“(…) Autolatria, ipocrizia și duplicitatea celor ce trăiesc și ”emit” asemenea… atitudini sunt, din nefericire, în păruta lor mucenicie imaginară anti-cip și anti-sistem, boli foarte grave care le compromit orice mărturisire și lucrare misionară reale. Păcat că și pe Părintele Iustin îl manipulează și-l antrenează în asemenea exagerări care numai mărturisitoare nu sunt (așa mi-a spus Părintele Adrian Făgețeanu săptămâna trecută).

Da, actele biometrice cu sau fără cip RFID pregătesc dependența și robia voită! a omului de un sistem politic-economic-social-educațional-medical și alimentar bazat pe niște legi din ce în ce mai anticreștine și antiumane, sistem care va restrânge treptat multe din libertățile personale sub pretextul siguranței (inter)naționale și chiar globale. Mai întâi, ele ni se vor oferi, apoi impune, ca un ”cadou” din partea sistemului care ne vrea binele mai bine ca noi. Concluzia este clară: ele trebuie evitate și respinse cu aceeași măsură cu care evităm și respingem toate păcatele Pe când o dezbatere de anvergura actelor cu cip despre cum să ne creștem copiii (viitorul neamului) protejându-le inocența, copilăria și mintea intregi?

Dar mie altceva mi se pare mai suspect și mai grav. Să bravezi înainte de termen, anunțându-ți și vrăjmașul ce vrei să faci, cu cine, cum și unde să te refugiezi ca să te aperi de atacurile lui încă nedeclanșate, mi se pare chiar o dovadă de prostie crasă Nu înțeleg de ce trebuie să spui ce ai de gând să faci când nu te forțează nimic, decât nerăbdarea isterică a unor bloggeri anti-sistem care fac tocmai iscodirea cea bineplăcută… sistemului. Sau ei sunt tocmai agenți ai sistemului și aplică metoda felinarului aruncând momeala pentru aflarea victimelor, a pulsului și a vigilenței lor? Maare atenție, fraților! Nu trebuie să ne consumăm energia cu informarea la zi a invaziei răului și cu plăsmuirea de scenarii omenești de salvare, ci să lucrăm real, pe viu, poruncile lui Hristos și să ne unim cu El în cumințenie și ascultare în Biserica Lui Sfântă Ortodoxă.

Părintele Adrian ne îndeamnă să sporim duhovnicește, să răbdăm încercările zilnice cu nădejde și rugăciune către Dumnezeu, să dovedim milă și iertare, nu dispreț și ură. Așa vom agonisi noi Duhul Sfânt și discernământul Lui.

Să ne rugăm, să ne rugăm, să ne rugăm! Mai mult! Să ne încredem în cuvântul Domnului Hristos. Nu trebuie să ne îngrijim de ziua de mâine, cum sau ce vom mărturisi, ci să împlinim azi poruncile și fericirile lui Hristos, pentru ca la vremea cercetării noastre, mâine, sau din ianuarie 2011, sau după război, sau după atentatele antisemite, sau după construirea templului din Ierusalim, să ne lumineze Însuși Domnul Hristos – Lumina lumii și să ne întărească a-L vesti și mărturisi, nu spre slava noastră, ci a Lui, nu prin bravare, ci prin răbdare și cruce, nu cu tulburare și isterie, ci cu multă pace în suflet și echilibru

Nici unul dintre Sfinții Apostoli, Prooroci și Mucenici, nu și-au pregătit nici trâmbițat dinainte prelegerile înaintea călăilor sau a prigonitorilor, ci Însuși Duhul Sfânt le ascundea viitorul, îi întărea în timp și îi învăța să vorbească numai în momentul mărturisirii lor martirice, tocmai pentru a-i feri de mândria cu care și diavolul căuta să-i muște ca să-i piardă la final…”

(Sursa: Pustnicul Digital)

Cititi si: