marii Ministerului Sănătăţii par să nu fi ştiut ce fac atunci când au aplicat legea înainte ca spitalele de oncologie să facă licitaţiile pentru medicamentele.

Va mai trece cel puțin o lună până când pe rafturile farmaciilor de spital se vor găsi și citostatice injectabile.

Până în 2008 era folosită aceeaşi modalitate de administrare a medicamentelor pentru aceşti bolnavi. Oamenii mergeau zeci de kilometri până la farmacia de spital, iar acolo nu găseau fiolele.

Autorităţile au dat liber comerţului cu citostatice injectabile în spitale pentru că nu mai puteau suporta costurile.

Numărul românilor bolnavi de cancer se va dubla până în 2030

12 milioane de oameni află în fiecare an că suferă de cancer şi puţini sunt cei care reuşesc să învingă boala. Specialiştii spun că până în 2030, numărul bolnavilor se va dubla.

Când vine vorba de numărul bolnavilor de cancer, oficial, România stă bine. Ultima statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii situează ţara noastră pe locul 47 din 50. 205 români din 100.000 contractează această boală.

N-ar trebui totuşi să ne liniştim, spun specialiştii. Numărul bolnavilor de cancer ar putea atinge în viitor şi în ţara noastră cifre îngrijorătoare. Medicii estimează o creştere de la peste 40.000 de cazuri noi diagnosticate în 1994 la 68.000 în anul 2011.

De ce-ar putea creşte incidenţa bolii? De vină e sistemul… spun medicii. La noi, cancerul se descoperă în stadii avansate, ceea ce “umflă” costurile tratamentelor şi scade speranţa de viaţă. La toate acestea se adaugă finanţarea deficitară a tratamentelor spitaliceşti, lipsa unităţilor sanitare care să-i trateze corespunzător pe bolnavi şi inexistenţa unui registru naţional de cancer care să furnizeze date exacte privind incidenţa, prevalenţa si mortalitatea acestei boli.

Principalele cauze de deces prin tumori maligne la români sunt cancerul gastric, cel colo-rectal, cancerul pulmonar, al glandei mamare, al colului uterin şi al prostatei. La nivel international, cancerul este responsabil de aproape 13% din decesele din întreaga lume, devansând chiar numărul victimelor SIDA, tuberculozei sau malariei.

Guvernul a dat două milioane lei Ministerului Sănătăţii, pentru “situaţii speciale”

Guvernul a suplimentat cu două milioane de lei bugetul Ministerului Sănătăţii, pentru achiziţia de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, dispozitive medicale şi alte materiale specifice pentru “intervenţii medicale în situaţii speciale“, transmite Mediafax.

Suplimentarea bugetului a fost decisă pe 23 martie, iar banii vor fi alocaţi din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului.

Luni, Ministerul Sănătăţii a anunţat că va achiziţiona în acest an, prin Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii – UNICEF, 800.000 de doze de vaccin împotriva tuberculozei BCG, în contextul în care Institutul Cantacuzino, unde continuă lucrări de retehnologizare şi inspecţii, nu-l poate produce până în 2012.

Rezerve spitalicesti dotate cu baie proprie, aer conditionat, televizor si frigider, toate intr-un cadru intim si igienic. Nu, nu se gasesc doar in strainatate, ci si in spitalele de stat din Romania. Dar, cum melanjul dintre sanatate si confort este pretios, asemenea conditii sunt destul de costisitoare.

In ultimii ani, mai multe spitale din tara au investit in amenajarea unor rezerve asemanatoare cu cele din Occident. Scopul a fost pe de o parte social, in sensul ca pacientii pot beneficia astfel de conditii mult mai bune, pe de alta parte pragmatic, deoarece rezervele sunt generatoare de profit.

In functie de spital si de sectia in care sunt amplasate aceste rezerve, tariful variaza de la circa 10 euro la 150 de euro pe noapte, arata Evenimentul Zilei. Cele mai mari tarife se gasesc in Bucuresti. Astfel, la Spitalul Universitar de Urgenta, mamicile cu dare de mana pot opta pentru o rezerva cu doua paturi contra sumei de 50 euro/noapte sau chiar pentru un apartament cu doua camere, una pentru pacienta si alta pentru insotitor. Asta daca sunt dispuse sa achite 150 de euro/ noapte.

Ceva mai ieftine, dar si mai multe sunt rezervele din cadrul Spitalului Filantropia, care dispune de 10 astfel de camere. Costul este de 300-350 lei/ noapte. Din cauza cererii ridicate este nevoie insa de programare cu cel putin doua luni in avans. Apoi, la Maternitatea Bucur, pretul se ridica la 200 lei/noapte.

Inca si mai ieftine sunt rezervele din cadrul unitatilor spitalicesti de privincie. La Spitalul Judetean Suceava, de exemplu, un pat in rezerva Sectiei Obsterica-Ginecologie costa doar 50 lei/ noapte, in vreme ce la Ploiesti, rezervele modernizate din mai multe sectii ale Spitalului Judetean de Urgenta costa 40 de lei/ noapte.

Mai mici sau mai mari, mai scumpe sau mai ieftine, conditiile existente in aceste rezerve atrag foarte multi pacienti. Asta si datorita faptului ca nu sunt inca suficiente cat sa acopere cererea. Asa se face ca majoritatea sunt ocupate tot timpul anului, pentru unele fiind nevoie chiar de programare prealabila.

Date fiind unele probleme ce s-au acutizat si am nevoie de un consult cardio pentru a afla mai multe despre acest subiect, in ideea ca tot platesc CAS ca asa ma obliga statul roman, ma duc ca tot omul acum vreo cateva zile la Spitalul Judetean de Urgenta, pentru a ma programa la consult. Doamna de la afisier imi refuza sec trimiterea: “Joi dimineata, la ora 7, sa veniti aici, pentru a va programa la consultatie in luna aprilie”. Convins ca m-am spalat prin urechi dimineata si ca nu am auzit totusi bine, mai intreb o data, surprins. Mi se confirma. Cu gandul la CAS-ul ala al meu, dau din umeri, asta e, si plec in treburile mele convins de evidenta lucrurilor ca daca vreau o consultatie gratis, conform drepturilor mele de asigurat, trebuie sa vin joi la 7.

Miercuri seara, planuri peste planuri in ceea ce priveste sculatul cu noaptea in cap si ajunsul la consultatie. Pardon, programare pentru consultatie. Bineinteles ca planul meu de a ma scula la 5:30 s-a transformat in 6:12 cand trebuia teoretic sa fiu in Brasov, in drum spre SJU. In fine, in mare graba ma echipez si plec valvartej in rutina necesara (bus, autobus). La ora 7, fara cateva minute, debarc in zona SJU.

Trec de un magazin de flori, ridic privirea si vad “niste” oameni pe trotuar, destui de multi pentru a merita o a doua privire mai lunga dar m-am gandit ca s-o fi intamplat ceva si au venit pana la spital. Inca 10 metri, unghiul se largeste de la 30` la 90` raza vizuala si imi dau seama ca “niste” oameni erau de fapt o gramada de oameni si ca acela era… capatul cozii. Se anunta urat. Stanga imprejur, refacut provizia de fum si ma duc placid sa ma asez la coada. Cu gura cascata. Nu rezist mult, scot aparatul fac prima poza. Lume placida, muta, asteptand.

Mi se parea un tablou suprarealistic, desi nu ma sperii usor de o coada, mai ales cand stiu de mic cu ce se mananca trebusoarele astea. In Romania anului 2011, dupa 22 de ani de capitalism salbatic, 200 de oameni, cred, stateau la coada, nu la paine ca pe vremuri, ci ca sa isi faca o amarata de programare pentru un consult. Si din estimarile mele, mai toti erau cardiaci. Nici nu e de mirare ca incepe la 7 dimineata, ca daca ar incepe vara la 12 ar putea sa aduca si preotul si vreo 10 sicrie.

