UPDATE – drept la replica al autorului articolului “La inceput. Primele cuvinte din Scriptura” din Lumina si raspunsul nostru.

  • Hotnews:

Sute de maghiari marsaluiesc pe strazile Clujului - Tinutul Secuiesc nu-i Romania

Peste 400 de membri din noua organizatii ale tinerilor maghiari au pornit luni intr-un mars pe strazile municipiului Cluj-Napoca, pentru a marca ziua de 15 martie 1848, cand a inceput Revolutia Ungara, relateaza Agerpres. Tinerii maghiari poarta steaguri ale Ungariei si ale asa-numitului Tinut Secuiesc, precum si pancarte pe care scrie in limba maghiara ‘Tinutul Secuiesc nu-i Romania’. Printre participantii la mars se numara si ministrul Sanatatii, Cseke Attila, si consulul general al Ungariei la Cluj-Napoca, Szilagyi Matyas.

AUDIO VIDEO Peter Eckstein Kovacs: As elimina sintagma de stat national din Constitutie. Oficializarea regionala a limbii maghiare mi se pare o doleanta legitima

“Ar fi un sentiment de confort si de modernitate daca nu ar exista aceasta sintagma”, a declarat Peter Eckstein Kovacs la Discutia de Luni, o emisiune HotNews.ro-RFI realizata de Dan Tapalaga. Eckstein Kovacs a precizat insa ca e o opinie personala, si nu exprima punctul de vedere al presedintiei. El s-a referit la articolul unu din Constitutie, care defineste Romania ca fiind stat national, precizand insa ca nu pune in discutie caracterul unitar si indivizibil. Consilierul prezidential a mai spus ca ar adopta modelul constitutiei franceze, care defineste Franta ca “republica indivizibila, laica, democratica si sociala“, dar nu contine notiunea de stat national.

  • Gandul:

Laszlo Tokes: Autonomia nu este de la diavol

CONFLICT Aleşii locali ai PCM şi autonomia Ţinutului Secuiesc Ziua maghiarilor, încinsă de radicali. Marko Bela: Presa incită. Vasile Blaga: Noi ne ocupăm de criză

Ce au hotărât radicalii maghiari

Proclamarea maghiarei drept “limbă oficială în Ţinutul Secuiesc, cu acelaşi statut ca şi limba română” şi a zilei de 15 Martie ca “sărbătoare oficială de interes local în Ţinutul Secuiesc” de către cei circa 250 de primari şi consilieri aparţinând Partidului Civic Maghiar, participanţi la “Adunarea Generală a Aleşilor Locali din Ţinutul Secuiesc”, desfăşurată vinerea trecută la Sf. Gheorghe, a iscat reacţii dintre cele mai felurite. “Paşi concreţi foarte mari pentru cauza sfântă a autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc“, se bucurau, la final, organizatorii reuniunii, în frunte cu Izsak Balasz, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, şi cu Szasz Jeno, liderul PCM. “Trebuie să nimicim orice contraargument în această problemă”, a decretat cel dintâi.

Aceste hotărâri sunt absolut legale, se bazează pe legile naţionale din România şi pe directivele Uniunii Europene şi nu fac decât să oficializeze de drept o stare de fapt care există de ani de zile în Ţinutul Secuiesc”, l-a completat Szasz Jeno. “Singura soluţie pentru o descentralizare reală şi deplină e autonomia teritorială pentru toate regiunile naturale istorice din România, şi pentru Maramureş, şi pentru Crişana, şi pentru Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Ardealul de Nord, Ardealul de Sud, Ţinutul Secuiesc şi Bucureşti”, şi-a reiterat apoi liderul PCM-ist şi “înţelegerea personală” a zicerii lui Traian Băsescu - “tot atâta autonomie la Odorhei câtă la Caracal”.

”Noi, romanii din aceasta parte de tara, dorim sa traim in relatii bune cu maghiarii de aici si dorim sa se pastreze aceeasi masura, conform legislatiei europene, si pentru unii, si pentru altii. De remarcat ca in aceasta zona nu maghiarii ci noi, romanii, suntem minoritari si noi avem nevoie de cea mai importanta si semnificativa protectie din partea statului roman”, a conchis IPS Ioan Selejan.

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă si să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010! Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita si Mures, trăim peste 400.000 de români!

***

Pe cînd studierea holocaustului comunist în şcolile româneşti?

