PAVLE, UN PRUNC DE 95 DE ANI care „s-a intamplat” sa devina PATRIARH

18-11-2009 3 minute Sublinieri

Pe aceeasi tema:

PatrijarhPavle01

Pavel al Serbiei, un patriarh sfânt

Sfinţenia nu-şi face publicitate, şi totuşi este recunoscută. Nu sună din trâmbiţă, dar se impune într-un mod tainic. Nu se descrie, ci se trăieşte.

Toţi aceia care au avut binecuvântarea să-l întâlnească pe Patriarhul Pavel al Serbiei s-au bucurat de „fericita întâmplare” a dobândirii unor picături din sfinţenia acestui om, prin vederea, dar şi prin cuvântul său.

pavle-3Cu câţiva ani înainte s-a organizat în Patmos mari festivităţi prilejuite de împlinirea a 1900 de ani de la scrierea Apocalipsei de către Sfântul Ioan Teologul, festivităţi la care au participat conducătorii bisericeşti şi politici din întreaga lume. Cu toate acestea, cel care a atras privirile şi interesul celor mai mulţi jurnalişti a fost smeritul patriarh Pavel al Serbiei. În fiecare zi slujea Dumnezeiasca Liturghie, fapt care a constituit cauza adunării a sute de creştini care alergau să ia binecuvântarea sa.

Un alt fapt, pe de o parte lipsit de importanţă, dar în acelaşi timp mişcător era modul în care Patriarhul Pavel şi-a luat micul dejun, după Dumnezeiasca Liturghie praznicală prilejuită de încununarea festivităţilor. La masă stăteau Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, politicieni şi între ei Patriarhul Pavel. Jurnaliştii şi camerele se îmbulzeau să redea evenimentul. Singurul care rămăsese netulburat, în mijlocul zgomotului provocat de aglomeraţia cooperărilor, era Patriarhul Pavel, care îşi înmuia un biscuite în ceai. Chipul său netulburat şi pacea sa blândă iradiau ceea ce se numeşte sfinţenie.

În zilele grele ale războiului din Iugoslavia, Patriarhul Pavel a fost chemat să-i întărească pe credincioşi şi să înveţe drept cuvântul Adevărului, într-un mediu al minciunii, al răutăţii şi al crimelor. Atunci, iarăşi dintr-o „fericită întâmplare” l-am întâlnit pe Patriarhul Pavel la Belgrad, pentru un scurt interviu pentru postul de televiziune de altădată „Logos”. Desigur că în afara sfintei personalităţi a patriarhului, am întâlnit şi un cuvânt deosebit de cutremurător, nu fără legătură cu cuvântul fericitului Arhiepiscop Hrisostomos I. Patriarhul mult nevoitor a citat printre altele şi un proverb sârbe, dar pur ortodox: „Eroismul înseamnă să mă apăr de duşman, dar onestitatea înseamnă să-mi apăr duşmanul de mine însumi”. patriarh_pavle_400Fără naţionalisme, fără cuvinte mari, fără frică – chiar atunci când drumurile erau pline cu anunţuri de decese, oameni care fuseseră ucişi în război – îndrăznea să impună chintesenţa cuvântului: „Cele ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu şi cele ale Cezarului Cezarului”. Dar una este eroismul, care pretinde război, ucideri, viclenii şi cu siguranţă jertfe. Şi altceva este onestitatea, care pretinde sfinţenia vieţii, iubire, care atinge şi pe vrăjmaş, iar în cele din urmă ajunge până la sacrificiul de sine. Una este statul şi autoritatea, care sunt bune numai atunci când se limitează la ritmarea vieţii sociale şi oferă siguranţă. Dar altceva este viaţa în Hristos care (…) numai cu puterea iubirii – îl conduce pe om în rai şi la adevărata fericire.

