Am fost atentionati, de la o cititoare din strainatate careia ii multumim, asupra acestui proiect despre care mass-media de la noi nu a discutat  deloc – anume, “transparentizarea” internetului prin desfiintarea anonimatului. Observam ca “transparenta” este un vis specific utopistilor cibernetici, care folosesc acelasi argument, cuplat cu cel al sigurantei si al “increderii”, pentru a promova si celelalte dispozitive implantabile, deocamdata, in cartile de identitate – RFID-urile. Este demn de remarcat limbajul – un adevarat new-language, adica limba creata de puterea Big Brotherului din romanul 1984 (in ideea ca limba determina gandirea, deci pentru a schimba si controla gandirea trebuie schimbata si controlata limba): in aceasta noulimba, cand se vorbeste despre “transparenta”, este vorba, de fapt, despre completa ocultare a mijloacelor prin care puterea ne monitorizeaza, cand se vorbeste despre incredere, este vorba despre faptul ca toti suntem suspecti din pantecele maicii noastre, cand se vorbeste despre siguranta avem de-a face cu cele mai putin sigure tehnici de stocare a datelor private…

Desfiintarea anonimatului este doar o latura prin care se introduce controlul internetului. Despre cealalta am vorbit altadata – anume, despre impunerea unei autoritati mondiale publice de supraveghere a internetului (guvernanta internetului).

*

În curând, sfârşitul anonimatului pe Internet?

Sursa: Les Echos

Preşedintele Google, Eric Schmidt, a creat mare vâlvă în această vară cu ocazia unei celebre conferinţe de tehnologie din California, Techonomy. Într-adevăr, el s-a pronunţat cu privire la modul în care ar trebui să evolueze Internetul în următorii ani:

„Singura modalitate de a-l face să funcţioneze într-un mod transparent este să se desfiinţeze anonimatul”.

Pentru a fi mai explicit cu privire la obligaţia, după părerea sa, de a identifica individual navigatorii pe Internet, el a declarat:

„Avem nevoie de un serviciu care să verifice identitatea oamenilor. Oricum, guvernele îl vor solicita în curând”.

Aceste afirmaţii i-au şocat serios pe cei care credeau că anonimatul este una dintre caracteristicile fundamentale ale Web-ului şi că aşa trebuie să şi rămână. Convinşi că tocmai datorită lui, Web-ul a reuşit să câştige în numai douăzeci de ani, două miliarde de utilizatori. O treime din planetă.

Observaţiile lui Eric Schmidt au avut cu atât mai mult ecou cu cât acesta nu este numai directorul general al principalului motor de căutare online şi, în această calitate, probabil cel mai mare colecţionar de informaţii cu caracter personal din lume. De asemenea, el face parte din clubul foarte restrâns de consultanţi tehnologici ai preşedintelui Barack Obama. Aşadar, o persoană influentă şi evident, foarte informată în ceea ce priveşte intenţiile personajelor importante din lumea aceasta.

Astfel, conform Human Rights din China, un ONG fondat de studenţi chinezi, un înalt demnitar al regimului, Wang Chen, director al Biroului de Informare al Consiliului de Stat, a avertizat recent despre sfârşitul iminent în China al anonimatului pe internet.

„Vom face un sistem de identificare reală pe internet cât mai curând posibil”, ar fi declarat el deputaţilor chinezi.

Dacă o astfel de luare de poziţie nu este întru totul surprinzătoare din partea unui guvern care cenzurează şi monitorizează deja în mare parte Web-ul în ţara sa, era mai puţin de aşteptat ca aceeaşi preocupare să fie exprimată de guvernul SUA.

Totuşi, acest lucru s-a întâmplat în iunie, când Howard Schmidt (un omonim fără legătură de rudenie cu preşedintele Google), noul responsabil pentru securitatea Internetului la Casa Albă, a propus implementarea unui sistem de „identificare voluntară şi verificată”. Acesta s-ar baza pe posesia unui card inteligent capabil să identifice amprenta digitală a navigatorului pe Internet. Care, astfel, ar trebui să indice parola printr-un cititor conectat la calculatorul său, de fiecare dată când s-ar conecta la Internet.

Oficial, pentru guvernul SUA, obiectivul îl reprezintă mai puţin monitorizarea activităţii online a cetăţenilor săi, cât lupta împotriva criminalităţii informatice. Dar rezultatul este acelaşi.

