GANDURI DE CRACIUN, MARTORI AI NASTERII (Recomandari duhovnicesti de Sarbatoare)

24-12-2009 2 minute ~~Sublinieri~~

UPDATE

Vestitorul: GÂNDURI CĂLUGĂREŞTI DE CRĂCIUN – Parintele Arsenie Boca
Daruind vei dobandi: Domnul Care vine să ne dezlege din îndobitocire…
Koinonia: Pastorala Patriarhului Pavle al Serbiei din 1999
Theologhia: Scrisoarea Pastorala la Nasterea Domnului – 2009 a IPS Bartolomeu Anania (“Fie!”) – forma integrala
Trai Ortodox: Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului ( Despre naşterea duhovnicească a creştinului )
Strajerii Ortodoxiei: Despre pricina pentru care Mântuitorul S-a născut în iesle

Ortodoxia tinerilor: La Biserică în dimineaţa de Crăciun
Blogul lui Catalin Topoe: Ce face moartea de Craciun… sau despre cadourile date de pe raft, nu din inima.

Blogul lui Claudiu Tarziu:

Întoarcerea spre noi înşine
Un film despre redescoperirea tradiţiilor noastre şi despre întoarcerea spre noi înşine ca persoane. Colindători, în Crăciunul anului 1999 […]

Maria Ploae: “Dacă ar înţelege toată lumea ce forţă are rugăciunea!”

[…]

– Care e lucrul cel mai important pe care l-ati invatat prin credinta?

– Ca nu trebuie sa amani pregatirea ta pentru mantuire. E foarte important cum astepti momentul mortii. Daca te-ai spovedit, impartasit si esti intarit de rugaciune, vei astepta marea trecere, desprinderea din trup, cu zambetul pe buze. Moartea nu tine numai de batranete. Ea poate veni oricand. Imi doresc tare mult sa pot astepta momentul asta impacata, pregatita si fara teama.

– Ce simtiti cand va rugati?

– Uneori, cand ma adancesc mai mult in rugaciune, cand reusesc sa ma rog mai profund – mai ales in post – simt o mare pace, si ca n-as mai vrea sa ma ridic din genunchi si sa incetez rugaciunea. E o stare de bine, de parca ma desprind de pamant, de grija lumeasca, nu mult, poate un centimetru, doi, dar e minunat. Si reiau rugaciunile sau ma afund in Rugaciunea Inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatoasa”. Si o spun mult, mult.

– A fost ceva in viata dvs. care v-a ajutat sa va desavarsiti credinta?

– Da, pregatirea pentru rolul Nicoletei Valery Grossu (scriitoare si jurnalista romanca, anticomunista si crestina) din filmul “Binecuvantata fii, inchisoare!” (2002), regizat de sotul meu, Nicolae Margineanu […]

Integral in Formula As.

Cumpana: C. S. Lewis: Ce înseamnă Crăciunul pentru mine

[…]… ideea că nu doar prietenii între ei, ci toate cunoştinţele trebuie să-şi facă daruri, sau cel puţin să-şi trimită cărţi poştale, este foarte modernă şi ne-a fost impusă de negustori. Nici unul din cazurile descrise pînă aici fac ca această practică să fie condamnabilă. Eu o condamn din următoarele motive.
1. Aduce mai mult chin decît mulţumire. E destul să-ţi petreci Crăciunul cu o familie care se străduieşte din răsputeri să „facă” Crăciunul (în sensul al treilea, cel comercial), ca să înţelegeţi că toată povestea e un coşmar. Cu mult înainte de 25 decembrie toată lumea este epuizată: oamenii sînt epuizaţi fizic în săptămînile de încleştare zilnică în magazinele supraaglomerate şi sînt epuizaţi mintal în urma efortului de a-şi aminti toţi destinatarii importanţi şi de a găsi cadouri potrivite pentru ei. Lumea nu mai e deloc într-o dispoziţie pentru veselie; şi cu atît mai puţin în stare de a lua parte la slujba religioasă. Oamenii arată mai curînd de parcă ar fi fost chinuiţi de o boală grea […]

Blogul lui Razvan Codrescu: PĂRINTELE GALERIU DESPRE NAŞTEREA DOMNULUI
Ferestre in pridvor: MARTORI şi HERALZI

Copilăria poartă în curăţenia ei ceva din starea genuină a întâiului Adam, care habar n-avea de moarte. Pentru copilărie, veşnicia e o stare de normalitate. Maturitatea abia, aduce după sine conştiinţa căderii şi acceptarea morţii ca pe o consecinţă a păcatului. De-abia după aceea începe înţelegerea morţii ca poartă de trecere, de întoarcere către eternitatea absolută, nostalgie a Paradisului de odinioară. În jocul timpului şi al vârstelor, bătrâneţea cu albul firelor sale de păr, cu candidele ei ştergeri de memorie, cu paşii şovăielnici care cândva deprindeau mersul şi care acum parcă se străduie să-l uite, este reîntoarcerea dureroasă la starea dintâi a copilăriei. Această unică îngemănare între copilărie şi bătrâneţe, între naştere şi moarte, a fost sesizată de geniul rugător al lui Andrei Rubliov, în icoana în care pruncul, abia născut, cu chipul îmbătrânit al celui „vechi de zile”, stă aşezat într-un insolit leagăn-sicriaş – prefigurare a morţii, în vreme ce Maica sa este înfăţişată cu spatele întors odraslei, cu mâna sub cap, într-o evidentă atitudine meditativă. Bucuriei materne a rubicondelor Madone apusene, cu bebeluşi bucălaţi, plesnind de sănătate şi mândre foc de „isprava” lor, le este opusă austeritatea unei Naşteri al cărei scop era recuperarea prin jertfă a adevăratului sens al existenţei omului: viaţa – ofrandă ca prag către veşnicie. Iarna, prin albul ei, prin frigul ce se cuibăreşte în oase, aduce aminte de vremea bătrâneţii. Dar iarna este deopotrivă şi un timp al ingenuităţii. E vremea săniuşului, a oamenilor de zăpadă şi a plutirii peste întinsuri argintii de gheaţă. E vremea bradului de Crăciun, e vremea jucăriilor, a râsului de copil, a clinchetelor de clopoţei, a darurilor din iubire, e vremea covrigilor calzi şi a lui Lerui-Doamne-Ler. E vremea crucilor împodobite în mătase când, după vecernie, în ajun de Bobotează se joacă Chiraleisa. Iarna e timpul Naşterii Domnului şi al Vicleimului.

Doar ortodox: Colinde bizantine, colinde vechi, colinde frumoase
Gandul – Lelia Munteanu: Colindă

Împodobeşte lumea cu beteală. Împacheteaz-o dulce-n staniol. Aruncă artificii peste smoală. De-atâtea viscoliri e plin de gol.

Magii-s întroieniţi. Cum o s-ajungă? Sănii uşoare trec pe ger în jos. Vine Ajunul, noaptea cea mai lungă. Mai este timp să mă visezi frumos. […]