CRIZA PETROLULUI? Estimari despre o noua prabusire mondiala datorita situatiei din tarile arabe

• Adevarul:

Petrolul poate genera o nouă criză mondială

Cotaţiile petroliere au atins ieri nivelul ameţitor de 119,8 dolari pe baril, câştigând nouă dolari în doar patru ore, după ce exporturile de petrol din Libia au scăzut cu 25%. Analiştii se tem că, în cazul în care preţul petrolului continuă se se aprecieze, acest lucru va determina o nouă recesiune la nivel global sau, mai rău, stagflaţie.

Ziua de ieri va rămâne memorabilă pentru volatilitatea pe care a cunoscut-o preţul petrolului. După ce tranzacţiile au început la circa 110 dolari, cotaţia Brent de la bursa londoneză a crescut cu şapte dolari în doar 90 de minute şi cu încă doi dolari în următoarea oră, astfel că, la mijlocul zilei, a atins 119,8 dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din august 2008. (…)

Cum schimbă petrolul ordinea mondială

În aceste condiţii, nivelul la care a ajuns petrolul poate sparge pojghiţa revenirii economice mondiale, cu şanse mari de a genera o nouă recesiune sau, mai grav, stagflaţie, se arată într-o analiză a Reuters, intitulată „Preţul petrolului poate schimba regulile în economia mondială”.

Stagflaţia descrie situaţia în care inflaţia atinge cote extrem de mari fără o dezvoltare economică în spate, situaţie care oglindeşte extrem de bine ceea ce se întâmplă acum cu preţul petrolului. Adică aceste cotaţii nu sunt antrenate de un consum sustenabil, ci de temeri şi speculaţii privind evoluţia turbulenţelor din Libia şi din alte ţări din regiune. Spre comparaţie, în vara anului 2008, când barilul a atins recordul istoric de 147 de dolari, consumul era la cote ridicate.

Acest nivel al barilului va adăuga o presiune suplimentară asupra băncilor centrale, care deja au temeri privind preţul alimentelor. „120 de dolari pe baril este nivelul la care petrolul are o pondere de 5,5% în PIB-ul global, aceasta fiind, din întâmplările anterioare, o situaţie în care creşterea globală este sub presiune”, spun experţii Deutsche Bank.

Analiştii Reuters amintesc că, teoretic, o creştere de 10 dolari a preţului ţiţeiului diminuează cu jumătate de procent PIB-ul global. După acest standard, o nouă recesiune indusă de petrol pare departe, iar cotaţia Brent ar trebui să ajungă la 190 de dolari ca să determine o revenire pe minus a economiei. Tot ei avertizează însă că această teorie este îndoielnică, iar cheia întregii situaţii este de fapt sustenabilitatea preţului ridicat al barilului.

Conflictul din ţările arabe zdruncină pieţele lumii

• Capital: Cum ar putea Bahrein să producă o nouă criză financiară

• Standard [Lucian Davidescu]: Care companii italiene se roagă pentru Gaddafi? Sunt revoltele provocate din exterior?

• Focus Energetic: Omenirea riscă să se prăbuşească, din nou, în criză

Protestele din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii riscă să arunce omenirea într-o nouă criză economică. Şi asta pentru că cele mai mari rezerve de petrol, cea mai importantă resursă energetică a planetei, se găsesc exact în această zonă. Iar instabilitatea politică din regiune riscă să ducă preţul petrolului spre cote alarmante, care să pună în pericol fragila restabilire economică a omenirii.

In ultima sută de ani, de când petrolul a luat locul cărbunelui ca principală sursă de energie, lumea a ajuns înconjurată de produse provenite din ţiţei, de la carburanţi şi păcură, la îngrăşăminte chimice şi pahare de unică folosinţă. El a devenit ‘’sângele economiei”, după cum îl numea Anton Zischka în celebra sa carte “Războiul petrolului”, apărută încă din 1941.

Asigurând 40% din necesarul de energie al lumii, influenţa petrolului şi a preţului acestuia asupra economiei mondiale este major. Toate componentele economiei sunt influenţate de preţul la energie, de la inflaţie şi şomaj, până la produsul intern brut. Mai mult, având în vedere că, practic, nu există componentă economică în care să nu se folosească petrol sau vreun derivat al acestuia, orice mişcare “în sus” a preţului ţiţeiului antrenează mişcări pe toate celelalte pieţe.

Un lucru este cert: pentru a susţine creşterea economică, este nevoie de energie, iar petrolul asigură 40% din necesarul de energie al planetei şi 90% din cel pentru transporturi. Altfel spus, atunci când există creştere economică, şi consumul de energie se majorează, iar pentru un produs intern brut mai mare este nevoie şi de energie mai multă. Analiştii apreciază că cheltuielile cu resursele energetice pot fi de maxim 10 – 11% din PIB, pentru a asigura creşterea economică. Mai mult, energia şi resursele energetice ieftine au asigurat dezvoltarea economică a lumii, de-a lungul timpului. Astfel, petrolul ieftin a reprezentat unul dintre “motoarele” creşterii economice în secolul trecut. Este la fel de adevărat şi că, atunci când preţul ţiţeiului s-a majorat rapid, efectele negative în economie au fost extrem de vizibile, precum şocurile petroliere din anii ‘70 sau şi mai recenta recesiune începută în 2007, o dată cu criza financiară din SUA.

Petrolul, însă, nu este, din păcate, o resursă inepuizabilă. Conform Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), rezervele mondiale de ţiţei sunt de circa 1.300 miliarde de barili, dintre care 270 miliarde de barili în ţările non OPEC. Cei mai importanţi producători non OPEC sunt Federaţia Rusă, Norvegia şi statele din zona Mării Caspice. în prezent, din OPEC fac parte Algeria, Angola, Ecuador, Iran, Irak, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Venezuela. (…)

Cererea şi oferta duc ţiţeiul peste bariera de 100 dolari/baril

Evident, cea mai importantă influenţă o generează raportul dintre cerere şi ofertă. Oferta de petrol e limitată: 1.300 miliarde de barili în rezerve. Cererea, în schimb, pare nelimitată: Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) prognozează că aceasta va creşte, de la circa 85 milioane de barili pe zi, cât este în prezent, la 140 milioane de barili, în 2035. Ceea ce înseamnă că, la un consum mediu de 100 milioane de barili pe zi, ar mai ajunge petrol până în jurul anilor 2040 – 2050. De remarcat, Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a anunţat că în anul 2020 se va atinge apogeul în privinţa producţiei de ţiţei, ceea ce înseamnă că, începând cu acest an, producţia (adică oferta) va începe să scadă, în timp ce cererea va continua să crească.

Astfel, orice eveniment care perturbă oferta de petrol influenţează inevitabil preţul acestuia. Factori precum condiţiile atmosferice extreme, războaie, terorism, frământari politice, decizii OPEC privind producţia, adică factori ce influenţează oferta au darul de a mişca preţul petrolului în sus sau în jos.

Instabilitatea politică din “inima petrolieră” a lumii, Orientul Mijlociu, constituie o ameninţare asupra preţurilor petrolului. Această regiune este şi va ramâne locul de cristalizare a tensiunilor şi intereselor geostrategice dintre ţările producătoare şi cele importatoare de petrol.

Cererea este un alt factor major care influenţează preţul ţiţeiului. Piaţa mondială a petrolului a fost afectată, în perioada 2007 – 2008, de cele mai înalte preţuri înregistrate vreodată (în iulie 2008, barilul a depăşit 147 dolari). Acest fapt se datorează, în primul rând, dezvoltării economiilor emergente, mai ales a Chinei, care a devenit cel mai mare consumator de energie din lume, depăşind SUA, şi care importă cantităţi tot mai mari de combustibili.

Astfel, se produce un decalaj între cerere şi ofertă: în timp ce prima are tendinţa de creştere, oferta nu o poate egala şi, astfel, consumul depăşeşte producţia. Spre deosebire de crizele petroliere anterioare, care au fost provocate de limitarea exporturilor de petrol, existând, însă, mari rezerve pentru a satisface cererea, în prezent nu există capacităţi de producţie suplimentare, care să susţină cererea în creştere.

Cert este că, din din 1999 şi până azi, preţurile ţiţeiului brut au crescut cu aproximativ 500% (de la 21,5 dolari/baril, la 106 dolari/baril), în timp ce consumul a crescut cu doar 20% (de la 70 milioane barili/zi în 1999, la aproximativ 84 milioane barili/zi în prezent). De altfel, şi în timpul crizelor petroliere, aprovizionarea a scăzut cu 5%, dar a acondus la creşteri ale preţului cu aproape 400%. Cererea nu a scăzut decât în 2008 – 2009, atunci când lumea a fost târâtă într-una dintre cele mai grave scăderi economice de la Marea Criză.

Preţul petrolului Brent, tranzacţionat pe piaţa londoneză, a atins un nou record al ultimelor doi ani şi jumătate, de peste 106 dolari pe baril, din cauza temerilor că violenţele din Libia vor crea probleme livrărilor de ţiţei către ţările occidentale. La ora 15:57 GMT, preţul petrolului destinat pieţei americane era în creştere cu 3,99 dolari, la 90,19 dolari pe baril, iar cel cu livrare în aprilie a avansat cu 4,37 dolari, la 90,08 dolari pe baril.

“Pe termen scurt, se va resimţi un impact negativ. Va fi haos şi vor apărea temeri reale că livrările din Libia ar putea fi întrerupte. Problema mai mare este, însă, dacă tensiunile se răspândesc către Arabia Saudită“, comenta un analist al Mitsubishi Corp, conform Mediafax.

Revolta din Libia urmează mişcărilor sociale din Tunisia şi Egipt, care au răsturnat recent regimurile din cele două ţări. în Bahrain, mii de protestatari s-au adunat într-o piaţă din Manama, cerând schimbări de ordin politic.

Astfel, tensiunile din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu nu fac decât să crească temerile că oferta de petrol va scădea, în timp ce cererea va continua să crească, astfel că şi preţul ţiţeiului se va majora. Speculatorii vor căuta să-şi maximizeze profiturile, ceea ce înseamnă că vor căuta să achiziţioneze “aurul negru” – o nouă influenţă în creşterea preţului. SUA, care se aprovizionează în special din această zonă, se va vedea în situaţia de a nu avea suficient petrol, ceea ce înseamnă că nu va avea suficientă energie. Fără energie, nici creşterea economică nu va cea scontată, astfel că dolarul se va devaloriza în raport cu euro, o influenţă în plus în majorarea preţului ţiţeiului. Un cost mare al energiei, al petrolului, va arunca, din nou, economia mondială în recesiune.

De altfel, SUA au cerut ţărilor producătoare de petrol, inclusiv membrilor OPEC, să majoreze livrările de ţiţei, ca răspuns la creşterea recentă a preţurilor hidrocarburilor. “în ultimele luni, am fost martorii creşterii cererii, pe fondul revenirii economiei, ceea ce a dus la majorarea cotaţiilor, şi ne aşteptăm ca toate statele producătoare de petrol să majoreze producţia destinată pieţelor ca răspuns la această tendinţă“, a declarat secretarul american adjunct al Energiei, Daniel Poneman. “Suntem îngrijoraţi de posibilitatea ca preţurile prea mari să afecteze creşterea economică a statelor consumatoare de petrol”, a spus Poneman.

Astfel, dacă problemele din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii nu se rezolvă, omenirea va recădea în recesiune economică! (…)