“Greu este insa a te bate cu diavolul, cand acesta ia chipul unui inger luminos…” (Stiri si recomandari din lumea ortodoxa si despre familie – mai 2010)

15 Commentarii la ““Greu este insa a te bate cu diavolul, cand acesta ia chipul unui inger luminos…” (Stiri si recomandari din lumea ortodoxa si despre familie – mai 2010)”

Maria Magdalena

09-05-2010 20:11

Din vorbele Staretului Dionisie,”Lumea in vremurile de pe urma”:

“Conducatorii omenirii de astazi sunt hotarati sa distruga omul,atat duhovniceste cat si fireste;adica nu se mai pune problema de a fi un bun crestin – asta e departe,- dar nu mai poti fi om firesc.Vor sa schimonoseasca firea omului.
Conducatorii(chir si din unele biserici si mai marii lor)…se vede bine treaba ca au luat locul lui Satan insusi,ca de acum ei,cu ideile lor(noi si ispititoare), introduc rautatea in omenire (si biserici,in special prigonirea celor mai buni dintre marturisitorii vremurilor de azi,ai lui Dumnezeu, este, si de actualitate,indepartarea marelui om al
Domnului marturisitor,
si inger neinaripat,
VLADICA ARTEMIE,
aparatorul Credintei si binecredinciosilor
crestini).
Dar pentru ce? …
“Astia vor sa faca lumea ca niste dobitoace,sa nu stie ca este Viata Vesnica.Chiar daca zic ca este Dumnezeu…S-a schimbat lumea.Astazi NU MAI ESTE DRAGOSTE PENTRU CA NU MAI ESTE SINCERITATE…Preotii,si mai mult ARHIEREII TREBUIE SA FIE CA SOARELE,asa sa straluceasca pentru credinciosii si crestinii de rand.Preotul este apostolul neamului,sa apere credinta si neamul.”

Kali fotisi!

Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe toti!Amin!

john

09-05-2010 22:17

Mi-a placut foarte mult povestirea Adei Calciu. Simpla, foarte simpla. Dar cit de relevanta. M-a izbit ce spunea ea apropo de cei care vin la biserica:”Nu-mi place faptul că unii, în loc să stea liniştiţi, să trăiască slujba Sfintei Liturghii, se uită să vadă ce fac cei din jur şi se leagă de oamenii mai puţin duşi la biserică. Mi s-a întâmplat la mai multe biserici să merg cu oameni care, din greşeală, au lovit pe cineva sau n-au făcut cruce când trebuia. Atunci, unii din aşa-zişii creştini au început să ţipe, să-i apostrofeze, să le facă foarte dur observaţie. Prin atitudinea lor, practic, i-au dat afară şi nu au mai călcat niciodată într-o biserică.”

O,da, da! Ce buna observatie. Pe nicaieri mai mult decit in bisericile romanesti nu simt atit de acut acest interes plin de pizma si obraznicie, aceasta inlocuire a notiunii de “aproapele” cu ceva care trebuie scanat din cap pina in picioare, fiecare miscare, fiecare clipire,fiecare privire, fiecare cuta a imbracamintii, fiecare cruce facuta, cind deschide gura si cind o inchide cind se aseaza in genunchi sau cind nu….

Si stiti ceva? Eu insumi ma surprind facind acelasi lucru!! Adica exact acelasi lucru care ma deranjeaza foarte tare la altii! E incredibil cit de ingimfati sintem si cit de ipocriti sintem/sint! Este atit de bine inradacinat…. de parca ar fi o a doua natura, vine de la sine. E crunt!

