Doamne Ajuta!

Stilistii sunt, e adevarat, intr-o ofensiva tot mai intensificata si cauta sa cucereasca tot mai mult teren, pe masura ce si-au dat seama ca exista un public-tinta foarte bogat, format din ortodocsii dezamagiti de ecumenism si de orientarea filo-masonica a multor ierarhi. Pe noi ne ataca (dupa ce ne-au lingusit si ne-au preluat si chiar furat copios inainte!) fiindca am fost cam singurii care am luat atitudine si care le zadarnicim elanurile prozelististe pe internet, incercand sa aratam care este cu adevarat calea imparateasca. Daca ar fi sinceri, ar trebui sa loveasca si in duhovnicii nostri de pe nou si sa-i faca eretici si pe parintii Justin, Arsenie si ceilalti. Ar trebui sa spuna chiar ca si prietenul lor, Danion, este apostat si eretic. Dar nu merge prea departe consecventa lor, fiindca ei lucreaza cu interes, cu strategie si viclenie. Si, probabil, si cu destui infilitrati printre “ai nostri”. Nu trebuie insa sa ne tulburam, chiar daca este dureros, fiindca este firesc ca toate acestea sa se intample ca sa se aleaga “apele”.

Si inca ceva.
NU vreau sa cad in obsesii conspirationiste, dar mi se pare mie ca de greseala lui Danion (pentru ca el a inceput totul), ar putea sa profite, daca nu chiar se si intimpla deja, unii pe care putin ii intereseaza calendarul dar care s-ar bucura sa ne vada divizati si certindu-ne intre noi pentru ceva ce este lipsit de sens

Oh, daaaa! V. Roncea e cel mai bun exemplu. Si ca el, suntem siguri ca sunt multi alti securisti mai mititei trimisi sa fie ‘comentatori’ pe toate blogurile si sa lanseze provocari si diversiuni cat se poate de multe si de mari. Si nu numai acolo, adica nu numai pe internet, ci si in manastiri, biserici, etc. Este viermuiala in perioada asta. Multi cad in plasa si le fac jocurile. E trist, dar… mergem inainte, cu mila lui Dumnezeu.
.

Da, e foarte corect ce observi si ce spui. In ce ne priveste, pe langa faptul ca este, intr-adevar, off topic, nici nu mai avem energie sa reluam la infinit subiectul si raspunsurile pe care chiar le-am dat de foarte multe ori, in multe articole si comentarii de aici. Poate e necesar, nu zicem nu, sa existe si ceva mai sistematic, mai riguros, dar lasam si altora aceasta misiune. In ceea ce ne priveste, incercam macar odata intrati in Post, sa nu mai ridicam manusa acestui gen de conflicte. Oricum, asa cum spune si Cuv. Seraphim Rose, nu credem ca problema tine atat de mult de argumente rationale, cat de inima si de duh. Cel in care intra duhul supercorectitudinii, al zelotismului sau, si mai rau, cel afectat deja de ura nu va primi niciodata argumentele Duhului, nu le va intelege. Pentru ceilalti cred ca am facut tot ce a tinut de noi ca sa aiba reperele cu adevarat ortodoxe si cadrele in care sa-si formeze o judecata si o intelegere dreapta, atat la modul general, ca abordare duhovniceasca a oricarei probleme, cat si, in particular, in chestiunile legate de calendar.

si inca ceva. Si eu am indoielile mele apropo de patriarhul Daniel, DAR, atita timp cit nu a facut apostazie, mie mi se pare mai degraba daunatoare tot soiul de stiri care-l transforma in dracul gol pur si simplu, si care numai pun la indoiala apostazia sa… care de fapt, in ciuda tuturor greselilor si prostiilor pe care le-a facut NU s-a intimplat. Asta suna ca o revolta la adresa capului bisericii… ori revolta n-a fost niciodata incurajata in crestinism, ea a fost considerata a diavolului. Cu o exceptie: Apostazia!Atunci cind Daniel va apostazia, pentru mine va inceta sa mai existe….. dar pina atunci…Sigur, e bine sa fim la curent cu anumite lucruri dar…..repet, mi se pare foarte periculoasa panta asta pecare am luat-o.Foarte!! Si d-asta spun ca ar fi bine sa se EXPLICE cit mai clar si concis ce si cum.

Pavle se spune pentru Pavel.

Şi tot astfel, nu e întotdeauna uşor de trăit împreună cu sfinţii. Mulţi sunt cei care cred naiv că apropierea şi contactele cu sfinţii sunt plăcute şi pline de bucurie; se plâng că sunt înconjuraţi de păcătoşi şi visează să întâlnească un sfânt. Din câteva întâlniri ocazionale care au umplut uneori un suflet mâhnit de o nădejde bucuroasă şi de puteri înnoite, se grăbesc să tragă concluzia că faptul de a trăi împreună cu sfinţii are întotdeauna acelaşi efect înălţător asupra sufletului. E o greşeală. Nici un sfânt nu ne poate cruţa de necesitatea de a lupta cu păcatul care lucrează în noi. El ne poate ajuta prin rugăciunile lui, ne poate sprijini prin cuvântul şi învăţătura lui, ne poate întări prin exemplu lui, dar nu ne poate scuti de efortul personal şi de asceză. Dacă un sfânt ne îndeamnă să vieţuim potrivit poruncilor lui Hristos, el poate părea „aspru”. Nu s-a spus şi nu se spune oare până astăzi despre Hristos însuşi: „Greu e cuvântul Său, cine poate să-l poarte?” (In 6, 6o). Tot aşa, atunci când sfinţii cer de la noi păzirea poruncilor în întreaga curăţie, cuvântul devine strivitor şi „greu”.