In rest sunt in mare parte de acord, acum ca ai explicat mult mai bine si mai nuantat, dar ti-a raspuns deja indestulator colegul si fratele meu intru Hristos.

Milenarismul este asteptarea mesianica a unui rai pamantesc, si, in functie de intensitatea sa, poate fi o asteptare de tip revolutionar, in care lumea actuala (“veche”) sa se prabuseasca, si o alta, mai noua si curata, sa se infiripeze, sau poate sa fie o “banala” “speranta de mai bine”, ceea ce arata, insa, in fapt, o alipire de viata de aici si o dorinta de a ne “culcusi” pe acest pamant o parelnica vesnicie. Milenarismul, astfel definit (si este definitia Bisericii) il folosim chiar ca un criteriu esential, poate cel mai important, in selectarea stirilor si analiza lor (cum este stirea de mai sus legata de “profetii” unei noi ordini economice. Este caz tipic de milenarism). De aceea, este foarte trist pentru noi sa vedem pe cate cineva ca intelege taman pe dos ceea ce spunem. Sigur ca exista si destui care cred ca semnele de sfarsit de lume pe care le traim arata ca e timpul pentru o schimbare revolutionara; de acestia ne-am delimitat tot timpul si am aratat, mereu, ca realitatea pe care o traim ne taie orice “speranta de mai bine” intr-o culcusire in aceasta viata (in care ar trebui sa fim straini si calatori) si ca orice asteptare revolutionara este o nebunie patologica. Asadar, tot timpul am aratat ca singura noastra atitudine normala in fata acestei realitati este viata duhovniceasca, renuntarea la orice vis de implinie aici, aruncarea in bratele Domnului si punerea intregii nadejdi la El. Daca nici asta nu ne trezeste la viata duhovniceasca, atunci nu stiu ce ne mai poate trezi. Si daca crede cineva ca daca isi astupa urechile si ochii poate sa fie treaz duhovniceste… Noi ii dorim toata sporirea duhovniceasca, dar trebuie sa stim ca putini dintre noi au chemare de pustnic rugator pentru toata lumea.
Si, ca tot am ajuns aici, am spus deseori si noi ca ceea ce indelunga timpul, dupa cum spun Parintii, este aceasta rugaciune pentru lume, a celor care mai pot duce durerea intregii lumii in inimile lor. Sa nu credem insa ca rugaciunea pentru lume este un simplu cuvant sau un simplu gand. Rugaciunea pentru lume inseamna sa aduni TOATA durerea lumii inlauntru, ceea ce foarte, foarte putini o pot face, doar marii Sfinti, ca Siluan Athonitul. Si acesti mari sfinti se immputineaza pe zi ce trece, sa ne gandim doar la batranii nostri – Parintele Justin Parvu, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Adrian Fageteanu… Cum va arata lumea noastra fara acestia? Nu va trece un fior rece pe spinare?

Asadar: milenarismul mentionat de fratia ta este doar o specie, sunt mult mai multe, si cele mai rele sunt cele definite mai sus. Anticiparile gresite ale sfarsitului tin de tot felul de zabauci sectanti care nu au nicio treaba cu semnele sfarsitului, ci pretind ca le-a cazut inspiratia divina pe cap si atunci dau drumul la goarna. Speram ca nu e cazul sa demonstram ca nu intalnesti asa ceva pe aici. Noi nu anticipam nimic, noi aratam 1. evenimentele din realitatea noastra; 2. profetiile parintilor (sfinti, cei mai multi, sau autoritati duhpvni)si corespondenta cu aceste evenimente; 3. atitudinea duhovniceasca pe care o avem de adoptat, tot dupa sfaturile parintilor.

In privinta efectului mijloacelor noii media, suntem si noi constienti de acest lucru, si nu suntem deloc fani ai internetului sau calculatorului. Totusi, este o deosebire mare intre TV si internet, chiar majora. Primul are clar un caracter hiptonic, de pasivizare, de tampire, plus ca nu gasesti niciodata stirea care trebuie, ci intotdeauna ambalata asa cum le trebuie lor si pusa intr-un complex de stiri ca sa le transmita mesajul lor. Pe internet nu e asa deloc, pentru ca informatia nu este monopolizata, ci fragmentata in cate surse exista (si sunt, practic, o infinitate). Dar cel mai important este faptul ca pe internet trebuie sa fii activ, sa intelegi ce citesti, sa reactionezi. Una ar fi sa stau tamp, de pilda, in fata TV-ului acum, si cu totul asta este ca ma chinuiesc sa elaborez un raspuns complicat si exhaustiv la o serie de argumente complicate. Cu internetul problema se pune la nivel de mancat timp, energie, si, la nivel mai subtil, de creare a unei parelnicii, a unei virtualitati. Dar instrument perfect de comunicare nu exista, fiecare are riscurile sale. Depinde mult de cum il folosesti. Noi ne straduim sa il folosim bine, nu pentru placerea noastra si nici pentru a placea oamenilor, nu pentru a evada intr-o realitate pararelela, ci in a prezenta asa cum este. Oricum, in curand, internetul va fi cenzurat, tocmai pentru ca ridica aceste probleme, pentru sistem, legate de libertatea de exprimare si de informare. Oamenii nu trebuie sa fie lasati nici sa se informeze, nici sa se exprime liber. Sau crezi ca vor sa repete experienta cu gripa porcina, in care canalele noii media au fost varful de lance al contestarilor?

In curand libertatea noastra va fi o amintire vaga. Sa intelegem acest lucru si sa nu mai cautam nod in papura…

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/14/ce-vremuri-traim-parintele-rafail-ne-raspunde/

Deja si eu ma vad ca un martor al unei alte lumi pentru cei care astazi au 30 sau 20 de ani si mai putin. Iar parintele nostru a fost si martor al lumii inainte de primul razboi mondial (…) si mi-a spus ca dupa aceea n-a mai fost niciodata acea pace de care isi amintea in tineretile lui, acea asezare a lumii care se simtea. Dupa primul fratricid mondial s-a ridicat harul de pe pamant si n-a mai venit. Dupa al doilea fratricid mondial a fost si mai rau si prin anii ’70 ne zicea: „Daca va mai veni un razboi mondial credinta pe pamant va deveni cu neputinta“ (…)

Observ ca ceea ce numeam credinta a falimentat de multe ori in viata mea pana cand am inceput sa o vad ca nu o am si asta este o caracteristica a epocii noastre, nu numai a lui Stan Patitu‘ care va vorbeste, adica “crezi ca…” si te trezesti ca… “nu“; este ca si cum stai ferm cu picioarele pe ceva solid, pe scanduri solide si cineva-ti pune o cravata pe dupa gat, cade scandura de sub tine si te trezesti ca asta-i un streang… Iertati-ma, dar asta este ce vrea sa faca vicleanul cu noi. Insa asta e partea intai a cuvantului parintelui Siluan: TINE-TI MINTEA IN IAD! Nu-ti inchipui ca lumea asta e altceva. Sa fim seriosi si sa fim treji! Dar… NU DEZNADAJDUI e partea a doua. Dumnezeu, care m-aude acuma, puternic este sa ne crute de acel streang si de acel “chepeng” care cade de sub picioare.

Dar, Doamne, pazeste-ne, ca… asa cum mai multi au spus si aseara si azi: ispitele sunt mai cumplite azi. Nu numai mai cumplite, ci si mult mai subtiri, mai nebagate in seama. Crezi ca esti un credincios si te trezesti ca reactiile tale sunt reactiile necredinciosului. Credinta ta te falimenteaza, te tradeaza. (…) Nu e cazul de a deznadajdui… Cand observam lucrurile astea e cazul sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu; dar as zice mai mult: e cazul sa ne bucuram. (…) E vremea sa ne bucuram cu intristatoare bucurie, dar undeva o bucurie tainica poate exista daca avem mai multa credinta si mai multa intelegere incotro mergem: e Dumnezeu! E lumina nefacuta care e langa mine, in mine undeva si ma lumineaza si ma arata cat de pacatos sunt (…)

Cer Domnului sa va intareasca in zilele astea, zile de cernere, zile foarte dureroase, cumplite, infricosate – „tine-ti mintea in iad” - dar si… “nu deznadajdui” – zile de un deosebit har. (…) Intr-o lume care astazi, in bloc, masiv, aluneca permanent si tot mai mult catre tot ce este aparent indulcitor – oh, ce amar este pacatul, cu ‘dulceata’ lui cu tot, dar ne pacaleste cel viclean, ca suntem prosti…! – catre pacatul care se afiseaza ca etica a societatii permisive, cum se spune in Apus (…) – nu are mai mare valoare faptul ca, de bine de rau, noi, prostii, ne lipsim de atatea lucruri „dulci” pe care ni le-au dat ‘tovarasul’ Freud si altii, cand toate sunt libere acum, poti sa faci ce vrei… Merci, ‘tovarase’ Freud, eu fac ce vreau! Dar nu-i mai valoroasa alegerea noastra azi, decat odinioara? Dumnezeu stie cu cat mai valoroasa, dar sunt si prorocii care ne incurajeaza. Deci, sunt zile de un deosebit har si as vrea ca Domnul sa ne dea acea deosebita lumina, deosebita nadejde pe care ne-o da prin cuvantul Sf. Siluan, prin acel „si nu deznadajdui“ (…).

Sa profitam de de aceste zile despre care proroceau parinti in trecut ca sunt cumplite si, in acelasi timp, ca multi ar fi dorit sa fie impreuna cu noi, sa se nevoiasca cu noi in zilele noastre. O, Doamne, da-ne lumina sa invatam cum sa ne nevoim, cum, in ce fel sa profitam de vremea asta cumplita si minunata in care suntem. Durere mare – durerile sunt legate de nastere. Toata durerea cred ca este o nastere. Deci, Doamne, ce nastere ne rezervi noua pentru zilele noastre? Invredniceasca-ne Domnul sa o vedem si pe aia“.

