Pustnicul Digital e un frate care intretinea acest blog: http://blog.pustniculdigital.info/

Nu are nicio legatura cu Laurentiu Dumitru, care are propriul sau blog aici: http://laurentiudumitru.ro/blog/
Ii puteti scrie, asadar, lui LD, direct pe blogul sau.

PS: sunt elev al d-lui prof. Cornel Dragos, profesor care il respect foarte mult si care, alaturi de d-voastra, a fost prezent la intalnire.

Multumim, draga sora, pentru dragoste. Atata doar, sa ne arati si noua unde este ura aceea. Nu credem ca o vei gasi aici. Mergi, daca vrei sa o afli debordand, in… aproape haznalele virtuale din subsolurile postarilor de la alte bloguri, ale unor prieteni buni ai celui pe care, probabil, il idolatrizezi (nu il iubesti, fiindca iubirea cauta indreptarea si mantuirea celui iubit si se indurereaza pentru greselile lui). Acolo, daca esti mai sensibila, sa vedem cum rezisti. Iarta-ne!

Pentru A.M. care a postat un comentariu și pe saccsiv.
Întrebările tale par logice. Răspunsurile opționale, ipotezele tale, însă, par la fel de logice după logica ta, nu după logica lui Dumnezeu.
Nu te voi judeca pentru ce ai făcut (ieșind din B.O.R.), generalizând niște greșeli ale unor oameni și aruncând calomnia (imitându-l pe calomniatorul cel dintâi, că doar numai diversiuni face, doar-doar va mai îndepărta pe oameni de Hristos și de Biserica lui Dreptmăritoare) că B.O.R. sau/și alte Biserici Ortodoxe naționale a/au căzut în apostazie.
Cine ești tu să-i pui limite lucrării sfințitoare a lui Dumnezeu, și cum îndrăznești să arunci anateme asupra oamenilor sfinți și smeriți (pe care nu trebuie să-i cunoști tu) care slujesc Dumnezeului Celui Viu și Adevărat? Ți se potrivesc și ție, și altor răzvrătiți nerăbdători întrebările puse de Dumnezeu lui Iov: ”Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune?” (Iov 38, 2) și ”Poţi tu cu adevărat să găseşti cusur judecăţii Mele? Şi Mă vei osândi pe Mine, ca să-ţi faci dreptate?” (Iov 40, 8). De ce trebuie Dumnezeu să-ți confirme logica ta limitată?
Crezi că purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Biserica Sa – Trupul lui Hristos de pretutindeni se încadrează în limitele gândirii și logicii tale, sau ale altor ”matematicieni” în ale spiritualității? Ne spune însuși Dumnezeu: ”Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.” (Isaia 55, 8-9) Pentru că iubirea Lui de oameni e nelimitată de vreo logică omenească…
1. După logica ta, Dumnezeu-Cuvântul nu trebuia să se mai întrupeze din neamul evreiesc (poporul ales din Vechiul Testament era un chip al Bisericii – noul popor al lui Dumnezeu), la cât de apostat era, nu? Sau la cât de apostați erau preoții iudei, cărturarii și învățătorii poporului? Sau erau apostați unii dintre ei, poate majoritatea lor și a poporului?… Dar dreptul Simeon, Nicodim, Iosif din Arimateea erau drepți și sfinți și-L așteptau pe Hristos, și-i slujeau lui Dumnezeu prin jertfe și rugăciuni primite de El, cu toate că ceilalți din jurul lor, cu care erau în comuniune, erau apostați, nu? Ce i-a făcut să nu iasă din ”legătura cu apostații” din vremea și din neamul lor, văzând aroganța și necredința acelora și primind și ei ocări generalizate de la unii ca tine din vremea lor?
2. În vremea Sfântului Ilie, când majoritatea preoților și a poporului cazuseră în apostazie și se închinau lui Baal, Dumnezeu l-a ”temperat” pe ”puritanul” Ilie care se credea unic slujitor al Lui spunându-i: ”Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!” (3 Regi 19, 18). Deci nici față de Ilie nu Și-a descoperit Dumnezeu aleșii, dar față de tine care judeci într-o logică binară pronia Lui…