Cu câteva zile în urmă Biserica Serbiei a sărbătorit prin Dumnezeiasca Liturghie cei 95 de ani ai Patriarhului Pavel. Acesta fiind încă bolnav, era îngrijit la un centru medical din Belgrad. Evenimentul nu a trecut neobservat în întreaga Biserică Ortodoxă. Dumnezeiasca Liturghie a fost slujită de Mitropolitul Amfilohie de Muntenegru şi Litoral, însoţit de Episcopul Constantin al Europei Centrale şi de Episcopul Atanasie de Hvostanis. În ziua sa de naştere l-au vizitat pe patriarh Preşedintele Serbiei, Boris Tadici, şi Prim-ministrul Mirko Zvetkovici, care i-au urat patriarhului grabnică însănătoşire. Patriarhul Pavel s-a născut pe 11 septembrie 1914 în satul Kućanci din Slavonia (actualmente aparţine Croaţiei). A rămas orfan de ambii părinţi la o vârstă fragedă. A studiat la Facultatea de Teologie din Belgrad. După Al Doilea Război Mondial s-a dus din nou la Belgrad, ca refugiat şi a avut diferite slujbe pentru a supravieţui (a muncit chiar şi ca zidar). În 1948 a fost tuns monah, iar până în 1955 a aparţinut Mănăstirii Raţia. În 1954 a fost hirotonit ieromonah, iar în 1957 a fost hirotesit arhimandrit. Din 1955 până în 1957 şi-a făcut studiile postuniversitare la Universitatea din Atena. Întorcându-se în ţară, a fost ales Episcop de Raska şi Prizren, în Kosovo. A fost ales Arhiepiscop de Peci, Mitropolit de Belgrad şi Karlovaţ şi Patriarh al Serbiei pe 1 decembrie 1990 printr-o modalitate apostolică, adică prin tragerea la sorţi din trei persoane alese.

Modul alegerii sale în Tronul Patriarhal al Serbiei este poate unic, de vreme ce el însuşi a fost singurul dintre mitropoliţi care nu dorea să fie ales patriarh. S-a întrunit Sfântul Sinod al Bisericii Serbiei şi episcopii electori trebuiau să însemneze cvladikapavleqq0u semnul crucii trei candidaţi, pentru a se completa triada celor trei candidaţi. Condiţia era întrunirea a cel puţin 13 voturi pentru a fi aleşi. La prima rundă au fost aleşi doar doi. Episcopul Pavel a primit 11 voturi şi a rămas pe dinafară. S-au repetat rundele de alegere şi abia la cea de-a noua rundă a fost ales cu 20 de voturi şi astfel a intrat în triada candidaţilor. A urmat faza finală a alegerii, adică tragerea la sorţi, practică pe care au urmat-o şi apostolii. Şi sorţul a căzut pe Arhiepiscopul Pavel de Peci. După alegere, Patriarhul Pavel, adresându-se Sfântului Sinod, a spus: „Puterile mele sunt mici şi voi o ştiţi. Eu nu nădăjduiesc în ele. Nădăjduiesc în ajutorul vostru şi în ajutorul lui Dumnezeu, prin care El m-a susţinut până astăzi. Să fie spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul Bisericii Lui şi a încercatului nostru popor în aceste dificile vremuri”.

În ziua întronizării sale, a declarat: „Suindu-mă ca al 44 patriarh al Serbiei în Tronul Sfântului Sava, nu am niciun program pentru misiunea patriarhală; programul meu este Evanghelia lui Hristos, frumoasa ei vestire despre Dumnezeu care este cu noi şi despre Împărăţia Lui care este înăuntrul nostru atâta vreme cât Îl primim prin credinţă şi prin iubire”.

(traducere din elină de monahul Leontie, cf. ΠΟΛΙΤΗΣ – 20/09/2009)

  • Va recomandam si postarea de pe blogul lui Dan Camen: CERUL LUI PAVLE cu o galerie foto foarte bogata, cu imagini inedite inclusiv de dupa adormirea Patriarhului

patriarhul-pavle-al-serbiei-5


Categorii

Pagini Ortodoxe, Patriarhul Pavle, Traduceri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “PAVLE, UN PRUNC DE 95 DE ANI care „s-a intamplat” sa devina PATRIARH

  1. Din tot ce am citit in ultimile zile despre acest Ierarh, cu viata sfanta,cred ca numele lui poate fi SMERENIE!,,Ca in foc se lamureste aurul, iar oamenii cei placuti Domnului ,in cuptorul smreniei.(Sirah 2,5)

  2. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/11/03/nici-un-sfant-nu-ne-poate-cruta-de-necesitatea-de-a-lupta-cu-pacatul-care-lucreaza-in-noi/