Timpul trece, coada merge. Aud cu o jumatate de ureche ca cineva venise la 5:30 dimineata ca sa prinda un loc mai bun. O tigara, invarteala in jurul cozii. Un zvon tulbure: “nu mai sunt decat 20 locuri”. Si cam tot 200 de oameni la coada. E clar in mintea mea ca nu pup nici o programare in aprilie si ca ar fi indicat sa imi caut de treburi. Insa era doar 8 fara ceva si mai aveam o treaba in zona la 8, asa ca, de curiozitate, raman. Oameni cu mintea incetosata, pachet de nervi, iesind din spital, bolmojind aprige injuraturi printre dinti. Incepea spectacolul. Si nu dureaza mult si iese Maria Sa, Gardianul: “Stati degeaba. S-au terminat locurile”, ” Nene, dar pe mai?”, “Pe mai, veniti in ultima zi din aprilie” , ” Tot la 7?”,” Da!”. Genial.

Sincer am avut un flash cu o amintire din copilarie, cand, dupa 2-3 ore de stat la coada sa iei paine de la singura brutarie din oras care dadea paine fara cartela timp in care erai inghesuit la maxim intr-o celula de 3 metri patrati cu inca 30 de persoane, cu banii in mana si gatul intins la maxim sa vezi ce se intampla, se tragea oblonul cu anuntul: “nu mai e paine, iese din cuptor peste 2 ore”. Si te lua ameteala la gandul de a sta 2 ore langa cuptor, vara, cu inca 30 de nefericiti ca tine. Sa stau, mi-e frica! Sa plec? Nooo, ca vine altu’ si mi-o ridica! Asa ca era cosmarul vietii mele sa se termine painea fix atunci, preferam sa ies si sa ma asez la coada din nou. Era mai cuminte.

Si dupa 22 de ani, aceeasi situatie. La ce platesc CAS-ul ala gras la stat, nu stiu. Cand merg la spital tot cu unguentele mele, tifonul meu deseori, pastilele mele si tot asa. RMN-ul l-am facut la particular (e drept, gratis, dar Spitalul de Neuro nu are; la fel tomograful; la fel Echodoppler-ul, platind doar 2 milioane, ca eram internat la Neuro, altfel plateam 4). Mi-e si scarba sa ma mai intreb unde sunt banii din CAS. In ce buzunare, in ce firme de 2 lei, in ce capuse…

Asta e Romania lui 2011, locul unde, in acea dimineata era atat de absurd ce se intampla ca nu am putut decat sa zambesc cand cu aparatul foto in mana, tragand niste cadre, lumea a inceput sa strige: “De la ce ziar esti dom’le, du-te dom’le si scrie acolo ce se intampla aici, ca nu se mai poate asa!”. Pacat ca a trebuit sa le zic ca nu scriu la nici un ziar si ca erau doar pentru uz personal. Cinste orasului Brasov, cel mai cel si cel mai mai din tara, unde e o singura Sectie de Cardio gratuita in tot orasul si unde trebuie sa vii de cu seara ca sa prinzi o programare…in luna urmatoare.

Asta e Romania. Tara in care m-am nascut. Si tara pe care am iubit-o. Si tara din care, in cativa ani, sper sa plec ca un domn, ca au plecat destui slugi pe dincolo. Si nu o sa imi para rau. Ne vedem luna viitoare, aceeasi zi, dar pe la 4 dimineata. Poate prind programare.

Autor: Alexandru

Cazul este prezentat si aici:

Oficial, 10.000 de romani s-au infectat intr-un an intr-unul din spitalele romanesti, insa neoficial numarul este de 10 ori mai mare. Medicii nu raporteaza infectiile intraspitalicesti, asa ca nimeni nu ia masuri ca sa dezinfecteze sectiile contaminate.

