Cateva observatii si lamuriri pe marginea APOLOGIEI STILISTE FACUTE DE DANION VASILE (1)

14-04-2010 16 minute ~~Sublinieri~~

Pentru ca persista inca unele dubii si nelamuriri la unii dintre fratii care nu au avut timpul sau linistea si rabdarea necesara de a urmari toate inregistrarile publicate de noi cu afirmatiile controversate ale lui Danion Vasile din conferinte si, pe de alta parte, intrucat exista si alti frati care nu au inteles prea clar nici cum stau lucrurile in privinta unora dintre temele “atacate” in respectivele conferinte despre care s-au adus prea putine raspunsuri clarificatoare, am socotit necesar sa revenim asupra subiectului “apologia stilista a lui Danion Vasile, prin reliefarea (selectii audio+cateva transcrieri) a catorva dintre declaratiile cele mai grave (de pilda, cati au observat si au retinut foarte gravele afirmatii, cum ca: “Athosul s-a vandut ca o prostituata” si ca “a apostat”?!) si prin date, comentarii si explicatii ale noastre, dar si ale unor parinti, referitoare la mai multe aspecte din respectivele conferinte.

Tinem sa mentionam expres ca o facem STRICT PENTRU CEI INCA TULBURATI SI NEDUMERITI, care au fost smintiti si care au nevoie sa se intareasca in credinta, ca si pentru cei care nu au sesizat inca gravitatea acestei inselari, in timp ce CELORLALTI, DEJA OBOSITI SI SUPRASATURATI DE SUBIECT (cum si noi suntem cu varf si indesat, o marturisim!) NE CEREM IERTARE pentru ca vor fi nevoiti sa mai gaseasca inca in paginile noastre materiale pe aceasta tema. E important totusi ca si cei mai slabi sa fie ajutati, dar si cei care se izbesc mai tarziu de aceasta problema, prin cine stie ce influente, sa gaseasca, pe cat posibil, adunate la un loc reperele necesare de contracarare a lucrarii puternice de inselare.

Dublu limbaj si contradictii majore

Ceea ce este cel mai izbitor in cazul conferintelor tinute de Danion este existenta unui dublu limbaj si a unor contradictii majore depistabile in discursul acestuia. Dublul limbaj tine de o dubla masura cu care judeca lucrurile, in functie de interesul de moment: de pilda, Patriarhia Moscovei este “buna” ca reper cand vine vorba de calendar (cand se face referire la punctul de vedere exprimat in cadrul conferintei pan-ortodoxe de la Moscova din anul 1948) sau de canonizarea sfintilor din inchisori (dupa 1990), dar, pe de alta parte, este considerata a fi inca si acum cazuta din har pentru serghianism (recunoasterea, legitimiarea si colaborarea cu puterea sovietica criminala, prin Mitrop. Serghie), atunci cand serveste a legitima factiunea schismatica din ROCOR condusa de un oarecare Mitropolit Agafanghel de Odessa (care a refuzat unirea canonica a ROCOR cu Patriarhia Moscovei semnata in 2006, tocmai din acest motiv).

Sau parintele Justin este foarte bun si important ca reper cand il legitimeaza pe Danion, dar este persiflat cand vine vorba de a fi luat ca reper pentru problema stilista. O data este utilizat ca nume cu greutate, ca autoritate care ii gireaza cartile prin mesajele elogioase si prin binecuvantare, alta data “parerea lui nu conteaza”, “mergeti si intrebati-l” (nota noastra: mergeti daca mai puteti si mai aveti cum, chiar si la spital, chiar si printr-un singur reprezentant; Parintele Gurie stie de ce…) De fapt, toate aceste masuri duble si contradictii tin de logica iezuita: “scopul scuza (sfinteste) mijloacele” – tot ce serveste scopului, anume de a arata ca BOR se afla sub anateme si ca ”adevaratele” biserici ortodoxe sunt factiunile schismatice de pe vechiul calendar (incepand cu BOSV si al sau… “sfant mucenic Glicherie”!).

In general, partea de discurs din conferinte dedicata calendarului nu este nicidecum o improvizatie, cum reiese mai ales din audierea conferintei de la Oradea, unde a dedicat cel mai mult timp problemei calendarului: aceasta cuvantare este gandita bine, are o introducere de tip captatio benevolentiae (“cand s-a aratat prima oara semnul Crucii?”, etc.) si apoi vorbeste despre ultima minune cu semnul Crucii, cea din Grecia, din 1925, pentru a demonstra auditoriului ca biruinta Crucii, nu-i asa, e de partea stilistilor. A carora dintre zecile de grupari ale lor care se cearta intre ele si se dau anatemei una pe alta? – asta nu ni s-a mai spus.

