Razboi întru Cuvânt

• Parintele Mihail Stanciu: AVERTISMENT! Consumul de iluzii dăunează grav sănătăţii!

Suntem aproape de marginile lumii. Cu microscopul și cu telescopul scrutăm microcosmosul și macrocosmosul până spre infinitul mic și pâână spre infinitul mare. Cu știința și tehnica am ajuns deja departe. Dar cu imaginația și cu păcatul am ajuns și mai departe… S-o ținem tot așa? Poate că vom ajunge dumnezei, cum șoptise prima oară în rai oamenilor netrebuitul? Și cum a toot șoptit apoi și cum șoptește neîncetat de atunci încoace oamenilor căzuți. Și cum i-a pus și-i pune mereu pe mii de piste false cu meșteșugirile lui. Dumnezei în lumea iluziilor? Nu, nici măcar acolo. Mai degrabă robi…

Pentru că, de fapt, suntem departe de noi înșine. Nu ne mai vedem marginile, limitele, neputințele, păcatele. Nu-L mai vedem nici pe Dumnezeu prin hățișul de iluzii cu care ne-am înconjurat. Și de false nevoi, prioritare față de cele reale, vitale. Confortul (lăcomia, trândăvia), controlul (temperaturii aerului condiționat, al mașinăriilor creatoare de confort), ”libertatea” (nu de patimi, nuu, nici de a viețui demn în comunitate, ci de a naviga și de a ne risipi printre iluziile de pe ecranul imaginației sau al televizorului) – iată noile iluzii, noii idoli, care ne solicită închinarea și timpul. Si mai ales sănătatea. Plutim sau mai degrabă ne scufundăm pe zi ce trece într-o mare tot mai adâncă și mai otrăvită de iluzii… Și consumăm din ele pe nesăturate…

Astfel, suntem departe de Dumnezeu. Suntem aproape anesteziați, poate chiar drogați cu iluzii, cu fantasme, cu minciuni. Zilnic ne cerem doza. Cu gălăgie, cu multă cheltuială și cu mare efort uneori… Nu ne mai hrănim cu ”tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, cu ”pâinea cea vie care S-a pogorât din cer”, cu ”adevărul care ne face liberi”, cu Dumnezeu-Cuvântul – Izvorul vieții și al nemuririi. Nu mai gustăm experiența iubirii Lui, realitatea Lui prezentă și luminoasă. Nu mai gustăm nici măcar experiența iubirii dintre noi, a realității comuniunii luminoase dintre noi. Și suferim. Și nu știm ce ne doare. Ne doare sufletul. Ne simțim vlăguiți nu de puterea mușchilor, ci de puterea sufletului îndepărtat și de Dumnezeu și de semeni și de creația întreagă.

Care este soluția? (…) Vezi pe blogul parintelui Mihail

***

• Crestinortodox.ro (Teodor Danalache): Somnul, un dar al lui Dumnezeu

“In zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu (…) daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai” (Psalm 126, 2).

Oricat de obosit ar fi omul, oricat de mult ar munci si oricat de tarziu s-ar culca, somnul nu este ceva automat, cu reguli clare, ci un dar al lui Dumnezeu facut omului. De cate ori nu ne-am intins in pat, franti de oboseala, insa fara a putea adormi?!

“Somn cu pace si fara scarba daruieste-mi” (Rugaciunile de seara).

“Miluieste-ma, Stapane si Facatorul meu pe mine lenesul si nevrednicul robul Tau (…) ca in pace sa ma culc si sa dorm eu pacatosul” (Rugaciunile de seara).

“Cel ce ne-ai dat noua somn spre odihna neputintelor noastre si spre repaos de ostenelile trupului” (Rugaciunile de dimineata).

Somnul este tot viata. Nu doar ziua traieste omul, ci si noaptea. In somn putem rosti rugaciune, in somn putem lupta cu gandurile aduse de diavoli, in somn putem iubi pe Dumnezeu si intreaga lui faptura. Pentru aceasta este nevoie insa de multa rugaciune in timpul zilei, cand noi, cei incepatori, putem lucra mai usor cu vointa noastra.

Un parinte spunea ucenicilor sai: Continuare »

1 Comentariu »