Un tanar jurnalist, bolnav de leucemie, a luat din spital un bacil extrem de agresiv care pana la urma l-a ucis. In ciuda acestor evidente, autoritatile nu fac altceva decat sa ascunda mizeria sub pres.

Spitalele romanesti zac in mizerie, dar in lume suntem pe ultimele locuri privind infectiile nozocomiale. Ne internam in spitale cu toalete insalubre, cearsafuri rupte si saloane cu mucegai si totusi Europa ne are ca exemplu. Romania face ce stie de mult: ascunde mizeria sub pres si se preface ca aceasta problema nu exista, desi anual mor oameni din cauza bolilor pe care le iau din spital.

Niculae Ionescu avea 37 de ani si o viata frumoasa. Era casatorit cu o artista pe care o adora, avea o fata ajunsa la varsta adolescentei si facea meseria pe care o iubea: era art director la o publicatie lunara. De cand se stia avusese fobie de spitale, iar in ziua aceea rece de februarie a anului trecut cand o doctorita a venit si i-a spus rece “Aveti leucemie”, a simtit ca trebuie sa fuga. N-a mai apucat, pentru ca din cauza socului a lesinat.

S-a internat la Spitalul Coltea constient ca viata lui se va schimba radical. Ca sa inceapa tratamentul, medicii i-au distrus maduva bolnava si i-au redus imunitatea la zero. In orice clinica civilizata, ar fi fost izolat de exterior ca sa nu fie expus riscului unei infectii intraspitalicesti.

In salonul lui, teoretic izolat de restul lumii, practic expus tuturor infectiilor de afara, Niculae scria pe blog. Chiar daca esti intr-o rezerva ai diverse surprize, de la asistente care inainte sa intre pe usa rezervei tusesc si uita sa isi puna masca, pana la doctori care introduc pacienti pe care sa ii consulte in mediul care ar trebui sa fie cat de cat steril.

La numai o sapatamana, Niculae avea sa intelega pe propria piele ce inseamna asta: s-a infectat cu pseudomonas aeruginosa sau bacilul piocianic. Niculae a fost transferat la Spitalul Matei Bals, unde medicii l-au stabilizat. Cand a plecat de acolo, a stiut ca nu se va mai intoarce intr-un spital romanesc, asa ca pe propria raspundere a plecat la o clinica din Italia.

Analizele erau din ce in ce mai bune, iar medicii le spusesera ca boala intrase in remisie. Pana intr-o zi… In ziua aceea de vineri, Niculae avea sa scrie pe blog. Ignora boala scriind despre zilele ce vor veni, despre 4 iulie, despre intoarcea acasa.

“E vineri si ploua.. stiu ca va fi bine, desi de data asta caldura vine din mine si nu anunta nimic bun… cand sunt acasa cu soata mea e intotdeauna soare.

Dumnezeu ne creeaza atmosfera perfecta. Cand sunt in spital ploua. Am mai trecut prin asta am mai avut febra si am invins de fiecare data. E vineri seara, ceva imi spune ca urmatoarea plimbare la castel va fi una spirituala.. am dreptate. Noaptea trece greu pentru noi toti. Virusul pe care vroiam sa il cred plecat pentru totdeauna si-a gasit un loc bun.

E duminica, 4 iulie, cred ca e foarte devreme. Ma doare pentru ultima data. Unghiile imi sunt ingrijite ca intotdeauna, pantofii primiti in dar de la Madalina sunt pregatiti de o ultima plimbare. Zambesc. O sa fie bine. Trebuie doar sa invatam sa iubim. Sa il invatam pe ‘impreuna’.

E deja luni seara si apusul e la fel de perfect si Madalina e acolo langa mine si Oana imi povesteste de-acasa si drumul pana la castel imi da putere si soarele ma incalzeste si castanii ne plac si prietenii asteapta sa ma revada si vin acasa”.

