Potrivit Wall Street Journal (WSJ), unul dintre marii pariori contra euro, impotriva caruia se mobilizeaza de cateva saptamani intreaga Uniune Europeana este celebrul George Soros, prin intermediul companiei sale, Soros Fund Management LLC . Potrivit jurnalistilor americani, ambitia lui Soros si a celorlalte fonduri care mizeaza pe caderea euro este sa aduca paritatea euro-dolar la 1:1, fata de 1:1,36, cat e in prezent. Decizia de a ataca moneda unica europeana s-ar fi luat in cadrul unei cine de afaceri la sediul unei institutii financiare din Manhattan, mai scrie WSJ. Soros a mai reusit un asemenea atac in 1992, cand a „spart” lira sterlina. E drept, Soros nu ar reusi acest lucru de unul singur, mai multe hedge-fonduri fiind implicate in aceasta operatiune: SAC Capital Advisors LP si Greenlight Capital fiind doar doua dintre acestea. Potrivit WSJ, dupa „lovitura” data monedei euro de criza din Grecia, atacurile speculative adauga presiuni suplimentare asupra monedei unice, care trebuie sa faca fata celei mai mari crize din istoria sa. Speculatorii recurg la efectul de levier, pariind sume de 20 de ori mai mari decat cele de care dispun in mod efectiv. „Mobilizand 5 milioane de dolari pentru un trade de 100 de milioane, o simpla variatie de 5% in directia dorita le poate dubla investitia initiala”, mai precizeaza WSJ.

Comentariul nostru:

Stirea legata de cunoscutul… “filantrop” George Soros (80 de ani) – despre care se stie ca este unul dintre cei mai puternici si mai bogati oameni ai planetei si despre care, printre altele, se spune ca este principalul papusar al presedintelui Barack Obama (a pregatit o serie de propuneri de “reforma” pentru administratia Obama vis-a-vis de criza economica)- merita o atentie deosebita din partea noastra. Asadar, aflam ca speculantul financiar Soros a declansat o vasta operatiune de atac asupra monedei euro, din care spera sa traga profituri fantastice. Spre comparatie, profitul facut de Soros in alt atac vestit, cel facut impotriva lirei sterline in anul 1992, a fost de 2 miliarde dolari* (intr-un timp in care dolarul valora mai mult decat astazi).

Atacul asupra euro nu vine oricand, ci vine – ce intamplare :) – la scurt timp dupa ce miliardarul american si-a facut publice opiniile sale cu privire la criza prin care trece spatiul european, incepand cu Grecia. “Prevazator” si “indatoritor”, Soros spunea:

...zona euro “se va confrunta cu probleme mai mari decat Grecia”, subliniind ca dificultatile din aceasta tara nu au facut decat sa scoata in evidenta lipsurile uniunii monetare europene, a carei viabilitate este pusa acum sub semnul intrebarii. Soros mai sustine ca zona euro are o serie de lipsuri fundamentale: absenta unor politici economice si bugetare comune si absenta unor mecanisme institutionale de raspuns la criza, precum posibilitatea de emitere de euroobligatiuni, titluri emise in comun de statele zonei euro. “Ajutoarele ad hoc ar trebui sa fie suficiente pentru Grecia, insa nu ajuta cu nimic Spania, Italia, Portugalia si Irlanda”, ce “reprezinta o parte prea mare din zona euro pentru a fi ajutate in acelasi mod”, a mai spus Soros, apreciind ca sustinerea Greciei nu va rezolva problemele viitoare ale zonei euro.

Cumva profetia legata de problemele cu care se va confrunta euro era legata de… propriile sale planuri speculative? Dar aceasta este cea mai mica problema ridicata de profetiile lui Soros (si cea mai mica problema a monedei euro). Foarte interesanta este tocmai grija excesiva pe care magnatul o manifesta fata de starea economica a Uniunii Europene – pe care o vede inrautantindu-se daca nu se adopta reformele preconizate, anume “politici bugetare comune si mecanisme institutionale de reactionat“ fata de criza. Politici bugetare comune si mecanisme institutionale inseamna, insa, practic, crearea unui guvern economic european sau a unor structuri pre-guvernamentale, iar aici Soros este gand la gand cu “arhitectii” europeni. Ce il impinge insa pe cunoscutul rechin financiar sa sustina aceeasi agenda politica ca liderii europeni?

Soros este cunoscut pentru propunerile sale de “reformare” in economia mondiala. Similar propunerilor pentru spatiul european, propunerile sale merg spre intarirea rolului FMI, cat mai multa reglementare si cat mai stricta supraveghere centrala si chiar “stabilizarea fluctuatiilor de pret ale marfurilor” (!). In noiembrie anul trecut scria un articol in care pleda negru pe alb pentru “o noua arhitectura globala” si vorbeste frecvent de “o noua ordine financiara mondiala”, in care China ar trebuie sa joace un rol foarte important. Aparent surprinzator pentru un mare speculator care a facut miliarde de miliarde datorita pietei financiare. Te-ai astepta ca un astfel de “rechin” sa propuna o dereglementare totala a pietei, pentru a isi putea vana prada si mai liber ca pana acum. Dar, oare, sa fie piata libera mai putin propice unui astfel de pradator decat piata “reglementata”? Daca ne uitam la loviturile sale mari, raspunsul este… afirmativ, desi surprinzator. Intr-adevar, in 1985, speculatiile sale legate de dolar sunt salvate de la esec datorita unei interventii guvernamentale. Soros pariase pe devalorizarea dolarului, dar acesta se incapatana sa ramana puternic. Abia cand ministrii de finante si sefii bancilor centrale decid sa ia masuri prin care dolarul se devalorizeaza fortat, pariurile lui Soros ii aduc acestuia profituri uriase.

In celelalat episod celebru, legat de Banca Angliei, deciziile bancilor centrale europene, indeosebi a Germaniei, au dus la devalorizarea lirei sterline; Soros a avut chiar si confirmarea ministrului de finante german ca lira va fi lasata sa cada. In acest context a facut Soros profitul de 2 miliarde de dolari pe seama lirei. Interesanta este propria sa marturisire legata de faptul ca devenise un initiat al cercurilor financiare decidente:

L-am intrebat odata pe Soros daca vreo parte a succesului sau se baza pe informatii care nu ar fi disponibile pentru alti investitori. A raspuns nu, dupa cum credeam si eu, dar a revenit ulterior asupra intrebarii. Devenise un initiat in anii 1970, in sensul ca putea discuta cu presedintii bancilor centrale.[...] “Daca ii poti adresa unui presedinte de banca centrala o intrebare care sa-l faca sa se schimbe la fata, atunci ai intr-adevar anumite informatii din interior”.

Si asta este doar ceea ce a recunoscut oficial!

Asadar, observam un pattern comun al acestor lovituri: ele nu sunt luate intr-un context de “jungla” a pietei, unde animalul mai siret si mai puternic il doboara pe cel mai slab. Ele sunt luate prin pandirea acelor decizii pe care varfurile sistemului globalist financiar le iau si pe anticiparea consecintelor induse in piete de aceste decizii. Daca nu ar fi vrut decidentii sa devalorizeze dolarul in 1985, si daca nu ar fi lasat decidentii, deliberat, lira sterlina sa cada in 1992, Soros nu ar fi facut mega-profiturile sale. Este o ipocrizie crasa, pentru miliardarul american, sa se planga de impredictibilitatea pietei si de irationalitatea ei, in conditiile in care averea sa este facuta pe seama impredictibilitatii si irationalitatii deciziilor interventioniste.

Si totusi, Soros sustine ca imaginea pietelor ca “masinarii super-rationale de optimizare” este gresita, ca pietele nu sunt eficiente, deoarece “se prabusesc mereu”, si a teoretizat aceasta stare de irationalitate prin conceptul de reflexivitate. Potrivit acestui concept, “nu poate exista o stiinta exacta despre comportamentul uman deoarece interactionam imprevizibil unii cu altii”. Ce este in neregula cu aceasta viziune? In primul rand, cei care se opun supra-reglementarii statale si interventionismului in economie nu o fac pentru ca ar pretinde ca Piata este un mecanism super-rational care actioneaza ca o masina, eventual ca un calculator.

Dupa cum arata von Mises,

Piaţa nu este un loc, un lucru, sau o entitate colectivă. Piaţa este un proces, pus în mişcare de interferenţa acţiunilor diverşilor indivizi care cooperează în condiţii de diviziune a muncii. Forţele care determină starea mereu schimbătoare a pieţei sunt judecăţile de valoare ale acestor indivizi şi acţiunile lor, călăuzite de aceste judecăţi de valoare. Starea pieţei în fiecare moment constă în structura preţurilor, i.e., în totalitatea rapoartelor de schimb stabilite prin interacţiunea celor dornici să cumpere cu cei dornici să vândă. Nu există nimic inuman sau mistic în funcţionarea pieţei. Procesele de piaţă rezultă în întregime din acţiunile umane. Fiecare fenomen de piaţă poate fi atribuit în cele din urmă anumitor opţiuni ale membrilor societăţii de piaţă.

Scepticii actiunilor guvernamentale arata ca e imposibil de conceput o organizare economica in care statul sa isi asume rolul de planificator al nevoilor, veniturilor si achizitiilor persoanelor. Combaterea libertatii economice prin imaginea falsificata a Pietei-ca-masina-rationala se face, de fapt, in perfecta contradictie cu propunerea concomitenta a unui guvern care sa fie masina-rationala-perfecta care ia masurile cele mai bune pentru ca noi, oamenii irationali care compunem piata, sa traim in cea mai buna din lumile posibile. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem obtine in conditii de libertate, adica certitudine si predictibilitate a actiunii umane, putem obtine in conditii de coercitie. Deoarece este evident ca in conditii de libertate nu putem avea certitudinea viitorului, acesta depinzand in totalitate de actiunile persoanelor, greu de prevazut in mod normal. Tocmai aceasta imposibilitate a certitudinii, tocmai aceasta imprevizibilitate – relativa – a actiunii umane este pusa in discutie de Soros si de sustinatorii structurilor globale de guvernare.

Nu putem sa nu mentionam afirmatiile de un cinism absolut cu care a socat opinia publica (cea care a luat aminte la ele, pentru ca, evident, ele au fost destul de putin comentate) anul trecut: “Actuala criza este punctul culminant al muncii mele de o viata” si: “Am parte de o criza foarte buna (excelenta)”, recunoscand ca a castigat 2,9 miliarde de dolari de la declansarea recesiunii (martie 2009). „Este finalul unei ere. Cei care se aşteaptă să îşi reia afacerile ca până acum este clar că nu înţeleg ce se întâmplă” (august 2009). Si in februarie 2009 declara pentru Reuters: “Suntem martorii colapsului sistemului financiar si nu e niciun semn ca s-ar vedea capatul acestei crize”.

Mai trebuie amintit si ca tot el este cel care, inca de la Forumul Economic de la Davos din ianuarie 1995, spunea:

“Lumea are nevoie de o noua ordine mondiala si va avertizez ca urmeaza o perioada de puternica dezordine în întreaga lume“.

A facut, de fapt, precum el insusi declara in cartea sa din 2008, The New Paradigm for Financial Markets trei randuri de “predictii” referitoare la criza mondiala ce avea sa vina, incepand chiar din 1987. Spune despre sine in aceasta carte, cu acelasi cinism, ca detine recordul la a striga “lupul!”, pana cand, a treia oara, “lupul” chiar a venit! O alta “profetie” a sa se leaga de aparitia unei monede mondiale care va inlocui dolarul, dupa ce acesta se va prabusi, cat de curand: Soros: Dollar WIll Be Replaced By World Currency.