ROrtodox

09-05-2010 23:18

Am primit acum scurt timp mesajul asta :

“Noua lege a invatamantului, daca va fi aprobata va avea urmatoarele consecinte asupra noastra:
1. In cazul unei restante, punctul credit va depasi suma de 100 Ron;
2. Regia de camin se va dubla incepand cu luna octombrie;
3. Burse mai putine incepand cu noul an universitar;
4. Taxa de scolarizare a universitatilor de stat se va mari cu peste 40% de la 1 octombrie 2010;

Luni ora 13:00 – 14:00 are loc un protest al studentilor, se va pleca din camin(P13-P14, Regie) la ora 12:00 spre Ministerul Educatiei. SCHIMBA CEVA SI TU! SE POATE! Sunteti asteptati cu mic si mare… tre sa le aratam ca nu fac chiar ce vor ei din noi in tara asta… ”

Pare adevarat .. ( vorba aia tampita, cum comentati ? )

azucena

09-05-2010 23:55

Am citit prima oara un interviu al Adei Mihaelei Calciu in revista Lumea Credintei, numarul din luna decembrie 2006.
Asi vrea sa mai adaug un amanunt care m-a impresionat in acel intreviu. Am sa reproduc cateva randuri. Cand a fost adusa la spitalul american din Istambul doctorii de acolo au spus: “Banul cine il da ca sa o tratam pe doamna doctor?. Si cei care erau cu mine, romani, au spus ca bani nu aveam; doar asigurarile medicale. Atunci li s-a raspuns: “Doar atat?! Atunci o tragem pe dreapta”. Si pe targa, moarta, m-au pus deoparte, pana scoate cineva banii. Si neavand cine, intamplator era acolo un turc bogat, care avea baietelul la gimnastica, si a zis: “Lasati ca scot eu banii”. 100.000 de dolari, o suma imensa, i-a scos pe loc si a platit acolo la reanimare. Atunci au inceput sa bage in mine, sa pompeze – e foarte greu de tinut un astfel de mort … Pana la urma au zis ca ma tin pentru organe … Asa am stat trei saptamani in moarte clinica, in care nu am dat nici un semn ca am sa imi revin vreodata …”

Cu Ada Mihaela Calciu Dumnezeu a facut mai multe minuni consecutive. Una dintre acestea este mai putin obisnuita, asi zice atipica, UN TURC, ASADAR UN MUSULMAN A FACUT O FAPTA BUNA CU O CRESTINA, DONAND PE LOC 100.000 DE DOLARI. Acest om nu avea nici un interes donand acei bani, si totusi a facut-o. M-am intrebat de ce a procedat asa? Singurul raspuns pe care l-am gasit a fost ca minunile lui Dumnezeu pot trece peste orice, chiar si peste diferentele intre religii.

azucena

10-05-2010 00:40

Asi mai vrea sa adaug ca fapta buna pe care a facut-o dezinteresat acel musulman, ar trebui sa ne trezeasca din indiferenta noastra ca si crestini fata de aproapele, si sa ne impulsioneze ca sa facem cat mai multe fapte bune DEZINTERESATE.

admin

10-05-2010 08:03

@ROrtodox – nu stim daca astea sunt probleme reale ale legii educatiei, care are destule aspecte criticabile. E de luat aminte si la mesajele acestea de masa care trimit spre revolta, sunt suspecte…

ROrtodox

10-05-2010 11:07

eu am pus mesajul integral .. dar nu pentru revolte. Oricum 40% in plus si 100 lei creditul cred-ma ca ne distrug … Plus ca multi care stau la camine abia le achitau si pe alea. + admin: ascultati emisiunea asta: http://www.youtube.com/watch?v=bCqVkXX5lq8 . Sunt 5 parti dar ascultati ce zice omul. Si a zis, intr-adevar in 2008 despre cam tot ce se intampla in prezent.

admin

10-05-2010 15:42

@ ROrtodox:

Ai dreptate. Si facultatea devine ceva de superlux… si viata in general va fi un lux.