Dar daca vorbim despre minuni, este cazul sa mentionam o alta mare minune, cunoscuta lumii intregi, care arata ca schimbarea calendarului din Biserica Greciei nu a dus la caderea din har. Este vorba despre minunea din insula Kefalonia cunoscuta sub numele de Serpii Maicii Domnului. Despre aceasta nu s-a pomenit la conferinte nimic, asta apropo de… cine cenzureaza si prezinta partial informatia sau chiar, cum ii place fratelui conferentiar sa repete, cine… “spune minciuni”.

Minunea apariţiei şerpilor în fiecare an e îndeobşte cunoscută în lumea creştină, deşi ea intrigă în continuare. In 6 august – de Schimbarea la Faţă a Domnului – o anume specie de şerpi, de aprox. 60 cm lungime, care au semnul crucii pe cap şi pe limbă, apar la baza vechii clopotniţe a bisericii din Markopoulo, pentru ca să dispară în ziua de 15 august, după slujba închinată Adormirii Maicii Domnului! E un miracol, unul dintre multele pe care Maica Domnului le face pentru a întări credinţa oamenilor. Nu se ştie de unde apar aceşti şerpi prietenoşi şi nici unde dispar după praznic, dar în timpul slujbei şerpii intră în biserică şi urcă pe icoane, preoţii slujesc ţinându-i în mână şi uneori se urcă pe credincioşii care îşi doresc atingerea lor, ca pe un semn de binecuvântare. Localnicii aşteaptă în fiecare an cu înfrigurare aceste apariţii, pentru că în singurii ani în care şerpii nu au ieşit din pământ – 1940 şi 1953 – s-au produs catastrofe: război, cutremur devastator. În anul 1924, când Grecia a adoptat calendarul pe stil nou (gregorian), localnicii au fost foarte curioşi să vadă la care dată vor apărea şerpii, dar aceştia au venit după noul calendar, întărind astfel credinţa oamenilor că trebuie să facă ascultare de hotărârile Sfântului Sinod grec! (Sursa: Lumea credintei)

Danion mai spune ca in episcopia Oradiei si a Banatului “Impartasania ar fi intinata” si ca acolo nu se impartaseste. Dar teologul Danion oare nu stie ca episcopii Sofronie Drincec si Nicolae Corneanu se afla in comuniune cu intreg Sinodul BOR si, astfel, cu toata Biserica Ortodoxa Universala? Asadar, nu ai cum sa consideri ca DOAR in episcopia Oradiei si Banatului este o problema, pentru ca ori Sfintele Taine sunt valabile acolo, ori nu sunt, dar atunci se pun sub semnul intrebarii Tainele intregii Bisericii Universale. E ilogic si inconsecvent sa te impartasesti, sa zicem, la Bucuresti, la Casiel sau la Petru-Voda, fiindca acolo impartasania ar fi… neintinata, spre deosebire de Oradea, deoarece si Bucuresti, si Casiel, si Petru-Voda se afla, vrand-nevrand, in comuniune cu Oradea si Timisoara. (Chiar asa: PF Daniel n-o fi “eretic” si “apostat” si el, ca n-am auzit totusi sa intre sub atacuri? Sau numai PF Teoctist era?)

Alta flagranta contradictie: pe de o parte, Danion afirma ca suntem sub anateme, pe de alta parte se foloseste de binecuvantarile parintelui Justin (care apartine BOR) pentru a-si propovadui derivele sale stiliste. Dar daca suntem anatema, inseamna ca nu suntem Biserica! Din doua una – ori nu suntem Biserica si atunci devin inexplicabile si minunile Sfintilor Inchisorilor, care apartin BOR, ori suntem Biserica si teologul Danion are o mare problema in a explica cum e posibil sa ai deplinatatea harului si Sfintele Taine cand te afli sub anatema. Nu e posibil sa mergi cu jumatati de masura: suntem Biserica pe jumatate sau pe sfert, sau prin ingaduinta.

Danion afirma apoi ca toti preotii romani si greci mint cand canta Astazi Iordanul s-a intors, pe motiv ca Iordanul se intoarce la data de pe stil vechi. Da, minunea cu Iordanul se intampla atunci pentru ca atunci are loc praznicul Bisericii Ortodoxe locale, nu pentru ca actioneaza automat, ca un fenomen climatic ce depinde exclusiv de o data anume. “Astazi”-ul liturgic nu se refera la un timp calendaristic si nu evoca numai un eveniment istoric dintr-un anume loc, ci se refera la un prezent continuu al vesniciei, recapitulat prin Taina, asa cum apare in toate slujbele Bisericii, iar nu numai la Botezul Domnului, ci si la toate praznicele care nu beneficiaza neaparat de niste minuni contemporane insotitoare. Dar ce relevanta are acest lucru, atata vreme cat Agheazma Mare, sfintita pe stil nou, este sfanta si valabila si tine ani intregi proaspata ca in primul moment? Oare Pogorarea Duhului Sfant in cadrul Bobotezei este mai mica decat o minune locala in care Iordanul curge inapoi? Oare Hristos s-a botezat in Iordan ca sa se intoarca raul inapoi sau ca sa avem parte de Duhul Sfant? Cum putem caracteriza afirmatia ca “preotii mint” cand “minciuna” pe care o zic e asistata de Duhul Sfant care sfinteste toate, deci si apa adusa pentru agheasma mare? Dar deja “stim” raspunsul: minunile cele “adevarate” sunt exclusiv cele care convin stilistilor si lui Danion, minunile de pe nou… sunt prin definitie false, amagitoare si , deci, nu se iau in seama… De partea cealalta e buna orice marturie a oricarei babute anonime de la Chisinau si a unei maici sarbe pe care trebuie sa o credem pe cuvant ca nu este inselata…