“Si, din pacate, la patru jumate l-au intubat, n-a mai rezistat. I s-au umplut plamanii si a murit si ….si a murit pe 4 iulie, intr-o zi cu soare. Pana in ultima clipa a fost convins ca va trai. Sunt impacata ca a murit decent, ca nu s-a chinuit”, spune acum sotia lui, Madalina.

Raportul medico-legal a stabilit ca Niculae a murit din cauza unei septicemii cauzata de pseudomonas aeruginosa, adica nu leucemia l-a ucis, ci bacilul piocianic.

Reprezentantii spitalului resping acuzatiile spunand: “Cazul la care se face referire nu a decedat din cauza unei infectii nosocomiale, ci a bolii de baza cu alte complicatii”.

Anul trecut, spitalul Coltea a raportat 10 cazuri de infectii intraspitalicesti, desi prin spital au trecut zeci de mii de pacienti. In tara noastra se raporteaza 1,5 pacienti infectati la 100 de internati, in vreme ce medicii din alte tari anunta de zece ori mai multi.

Adrian Cacoveanu e unul dintre medicii care sesizat conducerea spitalului judetean Ramnicu Valcea ca pacientii lui sunt expusi la infectii. Spitalul Judetean Valcea s-a facut cunoscut mai ales prin scandalurile care l-au dominat in ultimii ani. Un soldat intors de pe frontul din Irak murea in spital dupa ce fusese plimbat de la o sectie la alta. Ministrul sanatatii de la acea vreme, Eugen Nicolaescu, tuna si fulgera si o demitea pe cea care conducea spitalul.

Tabloul din spitalul valcean e unul comun. Saloane insalubre, femei si barbati in acelasi salon, unii cu infectii, altii fara, dar expusi riscului cata vreme nu exista masuri minime de igiena.

Nu intereseaza pe nimeni infectiile nozocomiale pentru oricum nu le raporteaza, in consecinta, conducerea n-are de probleme. Teama medicilor si a directorilor de a raporta infectiile si in consecinta sa lupte pentru tinerea lor sub control vine din contractul semnat de manager cu casa de asigurari prin care infectiile nozomiale erau trecute ca indici de performanta. In cazul in care erau raportate, scadeau sumele alocate spitalului.

Care sunt riscurile in momentul in care ajungem intr-un spital? Am cumparat teste de sanitatie de la un mare importator si am mers in patru spitale din Bucuresti. Am colectat probe din grupul sanitar de pe vasul de toaleta, pereti, clante si robineti. Mai apoi am dus probele la laborator si am asteptat rezultatele care au fost socante.

La Spitalul Clinic Malaxa, renovat recent, despre care se spune ca este unul dintre cele mai moderne din Bucuresti, prima vizita am facut-o in 19 ianuarie. La WC, cand incercai sa tragi apa, tasnea din teava lasata la vedere. Ne-am intros in aceeasi toaleta o luna mai tarziu, iar situatia era aceeasi. In urma probelor recoltate, am aflat ca cei care ajungeau aici erau supusi riscului de a se infecta cu bacilul proteus si enterococul fecal care provoaca infectii cu potential letal, mai ales in mediul spitalicesc, unde au si rezistenta mare la antibiotic. Cand am primit rezultatul am cerut conducerii spitalului un punct de vedere, dar am fost refuzati. Abia cand ne-am dus insotiti de directorul administratie spitalelor din cadrul primariei Capitalei ne-a fost deschisa usa.

La intrare era spalata mocheta, iar femeile de serviciu dereticau de zor. Inclusiv in toaleta filmata de noi care peste noapte a fost dotata cu colac cu senzori. In plus, tevile fusesera acoperite.

La Pantelimon, la toaleta de la parter nu exista apa curenta. Si daca apa nu, nici robient nu e. La etaj, nici n-ai cum sa ajungi la chiuveta, pentru ca singurul grup sanitar destinat pacientilor e folosit ca depozit pentru gunoi. Langa cele doua pubele sunt lasate la intamplare containere pe care scrie clar: PERICOL BIOLOGIC.