azucena

10-05-2010 16:54

Eram la un targ de imobiliare in aprilie 2008. Ma uitam mai mult de curiozitate la ofertele expuse cu mare generozitate; foarte multe ansambluri rezidentiale care erau in faza de proiect si pentru care dezvoltatorii faceau o publicitate intensa. Vroiam sa fac un schimb de locuita, dar vroiam sa stiu si care este situatia imobilelor care erau pe cale de a fi construite: preturi, locatii, suprafete, etc. Ma rugam Sf. Mina sa me ajute sa rezolv intr-un fel situatia asta. Si “din intamplare” am nimerit la un stand care apartinea unei agentii imobiliare care avea un site pe internet. Nu mai stiu adresa site-ului. Am inceput sa vorbesc cu un barbat de vreo 30 de ani, care ca cred administra acel site. Cred ca am vorbit mai mult de o ora. Mi-a spus ca 80-90% din proiectele de ansambluri rezidentiale pe care le vad eu acolo nu se vor realiza, sunt doar iluzii pe care cei din domeniul imobiliar le mai vand fraierilor pe ultima suta de metri. Mi-a spus ca este cel mai prost moment de a achizitiona o casa, de a face orice credit la banca. Mi-a spus ca in curand piata imobiliara se va prabusi, si ca cei care au credite la banci se vor transforma in sclavii bancilor incercand sa plateasca niste credite ce vor fi tot mai greu de achitat. Mi-a spus ca va veni o criza economica mondiala care va porni din SUA, care va cuprinde si Europa, si ca se va ajunge in situatia in care oamneii o sa fie bucurosi sa aiba bani sa-si cumpere de mancare. Desi imi era greu sa-l cred, omul vorbea coerent si logic. Asa cum prezenta lucrurile, nu putea fi contrazis. Era aprilie 2008 si in septembire criza a fost declansata in America. Am considerat ca Sf. Mina mi-a intins o mana de ajutor.

john

10-05-2010 19:14

@azucena
Cu adevarat asa este! Ca sa dai peste un agent imobiliar atit de sincer si mai ales de bine informat este o mare minune(in aprilie 2008, Marea Britanie vuia deja de criza imobiliara care avea sa o preceada pe cea bancara… asa ca omul era bine informat… o stiu pentru ca la momentul ala ma aflam acolo si chiar ma intrebam ce se stie p-acasa).
Cit despre mulsulmanul care a salvat-o pe doctorita…. n-ai idee de cite ori am vazut ‘accese” de bunatate, umanitate si generozitate la oameni care nu erau de religie ortodoxa si aici ma refer in primul rind la musulmani. M-am inteles foarte bine cu turcii (colegii turci pe care -i aveam in departament)si cu 1-2 palestinieni. Saritori, sufletisti, prietenosi. Sigur am intilnit si din ceilalti, dar in mare, impresia care mi-a lasat-o arabii si turcii dar NU pakistanezii, a fost una foarte buna. Ma gindesc ca prin exemplul lor Dumnezeu vrea sa ne atraga atentia, dar si sa ne dea peste nas noua astora care ne batem cu pumnii in piept ca sintem mari ortodoxi dar viata noastra este plina de vorbe mari si de fapte ioc (cum ar zice turcul). Sint sigur ca orice fapta buna, orice sacrificiu Dumnezeu il rasplateste, chiar daca nu este in religia ortodoxa… cum va veni aceasta rasplata pentru astfel de fapte de la niste oameni care nu sint ortodoxi noi n-o stim, e o taina, dar Dumnezeu e drept. In orice caz, pentru mine asta a fost semnificatia intilnirii mele cu unii de origine musulmana.Daca un musulman poate face asa ceva, atunci un ortodox trebuie sa faca de 10 ori mai mult! Ca doar si rasplata este cu mult mai mare…deci si pretentiile sint mai mari…

azucena

10-05-2010 20:24

@john:

Yep! 🙂
Pe noi crestinii ortodocsi romani (ca mai mult d’astia cunosc), ne omoara teoria, … cu practica mai usor, mai usurel, spre deloc. Prin a fi crestin (ortodox), multi inteleg ce le place, ce le convine, dupa propriul lor interes. Cam pe aici s-ar incadra vorba aia cu disparitia cararii dintre vecini.

oana

12-05-2010 00:03

Hristos a inviat!