Dl. Pleşu descoperă noua “revoluţie culturală”

Educaţia: între filosofia ingineriei sociale şi filosofia unei societăţi libere

Problemele învăţământului de masă (în combinaţie cu legile care obligă copiii şi părinţii să participe într-un astfel de sistem) nu sunt doar locale şi de management, ci de filosofie a sistemului, filosofie ce concordă profund cu spiritul ingineriei sociale, care în prezent stă la baza proiectelor şi măsurilor politice economice de pretutindeni, fie că sunt sisteme totalitare sau democrate. Prin învăţământul de masă, spiritul acesta al ingineriei sociale s-a extins şi asupra persoanei, a omului ca entitate, şi s-a concretizat în primul rând în negarea naturii umane şi în încercarea de a o schimba şi/sau reconstrui pe alte baze – de a o face „predictibilă” – visul dintotdeauna al inginerilor sociali.

Conspirativ sau nu, intenţionat sau nu – logica, filosofia şi rezultatele învăţământului de masă indică faptul că acesta rămâne unul ideologizat şi ideologizant. Idealurile sociale şi politice ale vremii ajung într-o formă standardizată şi necritică pe băncile învăţământului de masă, fie că este vorba de idealul naţionalist, de valorile euro-atlantice sau de corectitudinea politică. Diferenţa fundamentală a învăţământului de masă actual, în raport cu educaţia clasică (care era asigurată în mod tradiţional de părinţi sau tutori) constă în erodarea şi, în final, răsturnarea valorilor tradiţionale şi respingerea creştinismului ca element central al civilizaţiei occidentale (secularizarea). Locul valorilor tradiţionale clasice a fost luat de nihilism, relativism, corectitudine politică, acestea din urmă fiind prezentate în mod fals ca filosofii ale toleranţei şi fiind instituţionalizate prin legile împotriva discriminării „minorităţilor” (legi care, în fond, implică nerecunoaşterea drepturilor „majorităţilor” paşnice de a se comporta firesc, în acord cu propriile credinţe). Meritul formativ al educaţiei clasice constă, în primul rând, într-un anumit tip de raportare la valori şi norme, care nu poate fi înţeles în afara asumării creştinismului. Virtuţile nu sunt dobândite formal ca simple reguli şi constrângeri exterioare, sociale, ci acestea se nasc prin educarea inimii şi a minţii în spiritul iubirii de oameni şi a lui Dumnezeu.

Deşi homeschooling-ul actual nu este automat legat de educaţia clasică, mulţi dintre practicanţii acestui tip de învăţământ au adoptat în prezent curriculumul educaţiei clasice. Recunoaşterea legitimităţii homeschooling-ului înseamnă recunoaşterea drepturilor acelor părinţi care decid să-şi protejeze copiii de efectele devastatoare, spiritual şi moral, ale filosofiilor la modă – relativismului moral, nihilismului – şi de „revoluţia sexuală” şi educaţia sexuală à la Kinsey, care au pătruns treptat şi în şcoli. [...]

Meritul formativ al educaţiei clasice nu este doar intelectual ci şi spiritual şi moral. Virtuţile morale sau intelectuale erau dobândite concomitent cu educarea inimii în spiritul dragostei de oameni şi de Dumnezeu.

“Străduiţi-vă să sporiţi în “ştiinţele lăuntrice”, în “ştiinţele inimii”: în ştiinţa dragostei, a credinţei, rugăciunii, frumuseţii, smereniei, gingăşiei, ascultării, curăţiei, dreptei înţelepciuni, milosârdiei, compasiunii, jertfelniciei, în ştiinţa curăţirii inimii de toată întinăciunea, de cugete viclene şi rele! Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte vi se vor da vouă de la Dumnezeu”. (Sfântul Ioan de Kronstadt – viaţa, învăţăturile, minunile, Sophia, 2007) [...]

Secularizarea treptată s-a instituţionalizat atât pe plan cultural, social cât şi educaţional. Presupusa neutralitatea axiologică şi epistemologică a învăţământului secularizat este doar aparentă – filosofiile subiacente (relativismul moral şi nihilismul) nu sunt neutre nici axiologic nici epistemologic. În plus, acestea sunt prezentate în mod fals ca filosofii ale toleranţei şi instituţionalizate prin legile împotriva discriminării „minorităţilor”(legi care, în fond, implică nerecunoaşterea drepturilor „majorităţilor” paşnice de a se comporta firesc, în acord cu propriile credinţe)[...].