Din toate acestea intelegem ca nu ”pandirea zilelor” este esentialul, si nici calendarul nu este miza cea mai importanta (fara sa minimalizam insa problema in sine). Ci esentialul fapt de a te afla in Biserica sau in schisma. Chiar celebrul Sinod din 1583, evocat de Danion pentru a arata ca suntem sub anatema, nu si-a dedicat lucrarile si hotararile in primul rand sau exclusiv problemei calendarului. Cum am mai aratat deja, anatema invocata de Danion nu se aplica Bisericii noastre. Mai mult, daca judecam strict dupa litera hotararii sinodale din 1583, nici nu avea cum, nici in perioada interbelica si nici in prezent. In perioada interbelica nu se aplica deoarece, de fapt, BOR a avut o forma inedita de calendar, nu pe cel gregorian, ci pe cel ”iulian rectificat”. Si culmea, cel care a inventat sistemul era un… anti-catolic! In prezent iarasi nu are cum sa ni se aplice hotararea Sinodului din 1583 deoarece praznuim Pascalia asa cum au decis Parintii de la Niceea si cum o fac toate Bisericile Ortodoxe, avand un calendar mixt si nu calendarul gregorian osandit de Sinoadele precedente.

Acest lucru a fost recunoscut pana si de unul din intemeietorii factiunilor stiliste, care ulterior a luat si el o directie zelotist-schismatica, anumeHrisostom al Florinei, care iata ce scria in 1937 Episcopului Ghermanos de Cylcades:

„..deoarece sinoadele pan-ortodoxe din 1583, 1587, si 1593 au condamnat Calendarul Gregorian. Si este asa, deoarece stii foarte bine ca Sinoadele mentionate mai sus condamna Calendarul Gregorian, dar aceasta condamnare ii PRIVESTE PE LATINI, care au introdus acest calendar in intregime, pe cand arhiepiscopul [grec] a adoptat numai jumatate, aplicandu-l sarbatorilor fixe si pastrand Calendarul Vechi pentru Pascalie si sarbatorile cu data variabila, tocmai pentru a evita obstacolul acestei condamnari. Avand in vedere aceasta, inovatia arhiepiscopului in folosirea Calendarului Gregorian doar la sarbatorile fixe si nu la Pascalie, CARE A FOST MOTIVUL PRINCIPAL pentru care calendarul gregorian a fost condamnat ca incalcand cel de al 7-lea Canon Apostolic, este o problema care a apare pentru prima data in istoria Bisericii Ortodoxe…”

In concluzie, nu a existat niciun Sinod Ortodox local sau Pan-Ortodox care sa anatemizeze forma de calendar de care se folosesc BOR si Biserica Greciei. Mai mult, problema ridicata de co-existenta multiplelor calendare in bisericile locale a fost transata in Moscova, in anul 1948, intr-o intrunire pan-ortodoxa in care s-a decis praznuirea Pastilor conform Pascaliei alexandrine (vezi aici). Decizia de la Moscova este reperul sobornicesc dupa care se judeca problema calendarului si a Pascaliei.

Niciun moment nu s-a aflat Biserica Ortodoxa Romana sub anatema vreunui Sinod Ortodox, aceasta trebuie sa stie toti fratii nostri si sa nu se clatine cu cugetul! Nici macar cand a avut cele doua pascalii diferite fata de restul ortodoxiei, fapt deosebit de grav care a trezit reactia marturisitoare a intelectualilor apropiati de Biserica de atunci.

Mai sunt si altele, inclusiv modul in care considera Athosul intreg “apostat” si “prostituat” (!!!), in comparatie cu “rebelii” (schismaticii) zelotisti de la Man. Esfigmenu, care pentru Danion ar fi singurii athoniti care ar tine steagul dreptei credinte (ceea ce nu il deranjeaza sa se laude ca (fost – dar asta nu spune) fiu duhovnicesc al parintelui Iulian de la Prodromu si sa citeze tot un obscur parinte de acolo pentru a lovi murdar si josnic in parintele Ioanichie Moroi).

Asadar, inainte sa se discute pe tema calendarului, e necesar sa se vada macar aceste declaratii scandaloase si aceste contradictii de netrecut pentru orice minte sanatoasa si cinstita.

(va urma)

***