Apropo de faptele bune dar care nu au in spate credinta adevarata(preluat de aici http://www.moldovacrestina.info/?p=460):

<>

Si tot despre acest lucru am citit si pe site aici ca faptele bune care nu sunt facute in baza credintei celei adevarate in Hristos nu mantuiesc, ci pot cel mult sa atraga mila lui Dumnezeu care vazand pornirea buna a inimii sa randuiasc luminare mintii si indreptare pe calea cea adevarata.

Doamne ajuta!

oana

12-05-2010 00:34

Vad ca nu apare si citatul. Eu il mai trimit o data si cum credeti dvs. daca il afisati sau nu. Ma gandesc doar ca linkul nu il vor accesa prea multi. Mie mi se pare un text extraordinar. Pe mine una m-a oprit din clatinat, ca sa zic asa, in privinta aceasta. Noapte buna!

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt “multi chemati si putini alesi”.
“Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: “De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?” a devenit o intrebare obisnuita astazi. “Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!”
Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.
Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. “Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad” zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.
Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omenesti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: “Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu”, Domnul le-a raspuns: “acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El”, dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!
Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. “Caci cugetam” – zice Sfantul Apostol Pavel – “ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus”. Veti replica poate: “Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta”. Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!
El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta.
Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca “sanatoasa”, va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?
Ingaduiti-mi sa va expun gandul nostru. Evanghelia, altfel spus invatatura lui Hristos, sau Sfanta Scriptura sau Sfanta Biserica Universala ne-a descoperit tot ce poate sti omul despre mila lui Dumnezeu, ce intrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omeneasca de patrundere, ramanand inaccesibila pentru intelegerea oamenilor. Desarta e ratacirea mintii omenesti cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale… pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere e o intreprindere satanica!… Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura harismatica, cereasca, nu ai invatat ca Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la scoala si trage cu urechea sa auzi ce invata copiii! Lor profesorii de matematica le explica, in teoria infinitului, ca infinitul, ca marime nedeterminata, nu se supune acelor legi carora li se supun marimile determinate – numerele, ca rezultatele operatiilor cu el pot fi total opuse operatiilor cu numerele. Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu insusi!
Copiii ei adevarati merg dupa ea cu supunere, luminandu-se cu credinta, calcand in picioare ratiunea trufita ce se rascoala asupra lui Dumnezeu! Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar exista un alt drum catre cunoasterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sfortari, nu ne-ar fi fost data descoperirea dumnezeiasca. Ea ne-a fost data insa pentru ca ne este strict necesara. Desarte sunt dar si mincinoase propriile autocugetari si ratacirile mintii omenesti. Dumneavoastra ziceti: “ereticii sunt aceiasi crestini ca si noi”. De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin ca si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judeca cu privire la aceasta adevaratii crestini! Numeroasele soboare de sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si indelungi chinuri, inchisoarea, exilul decat sa-si dea acordul la partasia cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu.
Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, nãscocirea lui, e o nelegiuire apropiata de închinarea la idoli. Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie “Faptele apostolilor” se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neîntrerupta, va vedea cât sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi …. Cu deosebire se remarca la ei ura neîmpacata catre fiii adevaratei Biserici ….
Erezia se conjuga cu încrâncenarea inimii, cu o groaznica întunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu încapatânare în sufletul molipsit de ea si cât de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine întrînsa hula împotriva Duhului Sfânt: fie huleste o dogma a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neaparat huleste Duhul Sfânt. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sânge marturisirea adevaratei credinte, a pronuntat hotarârea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie în urmatoarele cuvinte:
