Dragi frati si surori intru Hristos,

Iata ca se revine la problema cipurilor, dar mai ales la relatia de cauzalitate dintre acceptarea cipului (in permise, carduri de sanatate, acte de identitate “smartcards”, etc.) si statutul ipostasului omenesc de hristofor (sau purtator de Hristos) dobandit la Sf. Botez caci “cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat” (Galateni 3;7). Se pune, asadar, problema existentei sau nu a apostaziei in aceasta situatie concreta, materiala.

Altfel spus, poarta acest gest de natura materiala facut de un crestin semnificatia unei consecinte spirituale distructive de nivelul apostaziei si, deci, a unei caderi din har in sensul celor petrecute in Biserica primara pe vremea prigoanelor din primele secole crestine?

Cu aceasta problema m-am confruntat si eu anul trecut in timpul primului val de analiza virtuala (si nu numai) a acestei realitati. Noua luni am cautat, la randul meu, o solutie, dar mai ales o explicatie duhovniceasca, cu privire la acest gest. In final, am primit pe trei cai diferite, in doua zile, de la trei preoti deosebiti (dintre care unul era si este parintele meu duhovnic pe care il am de 14 ani), o iesire din situatia in care ma gaseam. Spun o iesire pentru ca nu aveam atunci toata explicatia fenomenului, care s-a lamurit pentru mine mult mai tarziu, de curand, dar in mod integral.

Asadar, iata cum au pus acesti parinti problema.

In primul rand ce se intampla concret cand primesti acest cip? Toata lumea stie: esti identificat si urmarit. Aceste doua functii de identificare si urmarire le contin cipurile din cartile de identitate, permise, carduri de sanatate si cele din telefoanele mobile (desi aici functia de identificare este indirecta si relativa, prin numarul de telefon pe care il ai asignat pe cartela telefonica).

Consecinta acestor capabilitati ale cipului este constrangerea libertatii sociale, cetatenesti, care este o problema de ordin exterior, raportata la calitatea de cetatean al unei organizari statale ori de tip statal. Afecteaza aceasta stare calitatea mea de madular al Bisericii ori (acelasi lucru) de ipostas hristofor sau de purtator al Pecetii darului Duhului Sfant? NU. Si asta pentru ca libertatea interioara este de alt ordin si pe alt nivel. Lucrurile stau astfel tocmai din purtarea de grija a bunului Dumnezeu, ca nu cumva printr-o conditionare exterioara (care poate fi pusa in aplicare chiar ca un automatism), sa poata fi infrant interior omul, astfel ca acesta, chiar in granituirea acestei conditionari exterioare, sa poata afirma liber Adevarul – Care este Hristos.

Ei bine, pentru ca acest ultim lucru sa intre in discutie trebuie ca ingradirea sa afecteze libertatea interioara, iar aceasta, in cazul de fata, nu se poate face decat pe una din doua cai:

1. primirea documentelor respective, adica a celor care contin cip electronic, sa se faca insotita de o lepadare explicita de Hristos (ceea ce nu e cazul in prezent) si atunci este irelevant daca ele au, pana la urma, cip incorporat sau nu;

2. cipul in sine sa aiba o functie suplimentara (pe langa cele de identificare si control), anume cea de conditionare interioara care sa plece de la mental, sau altfel spus conditionare mentala. Acest lucru este tehnic posibil deoarece interfata hard a mentalului uman (de fapt a rationalului) este creierul, ori acesta functioneaza in baza impulsurilor electrice produse organic de trup. Astfel, cipul electronic poate inocula omului stari mentale/senzoriale care sa-i anuleze liberul arbitru.

Ei bine, aceasta ultima functie a cipului electronic pune cu adevarat in discutie libertatea daruita de Dumnezeu (adica ceea ce numim liber arbitru), deoarece in acest caz marturisirea Adevarului ajunge foarte usor sa nu se mai poata face doar printr-o simpla modificare a frecventei prin intermediul caruia cipul electronic interfereaza cu creierul uman.

Dar pentru ca aceasta ultima functie a cipului (cea definitorie in ce priveste libertatea interioara, a marturisirii) sa poata fi pusa in aplicare, trebuie ca acesta sa fie implantat, adica sa urmareasca conditionarea unui singur subiect la nivel foarte fin si sensibil. Acest lucru nu se poate realiza prin mijloacele tehnice de influentare in massa deoarece, chiar daca anumite zone ale creierului uman functioneaza in general intr-o plaja restransa de frecventa, totusi aceasta frecventa este in mod concret diferita de la om la om, cu alte cuvinte este unica (mila Domnului!)

Astfel, in cazul cipului implantat acceptat de bunavoie, omul se leapada de Hristos prin faptul ca stie dinainte ca acceptand cipul implantat nu-l va mai putea marturisi pe Hristos – un fel de vot monahal al ascultarii intors pe dos, dracesc, dar aplicat in cazul acesta intregii lumi, dem(on)ocratic, “liber” adica. De aceea este important că Apocalipsa arata si conditiile “tehnice” ale pecetii antihristice: trebuie neaparat “intrupata”, adica trebuie sa faca un singur corp cu trupul uman; in acest fel toti cei care vor primi pecetea (sa nu fie!) vor fi madulare ale unui acelasi corp spiritual comun (dracesc, copie intoarsa a corpului mistic al Bisericii) controlat de un singur om – antihristul insusi.

Al doilea parinte a lamurit problema identificarii printr-un numar, adica acceptarea faptului de a fi individualizat in fata societatii ca numar si nu ca nume, cel cu care se identifica de la Botez fiecare crestin. Aici problema s-a pus in felul urmator: ce avem a zice de crestinii, ba chiar preotii incarcerati fie in lagarele naziste, fie in cele comuniste? Stiti desigur de viata acuzatului Zek 18376. Cand acesta (ori alt crestin ori preot) a fost strigat la apel dupa acest cod (ori poate chiar numai dupa un numar) macar de doua ori pe zi, dimineata si seara, si detinutul a raspuns “prezent”, harul dat lui de la Botez ori la Hirotonie a fost pierdut pentru ca a “acceptat” sa fie astfel identificat? Urmarea ne-a aratat ca NU! Crestinul a ramas crestin, nemaifiind nevoie de re-catehizare si mirungere cu Sfantul si Marele Mir ori de pocainta personala fata de acest fapt; mai mult, preotul a putut sa savarseasca Sfintele Taine si dupa iesirea din lagar, ba uneori chiar in lagar!

Acest lucru este foarte important, pentru ca din cartea “Apocalipsa 13 – sfarsitul libertatii umane” a ing. Mircea Vlad ar reiesi ca simpla acceptare a identificarii personale cu un numar (chiar daca in acest caz numarul este incadrat de 666 prin sistemul de codificare EAN 13 – European Article Number 13) duce automat la caderea din har, sau altfel spus persoana in cauza nu mai e madular al Bisericii. Ori noi vedem ca, in practica, acest lucru nu s-a intamplat.

In final, parintele meu duhovnic a intarit cele expuse mai sus de ceilalti doi preoti (inainte ca eu sa-i spun aceste lucruri).

Asadar, acceptarea acestor documente nu reprezinta apostazie cu urmarea pierderii harului dat la Sf. Botez, dar reprezinta, in mod sigur, o cadere.

Ei bine, cum diferentiem acum acest tip de cadere duhovniceasca fata de apostazie: este de acelasi tip, diferind numai in grad, ori este de tip diferit insa avand aceeasi semnificatie: o pierdere a comuniunii cu Dumnezeu?

Pentru a putea exemplifica mai bine concluzia care se desprinde din toate luarile de pozitie duhovnicesti la care avem acces in momentul de fata, vom analiza o situatie chiar din afara vietii duhovnicesti.

Cine lucreaza la o firma de un anumit nivel ori o transnationala stie ca in structura organizationala exista persoane care se ocupa cu managementul riscului ori cu instituirea de proceduri de lucru pentru fiecare aspect in parte legat de activitatea interna a acelei entitati in orice situatie – continuitatea afacerii. Aceste proceduri sunt necesare, de exemplu, acreditarii ISO a acelei firme. In cadrul procesului de intocmire a procedurilor de business continuity si risk management se schiteaza scenarii de tip “what if” (“daca s-ar intampla”) si se imagineaza o reactie concreta si de efect la anumite evenimente care prezinta risc pentru activitatea acelei firme. Aceste scenarii de tip “what if” sunt puse din timp in timp in practica pentru a se evalua operabilitatea concreta a planului de reactie (cu alte cuvinte se verifica daca planul este efectiv operational), dar si atributiile fiecaruia in schema de reactie la eveniment (se verifica daca angajatul este constient de atributiile care ii revin si daca actioneaza in consecinta conform schemei prestabilite).

Ei bine, situatia in ce priveste aceste documente cu cip incorporat poate fi comparata cu situatia de risk management ori business continuity din cadrul unei firme.

Cu alte cuvinte bunul Dumnezeu in marea sa mila….. ne antreneaza pentru o situatie de risc maxim, tocmai pentru ca ce va fi nu va mai fi fost si nu va mai urma acesteia ceva de acest fel vreodata! Toata viata crestinului este de fapt un antrenament in vederea trecerii spre cele vesnice, caci cu adevarat crestinul nu trebuie sa traiasca nici macar asa ca si cand ar muri maine ci chiar ca si cand a murit deja (lepadare de sine)!

Asadar, situatia imaginata de cei care doresc sa ne programeze vietile, dar foarte reala, este de acelasi tip cu cea de la sfarsitul veacului acesta decazut: nu iei documentul (imaginea pecetii antihristice) care te urmareste, te identifica – mori de foame si esti exclus de la formele de existenta sociala acceptate, neputand cumpara si vinde in esenta. Ce faci? Poti renunta?

Ei bine, acest “poti renunta?” nu se poate face insa cu putere omeneasca, ci numai cu ajutorul Harului dumnezeiesc!

Asadar, rezolvarea acestei situatii concrete de tip “what if” duhovnicesc presupune intr-adevar un antrenament, dar nu in sensul de a vedea daca rezist in padure cu un cutit si o plasa de tantari dupa ce mi-am lasat familia de izbeliste (aberant!) ci presupune in primul rand o analiza interioara pentru a vedea daca am sau nu harul lucrator in inima. Iar aceasta stare a lucrurilor este ingaduita tocmai pentru ca prin ea Dumnezeu ne spune: iata se apropie, mai mult ca oricand, o situatie foarte serioasa si macar acum este momentul sa va apucati de treaba si sa va castigati harul caci “fara de Mine nu puteti face nimic”, iar “cine nu se sfinteste aici nu se va sfinti nici in veacul viitor” (Sf. Simeon Noul Teolog). Inca mai putem cadea fara sa fim apostati (i.e. sa ne luam, de voie de nevoie, actele cu cip electronic), dar trebuie sa “rascumparam vremea, caci zilele rele sunt” (Efeseni 5;16).

Bucurie si frangere a inimii!


Cititi si:

70 Comentarii »