***

[... este vorba de cardinalul care va organiza anul acesta la Viena (20-27 septembrie), cea de-a XII-a intalnire a Comisiei mixte de dialog  teologic Catolic-Ortodox pe tema primatului papal, unde se doreste redactarea textului final care nu a putut fi adoptat anul trecut in cadrul reuniunii de la Paphos, Cipru - dan.camen.]

La acest eveniment, au participat reprezentanți religioși din partea Episcopiei Romano Catolice și autorități locale italiene.

Conferinta episcopala italiana a emis saptamana trecuta un ghid pentru preoti in care sunt prevazute principiile de abordare pastorala a credinciosilor rasariteni necatolici. In aceasta categorie sunt inclusi si romanii ortodocsi care se afla in Italia, transmite Radio Romania Actualitati. Documentul a fost elaborat in urma unui Congres al reprezentantilor tuturor episcopiilor catolice italiene, care a avut loc saptamana trecuta la Ancona. Ghidul pastoral contine indrumari in ceea ce priveste conditiile in care un preot catolic poate administra sacramentele unui credincios ortodox. Preotii catolici sunt sfatuiti sa abordeze relatia cu ortodocsii astfel incat asupra lor sa nu planeze suspiciunea de prozelitism, adica intentia de a-i atrage la catolicism.

La intalnirea de la Ancona a participat si episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan, care considera ca documentul catolic despre relatia pastorala cu ortodocsii reflecta pozitia clasica a Bisericii catolice fata de ortodoxism. “Documentul reprezinta un indrumar al recomandarilor cu privire la raportarea pastorala fata de ortodocsi. “Acest indrumar practic reflecta pozitia clasica a Bisericii Catolice, adica Biserica Catolica socoteste Biserica Ortodoxa si chiar a subliniat acolo, la inceput, in introducere ca Biserica Ortodoxa crede si marturiseste ca ea este biserica una, sfanta, soborniceasca si apostoliceasca si crede in plinatatea adevarului si a sfintelor taine in ea si Biserica Catolica o recunoaste ca atare”, a declarat Episcopul Siluan.

Ghidul pentru preotii catolici recomanda ca, in cazul in care li se solicita de catre un credincios ortodox administrarea sacramentelor: botez, spovedanie, impartasanie, maslu, sa indrume respectiva persoana catre un preot ortodox dintr-o structura canonica, de la care sa primeasca tainele. In situatia in care un asemenea preot nu exista, preotul catolic poate sa impartaseasca sacramentele unui ortodox in cazul in care constata indeplinirea a trei conditii: cererea spontana din partea ortodoxului, buna lui vointa si nevoia spirituala urgenta. In cazul casatoriilor mixte, preotii catolici pot cununa un catolic cu o ortodoxa cu conditia ca partea catolica sa se angajeze sa faca tot posibilul ca botezul copiilor sa se faca in Biserica Catolica. Episcopul Siluan spune ca si din partea ortodoxa exista o deschidere reciproca in ceea ce priveste casatoriile mixte. “Canoanele, formal, interzic casatoria ortodocsilor cu neortodocsi. Insa conditiile actuale, concrete, in care ne aflam ne pun in situatia de a reconsidera aceasta situatie. Ne gandim si la partea ortodoxa care nu trebuie pedepsita. Daca partea catolica spune ca nu doreste sa renunte la identitatea ei, dar doreste si este de acord sa primeasca Sfanta Taina a Casatoriei in Biserica Ortodoxa si sa-si creasca copii in credinta ortodoxa, atunci noi dam o dispensa prin care sa se savarseasca Sfanta Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa a unui ortodox cu un catolic, cu un crestin catolic care dovedeste ca are certificat de botez si mai ales ca nu a mai fost casatorit, nu mai are o alta casatorie”, a declarat Episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan Span.

Comentariul nostru:

Din fraza mult intortocheata a PS Siluan ar reiesi, pentru cineva mai neatent, ca “Biserica” Catolica ar recunoaste ca Biserica Ortodoxa este cea Una si Adevarata. Ceea ce este imposibil. Ce vrea sa spuna (sau nu) PS Siluan este ca, similar actelor gen Acordul de la Ravenna, “Biserica Catolica” afirma ca este constienta de faptul ca Biserica Ortodoxa se percepe pe sine (si nu ca ar fi in realitate asa) drept cea Una… Dar aceasta este cea mai mica dintre probleme, caci PS Siluan a asistat favorabil la decizia ca ortodocsii sa se poata “impartasi” (contrar Traditiei si Sinoadelor Ortodoxe) la catolici, oficializand, o practica necanonica si contrara Bisericii. Poate PS Siluan nu constientizeaza, insa este deja un personaj istoric – deoarece, prin prezenta si acordul sau dat ghidului catolic, se alatura acelor latinofroni care considera tainele catolicilor drept valabile, contrar, iarasi, Traditiei ortodoxe, dar in consonanta cu intalnirile de “comitet” de la Balamand. Deh, asa e cand canoanele sunt formale, iar “realitatile” necesare…