3. În vremea lui, Sfântul Maxim Mărturisitorul și ucenicii lui nu erau numai ei singurii ortodocși cărora Dumnezeu le primea rugăciunile și jertfele. Trebuie să judecăm limpede. După încetarea persecuției monotelite (erezie mare, nu glumă, nu calendar) și moartea Sfântului Maxim, s-au convertit instantaneu toți ereticii, clerici și credincioși? Nu, unii rămăseseră ortodocși și în vremea acestei mari frământări, au răbdat prigoana și au asigurat continuitatea Bisericii, nu au ieșit din Biserică. Sigur mai erau, neștiuți oficial, mii de credincioși ortodocși care slujeau lui Dumnezeu. Unii erau și oficial cunoscuți, ca episcopul Romei Martin, alții prin nordul Africii. Și mai mult ca sigur că Dumnezeu S-a bucurat și de cei care, păstori fiind, mai înainte erau eretici și mai apoi s-au pocăit și au revenit la ortodoxie.
4. După cum în pilda cu grâul și neghina, Mântuitorul ne spune că vor crește împreună până la vremea secerișului rânduit de Dumnezeu atât pentru fiecare fir în parte cât și pentru întregul lan, așa și în Biserică, va trimite Hristos secerătorii Săi la vremea cuvenită. Dar nu trebuie să nesocotim nici iubirea Lui și pronia Lui nelimitate care așteaptă întoarcerea păcătoșilor din păcate (necredință, rea credință, patimi) și răbdarea Lui arătată tuturor, mai ales celor care-I sunt fii prin har, dar își risipesc averea și cinstea. Noi, în calitate fii și de mădulare ale Bisericii, nu trebuie să o părăsim când, de fapt, ea are mai mare nevoi de noi, când suferă bolind cu multe mădulare, ci trebuie să ne rugăm și să răbdăm cu stăruință, rugându-ne Domnului să-i vindece pe cei bolnavi. Să nu ne îmbolnăvim noi de mândrie și de dispreț, scârbindu-ne de cei cărora Dumnezeu Însuși le vrea și le caută pocăința, poate și prin răbdarea, cuvântul și rugăciunea noastră. Să ne rugăm Domnului Hristos, cum făcea smeritul Părinte Dosoftei de la mănăstirea Viforâta la ectenia mare, ”pentru ca Domnul Dumnezeu să dea preoți buni Bisericii Sale ca să păstorească poporul cu înțelepciune pe calea mântuirii”. Și să cerem cu nădejdea că și primim și cu mulțumirea pentru toată grija Lui de zi cu zi față de noi și față de Biserică.
5. Criteriul ortodoxiei este, după Sfinții Părinți, iubirea (nu blestemarea, nici calomnierea) de vrăjmași. Dacă ne lipsește această inimă luminată de Duhul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, înseamnă că nu slujim lui Dumnezeu nici în Duh, nici în Adevăr, ci ne înregimentăm nevăzut și neoficial în rândurile ucigașilor de oameni și de Dumnezeu, cu toate ierarhiile, ritualurile și ”rugăciunile” părut ortodoxe în care ne ”integrăm” la arătare și ”oficial”…
6. Domnul Hristos este prezent în Biserica Sa de pretutindeni, și în B.O.R. lucrând cu putere la vindecarea noastră, la împăcarea noastră cu El și între noi. Eu, ca umil și nevrednic preot, văd oameni care se ridică din comă, din boli, care înviază din patimi, care se înnobilează și se îmbunătățesc prin Sfintele Taine, prin credință și prin fapte frumoase. El ne poartă de grijă și nouă, ne rabdă, ne ceartă dar ne și iartă, văd (poate nu atât de întinsă) pronia Lui neîncăpătoare în logica noastră, dar activând duhurile oamenilor spre sfințirea vieții lor. Văd lucrarea Duhului Sfânt care luminează inimile și viețile oamenlor care vor să sporească în har și în credință. Aud și mărturiile lor legate de ajutorul Sfinților și al Părinților Sofian, Cleopa (de exemplu) în viața lor. Sunt experiențe care sfidează și depășesc logica omenească.
7. Mântuitorul Hristos nu-Și trădează Mireasa Sa – Biserica, nu o părăsește niciodată, El o ocrotește și o hrănește, chiar dacă unii păstori nu-și împlinesc misiunea cum se cuvine. Ei vor fi întrebați și judecați de asta și de apostazia lor. Noi să-L trăim cu pace pe Hristos, în rândul și în rânduiala fiecăruia, cu inimă bună și iubitoare ca să ne dea Domnul după inima noastră, vorba Psalmistului, așteptând vremea luminării Duhului Sfânt ca să putem vedea și înțelege minunile din legea și din pronia Lui…