“Eutihie, pâna acum iereu, arhimandrit, fiind întrutotul prins si vadit ca partas al ratacirilor lui Valentin si Apolinarie, atât prin faptele lui trecute cât si prin explicatiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea încapatânata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici macar n-a luat în seama sfaturile noastre si povetele catre primirea învataturii sanatoase. Si, de aceea, plângând si suspinând pentru pieirea lui definitiva, declaram în numele Domnului nostru Iisus Hristos ca el a cazut în hulire de Dumnezeu, ca e deposedat de orice cin preotesc, de partasia cu noi si de conducerea asupra manastirii sale, dând tuturor de stire ca de acum încolo, cine va sta la sfat cu el sau îl va vizita, va cadea el însusi sub afurisenie.”
Aceasta hotarâre e un mic exemplu al parerii obstesti a Bisericii Universale asupra ereticilor; aceasta hotarâre e recunoscuta de întreaga Biserica si confirmata de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta în aceea ca el nu marturisea în Hristos, dupa întrupare, cele doua naturi, cum marturiseste Biserica, ci admitea numai o singura natura, natura dumnezeiasca. Veti spune: numai atât!… Amuzant prin ignoranta, si demn de plâns prin caracter si urmari, este raspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi catre sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariana. Aceasta suspusa fata sfatuia pe patriarh sa pastreze pacea, sa nu porneasca dezbinarea, atât de potrivnica duhului crestinismului, pentru câteva cuvinte, zice el, caci el nu gaseste nimic vrednic de osânda în învatatura lui Arie -care difera întrucâtva în stilul de formulare a cuvintelor si atâta tot! Aceste diferente de formulare a cuvintelor, observa istoricul Fleury, în care chipurile nu e nimic de osândit, nu fac altceva decât ca neaga Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!
Naruiesc asadar toata credinta crestina – si atâta tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvântului si deformau dogma întruparii. Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Sfântului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele în care Biserica recunostea lucrarea Sfântului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementari omenesti – si înca mai nerusinat: superstitii, ratacire!
Desigur dumneavoastra nu vedeti în erezie nici tâlharie nici hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfânt – nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o învataturã hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acesta nu tâlhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mântuirea?!… Toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta în adânca necunoastere a crestinismului ! Sa nu credeti ca o asemenea necunoastere e un defect lipsit de importanta! Nu! Urmarile lui sunt nimicitoare, mai ales astazi, când în societate umbla nenumarate carti cu titluri crestine si continut satanic. Prin ignorarea adevaratei învataturi crestine, sunteti întrutotul expus sa primiti un gând mincinos, fals, amagitor, hulitor de Dumnezeu, drept gând adevarat, sa vi-1 însusiti si, odata cu el, sa va însusiti si pieirea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui ! Iar nedumeririle dumneavoastra sunt tot atâtea semne de întrebare asupra posibilitatilor dumneavoastra de mântuire.
Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mântuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plânge vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (…) studiati în scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie înteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce gânduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai înainte sa bata ceasul, ceasul de spaima în care va trebui sa va prezentati la judecata în fata lui Dumnezeu, agonisiti-va îndreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului.”

admin

12-05-2010 00:39

@Oana:

Din cauza semnului , tot ce e cuprins inauntrul acestui tip de ghilimele nu apare in orice publicare online, din cauze tehnice pe care numai specialistii le pot explica. Cert este ca nu ne apartine noua vreo decizie in acest sens.

oana

12-05-2010 00:52

A dar nu ziceam cumva de voi ca am vazut ca nu apare pe ecran din momentul in care am dat drumul la post insa pe moment ma gandisem ca poate va apare dvs. si va aparea si pe site cand il veti aproba. Scuze, am fost lacunara in exprimare si a parut ca si cum v-as fi suspectat pe dvs. de ceva. Am zis ca ramane la latitudinea dvs. daca il publicati sau nu pt ca ma gandeam ca poate ati dat si voi candva textul. Numai bine si Doamne ajuta!:)