  • Lumina:

BOR şi EKD, la a 12-a întâlnire ecumenică

Cultura teologică a secolului trecut poate fi definită şi ca o cultură a dialogului între Biserici şi confesiuni şi a unei reciproce cunoaşteri. Mişcarea Ecumenică a parcurs în ultimii ani diferite etape. Astăzi, mişcarea ecumenică este foarte diversificată, concretizându-se în întâlniri personale şi continuând cu cele regionale şi internaţionale, conferinţe, congrese, adunări bilaterale sau multilaterale, europene sau mondiale. Între aceste dialoguri, un loc important îl ocupă dialogul teologic bilateral dintre Biserica Evanghelică din Germania (EKD) şi Biserica Ortodoxă Română (BOR). La Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus s-a desfăşurat zilele acestea cea de-a XII-a întâlnire. [...]

Care sunt perspectivele de viitor ale acestui dialog?

Prima remarcă ce trebuie făcută în acest context este necesitatea continuării acestui dialog, plecând de la consideraţia că importanţa lui pentru o reală apropiere între Bisericile aflate în dialog este evidentă. Receptarea rezultatelor deja obţinute este şi ea o provocare pentru teologia actuală. Chiar dacă din dialogul teologic bilateral dintre EKD şi BOR nu s-au putut trage consecinţe eclesiologice, se poate afirma că acest dialog a condus la o considerabilă apropiere în teologia şi spiritualitatea celor două Biserici. Dialogul a fost, aşa cum l-au simţit partenerii de ambele părţi, un eveniment spiritual. Europa are nevoie într-o comuniune a popoarelor şi statelor reconciliate de comuniunea Bisericilor reconciliate, o viziune promovată de către ortodocşi şi protestanţi încă de la începutul mişcării ecumenice.

Care au fost premisele fundamentale care au dus la începerea unor astfel de întâlniri?

Încă din secolul al XVI-lea se poate observa în Ţările Române o bună convieţuire între românii ortodocşi şi saşii protestanţi. Această convieţuire între diferite confesiuni, cu o istorie comună îndelungată, cu caracter etnic şi prin aceasta cu o experienţă fundamentată prin comuniune umană, într-un pluralism şi o diversitate culturală, a creat cele mai bune premise pentru derularea unui dialog între Biserici cu mărturisiri de credinţă diferite. Un alt motiv pentru derularea acestui dialog, din punct de vedere politic, îl constituie existenţa în Transilvania a saşilor luterani şi interesul EKD pentru creştinii evanghelici de aici care, ca şi românii, sufereau sub regimul comunist de la Bucureşti. Dialogul a oferit o bună platformă pentru EKD de a rămâne în permanentă legătură cu aceştia. Pe de altă parte, Bisericile ortodoxe au putut observa în viaţa EKD şi în teologia ei evoluţii pozitive, care nu mai corespund „imaginii tradiţionale“ despre protestantism din secolele trecute, precum: o creştere evidentă a participării credincioşilor la Cina lui Hristos, o preocupare intensă faţă de Sfinţii Părinţi, noile accente puse pe importanţa Bisericii pentru credinţa şi viaţa creştinilor, înţelegerea mai profundă a rolului preoţiei.[...]

Cea de a treia grupă de teme a avut un caracter hristologic: „Mântuirea în Hristos şi sfinţirea lumii“; „Îndreptarea şi îndumnezeirea omului prin Iisus Hristos“; „Botezul ca încorporare în Noul Legământ şi chemare la luptă duhovnicească în urmarea lui Hristos“. În legătură cu aceste teme, dialogul EKD-BOR a atins cele mai multe şi mai profunde puncte de consens între cele două tradiţii teologice. În sfârşit, cea de-a patra grupă de teme teologice abordate în acest dialog a fost de ordin eclesiologic. În acest sens au fost mai întâi dezbătute diferite aspecte legate de responsabilitatea Bisericilor în lumea de azi, fie în contextul concret al societăţilor în care cele două Biserici îşi desfăşoară activitatea, fie în legătură cu integrarea europeană. La ultima întrunire, desfăşurată la Cluj-Napoca în noiembrie 2002, cele două delegaţii au hotărât să abordeze o temă eclesiologică de fond şi de mare actualitate, anume: „Biserica cea una a lui Iisus Hristos şi diversitatea bisericilor de astăzi“.