Pai cam asta am zis si noi mai deunazi pe undeva pe aici, daca ati urmarit.
Nicidecum pe cei de la usa salonului.
Da, exista tot interesul din partea unora ca parintele sa nu fie in contact cu nicio persoana “de risc” in ceea ce priveste informarea sa in legatura cu realitatea. Parintele Eftimie de la Huta e primul pe “lista” non grata. Si situatia nu credem ca se va schimba nici la manastire

Aflasem de ce a fost la Borca anul trecut, dar e de retinut ca pr. Ioan Sismanian nu mai este catusi de putin pe aceste pozitii si cu acest grup. Dimpotriva, in manastire am auzit ca s-a cautat marginalizarea si discreditarea sa, pe motive bizare, probabil pentru a nu constitui un “pericol” in momentul in care acolo vor incepe “luptele pentru succesiune” cand nu va mai fi parintele Justin (Doamne, ajuta sa fie cat mai tarziu posibil, in ciuda tuturor vrajmasilor sai!)

Culmea e ca MV vrea sa… se delimiteze de Danion si de pozitiile sale. Dar si fara asta, persoana in cauza nu era una cu care, dupa parerea noastra, p. Eftimie ar fi trebuit sa se asocieze ca nume si imagine. Pur si simplu nu ne inspira incredere.

cred ca pericolul poate veni din multe directii, neasteptate uneori, si mai ales din partea unor oameni care nu sunt induhovniciti, si care amesteca in mod daramator adevaruri de necontestat cu lucruri cel putin interpretabile. Aceste situatii pot da dureri de cap in descalcirea lor si celor mai pregatiti din punct de vedere al cunostintelor dogmatice (si nu numai), dar inchipuiti-va ce confuzie si neliniste se pot produce in mintea si sufletul crestinului de rand …

Si totusi, si cu unii din acestia trebuie sa fim atenti, vezi V.R sau apologeticum, lacasuri ortodoxe si chiar forumuri ortodoxe etc. Sa dea Domnul sa ne fie invatatura de minte, si sa stam cu mare atentie cand citim o stire undeva.

Razbointrucuvant, nu vreau sa va inalt sau sa va aduc laude, dar multumesc Domnului ca in toata lupta asta inca va tineti drepti. Am vazut atacurile dese la adresa voastra pe diferite bloguri, dar am vazut si taria cu care ati spus adevarul.

Dumnezeu sa va ajute

Eu insa asi vrea sa subliniez unele aspecte legate de dl Danion Vasile, aspecte care ar fi putut sta la baza atitudinii sale din ultima vreme.
Sa nu uitam ca acest om a trecut din nefericire in prima lui tinerete, prin niste experiente dure yoghine, ajungand dupa propriile-i spuse la supunerea fata de maleficul „maestru” yoghin Bivolaru si culminand cu experimentarea din plin a tantrei yoga. Cine nu stie ce-i asta, sa dea o cautare pe google. Aceste nefericite experiente lasa urme adanci in sufletul, inima si trupul oricarei persoane care a practicat asa ceva. Exista numeroase exemple de tineri mai ales, care au practicat yoga si tantra yoga, perioade poate chiar mai scurte decat dl D.V., si care au innebunit ajungand prin spitale si doar o parte dintre ei putandu-se recupera. Nu-l invinuiesc pe dl D.V. pentru aceasta parte a vietii lui. Oricine putea cadea in acei ani in mrejele practicilor oculte yoghine.

Prin mila lui Dumnezeu insa, dl D.V. a realizat dupa cativa ani ca se afla intr-o grava ratacire, si s-a intors la credinta. Bucuria pe care a experimentat-o descoperind o ortodoxie in care fusese botezat, dar pe care nu o cunoscuse pana atunci a fost atat de mare, incat s-a dedicat trup si suflet apropierii de Dumnezeu prin traire crestina adevarata, si mai apoi prin faptul ca a absolvit si Faculatea de Teologie. Se vede ca dl D.V. a studiat mult, a citit, s-a documentat si a dat dovada de o ravna iesita din comun.

Surprinzator insa s-a grabit foarte tare, incepandu-si propovaduirea publica in anul 1997, la frageda varsta de 23 de ani, prin articole publicate, sustinerea de conferinte, emisiuni radiofonice, predici si cateheze. Iesise recent din experienta tantrista. Anii trecuti ca si convertit la ortodoxie nu depaseau anii de dura practica yoghina. Cat de bine se curatase dl D.V. sufleteste si cat de induhovnicit era pentru a se simti indreptatit sa invete pe altii ceea ce este ortodoxia, atat din punct de vedere teoretic cat si din punct de vedere practic, avand un trecut asa de incarcat de experiente extrem orientale? Trebuie sa dai dovada de o incredere foarte mare in propria persoana ca sa faci asa ceva, sa nu ai nici o jena legata de trecutul apropiat, si, in acelasi timp, sa manuiesti foarte iscusit cuvintele pentru a face o „captatio benevolentiae” a oamenilor, fara ca acestia sa se gandeasca daca cel care este invatator este si indrepatit sa invete pe altii. La aceasta cred ca se mai adauga si ceva narcisism din partea dl D.V, care probabil s-a simti intotdeauna foarte bine facand „bai de multime” si fiind in centrul atentiei.

De ce spun asta? Pentru ca este foarte riscant sa iesi in lumina reflectoarelor, sa te expui, sa-i inveti cu indrazneala pe altii, cand tu insuti nu esti suficient de curatat de zgura yoghina, chiar si cu niste cunostine reale acumulate in domeniu. „Mutatis mutandis” Maria Egipteanca a stat 47 de ani in desert in post si rugaciune si nu a tinut nici o predica sau cateheza publica prin piete nimanui dupa intoarcerea ei la credinta. O singura data, la sfarsitul vietii, s-a aratat Staretului Zosima in desert, si a fost suficient ca pilda ei sa fie consemnata pentru vesnicie, si sa i se dedice si una dintre duminicile Postului Mare, spre luare aminte si intarire a nostra ca prin intoarcere totala si definitiva spre Dumnezeu, si prin multa vointa, orice pacat se poate ierta si se poate ajunge la sfintenie.

Eu sunt convinsa ca dl D.V. a inceput aceasta „cruciada” avand cele mai bune intentii. Dar a fi bine intentionat nu e suficient. Suntem cu totii intr-un permanent razboi nevazut, si atunci cand cineva porneste o ofensiva de proportiile celei desfasurate de dl D.V. trebuie sa-si construiasca in timp, cu multa grija si atentie, o strategie, o platosa duhovniceasca, sa faca o cat mai buna curatire sufleteasca de zgura pacatelor acestei lumi, pentru ca altfel oricine se poate transforma intr-o tinta foarte usoara pentru cel rau, care abia asteapta sa-si bata joc de noi in fel si chip.
Dl D.V. si-a inceput lupta mult prea repede, nefiind suficient pregatit, si greselile initiale s-au acumulat in timp precum bulgarasul de zapada care coborand pe munte la vale se transforma intr-un bulgare urias foarte greu de urnit. Mandria de a fi copilul teribil al ortodoxiei romanesti, cu dinti inca de lapte cum insusi marturisea, mandria de a se considera cel mai curajos marturisitor, care iese cu pieptul gol in fata, fara teama de a rosti adevarurile grave si incomode, l-a dus usor usurel pe dl D.V. la ideea ca este un erou al ortodoxie romanesti, un om care este gata de a se sacrifica pentru credinta. Este de mirare ca acum se victimizeaza? NU! Era urmarea fireasca.

Eu una sunt trista si dezamagita. M-am saturat de vorbele frumoase, de discursurile magnetizante, de declaratiile curajoase. Nu mai vreau sa fiu captivata de discursuri de poleiala stralucitoare gen Dan Puric mimul ratacit, sau de discursurile tumultoase, mobilizatoare si emotionale ale dl Dan Ion Vasile, oricate adevaruri s-ar rosti.

Vreau sa aud vocea marilor duhovnici ai neamului, vreau sa invat de a ei smerenia, vreau sa ma impartasesc din invatatura lor, din dreapta lor socotinta, din linistea si pacea lor, vreau sa invat cum sa lupt in razboiul nevazut pentru ca sa pot intr-un final invinge. Si mai vreau sa aflu tot de la ei cand va fi vremea sa se ia anumite atitudini in problemele delicate care or sa apara intr-o zi.

Din punctul nostru de vedere, alaturarea parintelui Eftimie de “Axa” poate fi o capcana ce i s-a intins. Mugur Vasiliu ar trebui sa-si tina propria sa conferinta unde sa faca toate delimitarile de care simte nevoia, fiindca am aflat ca asta intentioneaza, dar noi ne pastram scepticismul. E de vazut daca parintele Eftimie va mai putea macar vorbi cat trebuie, de celalalt…

Da, foarte bine si frumos spus, dar foarte delicat cand vine vorba de a sti cum sa-l mai poti recupera, DACA il mai poti ajuta (in afara de rugaciunea pentru el). Deocamdata vremea este ca Domnul sa lucreze in inima lui. Chiar nu dorim sa-l ostilizam, nu vrem cearta absolut deloc, dar s-a creat atata sminteala, s-au semanat munti de indoieli si de tulburari in inimile oamenilor, s-a dat atata munitie otravita in mainile stilistilor – care au iesit acum din nou la pescuit in apele deja tulburate zdravan si prilenice ca niciodata pentru a vana pestisorii naivi si slabi in credinta si in deosebirea duhurilor – incat inca s-a facut foarte putin pentru demontarea a tot ceea ce trebuie demontat si pentru vindecarea tuturor ranilor deschise de pumnalele infipte in inima Bisericii si a credintei noastre. Cu atat mai mare este confuzia si inselarea cu cat majoritatea celor spuse de Danion pe celelalte subiecte erau lucruri chiar foarte bune si importante, pe care intr-adevar, putini le mai rosteau. Mare pacat…

Cu cel care se semneaza “pr. Vasile” (fara sa-l cheme asa) noi ne-am lamurit deja, din pacate in sens negativ, si nu va mai putea scrie aici, cel putin deocamdata. Ne-a dat azi noapte o dovada mai mult decat zdrobitoare (si sfidatoare) ca ne-am inselat amarnic aratandu-i incredere initial. Incerca, efectiv, sa ne prosteasca in fata, chiar a depasit limita de la care inca mai poti sa te gandesti ca poate totusi merita dialogul. Nu, ar fi o ispita imensa de a ne risipi energiile in van

Am inteles ce vrea sa spuna si Humoreanul acolo (chiar daca initial s-a exprimat deplasat) si are si el o jumatate de dreptate. Nu intotdeauna ceea ce selectezi este neaparat cel mai relevant sau nu este argumentatia cea mai fericita, cea mai convingatoare. Asa parca era si cu articolul acela cu desenele animate si filmele, avea si lucruri bune, dar si vadite exagerari sau chiar interpretari aberante (ceva legat de “Calauza”, parca, nu mai avem timp de verificat). Dar nu e de generalizat in niciun caz. Trebuie mai multa ingaduinta si disponibilitate reciproca la critica, cu totii avem de invatat unii de la altii, daca nu ne baricadam pe pozitii de ostilitate iremediabila.

“Sa iertam toate pentru Inviere, si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti…!”

Sa va povestesc ce am patit cu o crestina care era pe stil vechi, era din parohia mea (Boroaia, jud Suceava). Am spovedit-o pe crestina, femeia aceea mi-a povestit ca tine pe stil vechi calendarul, eu i-am explicat ca nu e bine si de ce. Am crezut ca a inteles pentru ca nu a mai spus nimic. In ziua cand a venit sa se impartaseasca, mi-a spus ca ea nu vrea ca sa o impartasesc decat daca adaug la impartasanie si Sfantul din ziua aceea de pe stil vechi, si daca eu nu o impartasesc cum spune ea pleaca din parohia mea, se duce la celalalt preot care ii da cum spune ea. Ce mi-am zis eu atunci, am sa-i dau cum spune ea si cu timpul se va intoarce, pentru ca venea la rugaciunile mele, auzea cum vorbesc cu oamenii si cum tineam randuiala lui Dumnezeu. Am facut cum mi-a spus ea si in clipa aceea cand i-am dat impartasania mi-a trecut un sloi de gheata prin inima de era sa ma prabusesc cu totul, sa cad cu cele sfinte.
Mi-am dat seama de greseala imediat. M-am rugat lui Dumnezeu sa ma ierte si sa-mi dea putere sa termin slujba. Foarte greu am slujit dupa aceea. Cand am terminat totul, raul m-a cuprins si mai tare, nu mai puteam sa vorbesc si sa-mi misc picioarele. Foarte incet si cu greu am ajuns acasa. Cand m-a vazut preoteasa s-a speriat de fata mea. Spunea ca eram foarte alb si parca stateam sa cad. N-am putut sa-I spun nimic, m-am intins pe pat si am stat 3 zile si 3 nopti asa tintuit la pat. A fost o lectie buna. Multe mi-a descoperit Dumnezeu mie pentru intarirea mea in credinta si ca sa spun si la altii.