    Şi tot astfel, nu e întotdeauna uşor de trăit împreună cu sfinţii. Mulţi sunt cei care cred naiv că apropierea şi contactele cu sfinţii sunt plăcute şi pline de bucurie; se plâng că sunt înconjuraţi de păcătoşi şi visează să întâlnească un sfânt. Din câteva întâlniri ocazionale care au umplut uneori un suflet mâhnit de o nădejde bucuroasă şi de puteri înnoite, se grăbesc să tragă concluzia că faptul de a trăi împreună cu sfinţii are întotdeauna acelaşi efect înălţător asupra sufletului. E o greşeală. Nici un sfânt nu ne poate cruţa de necesitatea de a lupta cu păcatul care lucrează în noi. El ne poate ajuta prin rugăciunile lui, ne poate sprijini prin cuvântul şi învăţătura lui, ne poate întări prin exemplu lui, dar nu ne poate scuti de efortul personal şi de asceză. Dacă un sfânt ne îndeamnă să vieţuim potrivit poruncilor lui Hristos, el poate părea „aspru”. Nu s-a spus şi nu se spune oare până astăzi despre Hristos însuşi: „Greu e cuvântul Său, cine poate să-l poarte?” (In 6, 6o). Tot aşa, atunci când sfinţii cer de la noi păzirea poruncilor în întreaga curăţie, cuvântul devine strivitor şi „greu”.

  3. Cuviosul,preacuviosul PAVEL al Serbiei Patriarh,dus dintre noi pamantenii,printre cei asemenea lui,sa ne fie ocrotitor tuturor pacatosilor,in pocainta cu pace sa ne indreptam spre MANTUIRE,DOMNULUI SA NE RUGAM!

  4. Cuvintele fara fapta nu folosesc nici pentru a trai pe pamant ,nici spre a deveni cetatean al cerului.,,Caci nu oricine imi zice : Doamne,Doamne ,va intra in imparatia cerurilor ,ci,cel ce va face voia Tatalui meu care este in Ceruri”(Matei 7,12).Cu multumiri ptr.administrator si traducatorilor.

  5. Preafericitul nu se numea Pavle?

  6. @ Cristian:

    Pavle se spune pentru Pavel.

  7. Stiu ca voi fi putin OFF TOPIC, dar:
    Vreau sa atrag atentia asupra unui fenomen care mie mi se pare si absurd si ingrijorator. Porblema stilistilor. Da, stiu ca voi ati postat niste lamuriri pe tema asta. Eu insa ma refer la faptul ca exista pe site-uri orotodoxe, gen cel al lui Danion, Hrostofor, Apologeticum, Saacisv blogguri invadate, efectiv de …. acesti oameni.Sa zicem ca n-ar fi o problema daca n-as fi observat cite de multi de pe calendarul nou intra in panica pur si simplu speriati de anatemele si afuriseniile citate din soborul X si soborul Y. Interesant este ca, daca te uiti la discursul lor, ei pun egal intreb ecumenism (ca erezie)si calendar. Stilistii au decis ca noi toti astia sintem niste eretici nenorociti, nu mai buni decit Martorii lui Iehova daca ii asculti cum vorbesc. Dupa ce am urmarit cu atentie aceste discutii am ajuns la concluzia ca stilistii au devenit o secta, animata de mindrie si ura.Ei la rindul lor fiind impartiti in alte biserici si bisericute care se cearta intre ele, etc….Problema este, ca ar trebui sa li se explice CLAR CELOR DE PE NOU, si cu exemple, pe puncte, de ce
    1. Harul Sf. Duh se coboara si in Biserica pe nou
    2. De ce trebuie sa se faca distinctie intre erezia ecumenista si schimbarea calendarului, adica de ce ecumenismul este o erezie in timp ce in cazul caelndarului, mai importanta este evitarea ruperii unitatii Bisericii Ortodoxe decit mentinerea unui calendar sau altul.
    3. De ce cei care au ramas pe vechi fara sa accepte comuniunea litrugica cu cei de pe nou, sint defapt EI in afara bisericii ortodoxe si nu invers.