Pline cu seringi si pansamente uzate. Orice atingere pe rana deschisa inseamna contaminare. Aici s-au gasit echoli si candida. Ambele dau de la infectii digestive si urinare, pana la eruptii genitale greu de tratat. Conducerea spitalului refuza sa comenteze.

La Spitalul Coltea, cel in care jurnalistul Niculae Ionescu s-a infectat cu bacilul piocianic, renovat recent cu 90 de milioane de dolari, nu sunt respectate conditiile minime de igiena. In toaleta facuta dupa standardele europene nu mai trecuse demult femeia de serviciu, iar despre sapun nici nu putea fi vorba. Aici s-a descoperit eschirechia coli, care da infectii urinare greu de tratat la un pacient cu cancer de exemplu.

Ultimul vizitat de noi a fost spitalul de boli cronice Sfantul Luca. Si aici s-au facut lucrari de renovare recente insa in toaleta exista mucegai, mizerie, o para de desfundat pe chiuveta. Probele duse la aeroport au arata ca pacientii cu cancer internati in acea sectie erau supusi riscului de a se infecta cu bacil proteus, eschirechia coli si aspergilius, o ciuperca ce ataca sistemul respirator.

Si aici, dupa ce reportajul a aparut la Stirile ProTV in baie au aparut sapun si prosop, desi conducerea spitalului a contestat demersul nostru.

Controlul sanepidului invocat de directorul medical n-a scos in evidenta nici un fel de nereguli, poate si pentru procedurile nu cer sa fie recoltate probe din toalete, desi acela e locul in care ajung toti pacientii. Este totusi inexplicabila existenta acestor germeni avand in vedere ca spitalul a cheltuit anul trecut de pentru dezinfectanti si materiale sanitare 150.000 de euro.

Infectionistii spun la randul lor ca mizeria din toalete nu poate fi pusa in relatie cu infectiile nozocomiale care apar mai ales la pacientii cu rani deschise, insa admit cu un pacient cu imunitatea scazuta este expus riscurilor de imbolnavire. Spitalul este un mediu infectios, asa ca doar igiena dusa la extrem ii poate salva pe pacienti.

In Statele Unite ale Americii sunt cele mai multe cazuri raportate, pentru ca pacientii sunt urmariti si de asiguratori, care in cazul unei infectii nozocomiale, nu platesc spitalului serviciile pentru acel pacient.

Si in Spania, grija pentru a tine sub control infectiile e dusa la extrem. Medicul epidemiolog face controale zilnice in saloane cu un aparat care depisteaza incarcatura de germeni. In Spania, pe holurile spitalelor exista dezinfectant din metru in metru, iar procedura de pansare a unui bolnav operat este laborioasa si atent facuta de asistente. Numai pentru un singur pacient asistenta a schimbat 5 perechi de manusi si de fiecare data s-a dezinfectat.

La noi, asistentele rar primesc o pereche de manusi pe care o folosesc la mai multi pacienti. Recent la spitalul din Slobozia, sase copii s-au infectat cu rotavirus care in cazul lor putea fi fatal. Medicii au ascuns asta, desi stiau ca in spitalul lor exista un focar de infectie, pentru 20 de copii se imbolnavisera in ultimele doua luni.

Medicii recunosc acum infectia intraspitaliceasca, insa nu spun de ce a ascuns asta pana acum. In schimb sunt trase la raspundere mamele.

Anul trecut, 13.000 de romani au fost victimele unei infectii intraspitalicesti, insa daca ne gandim ca numarul lor este in realitate de 10 ori mai mare putem vorbi de un fenomen. Un fenomen ascuns de medici si autoritati. Pe pacienti nu-i apara nimeni, nici macar legea malpraxisului care in cazul infectiilor ii exonereaza pe medici. N-avem niciun drept intr-un sistem sanitar infect, in care singura grija a celor ce-l conduc e sa ascunda mizeria sub pres.

39 Comentarii »