403. La Boroaia, aveam o crestina care venea la Biserica, postea toate posturile, se impartasea, fiind o buna si de nadejde credincioasa, cu toate ca mama ei tinea stilul vechi. Intr-o zi a cazut la o boala grea si a pus-o la pat. Atunci trimite dupa mine sa merg si s-o impartasesc. M-am dus in graba si eram mirat cum de a cazut matusa Ileana asa deodata la boala! Cand am inceput slujba pentru spovedanie imi spune:
- “ Parinte te rog de data aceasta si pentru ca este ultima data, simt aceasta, sa pomenesti la rugaciune pe sfintii de astazi pe stilul vechi!”
- De ce matusa Ileana, ca dumneata niciodata n-ai cerut si n-ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut ca sunt gresiti?
- Stiu, parinte, de data aceasta te rog sa ma spovedesti si sa ma impartasesti pe stilul vechi. Mama a murit cu necazul pe mine, ca nu m-a putut convinge sa merg la Biserica pe Stilul Vechi, vreau macar la sfarsitul vietii mele s-o impac pe mama.
Nu am reusit oricat de mult am insistat si oricate argumente i-am adus, ca omul in ultima clipa a vietii se poate pierde si poate pierde tot ce a cladit intr-o viata si ca aceasta este o ispita cu care vrajmasul vrea s-o castige. Pana in cele din urma, neavand ce sa fac, am spovedit-o si am impartasit-o asa cum a cerut. Am insistat sa-i aduca familia un preot pe vechi, daca aceasta vrea, insa nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut sa primeasca preotul pe vechi decat pe mine.
Dupa ce am spovedit-o pe matusa Ileana, in urma a murit. I-am facut inmormantarea. Fiind cutremurat sufleteste de incapatanarea matusii, pentru ca tot timpul am avut grija sa n-o scap la stilisti, stiind ca familia ca familia ei toata este pe stilul vechi, iar in ultima clipa ca familia ei toata pe stilul vechi, iar in ultima clipa a vietii o pierd fara putinta de a o salva. Am pus rugaciune la Dumnezeu ca sa-mi arate unde este sufletul matusii Ileana!
Fiind la rugaciune, peretele dinspre rasarit dispare, se vedea afara si mi se arata un tanar imbracat in alb, zicandu-mi:
- Ai cerut de la Creatorul sa vezi unde este sufletul lui Ileana?
- Da. Am raspuns eu.
- Vino cu mine si vezi! Am fost luat pe sus si dus inspre miaza-noapte. Intr-o clipa am trecut am trecut deasupra muntilor, vailor, padurilor, satelor, oraselor, am coborat intr-un loc intunecos plin de rugi, spini, pamant colturos si cu iarba scurta si aspra. Tanarul care ma insotea a prins cu mana de iarba si a ridicat-o ca pe o usa.
- Coboara! Mi-a poruncit.
- Nu vad nimic. I-am raspuns eu, pentru ca totul era intuneric si nu se vedea nici pamant, nici scari.
- Sa fie lumina! A poruncit tanarul. Atunci s-a luminat, si am descoperit niste scari, nu stiam din ce material sunt, am coborat foarte mult in jos, in fundul pamantului, pana ce am ajuns in fata unui zid, opac, care nu era nici din piatra, nici din fier, nici din ciment, nu stiu din ce era. Avea multe usi. Ne-am oprit in dreptul in dreptul uneia, in care tanarul a lovit. S-a deschis usa si am intrat intr-o camera nu prea mare, cu peretii de culoare gri inchis. In mijlocul camerei pe un scaun sedea matusa Ileana intr-o lumina puternica si apasatoare. Cand m-a vazut s-a luminat la fata si a zis:
- Ai venit sa ma scoti de aici! Nu te-am ascultat si uite cum ma chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte si grea, ma apasa de ma dor umerii! Tanarul imi face semn ca este timpul sa plecam si-mi spune:
- La sfarsitul vietii si-a pierdut locul la Creatorul. Asa se chinuiesc cei despartiti de ascultarea Bisericii, cei ce nu asculta de duhovnicul lor, si se cred mai luminati! Deci a pierdut locul care i se pregatise pentru traire in evlavia si ravna pe care a avut-o toata viata, pentru faptul ca mereu socotea despartirea in doua a bisericii: stil nou si stil vechi, o greseala a celor de pe stilul vechi. Ati vazut, cum diavolul a avut rabdare si a asteptat-o pana in ultima clipa a vietii sale? Cand i-a dat o falsa mustrare de constiinta, ca nu a ascultat de mama ei sa respecte stilul vechi? Vedeti cum omul isi poate pierde mantuirea chiar si in ultima secuna a vietii? Cati nu au fost inselati in felul acesta! Cati nu zic ca ce poate fi rau in stilul vechi, ca tot biserica ortodoxa este! Este, dar cazuta din har si ascultare. Daca s-ar intoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta nici rugaciunile u se urca la cer, chiar daca sunt piosi, evlaviosi, respecta tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a aratat aceasta (Despre Sf Impartasanie, pag 56-60).

404. – Am vazut cum preotii stilului vechi sunt imbracati in vesminte stralucitoare, inconjutati de lumina, dar cuvintele de aur li se urca pana deasupra capuluisi apoi se coborau in jos si se asterneau pe pamant, asa cum coboara fumul din jertfa lui Cain, fiul lui Adam si Eva, pentru ca nu a adus jertfa din cele placute lui Dumnezeu.”

Am lasat sa treaca ceva vreme pana sa postez acest raspuns, pentru a nu abate atentia de la tema articolului.