  8. Si inca ceva.
    NU vreau sa cad in obsesii conspirationiste, dar mi se pare mie ca de greseala lui Danion (pentru ca el a inceput totul), ar putea sa profite, daca nu chiar se si intimpla deja, unii pe care putin ii intereseaza calendarul dar care s-ar bucura sa ne vada divizati si certindu-ne intre noi pentru ceva ce este lipsit de sens.

    si inca ceva. Si eu am indoielile mele apropo de patriarhul Daniel, DAR, atita timp cit nu a facut apostazie, mie mi se pare mai degraba daunatoare tot soiul de stiri care-l transforma in dracul gol pur si simplu, si care numai pun la indoiala apostazia sa… care de fapt, in ciuda tuturor greselilor si prostiilor pe care le-a facut NU s-a intimplat. Asta suna ca o revolta la adresa capului bisericii… ori revolta n-a fost niciodata incurajata in crestinism, ea a fost considerata a diavolului. Cu o exceptie: Apostazia!Atunci cind Daniel va apostazia, pentru mine va inceta sa mai existe….. dar pina atunci…Sigur, e bine sa fim la curent cu anumite lucruri dar…..repet, mi se pare foarte periculoasa panta asta pecare am luat-o.Foarte!! Si d-asta spun ca ar fi bine sa se EXPLICE cit mai clar si concis ce si cum.

  9. Am uitat sa spun ca m-am gindit sa va scriu lucrurile astea dupa ce am citit un articol de pe site-uri gen hristofor in care site-ul acesta era incriminat pentru ca “a indraznit” sa demonstreze citindu-l pe par. Gherom Iosfi de ce este gresita pozitia stilista.
    Pe mine toata afacerea a inceput sa ma irite, mai ales ca pe unde maduc numai de stilisti (sau cel putin asa se pretind)dau!!

  10. @ John:

    Da, e foarte corect ce observi si ce spui. In ce ne priveste, pe langa faptul ca este, intr-adevar, off topic, nici nu mai avem energie sa reluam la infinit subiectul si raspunsurile pe care chiar le-am dat de foarte multe ori, in multe articole si comentarii de aici. Poate e necesar, nu zicem nu, sa existe si ceva mai sistematic, mai riguros, dar lasam si altora aceasta misiune. In ceea ce ne priveste, incercam macar odata intrati in Post, sa nu mai ridicam manusa acestui gen de conflicte. Oricum, asa cum spune si Cuv. Seraphim Rose, nu credem ca problema tine atat de mult de argumente rationale, cat de inima si de duh. Cel in care intra duhul supercorectitudinii, al zelotismului sau, si mai rau, cel afectat deja de ura nu va primi niciodata argumentele Duhului, nu le va intelege. Pentru ceilalti cred ca am facut tot ce a tinut de noi ca sa aiba reperele cu adevarat ortodoxe si cadrele in care sa-si formeze o judecata si o intelegere dreapta, atat la modul general, ca abordare duhovniceasca a oricarei probleme, cat si, in particular, in chestiunile legate de calendar.

  11. Da, cred ca intelegem prea bine cum este cu iritarea, stim despre ce site si articole spui, dar credem ca, exact cum nu e recomandat sa iei contact cu scrierile necredinciosilor, sectantilor si ereticilor pentru a nu te vatama sufleteste, la fel se aplica si aici. Duhul sectar l-ai simtit, l-ai observat, si de acesta trebuie sa ne ferim oriunde l-am gasi. Depinde ce citim, ce surse ne alegem, daca putem sa dam la o parte otrava, sa sarim peste ceea ce inima, constiinta ne semnalizeaza ca este minciuna, ca este duh vrajmas, mai ales dupa ce ne-am convins, ne-am format o judecata in privinta unor subiecte si nu mai trebuie sa tot cercetam. Ne ispitim singuri daca tot scormonim, din curiozitate sau din patima navigarii, in locurile acestea care se hranesc din scandaluri… si nu e vorba numai de stilisti. Cine are cu adevarat viata ortodoxa va distinge. Cine nu… se va cerne. Sunt oameni care, pentru a fugi de lupta cu patimile lor, gasesc refugiu in astfel de razboaie, care le alimenteaza autosuficienta sau care erau in cautarea unor compensatii psihologice personale intr-o lume in care exista numai “alb” si “negru”.