Pentru criticii proiectului – şi sunt mulţi printre asociaţiile pentru protecţia vieţii private – un astfel de card ar putea evolua rapid. La început simplu mijloc de identificare, acesta ar putea deveni într-o zi „permis cibernetic de conducere”, un examen care trebuie trecut (în funcţie de ce criterii?) pentru a putea naviga pe net …

În faţa strigătului de protest stârnit dincolo de Atlantic, se pune problema de a afla adevărata motivaţie a guvernului SUA de a se aventura pe un teren atât de alunecos. Dacă putem exclude imediat motivele politice, ca în cazul Chinei, motivele de tip secundar, pentru a limita pericolele terorismului cibernetic, pot fi respinse la fel de sigur.

Într-adevăr, nimic mai simplu pentru un navigator mai experimentat, să facă rost de software-ul necesar pentru a induce în eroare un server cu privire la locaţia exactă a calculatorului său. Faptul că trebuie să se identifice – sub o identitate care de altfel ar putea fi uzurpată -  nu schimbă nimic din capacitatea potenţială de a lansa atacuri cibernetice, fără a risca să fie deranjat. Singura soluţie pentru a lupta împotriva acestei delicvenţe, care urmăreşte să distrugă în totalitate sau parţial funcţionarea reţelei sau să pirateze servere ale companiilor sau guvernelor, este ca serverele care gestionează traficul să fie prevăzute cu softuri adecvate. Lucru care abia se conturează în prezent.

Prin urmare, pentru guvernul SUA rămân motivele „comerciale”. Economia Statelor Unite, mai mult decât oricare alta, este organizată în funcţie de Internet. Ea a devenit deosebit de dependentă de buna funcţionare a reţelei şi mai ales, de încrederea pe care o inspiră consumatorilor de Internet. Băncile, de exemplu, au dat afară şi au desfiinţat atâtea agenţii, încât nu ar fi în măsură să facă faţă în cazul în care clienţii, pierzându-şi încrederea în serviciile bancare online, ar reveni la coada de la ghişeu. Sectorul turistic (agenţiile de turism online), cel al comerţului cu amănuntul (comercianţii online), al transporturilor (livrare la domiciliu), acestea fiind doar câteva exemple, au fost reorganizate masiv în funcţie de aportul reţelei.

Va trebui cu atât mai mult să inspire încredere cu cât se întrevede revoluţia informaticii nomade, care va face cu atât mai necesară încrederea reciprocă între comerciant şi consumator.

De altfel, Howard Schmidt a făcut o prezentare frumoasă şi bine realizată în această logică: scopul viitorului „card de identitate pentru internet” este de a asigura o identificare neîndoielnică pentru a avea acces la servicii comerciale, în relaţii de încredere reciprocă.

Guvernul SUA - şi putem presupune că majoritatea celorlaltor ţări prezente pe internet împreună cu acesta - va propune deci în curând concetăţenilor săi să înlocuiască anonimatul cu încrederea.

În ciuda logicii sale, această chestiune nu va fi atât de uşor de realizat. Prin urmare, ne putem aştepta în următoarele luni, ca din ce în ce mai mulţi responsabili economici şi politici influenţi, cum ar fi Google, să se angajeze într-o muncă de convingere pentru a pregăti spiritele.


Legaturi:

La ultimul grupaj de stiri comentam, referitor la dezvaluririle ample si ciudate facute de Washington Post despre Leviathanul securistic al autoritatilor federale ale SUA:

a doua consecinta ar putea fi realizarea unei jonctiuni intre internet si serviciile secrete. Acum operatiunile secrete sunt pe net - lumea virtuala e atat de intruziva incat ea inglobeaza serviciile secrete clasice si nu invers.

Faptul ca ancheta e publicata pe internet aduce o serie de facilitati in descoperirea datelor care nu ar fi putut fi speculate intr-o editie tiparita. In editia tiparita nu poti da un search ca sa gasesti tipurile de operatii se crete care se ticluiesc in cartierul tau, asa cum se poate face pe editia online. In acest sens, probabil ca ancheta jurnalistica va marca o etapa esentiala in elaborarea serviciilor secrete pe viitor. Internetul arata ca poate fi o interfata care transparentizeaza absolut totul – inclusiv serviciile secrete. Atunci nu ar fi mai sigur sa se foloseasca chiar aceasta posibilitate de intruziune omniprezenta a internetului si de transparentizare totala pentru a asigura securitatea? Eventual cu niste dispozitive care sa inglobeze totul (oameni si lucruri) in retea?

33 Comentarii »