Comentariu: A se observa erezia referitoare la existenta Bisericilor, si nu a Bisericii, versus confesiuni, precum si deja mult-cunoscuta mantra a “necesitatii” dialogului pentru binele Europei. Premisele dialogului sunt, iarasi, o subtila manipulare: bunaconvietuire din Transilvania dintre romanii ortodocsi si etnicii de alte confesiuni s-a desfasurat, in primul rand, in conditiile in care romanii ortodocsi nu existau ca cetateni oficiali ai Principatului si religia lor nu era oficiala. In plus, bunaconvietuire, ca realitate cotidiana, din secolele trecute nu insemna nicidecum ca oamenii valorizau la nivel normativ pluralismul. Oamenii aveau relatii normale, fiind insa atasati profund credintei lor, pe care o considerau drept unica cea adevarata. Pluralismul si relativismul religios si moral nu are, asadar, nicio legatura cu bunaconvietuire. Una peste alta, o mostra de limba de lemn ce aduce aminte de materialele oficioase comuniste despre lupta pentru pace.

Comunicat de Presă: Cooperare practică pentru o mărturie comună în Europa

La începutul întâlnirii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit oaspeţilor pentru sprijinul constant acordat de Biserica Evanghelică din Germania Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Germania, Austria şi Luxemburg, cu sediul la Nürenberg şi a subliniat relaţiile tradiţionale de prietenie şi conlucare dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania. În acest context, Patriarhul României a subliniat faptul că cele două Biserici au argumente solide pentru a întări aceste relaţii tradiţionale într-o societate europeană marcată de secularism, dar şi de pluralism cultural şi religios, în care lucrarea creştină nu mai constituie o simplă modă a zilei, ci o datorie morală şi misionară.

Papa Benedict al XVI-lea în vizită la comunitatea luterană din Roma

Jean Mercier precizează că Benedict al XVI-lea a mers în-tr-o biserică protestantă pentru prima dată de la începutul pontificatului său. „Este vizita unui frate la alţi fraţi“, se felicită pastorul Jean-Frédéric Patrzynski, de la Biserica Evanghelică Luterană din Franţa. „Acest fapt arată că Papa nu a uitat ce a spus în orele care au urmat alegerii sale, în 2005, referindu-se la angajamentul puternic în dialogul ecumenic.“

„La început“. Primele cuvinte din Scriptură

[...] Cred de aceea că nu numai gramatical versiunea rabinului Raşi este plauzibilă, ci şi semantic. Faţă de opinia clasică, ea ar avea unele avantaje. Versiunea lui Raşi are avantajul că păstrează asupra actului creaţiei, momentul zero, o sfântă tăcere, concentrându-se doar asupra orânduirii lumii de către Dumnezeu. Descrierea orânduirii începe cu lumina, adică prin acel element sugestiv care presupune posibilitatea naratorului biblic să vadă şi să descrie, iar a ascultătorului să înţeleagă pe baza analogiei cu lumea cunoscută de om. [...] Unii teologi apuseni, dorind să rămână foarte fideli textului, au considerat că Facere 1 nu exprimă dogma creării din nimic, ex nihilo, concept atestat abia în periada intertestamentară (sec. 2 î.Hr., a se vedea la 2 Macabei 7, 28). În concepţiile mai vechi, divinitatea şi materia sunt date dintru început, iar originea lor nu este discutată. Totuşi, trebuie observat că textul nu spune nici opusul, că Dumnezeu creează din ceva. „Când Dumnezeu a început să creeze“ ar sugera o evitare a descrierii creaţiei propriu-zise, o adevărată teologie apofatică. Omul este mai degrabă îndemnat să cugete la pronie şi la creaţie ca rezultat, şi nu la actul în sine al creaţiei, care rămâne taina lui Dumnezeu. Omul ar cunoaşte astfel doar aspectul providenţial, orânduirea creaţiei, şi nu modul cum lumea a luat fiinţă.

Comentariu:

Autorul (lect. (!) dr. Alexandru MIHĂILĂ) prefera interpretarea rabinica-masoretica a primelor versete ale Facerii, fata de interpretarea patristica, conform careia Dumnezeu a creat universul din nimic, iar la inceput a creat puterile ceresti, adica ingerii. Iar aceasta preferinta, ea insasi o grava lezare adusa Traditiei (interpretarea rabinica fiind negarea, practic, traditiei patristice), duce la o (alta) erezie – de fapt, spune autorul, Biblia nu ne invata nimic cu privire la momentul creatiei, cu privire la posibilitatea ca materia sa fi existat deja inaintea creatiei. Chipurile, “daca ramanem fideli textului” biblic (de fapt, interpretarii masoretic-rabinice), nu gasim fundament pentru dogma creatiei ex-nihilo!

***

  • Hotnews:

Comisia Europeana anunta ca nu a ajuns la un acord privind ajutorarea Greciei

Ministerul Sanatatii: Autoritatile vor verifica daca cei aflati in concediu medical sunt acasa si necesita ingrijiri medicale

  • Gandul:

În bani, suntem membri UE degeaba. După trei ani am absorbit doar 2,2% din fondurile Uniunii

Trei anchete în urma decesului Ramonei Câciu. Cum reglementează alte state orele suplimentare

  • Ziuaveche:

Moarta pentru profitul companiei multinationale

Ramona Ciciu a murit de prea multa munca. Este al doilea caz ajuns in atentia mass-media in care un anagajat al unei multinationale, in acest caz Ipsos Interactive Services, a muncit pana la epuizarea fizica. Femeia de 34 de ani, mama a doi gemeni, a fost internata marti, in stare grava la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti dupa ce i s-a facut rau la locul de munca si a intrat in coma profunda.

***

  • Adevarul:

Băsescu: Dacă SUA şi aliaţii lor atacă Iranul, Romania “va acţiona alături de aliaţii săi”

Şeful statului a declarat pentru presa niponă că România ar acţiona alături de SUA şi aliaţii lor strategici dacă se va decide o intervenţie în forţă împotriva Iranului, insă şi-a exprimat speranţa într-o rezolvare diplomatică a dosarului iranian. Traian Băsescu a declarat într-un interviu pentru publicaţia japoneză Yomiuri Shimbun că se aşteaptă ca Parlamentul să ratifice trataele bilaterale semnate cu SUA privind instalarea celor 24 de interceptori din cadrul scutului american antirachetă înainte de summitul NATO ce va avea loc la sfârşitul acestui an la Lisabona. Preşedintele Băsescu a anunţat la începutul lui februarie că România va găzdui elemente ale scutului american antirachetă, ce ar urma să devină operaţional, potrivit Washingtonului, până în 2015. Şeful statului român a reiterat faptul că amplasarea interceptorilor pe teritoriul României nu constituie “o apărare împotriva Rusiei”. “Este un sistem defensiv împotriva unor ţări precum Iranul sau Coreea de Nord”, a completat Băsescu, care s-a aflat într-o vizită de de trei zile în Japonia. Traian Băsescu a subliniat că România, în calitate de stat membru al Alianţei Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene, “ar acţiona alături de aliaţii ei”. România s-a alăturat NATO în 2004, iar UE în 2007, precizează cotidianul nipon. Totuşi, şeful statului şi-a exprimat speranţa că nu se va ajunge la o confruntare militară. “Ar trebui să aplicăm presiune economică şi politică, dar ar trebui totodată să continuăm un dialog diplomatic”, a adăugat Băsescu.

NATO inaugureaza un centru de spionaj la Oradea

Revista presei. Partidul lui Putin, pe primul loc la alegerile regionale. Iran susţine că a spart reţelele americane pentru război cibernetic

Iran avertizează puterile “corupte” să nu provoace tulburări în Golf

Analiză: Statele emergente au lansat cursa înarmărilor

Statele Unite “au încălcat suveranitatea chineză” prin vânzarea de armament Taiwanului şi prin întâlnirea dintre preşedintele Barack Obama şi Dalai Lama, la începutul anului, a acuzat duminică premierul chinez, Wen Jiabao, citat de AFP. “Relaţiile sino-americane începuseră bine odată cu sosirea la putere” a preşedintelui american Barack Obama, dar vânzarea de armament Taiwanului în ianuarie şi întâlnirea sa din februarie cu Dalai Lama, liderul spiritual al budiştilor tibetani, “au încălcat suveranitatea chineză”, a declarat Wen.