Pentru a putea intelege mai bine ce si cum gandeste comentatorul „Humoreanul”, cititi va rog o parte din dialogul de la:

http://saccsiv.wordpress.com/2010/01/28/comentariul-zilei-28-01-2010-promovarea-noii-ordini-mondiale-prin-jocurile-video-si-desenele-animate/

Humoreanul

porcarie mai mare de articol n-am putut citi. pfoai unde se poate ajunge cu elucurbatia mentala.
oare cand a fost ultima vizita la medic a cititorului Betelgeuse ?
pai pe logica asta si pe genul asta de analogii imi execut si parintii in piata publica!
vai de mine!

Saccsiv

humoreanul
Blogul acesta e un loc unde se intalnesc bigoti, habotnici, homofobi, primitivi si cum ne mai zice SISTEMUL. De ce te obosesti citindu-i articolele?

Humoreanul

stii de ce saccive? pentru ca din cauza unor oameni ca tine care dau drumul la toate tampeniile fara niciun discernamant injura lumea crestinii si ii face habotnici, talibani si mai stiu eu ce.
pentru ca din cauza unor asemenea articole – cica analize – se pune semnul egal la mentalitate intre fundamentalistii religiosi musulmani si crestinii a caror religie este una a blandetii, ingaduirii (atentie! nu a tolerantei) si a rugaciunii pentru cel cazut.
pentru ca din cauza unor asemenea articole cei de pe voxpublica (marea “agora” dar cu trafic imens totusi pe internet) isi permit sa ia in colimator pe toti crestinii, nu numai pe tine ci si pe mine si sa ne jigneasca.
pentru ca daca tu ai avea macar 0,00005 % discernamant in postarea articolelor, pe langa razbointrucuvant.ro ar mai fi fost un site crestin autentic.
acum pricepi?

Hristos a inviat!

Legat de parintii de la PV, o sa va spun ce am vazut ca intimplator am fost la PV cind Danion a tinut acolo predica. Era vizibil tulburat si iritat, a lovit in toata lumea fara crutare: de sus pina jos, ba chiar, indirect, pina si in parintele Iustin fiind vizibil suparat ca nici un parinte nu ia atitudine, nici o minastire nu vorbeste, el mirean vorbeste…iar minastirile tac..in predica lui ne-a desfiintat pe toti: mireni, calugari…multi au plecat si nu au mai ascultat predica pina la capat, atit calugari cit si mireni, eu din curiozitate am stat pina la sfirsit, dar am plecat si eu de la slujba..tulburat si cu o puternica durere de cap…
L-am mai auzit vorbind si alta data dar era mult mai echilibrat si de bun simt, acum insa….cred ca are nevoie de retragere si reculegere, in primul rind sa se inteleaga pe el si sa-si limpezeasca gindurile. Cind esti tulburat mai bine taci si roaga-te, nu vorbi in public ca faci ravagii!
Nu de acum, de mai multa vreme, majoritatea parintilor din PV nu sunt de acord cu el, cu tendintele spre stilism si de a arata cu degetul pe cutare sau cutare. Sfintii parinti urau pacatul, dar iubeau pe pacatos! Poate voi cunoasteti 1,2 parinti din cei mai “vizibili” ca sa zic asa din PV, dar sa stiti ca majoritatea sunt interesati de mintuirea lor, stau mai ascunsi (nu din frica, ci din smerenie) si au niste idei sanatoase,in ascultare de P Iustin. Se zice ca o minastire o cunosti dupa cum se simte slujba in biserica si dupa cum e masa la trapeza…

Parintele Arsenie Papacioc spune bine: noi ii primim inapoi. Sa vina de unde au plecat.

Singur Ortodoxia! Cand ai parinti ca Cleopa, Ioanichie Balan, Paisie Olaru etc, e nebunesc sa mergi departe de ei. De ei sa ne tinem fratilor, caci ne-au lasat mostenire mare, incat nu putem noi sa o cuprindem.