    Stilistii sunt, e adevarat, intr-o ofensiva tot mai intensificata si cauta sa cucereasca tot mai mult teren, pe masura ce si-au dat seama ca exista un public-tinta foarte bogat, format din ortodocsii dezamagiti de ecumenism si de orientarea filo-masonica a multor ierarhi. Pe noi ne ataca (dupa ce ne-au lingusit si ne-au preluat si chiar furat copios inainte!) fiindca am fost cam singurii care am luat atitudine si care le zadarnicim elanurile prozelististe pe internet, incercand sa aratam care este cu adevarat calea imparateasca. Daca ar fi sinceri, ar trebui sa loveasca si in duhovnicii nostri de pe nou si sa-i faca eretici si pe parintii Justin, Arsenie si ceilalti. Ar trebui sa spuna chiar ca si prietenul lor, Danion, este apostat si eretic. Dar nu merge prea departe consecventa lor, fiindca ei lucreaza cu interes, cu strategie si viclenie. Si, probabil, si cu destui infilitrati printre “ai nostri”. Nu trebuie insa sa ne tulburam, chiar daca este dureros, fiindca este firesc ca toate acestea sa se intample ca sa se aleaga “apele”.

    Si inca ceva.
    NU vreau sa cad in obsesii conspirationiste, dar mi se pare mie ca de greseala lui Danion (pentru ca el a inceput totul), ar putea sa profite, daca nu chiar se si intimpla deja, unii pe care putin ii intereseaza calendarul dar care s-ar bucura sa ne vada divizati si certindu-ne intre noi pentru ceva ce este lipsit de sens

    Oh, daaaa! V. Roncea e cel mai bun exemplu. Si ca el, suntem siguri ca sunt multi alti securisti mai mititei trimisi sa fie ‘comentatori’ pe toate blogurile si sa lanseze provocari si diversiuni cat se poate de multe si de mari. Si nu numai acolo, adica nu numai pe internet, ci si in manastiri, biserici, etc. Este viermuiala in perioada asta. Multi cad in plasa si le fac jocurile. E trist, dar… mergem inainte, cu mila lui Dumnezeu.
    .

  12. Doamne ajuta! Asa cum copii nostri nu vor lua aminte niciodata la vorbele parintilor, ci vor copia faptele lor, asa si noi mireni avem nevoie de faptele bune ale pastorilor nostri. Slava cerului ca sunt oameni ca Patriarhul Pavel al Serbiei, spun sunt, pentru ca si dupa moartea lor trupeasca, faptele dainuie, ne sunt incurajari, deci se poate, se poate sa-ti pastrezi sufletul neintinat daca Domnul se afla in inima ta.

  13. A fost un exemplu de adevarata smerenie si, deoarece programul lui era Evanghelia lui Hristos, iubirea revarsata din slujirea pastoritilor sai s-a revarsat in intreaga sa viata. In veci sa fie pomenit!

  14. ACUM, IN DIRECT, AICI http://www.livetvcenter.com/rtv_1_vojvodina_1520.asp SFANTA LITURGHIE SI INMORMANTAREA PF PAVLE, PATRIARHUL SERBIEI

  15. Corect si mai ales echilibrat raspuns mi-ati dat!Asta pentru ca avem nevoie de foaaaarte mult echilibru in zilele astea. Extremele ne maninca!
    Asa este, sintem in post, si inca unul al bucuriei si n-are sens sa raspunedem la provocari de doi lei. Dumnezeu le va aseza pe toate.

    Doamne Ajuta!

  16. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Pastorala Nasterii Domnului din 1999 – Testamentul Patriarhului sarb Pavle: “SA FIM OAMENI CHIAR IN VREMURI INUMANE!”
  17. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “DRAGOSTEA” ECUMENISTA IN OFENSIVA: Papa invitat in Romania si cel mai marturisitor ierarh al Serbiei mazilit! / ILUZIA REFACERII, SPULBERATA DE RECESIUNE / Cum si de ce s-a prabusit Grecia? Cine-i la rand?/ SCUTU
  18. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Sa fim oameni chiar in vremuri inumane!” PASTORALA DE CRACIUN (1999) SI TESTAMENTUL PROFETIC AL PATRIARHULUI PAVLE, calcat cu totul in picioare, in modul cel mai tragic, dupa mutarea sa la ceruri
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » Carte de la Predania: Să fim OAMENI! VIAȚA ȘI CUVÂNTUL PATRIARHULUI PAVEL AL SERBIEI
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » Patriarhul Pavle al Serbiei: A FI OM SI PRINTRE NEOAMENI. “Cel mai im­portant e ca noi sa nu ajungem lupi”
  21. Pingback: Război întru Cuvânt » STRIGATELE IN PUSTIU ALE PATRIARHULUI PAVLE. Lectiile neauzite ale unui om evanghelic si nemeritat. CUM SA REACTIONAM FATA DE CEI RAI SI NEDREPTI?
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare