Tensiuni in cadrul dezbaterilor din Sinodul Bisericii Greciei pe tema dialogului cu catolicii
Serafim de Pireu:
„Patriarhul minte în ceea ce priveşte «Mărturisirea»”
Articol al lui Nikou Papahristou[1]
Nelinişte, disconfort, uimire şi multe întrebări a provocat multor ierarhi critica dură pe care a făcut-o Mitropolitul de Pireu la adresa Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Motivul a fost Scrisoarea Patriarhului Ecumenic către Arhiepiscopul Ieronim al Atenei în legătură cu textul care a fost pus în circulaţie spre semnare cu titlul „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Şi toate acestea în timpul informării Ierarhiei asupra apropiatului Dialog dintre ortodocşi şi romano-catolici. Poziţiile unor ierarhi au dus pe Mitropolitul Hrisostom de Messinia, capul reprezentanţei Bisericii Greciei în dialogul cu romano-catolicii, să pună la dispoziţia Ierarhiei demisia sa din reprezentanţă.
Critica Mitropolitului de Pireu[2]
„A fost ca şi cum ar fi avut loc o explozie. Deodată, Mitropolitul Pireului, cu stilul său caracteristic şi evident iritat a început să denunţe Scrisoarea Patriarhală şi să-l osândească pe patriarh că minte în toate cele pe care le spune privitor la Mărturisire. Am rămas toţi cu gura căscată” – a comentat pentru Amen.gr unul din mitropoliţii sinodali[3].
În timpul întrunirii de joi după-amiază (15 oct.) a fost citită Scrisoarea Patriarhului Ecumenic către Arhiepiscop prin care acesta cere ca Biserica Greciei să ia poziţie faţă de textul pus în circulaţie cu titlul „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”.
În acea clipă, Mitropolitul Serafim, evident deranjat, a intervenit şi se pare că a spus că patriarhul minte prin toate acelea pe care le susţine în Scrisoarea sa referitor la „Mărturisire”. Mai mult, a cerut să fie citit Ierarhiei textul „Mărturisirii”.
„Reacţia sa a fost extremă. Toţi am aprobat dialogul. În pofida unor oarecare dificultăţi ştim cât de util este. Vai de noi dacă fiecare şi-ar schimba poziţia în funcţie de publicul care i se adresează, de piedicile care le întâmpină, de presiunile care se exercită asupra sa. Atunci suntem conduşi spre schismă şi spre fragmentare” – a declarat cu amărăciune un mitropolit din nordul Greciei[4].
Însă nu este prima oară[5] când kir Serafim susţine textul pe care îl expun spre semnare unii clerici şi laici care sunt contra Dialogului Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici[6].
Înainte cu câteva zile, într-o Scrisoare a sa către spăşitul Mitropolit Ieremia de Gortina, care şi-a retras semnătura sa de pe textul în discuţie, Mitropolitul de Pireu i-a numit drept „oportunişti” pe toţi aceia care sunt împotriva „Mărturisirii”.
„Prin urmare, expunerea de către nişte fraţi trezvitori a unui text cu adevărat ortodox şi cu perspectivă ortodoxă, după cum este aşa numita „Mărturisire de Credinţă împotriva ecumenismului” (sincretist), nu împiedică întru nimic desfăşurarea normală a vieţii bisericeşti, ci dimpotrivă, o întăreşte şi o dinamizează şi, prin urmare, reclamaţiile unor fraţi care s-au arătat deranjaţi – membri ai Trupului Bisericii – din păcate, se dovedesc neîntemeiate şi aparente, fiind alimentate de oportunism şi interese meschine. Şi aceasta o susţinem întru cunoştinţă, după ce am cercetat cuvânt cu cuvânt textul menţionat” – a scris Mitropolitul Serafim, adresându-se lui Kir Ieremia, şi a adăugat: „Din păcate, cei deranjaţi denaturează cele cuprinse în el (în textul Mărturisirii de Credinţă), prezentându-l ca şi cum s-ar opune celor conglăsuite şi hotărâte în mod panortodox referitor la desfăşurarea dialogurilor cu eterodoxia”.
Doar cu 24 de ore înainte de Scrisoarea ÎPS Serafim, ajunsese la Arhiepiscopia Atenei Scrisoarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu care a văzut lumina publicităţii pe amen.gr.
„Biserica Greciei necondamnând, ci primind în tăcere circulaţia textului Mărturisirea de Credinţă, despre care este vorba, prin care sunt aşezaţi în afara Bisericii toţi cei ce întreţin relaţii cu eterodocşii, text semnat şi de către episcopii ei, creează problematizare nu doar turmei ei, ci şi comuniunii ei cu celelalte Biserici Ortodoxe” a semnalat Patriarhul Bartolomeu şi a încheiat: „De aceea, rugăm pe Preafericirea Voastră şi pe respectabila Ierarhie din jurul Ei, ca să ia oficial cât mai repede posibil o poziţie împotriva a ceea ce poartă titlul „Mărturisirea de Credinţă” şi a clericilor Ei care au semnat-o, luând în calcul primejdia pe care o reprezintă pentru unitatea Bisericii, îngăduinţa deja manifestată după cum s-a spus şi încurajarea de către unii din episcopii Ei la astfel de acţiuni de divizare”.
Tensiune în cadrul Ierarhiei
„Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, demersul dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici, dar şi Scrisorile Patriarhului Ecumenic şi Mitropolitului de Pergam, către Arhiepiscop şi respectiv către mitropoliţi, au preocupat Ierarhia care cu toate acestea a pledat printr-o hotărâre a ei pentru Dialogul cu Biserica romano-catolică. Şedinţa sinodală de joi după-amiază a fost alocată informării Sinodului cu prilejul apropiatei întâlniri a Comisiei Mixte în Cipru (16 – 23 oct., Pafos – n.tr.).
Sarcina informării ierarhilor au ridicat-o pe umerii lor mitropoliţii: Meletie de Nicopole şi Prevezi şi Hrisostom de Messinia.
În afara Mitropolitului Serafim de Pireu, se pare că şi Mitropolitul Hrisostomos de Peristerios şi-a formulat opoziţia şi rezervele sale faţă de dialogul în desfăşurare.
„Sau ne vom întoarce să dezbatem problema uniaţiei sau vom întrerupe dialogul” a spus, conform informaţiilor, Kir Hrisostomos (de Peristerios) şi a propus ca reprezentanţa greacă „să semneze un text separat cu poziţiile Bisericii Ortodoxe a Greciei”.
Conform informaţiilor, Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos se pare că a cerut să se dea îndrumări precise mitropoliţilor – membri ai reprezentanţei Bisericii Greciei; propunere care a provocat nemulţumirea Mitropolitului Hrisostom de Messinia.
„Nu acceptăm umbre de îndoială asupra faptului că apărăm Ortodoxia şi Biserica Greciei prin participarea noastră la dialog. Nu acceptăm să reprezentăm Biserica noastră la dialog cu umbre de îndoială” se pare că a spus Kir Hrisostom (de Messinia).
Asemănătoare a fost şi poziţia Mitropolitului titular de Ahaia Athanasios, care a transmis Preşedintelui şi membrilor Ierarhiei că se alătură Mitropolitului de Messinia şi lasă la dispoziţia Sinodului participarea sa în reprezentanţa Bisericii Greciei.
Cu toate acestea, Arhiepiscopul şi-a exprimat încrederea în membrii reprezentanţei Bisericii Greciei… Dezbaterea continuă în această dimineaţă (16 octombrie).
(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: amen.gr)
__________________________________________________________
[1] Autorul articolului (fervent susţinător al politicii Patriarhiei) în mai puţin de 12 ore a făcut importante schimbări de formă şi fond – probabil la indicaţiile preţioase ale celor de sus. În primă fază totul părea prea orthodox şi în favoarea ÎPS Serafim. Semnificativă în acest sens este până şi schimbarea titlului din „Patriarhul minte în ceea ce priveşte «Mărturisirea»” în „Serafim de Pireu contra Patriarhului Ecumenic” (n.tr.).
[2] Acesta este subtitlul primei variante a articolului, în cea modificată fiind „Atacul Mitropolitului de Pireu”. Tendenţiozitatea e la ea acasă. (n. şi s. tr.)
[3] Acest aliniat nu apare în prima variantă dată publicităţii (n.tr.).
[4] De asemenea, acest aliniat nu apare în prima variantă dată publicităţii (n.tr.).
[5] Se insinuează aici repetatele „păcate” (adică acţiuni mărturisitoare) ale mitropolitului?! Şi acest aliniat este o interpolare. (n.tr.)
[6] Este evidentă în această interpolare tendinţa de discreditare a „Mărturisirii” şi a susţinătorilor ei (n.tr.)
IPS Serafim isi merita numele. Daca va continua pina la capat va primi poate si un supranume.
Oricum, pina in prezent, pentru mine este un erou.
Pozitia lui este intru-totul conforma cu dreptul canonic si cu stiinta generala a dreptului.
Cei care ii ataca pozitia in Sinod o fac cu viclenie, pentru ca vicleanul nu se poate opune dreptului altfel.
Dar, atit timp cit ramine drept, Dumnezeu este cu el.
Problema, ortodox vorbind, nu se pune atat de a fi in conformitate cu “dreptul canonic”, cat cu glasul Duhul Sfant si cu constiinta proprie. Altfel si dreptul canonic poate fi folosit si interpretat in fel si chip, precum se si face, dupa logica ratiunii cazute, atat de-a stanga, de relativisti-laxisti-sincretisti, cat si de-a dreapta, de zelotistii supercorecti. De aceea ramane de referinta pozitia parintelui Seraphim Rose care ne invata sa tinem “calea imparateasca”:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/22/cuv-seraphim-rose-cerule-ce-se-intampla-cu-oamenii-pur-si-simplu-actual-i/
Total de acord. Imi insusesc pozitia de mai sus. Nu am detaliat destul mai sus. Din perspectiva pur ortodoxa partea duhovniceasca este esentiala.
Dar ecumenistii nu dau lupta pe plan duhovnicesc, ci pe mai multe planuri terte acestui plan. Ei stiu ca cine detine puterea administrativa poate impune si restul, la nivel lumesc. Primul plan este invingerea ortodocsilor in cadrul Sinoadelor (aceasta se face prin utilizarea abuziva si vicleana a dreptului canonic – cine stabileste agenda de discutii sau limitele acesteia, detine controlul asupra deciziilor, deoarece ce nu se discuta nu se decide, ). Apoi va urma degradarea ca imagine si delegitimarea aparatorilor ortodoxiei. Iar in cele din urma vor reinterpreta dogma, asa incit sa para ca nu s-a schimbat nimic, dar sa o aduca la semantica lor. Iar pentru confuzionare, mai si amesteca partial planurile. Ma credeti sau nu, dar exact prin aceste manevre s-a pus mina si pe economia nationala. In mic, eu am vazut cu ochii mei ce se intimpla acum Bisericii, in mare.
Daca ar fi inceput direct cu schimbarea dogmei, ar fi intimpinat o mare rezistenta. ”Greselile” ereticilor din trecut nu le mai repeta ereticii de acum. Mai intii erodeaza ierarhia dreptslavitoare (adica cuceresc puterea administrativa), apoi delegitimeaza formal autoritatile morale (cuceresc puterea legitimitatii morale), iar in cele din urma imprastie turma, alungindu-o de pe calea cea dreapta (isi ating adevaratul si fundamentalul scop).
Cit despre dreptul canonic, acesta este acum o arma (una din ele), nu o dogma. Arma poate fi folosita pentru atac sau pentru aparare. IPS Serafim a utilizat aceasta arma corect, fara viclenie, in apararea Bisericii, cerind introducerea pe ordinea de zi a adevaratelor subiecte de discutie si prin solicitarea de a se circumstantia cit mai mult mandatul delegatilor Bisericii Greciei. Dreptul canonic este doar mijlocul prin dinsul care apara cele duhovnicesti.
Sintetizind. Duhovniceste, pentru ortodocsi, exista doar o singura cale: a lipsei de compromis cu ecumenistii.
Ca dovada a celor scrise de noi mai sus sta si modul “tehnicizat” si “intelectualist” in care se face asa-zisa teologie si de catre “expertii” ortodocsi nu neaparat rau intentionati, dar, probabil, sarmanii, inselati (vezi IPS Kallistos Ware sau Arhidiac. Ica jr.) care ne reprezinta in partea esentiala a dialogului ortodox-catolic, acolo unde se redacteaza efectiv textele care sunt discutate si semnate apoi de comisiile mixte (mai mult diplomatice decat teologice). Sau modul in care se redacteaza, intr-un cod aproape “standardizat”, comunicatele oficiale ale sinoadelor. Ceea ce inainte elaborau sfintii, dupa indelungi postiri, rugaciuni, dupa o viata de har si de asceza, astazi este lasat in seama “specialistilor” academici si a celor “politici”, “diploamtici”, “de PR”. Nicaieri nicio legatura cu sfintenia, cu harul Duhului Sfant, adica nicio manifestare a vreunei vointe de conlucrare a noastra cu harul. Cum se poate ca cineva sa incerce cu atata usuratate sa intre cu coltii ratiunii lumesti si imbibate de patimi in insesi tainele dumnezeirii si sa pretinda nimic mai putin decat sa reprezinte Biserica, sa dea talcuiri in numele ei si sa ia decizii pentru intregul ei Trup?! Vedeti cum atatea decenii de “teologie” scolastica, cerebralista si eminamente lumeasca au alungat orice urma de frica a lui Dumnezeu din majoritatea “capilor” si “expertilor” nostri? SI suntem siguri ca multi dintre ei sunt toba de drept canonic… Nu asta le lipseste lor, ci sinceritatea constiintei si frica lui Dumnezeu, smerenia si viata intru Duhul Sfant. Pe orice om macar catusi de putin duhovnicesc nu are cum sa nu-l zgarie rau de tot limbajul acesta asa-zis teologic “de scoala noua” si intreg duhul in care se scrie si se vorbeste acum despre “ecleziologie”. Numai din asta intelegem cat de departe au ajuns lucrurile in sensul apostaziei nu la nivel formal-canonic, ci la nivel de duh, de viata si de mentalitate.
Da, acum am citit ultimul tau comentariu, Daniel. Foarte bine ai punctat si surprins, suntem in acelasi gand acum.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/10/09/daca-exista-controverse-in-ortodoxie-unde-este-ultimul-cuvant/