A facut parte din “boardul” director al Council on Foreign Relations si este afiliat in continuare acestei structuri de maxima influenta asupra directiilor politicilor internationale. Este un sustinator declarat al politicilor de legalizare a drogurilor usoare si a eutanasiei, contribuind cu fonduri importante in promovarea unor astfel de proiecte. De asemenea, mai recent, a declarat ca va sponsoriza cu 1,1 miliarde dolari initiativele pentru reducerea impactului schimbarii climei. S-a spus despre fundatiile sale ca au sustinut financiar unele programe  si manifestari ale homosexualilor si ca finanteaza, in general, politicile de rasturnare a valorilor crestine, traditionale.

Intr-un interviu din 1998  pentru emisiunea americana 60 de minute, i-a raspuns realizatorului Steve Kroft care l-a intrebat direct:

- Sunteti un om religios?

- Nu.

- Kroft: Credeti in Dumnezeu?

– Soros: Nu.

60 Minutes, broadcast December 20, 1998

“Filantropia” sa este o adevarata intreprindere politica, dupa cum subliniaza Morton Abramovitz, director al institutului Carnegie Endowment for International Peace, care l-a numit pe Soros drept “singurul om din SUA care are propria sa politica externa si care poate sa o implementeze“. Filosofia sa provine dintr-o falsificare a celei a lui Karl Popper, de la care a confiscat conceptul de “societate deschisa” pentru a o folosi ca o umbrela pentru propria sa agenda. Falsificarea se vadeste atunci cand Soros isi justifica astfel actiunile:

In opinia mea, societatea deschisa se bazeaza pe recunoasterea faptului ca noi toti actionam in baza unei intelegeri imperfecte. Nimeni nu este stapanul adevarului absolut. De aceea, avem nevoie de o gandire critica: avem nevoie de… o forma de guvernare democratica… avem nevoie sa protejam minoritatile si sa respectam opiniile minoritare…

Fireste, este o contradictie absurda sa proclami, in acelasi paragraf, inexistenta vreunui adevar absolut si, concomitent, necesitatea (avem nevoie…) “exportului” in intreaga lume, a generalizarii institutiilor si regulilor politice vestice de ultima generatie, bazate pe corectitudinea politica si anti-valorile postmodernismului. Daca nu exista adevar absolut, atunci nu exista reguli politice absolute si totul depinde de context. Oamenii ar trebui sa fie lasati sa isi croiasca singuri regulile de convietuire, tocmai pentru faptul ca nu exista cineva care sa poata inventa reguli de convietuire valabile pentru toata lumea si oriunde. De aici se vede la ce e folosita filosofia de farsor a unui Soros – la dizolvarea (prin exercitiul obligatoriu al “gandirii critice”) a valorilor traditionale si instaurarea celor specifice lumii noi, corectate politic.

Acelasi “truc” speculativ, de aceasta data la nivel filosofic, este folosit si in rationamentele legate de piata si libertate economica, dupa cum am vazut – proclamarea impredictibilitatii pietei si a comportamentului uman este folosita nu pentru a lasa oamenilor, cum este si firesc, decizia propriilor alegeri, ci pentru a justifica restrangerea libertatii si instaurarea controlului guvernamental.

* Informatiile despre speculatiile lui Soros, precum si citatul despre “initierea” sa, sunt luate din cartea lui Charles R. Morris, Criza economica si profetii ei, Ed. Saptamana Financiara. Interesant de notat este si faptul ca George Soros se considera “o figura oarecum mesianica, divina”…

***

Adaugire finala:

In conditiile reale in care sistemul economic intreg se clatina si scartatie din toate incheieturile (deoarece, pe de o parte, nu era sustenabil, si, pe de alta parte, decidentii si “falsii profeti” fac totul sa il darame) exista multi economisti, si nu numai, care preconizeaza solutii mai mult sau mai putin radicale care sa inaugureze un nou sistem, din motive diametral opuse fata de “arhitectii” noii lumi.

Trebuie spus insa explicit ca orice masura radicala de reformare, oricat de atractiva ar parea - care sa contina elemente libertariene, sau distributiste, sau de organizare mai eficienta pe scara europeana si globala, sau toate la un loc - face parte din aceeasi “latura” a profetiilor false despre viitorul omenirii. Cum spunea chiar un autor libertarian, avertizand, “indiferent de cat de rau este un sistem, intotdeauna poate fi mai rau decat atat”. Acest avertisment este cat se poate de pragmatic si realist; din pacate, pentru multi dintre cei care se opun molohului globalist, Noului Babel, o asemenea atitudine prevazatoare este straina. Multi asteapta ca Noul Babel sa se prabuseasca, crezand ca e rost de intemeierea unei ordini naturale omenesti (ca opusa ordinii mondiale noi, pregatita de globalisti). O naivitate periculoasa… si straina de spiritul conservator autentic. Conservatorul niciodata nu va dori revolutii, masuri radicale, prabusiri catastrofice si intemeieri de lumi noi sau naturale. Conservatorul stie ca lucrurile pot fi reparate prin surubareli mici, modeste si lipsite de doriinta luciferica, demiurgica de prabusire a sistemului si de intemeiere, din nimic, a unuia nou. Despre toate acestea, insa, nadajduim sa putem scrie mai pe larg intr-un articol viitor.

I.B.

Razboi intru Cuvant

***


[...] Primele scântei au apărut odată cu problemele din Dubai. Atunci s-a aflat că băncile europene acordaseră o parte substanţială din credite şi, de asemenea, s-au publicat câteva note referitoare la expunerile băncilor greceşti. După aceasta au început problemele din Grecia supraexpunându-se ştirea. Bomba a fost detonată de Albert Edwards de la Societe Generale care a declarat că zona euro se va dezmembra din cauza problemelor sudul continentului. Ştirea a fost preluată de Bloomberg, iar mediatizarea sa a generat o cantitate imensă de ceea ce eu numesc analize second hand. Între timp problemele Greciei au fost umflate în presă(totul a fost şi este prezentat de parcă datoriile s-ar însuti de la o zi la alta). Următorul element al loviturii a fost dat de scăparea în presă a detaliilor despre operaţiunile swap prin care Grecia şi-a ascuns datoriile, o ştire cu impact garantat. Din nou analizele second hand au explodat şi au stârnit emoţii pe piaţă. S-au făcut rapid sondaje de opinie în Germania în care populimea era dezamăgită şi se pronunţa împotriva ajutorării Greciei. După aceste etape pregătitoare a început să funcţioneze artileria grea. Câteva bănci de investiţii au publicat rapoarte în care îşi exprimă îngrijorarea cu privire la zona Euro, iar pe la Goldman Sachs se aude că circulă o notă internă referitoare la iminenta prăbuşire a monedei unice. Ce urmează e simplu: un atac în forţă (pe fondul isteriei generate de teama cu privire la viitorul monedei unice) şi marcarea profitului. Trecând de acest episod care ţine mai mult de tenebrele lumii financiare, propun să ne întoarcem atenţia asupra fundamentelor monedei unice, iar pentru aceasta vă voi readuce în atenţie un episod uitat. În 1997, un grup de economişti din zona EMU publica o scrisoare deschisă în care-şi exprimau scepticismul cu privire la arhitectura monedei europene. Documentul (ataşat acestui articol) este extrem de bine articulat şi reprezintă un punct de vedere viabil. Ca idee generală, integrarea economică este o prostie fără o integrare politică. Aici cred că este marea problemă a UE care va trebui rezolvată cât se poate de rapid.[...] Până la urmă, cred că moneda unică va fi cea care va forţa integrarea politică. UE este o construcţie politică şi economică revoluţionară care încă suferă chinurile facerii. [...]

Scriam despre planeta birocraţilor, cum Statul şi companiile multinaţionale, ambele conduse de birocraţi iresponsabili faţă de faptele lor, conduc lumea. Pe unii îi mână dorinţa de bani, pe alţii dorinţa de putere. Cei care se iluzionau că o să treacă această criză repede au început să înţeleagă că nu e aşa. La noi se încearcă tot felul de şmecherii pentru a testa suportabilitatea măsurilor. Că taie una, că taie alta, de la copii şi bătrâni, de la handicapaţi. Urmează un val de înjurături şi totul rămâne la fel. Statele intră în nişte datorii pe care nu ştim dacă le mai poate cineva plăti. Şi noi nu suntem în fruntea rahatului, acolo stau ăia bogaţii la care râvnim noi.

Mai curând ar trebui să râvnim la un trai patriarhal. Statul construieşte “casa specialistului” în 2500 de comune. O aberaţie. Există nenumărate case goale. Există un studiu local, câte case trebuie în fiecare localitate? O nouă măsură pompieristică. Descentralizarea era soluţia. Anul trecut am sperat că o să aibă loc. Am lăudat-o. Nu s-a întâmplat. Nu e normal ca primarul să ştie de ce are nevoie la el în comună? Şi dacă salariile sunt blocate şi supuse unei legi unice care este puterea unui primar de a aduce specialişti la el în comună?

Puterea trebuie trecută în mâna comunităţilor, Guvernul central se prăbuşeşte sub propria greutate. Nu numai la noi. Statul social este la fel de gonflat ca şi şmecheriile făcute de marile bănci cu activele toxice. Birocraţii, de ambe soiuri, ne-au adus aici. Au încercat să supună un sistem de necontrolat. Economiştii de tip Keynes, ăla cu intervenţia Statului, ne-au adus aici. Plus lăcomia. Tuturor, nu numai a bancherilor. Sistemul de pensii de la Stat e o minciună. Sistemul de sănătate publică este o minciună, sistemul de educaţie publică este o minciună. Nimic nu se susţine decât într-un sistem totalitar sau prin îndatorarea statelor. Adică a noastră. Banii fără acoperire, produşi de la tiparniţă sunt o minciună. [...]

Trăim într-o iluzie susţinută de miliardul de muncitori chinezi. Şi vine Guvernul şi-mi spune că dacă nu lucrez pământul îmi creşte impozitul. De ce? E proprietatea mea şi fac ce vreau cu ea. Nu, el reglementează. Păi cum să concurez eu cu unul care are subvenţii, cum să scot produsul la un preţ competitiv. Nu pot. O să-l lucrez când o să merite. Şi pe bani buni. O să ajungem la troc dacă nu se găseşte vreun om de afaceri să scoată monedă adevărată. Statul să se ocupe de Justiţie şi de siguranţă. Adică exact ce, cel puţin la noi, nu prea face. Dar el nu face altceva decât să crească reglementările şi controlul.

O să ajungem la dictatură, una fără ideologie, o dictatură a birocraţilor. Şi la mişcări sociale. [...]

  • Antena3:

Germania: Dacă Grecia eşuează, ar însemna sfârşitul euro

Proteste în Europa: După Grecia, Spania şi Portugalia. Românii au pierdut mii de euro de pe urma grevei de la Atena

“Dacă ne ajută Dumnezeu, anul acesta ieşim din recesiune. Dar şomajul va mai continua. Şi alte aspecte ale crizei. Guvernul este un factor, nicăieri în lume, pot să fie guvernele cele mai strălucite nu pot să facă mare lucru. Întotdeauna avem nevoie de noroc în viaţă şi de Dumnezeu”. Acesta este declaraţia făcută de consilierul guvernatorului Băncii Naţionale, Adrian Vasilescu, într-o conferinţă de presă de la Târgu-Jiu.

12 Comentarii »