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/14/2008/07/04/vremea-este-a-cernerii/

Nevoie este de acest “necaz” (Tes. 5, 3), pentru ca acum, in sfarsit, Vremea sta sa nasca Vesnicia.

Infricosatoare lucruri… dar nu “bagandu-ne capul in nisip”. ca strutul, ne vom pregati pentru ceea ce nu vom putea stavili. Infricosata vreme; dar, daca de la Dumnezeu ingaduita – mantuitoare. “Acum mai aproape este noua mantuirea decat am crezut” (Rom. 13, 11), si decat cand au crezut stramosii nostri; ca in zilele Sfantului Ioan Botezatorul doar “se apropiase” Imparatia Cerurilor (Mt. 3, 2), acum este “langa usi“ (Mc. 13, 29), si “mladitele smochinului” vestesc vara (Mc. 13, 28).

Acum a si inceput acea vreme cand “cel ce nedreptateste – mai nedreptateasca, si cel ce spurca – mai spurce” (Apoc. 22, 11) – si oare nu s-a umplut intreg globul pamanesc de “promiscuitate” si de libertinaj neinfranat, ca cele de negandit in urma cu vreo treizeci de ani – acum sunt “moneda curenta”? – dar, desi mai putin vadit, si vremea cand “si cel drept mai faca dreptate, si cel sfant mai sfinteasca-se“, ca “Cel ce este sa vie va veni, si nu va [mai] zabovi“, si “plata Lui in mana Lui” (Evr. 10, 37 si Apoc. 22, 11-12) pentru fiecare.

Nu vrem sa mai vedem ce se intampla, foarte bine, fie luam o pauza sau doar ne informam asa, in mare, cat putem duce si cat nu ne desensibilizeaza si nu ne impiedica rugaciunea, fie, asa cum pare ca faci acum fratia ta, spargem oglinda care ne arata ce este in jur si plonjam in autosugestia consolatoare.

Cind pe siteul asta se prezinta stiri grave ca cele referitoare la buletinele si documentle electronice, impreuna cu astfel de stiri de groaza, pina la urma ajungi la efectul contrar, in care te desensibilizezi la tot si la toate si nu mai iei nimic in serios, dupa ce la inceput ai intrat la 22o.
Prigoana foarte mare impotriva sufletului omului exista, iar propaganda mediatica si dezinformarea sunt unele din formele ei cele mai acute.

Din pacate, asta e cruda realitate, nu sunt speculatii, ci chiar realitatea e asa halucinanta (bine zis), din pacate. Nu trebuie decat sa ne trezeasca, fiindca a ne baga capul in nisip nu stiu daca ne ajuta mai mult. Sincer, am dori si noi sa fie alte stiri, macar cum erau acum 1 an sau 2, cand inca puteai respira… Ne-ar fi mult mai usor si sa nu le mai scriem, doar sa le citim pentru noi, dar ni s-ar parea ca, atata vreme cat inca exista oameni care cauta informatia reala, este important sa facem acest efort pentru ei. Daca nu mai vreti, noi putem sa renuntam oarecum usurati. Nu ne e deloc, deloc usor, crede-ne, nici fizic, nici duhovniceste, sa facem asta.

Nici nu lasam oamenii fara nadejde, nici nu renuntam la paginile propriu-zis duhovnicesti, care raman in prim-plan. Dar cred ca trebuie sa primim pana la urma faptul ca, ne place sau nu, ca primim sau negam evidentele, “smochinul infrunzeste”, iar semnele vremurilor de stramtorare sunt vizibile. Trebuie doar sa ne pregatim, sa ne “restructuram” viata in functie de intelegerea aceasta. Povestea cu “Ionica si lupul” nu se potriveste, pentru ca alarmele nu sunt false, din pacate, iar toate lucrurile se leaga intr-o “retea” foarte coerenta si al carei sens a fost de atatea ori aratat de Duhul Sfant prin Parintii nostri.

Referitor la atitudinea noastra:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/04/iara-si-iara-perfuzii-vitale-pentru-incercarile-vremurilor/
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/01/27/sa-nu-ne-ingaduim-naivitatea-sa-nu-dormim-in-opinci-clarificari-si-avertismente-necesare-privind-profetiile-si-falsele-profetii-apocaliptice/
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/14/ce-vremuri-traim-parintele-rafail-ne-raspunde/
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/04/vremea-este-a-cernerii/
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/25/cuv-seraphim-rose-este-mai-tarziu-decat-credem-va-mai-supravietui-credinta-noastra/

Tu stii ce este milenarismul sau folosesti termenul, iarta-ma, asa cum l-ai prin din zbor de pe la teologii noi care considera, de pilda, ca in Apocalipsa nici nu e vorba despre sfarsitul lumii? Asta e una din marotele adormitoare ale teologiei oficiale, ca sa discrediteze pe cei ce vorbesc despre semnele vremurilor. Paradoxul e ca neo-milenarismul apartine tocmai acestor “oficiali” umanist-ecologist-ecumenisti (sincretisti) care cauta, ideologic, sa-si faureasca un rai aici, pe pamant. “Raiul” lui Antihrist.

multumesc si,
iertare!